Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TRAUMATISMELE PRIN ACTIUNEA CALDURII

medicina












ALTE DOCUMENTE

Personalul Clinicii Juridice
TUMORILE VEZICALE
NATURA UMANĂ sl TEORIA PARADOXALĂ A SCHIMBĂRII
PATOLOGIA TIROIDIANĂ
Regimul vegetarian
DIAREEA CRONICĂ
PREVALENŢA INFECŢIEI HBV sI HCV LA BOLNAVII HEMODIALIZAŢI sI SEMNIFICAŢIA CLINICO-EPIDEMIOLOGICĂ
Aparatul Roentgen
sancrul moale (sancroid)
DETERMINAREA pH-ULUI SOLULUI

TRAUMATISMELE PRIN ACŢIUNEA CĂLDURII

 

 

              

 

          Arsura                        -boala chirurgicala generala si locala

                                                         -aparitia complicatiilor este aproape obligatorie

          Prin evolutia lunga a bolii si, mai ales, prin multiplele co 959i812j mplicatii care pot surveni pe parcurs arsul trebuie considerat ca un bolnav care sufera agresiuni repetate, fiecare dintre acestea putând reprezenta un factor de gravitate ce poate duce la moarte.

         

          Etiopatogenie

          3 grupe de agenti vulneranti:                           

         

          1)   agenti fizici - caldura;

         

          2)   agenti chimici - acizi si baze cu derivatii lor;

         

          3)   curentul  electric

         

          Datorita unor particularitati lezionale similare se mai pot adauga si alte doua grupe de agenti etiologici:

         

     a. arsuri radice

          b. arsuri atomice.

 

         

 

        Arsurile termice  se produc în diverse feluri, în functie de agentul vulnerant:

          a. flacara,

          b. lichid fierbinte,

          c. suprafete încalzite sau incandescente

         

          a. Arsura prin flacara        -cea mai frecventa

                                                          -leziune profunda

         

         

          b. Arsura prin lichide fierbinti

Ř        prezenta îmbracamintii      -atenueaza aparent temperatura initiala a lichidului

                                                                   -favorizeaza contactul prelungit al agentului termic cu tesuturile

                                                         

 

                                                          uneori leziuni mai grave decât cele cauzate de flacara

         

          c. Arsurile de contact

 

Ř        escarificare instantanee a zonei traumatizate.

         

 

        Anatomie patologica

          Tegumentul                          -functie de protectie fata de energia termica < 42oC

                                                          -pentru proteine limita nelezanta este de 45oC

         

          Clasificare

 



          Arsura de gradul I

 

Ř        intereseaza stratul cornos al epidermului

Ř        leziune eritematoasa (de tipul eritemului solar)

Ř        pe o zona mai mult sau mai putin evidenta de edem

         

         

 

     Arsura de gradul II

 

Ř        intereseaza tot epidermul putând interesa si stratul granular

Ř        zona eritematoasa acoperita de flicteme de dimensiuni variabile, cu continut serocitrin sau gelificat

Ř        flictena poate apare :    -îndata dupa producerea arsurii

                                                           -dupa un interval liber în care leziunea a avut aspectul unei leziuni de grad I.

 

                         

 

        Arsura de gradul III

 

Ř        intereseaza epidermul în totalitate precum si o parte variabila din grosimea dermului

Ř        persista însa resurse epiteliale reprezentate de bulbi pilosi, funduri de sac glandulare sau incluzii epiteliale

Ř        flicteme mari cu continut sanguinolent.

         

          Arsura de gradul IV

 

Ř        intereseaza întreaga grosime a pielii

Ř        culoare bruna sau albicioasa

Ř        edem masiv, sub tensiune, mentinut ca atare de escara postcombustionala care acopera zona lezata

         

          Aceasta clasificare permite aprecierea destul de precisa a profunzimii leziunilor postcombustionale care trebuie facuta pentru fiecare grad de arsura separat.

         

          Evolutia  si prognosticul depinde:

 

Ř        de profunzimea leziunilor

Ř        de întinderea în suprafata a acestora

Ř        suprafata corpului însumeaza circa 16.000 cm2.

         

          Indicele prognostic 

          înmultirea procentului lezional global cu gradul de profunzime al arsurii

         

          Exemplu:

          un accident cu 20% arsuri de gradul II are indice prognostic de 40 (20% suprafata arsa x 2, adica gradul de profunzime  al arsurii).

       

       

 

          Fiziopatologia

         

          reactia organismului în fata agresiunii termice                                               fenomene generale

                            

         

         

     în functie atât de leziunea locala cât si de precocitatea si calitatea tratamentului aplicat

         

          daca procentul lezional global depaseste 15% se dezvolta socul postcombustional

          daca atinnge sau depaseste 50%,  chiar în conditiile unui tratament intens de desocare, în majoritatea cazurilor echilibrarea homeostaziei nu reuseste si accidentatul moare.

         

          socul postcombustional are determinare multipla:

Ř        leziunea locala,

Ř        durerea,

Ř        conditiile psihice,

Ř        pierderile lichidiene etc.

         

         

edem                                               plasmoxidie                                          hipovolemie

 

         

         

    se resorb produsi de dezintegrare celulara si metaboliti

         

 

         

Ř        important defect de oxigenare                  existenta tuturor formelor de hipoxie

 

                                                              

                                                     

                                                       mai ales  hipoxia hipoxica

 

         

 

               actiunii directe asupra cailor respiratorii                  actiunii indirecte a edemului laringotraheal

         

 

Ř        apreciabila crestere a catecolaminelor                                     -crestere a necesitatilor energetice

                                                                                                                                 -cresterea cheltuielilor de substante metabolice

 

                                                         

                  

                                                                                                             epuizarea depozitelor de glucoza si de glicogen

 

                                                           

 

                                                                                                              acumularea de metaboliti incomplet prelucrati

         

Ř        hipoproteinemie cu raportul albumine-globuline subunitar

         

 

               acidoza              acumulare de potasiu si metaboliti

 

 

                                          hipertonie osmotica

 

                                         

 

                            hiponatremie si hipopotasemie

 

                                         

                            sindrom de deshidratare celulara

 

                                         

                           

                            sindrom de imbitie apoasa si hipotonie intracelulara.

         

                      în arsurile extrem de grave                           oligoanurie(consecinta a pierderilor lichidiene si nu a unor

                                                                         

 

                                                                                           leziuni renale propriu-zise)

                                                                         

                                                                         

                                                                                            leziuni de necroza tubulara                          

                                                                                                             nefrita interstitiala                                      insuficienta renala

                                                                                                              precipitari intratubulare

           

                                                                         

          Tratamentul

         

          rezolvarea unor suferinte complexe prezente la orice traumatizat socat, adica la orice ars care prezinta un indice de prognostic > 60.

 

          Principii

          a. pe plan general:

Ř        prevenirea si combaterea socului postcombustional

Ř        corectarea tulburarilor metabolice

Ř        reechilibrarea principalelor functii viscerale

 

          b. pe plan local:

Ř        crearea unor conditii de vindecare cât mai rapida si mai corecta a leziunilor.

 

 

          Perioada primelor 3 zile

          perioada de soc

          tulburari care cer compensarea hidroelectrolitica, ameliorarea oxigenarii, substitutia sanguina, asistarea metabolica si de crutare digestiva

 

          Perioada primelor 3 saptamâni

          perioada metaagresionala sau dismetabolica

          se considera ca bolnavul a iesit din soc

          predispus tuturor complicatiilor, mai ales a celor trombotice, renale si digestive

 

          Perioada pâna la 2 luni

          perioada catabolico-anabolica

          este dominata de necesitatea acoperirii chirurgicale a leziunilor

 

          Perioada de "soc cronic" este caracteristica arsurilor cu indice prognostic peste 120 în care constantele clinice se gasesc la limita inferioara a posibilitatilor de existenta biologica.

 

 

 

          Primul ajutor în arsuri

         

Ř        scoatere de sub actiunea agentului vulnerant

Ř        culcarea victimei pentru a se împiedica efectuarea de miscari ce ar putea favoriza extinderea leziunilor.

Ř        combaterea panicii la locul accidentului       

Ř        administrarea sedativelor  ŕ            element principal în combaterea alarmei psihice a bolnavului.

Ř        la arsurile sub 15-20%       ŕ         lichide în cantitati mai mici si de preferinta calde.

 

          NU!

Ř        nu se va încerca îndepartarea de pe suprafata de arsura a resturilor vestimentare sau a corpilor straini, caci orice manevra de acest fel accentueaza durerea si favorizeaza infectia.

Ř        este contraindicata aplicarea oricarui tratament local

Ř        morfina este contraindicata la arsi.

         

 

          Transportul arsului de la locul accidentului la spital trebuie sa se faca în maxim 3 ore!!

 

          În spital

         

Ř        indicele lezional global si indicele prognostic

Ř        oxigenare corecta

Ř        recoltare analize

Ř        perfuzie i.v.           reechilibrare.

 

          Local :

         

Ř        efectuare toaletei plagii arse prin spalarea cu solutie de bromocet

Ř        îndepartarea elementelor devitalizate

Ř        badijonarea leziunii cu alcool 70% ceea ce are ca efect fixarea leziunilor locale prin precipitarea proteinelor si enzimelor.

Ř        incizia placardului de arsura( arsuri circulare de gradul III sau IV) ŕ evitarea sindromul de ischemie periferica

 

          Dupa toaleta locala se începe sau se continua reechlibrarea lichidiana.

 

          Perioada primelor 3 zile

 




          În primele 24 de ore

Ř        corectarea piederilor combinate de apa, proteine, electroliti si masa eritrocitara, trebuie facuta cu rigurozitate

         

          Calculul acestor pierderi

Ř        întinderea în  suprafata a leziunilor arse (procentul lezional total)

Ř        profunzimea leziunilor

Ř        greutatea bolnavului.

 

          În calculul aportului de lichide pentru primele 24 de ore trebuie luat în considerare timpul scurs de la producerea accidentului si nu cel scurs de la momentul internarii.

          Se socoteste în general ca sunt suficiente 2 ml de lichid pentru fiecare procent de arsura si kilogram de greutate corporala.

 

 

          Cantitatea de administrat:

Ř        50% solutie clorura sodica izotonica si solutie glucozata izotonica

Ř        50% solutie macromoleculara (sânge)

Ř        se poate adauga solutia bicarbonatata sau serul Ringer lactat

Ř        solutiile macromoleculare se administreaza în cantitati egale cu cele micromoleculare, jumatate din acestea fiind reprezentate de sânge

Ř        diureza orara trebuie mentinuta între 30-50 ml

Ř        se calculeaza de obicei pentru 24 de ore

 

          Oxigenoterapia va fi administrata la un debit de 4litri/minut.

           

          "Antibioterapia profilactica"(arsura fiind considerata ca o plaga infectata initial)  -efect momentan                                 

                                                                                                                                        -favorizeaza aparitia bacilului piocianic

 

          De aceea si în cazul arsurilor medicatia antimicrobiana va fi instituita si condusa numai cu indicatii stricte, ghidata dupa antibiograma si folosindu-se antibioticul respectiv în doze eficiente.

 

        În a II-a zi:

          cantitatea de lichide care se administreaza reprezinta cel putin 50% din cantitatea administrata în prima zi

 

          În cazul unei evolutii favorabile, dupa ziua a treia se poate începe hidratarea orala si chiar o alimentatie usoara.

 

          Terapia intensiva trebuie continuata în functie de diureza si de constantele paraclinice, pentru mai multa siguranta pâna cel putin în ziua a 9-a.

 

          Perioada metaagresionala (pâna la sfârsitul saprtamânii a treia)

 

 

Ř        pentru bolnavii arsi fara risc vital   ŕ            perioada de epitelizare, de instalarea covalescentei

 

 

Ř        pentru arsii cu risc vital    ŕ            perioada de mari tulburari metabolice complicatii(septice,tromboembolice,              digestive si urinare)

 

              local se începe desprinderea escarelor si aparitia granularii.

 

 

         

 

      Perioada catabolico-anabolica

 

Ř        perioada vindecarii locale

Ř        grefare 

Ř        de precocitatea acoperirii suprafetei lezate depinde evolutia catre vindecare sau evolutia catre starea de "soc cronic"             

 

          Arsurile chimice

 

          Definitie: leziune a tesuturilor aparuta în conditii acute sau cronice, dupa contactul acestora cu substante chimice, iritante, toxice sau necrozante celulare.

         

          Dupa mecanismul de actiune:

 

Ř        substante caustice deshidratante (clorura de calciu, alcooli, fenolii etc.),

Ř        substante caustice iritante (iodul metalic, clorul gazos etc.),

Ř        substante  vezicante cum sunt în special asa-zisele gaze de lupta (iperita)

Ř        substante citotoxice cum este anilina,

Ř        substante cheratolitice, cum sunt detergentii, aldehida formica etc.

Ř        substante sensibilizante cum sunt alergenii organici sau anorganici.

 

          Arsurile  chimice adevarate sunt cele produse prin actiunea:

Ř        acizilor,

Ř        bazelor,

Ř        solutiilor fiebinti,

Ř        anhidridelor,

Ř        fosforului metalic,

Ř        peroxizilor si a substantelor fotosensibilizatoare

         

         

 

          Arsurile provocate de acizi

          a. acizi tari, cum sunt acizii minerali (sulfuric, clorhidric, azotic etc.)

          b. acizi slabi, cum sunt acizii organici.

 

          a. Acizii tari

Ř        produc leziuni care se instaleaza rapid si care sunt mai grave.

Ř        intra în reactie cu ionii metalici din lichidele organismului (sodiu, potasiu, calciu etc.) si cupleaza si proteinele tisulare cu producere de albuminati ai acizilor respectivi              ŕ            reactie xantroproteica

 

                                                                     da plagii aspectul galben caracteristic

         

                                                                                                                                                       intens exoterma

 

                                                                                                                                                       

                                                                                                                                                        escara groasa

 

                                                                         

limiteaza penetratia substantei acide catre profunzime

         

         

          b. Acizii slabi

Ř        produc leziuni torpide  progresiv evolutive

Ř        profunzime greu de stabilit

Ř        aspectul unei supuratii necrozante, dezvoltate pe un fond inflamator

Ř        formare de saruri ai acidului cu ionii metalici si de albuminati, însa leziunea care rezulta este datorata mai mult agresiunii chimice propriu-zise decât degajarii de caldura.

 

         

 

    Arsurile provocate de baze

          a. baze tari

          b. baze slabe

          c. anhidridele sau sarurile lor

 

          a. Bazele tari

Ř        se combina cu ionii metalici si cu albuminele tisulare generând acelasi tip de leziune ca si acizii

Ř        au penetrabilitate tisulara mare difuzând continuu în suprafata si în profunzime pâna la completa lor neutralizare   leziunea se adânceste lent si progresiv.

         

          b. Bazele slabe

Ř        leziuni mai superficiale si mai putin extensive

Ř        evolutia lor în timp este aceeasi ca si a leziunilor produse de bazele tari

 

          c. Arsurile cu anhidride

Ř        leziuni grave datorita efectului brutal citotoxiclocal si  la distanta(prin resorbtie)

Ř        trebuie tratate cu cea mai mare urgenta - în minute - si necesita excizia larga a focarului lezional

 

 

          Arsurile cu fosfor metalic

 




                                                                    leziuni de mare gravitate

 

 

          producerea de arsura termica directa

                                     producerea de arsura de hidrosolubilitate marcata

                                                                        prin actiunea puternic deshidratata necrozanta

                                                                                                                            prin generarea pentoxidului de fosfor

 

          Fosforul                         circulatia sistemica                    grave leziuni hepatorenale

 

          Inactivarea acestei substante se face cu sulfat de cupru, manevra la care trebuie sa se asocieze de urgenta, excizia larga a tesuturilor afectate.

         

          Arsurile cu peroxizi

 

Ř                        peroxidul de hidrogen(perhidrol)

Ř                        leziune combustionala pura

Ř                        efect deshidratant, instantaneu, cu producerea unui placard alb

 

          Arsurile prin fotosensibilizare

 

Ř        acumulare cronica de chinina,aniline, derivati salicilici,

Ř        la bolnavii ce prezinta o hiperproductie de D.O.P.A. (dihidroxi 3-4 fenilamina)

Ř        fotosensibilizare terapeutica cu meladiuina.

         

          Substantele fotosensibilizante cresc reactivitatea pielii si mai ales a melanocitelor cutanate, la toate componentele spectrului luminos, dar cu precadere la ultraviolete.

          Leziunea este asemanatoare eritemului solar cu deosebirea ca, în astfel de situatii pragul de expunere la soare este mai mult scazut, putându-se cu usurinta produce în locul leziunilor de gradul I, leziuni de gradul II si III care se pot însoti de leziuni grave renale chiar în cazul unor suprafete arse relativ mici, de pâna la 15%.

         

         

 

         

 

Tratamentul

         

          Obiective:

Ř        dezactivarea cât mai rapida si mai completa a substantei

Ř        excizia placardelor de arsura

Ř        profilaxia sechelelor estetice si functionale

 

Ř                        spalarea plagii rezultate în cazul actiunii  bazelor cu un acid slab, acid acetic diluat

Ř                        spalarea, în cazul acidului, cu o solutie alcalina slaba de obicei bicarbonatul de sodiu

Ř                        irigarea bogata de la sursa de apa curenta la o temperatura de 28-30oC.

         

          În cazul arsurii cu oxid de calciu este necesara initial curatirea uscata a leziunii, stergerea cu alcool si numai dupa aceea se va proced la irigarea cu apa.

 

          Dezactivarea oricarei arsuri chimice va fi urmata de toaleta locala a plagii  prin curatire mecanica si badijonare cu alcool.

          Escarele limitate se excizeaza si se grefeaza primar, iar escarele circulare se incizeazaîn scop decompresiv.

         

 

 

          Arsurile electrice              

          a. prin electrocutare

          b. prin arsura propriu-zisa.

 

          Depind de:

Ř        tipul de curent electric,

Ř        rezistenta si implicit de conductibilitatea organismului,

Ř        calea curentului,

Ř        durata actiunii lui,

Ř        suprafata de contact dintre organism si sursa electrica.

 

          Rezistenta electrica a tesuturilor:

          pielea, osul, cartilajul, muschiul, tendonul, tesutul conjunctiv etc. au o mare rezistenta electrica viscerele, sângele si nervii au o rezistenta electrica mai mica.

         

          Pielea de pilda este structurata ca un condensator special pentru protectia electrica, prezentând o foita externa - stratul cornos - o foita interna - conjunctivul dermului - si un dielectric - straturile epidermului. Forta de retinere a pielii pentru curentul electric, desi destul de mare, este însa limitata la circa 250V, si apare mica în fata voltajelor industriale care se folosesc azi.

         

          Un rol important în determinarea leziunilor prin electrocutare îl are aria de contact al suprafetei dintre organism si sursa de curent. Daca contactul cu o singura mâna având un traseu catre mâna opusa, ofera de pilda o rezistenta electrica de 100%, contactul bimanual, cu traseu catre ambele picioare ofera o rezistenta de numai 50%.

         

 

          Curentul alternativ

 

          este mai nociv                       ŕ îsi poate schimba voltajul

                                                          ŕ efect tetanizant asupra musculatorii scheletice

 

          Calea urmata în organism de catre curentul electric

 

          regiunea anterioara a corpului            ŕ        zonele de flexie

          calea cea mai scurta de scurgere    ŕ            coarda arcului

 

          Pericolul vital de electrocutare este reprezentat de catre traseul mâna stânga, picior stâng, traseu care traverseaza inima si poate produce oprirea cardiaca

 

          Durata de contact a organismului cu sursa de curent electric

Ř                        este proportionala cu energia primita si transferata.

         

 

          Leziunile:

          a. Leziunile locale

Ř        carbonizari întinse cu aspect de mumificare

Ř        escare ale tegumentului.

Ř        se pot întinde mult în profunzime si în suprafata

 

          b. Leziuni la distanta

Ř        sincopa respiratorie sau cardiorespiratorie

Ř        leziuni ireversibile în centrii vegetativi ai trunchiului cerebral.

 

 

          Tratamentul

         

          Primul ajutor

 



Ř        sustragerea accidentatul de sub actiunea curentului electric  

Ř        resuscitarea cardiorespiratorie

         

          Tratamentul local priveste leziuni asemanatoare cu cele produse prin combustie si beneficiaza de acelasi tratament bazat în special pe necrectomie si eventuala grefare.

                         

TRAUMATISMELE PRODUSE PRIN ACŢIUNEA FRIGULUI

          Sub actiunea frigului organismul poate fi agresat sub forma de:

          a. înghetare

          b. degeratura

         

a.      Înghetarea

 

Ř        scaderea temperaturii corpului sub actiunea refrigeratoare a mediului extern

Ř        compensare temporara prin fenomenele vasomotoare cu efect vasoconstrictiv periferic

Ř        pierderea de cladura este cu atât mai mare cu cât umiditatea este mai ridicata(în apa pierderea este de 14 ori mai mare decât  ceea produsa în atmosfera)

 

 

          b. Degeratura

 

          leziune localizata

          actiunea directa a frigului în conditiile unei expuneri mai mult sau mai putin lungi la o temperatura inferioara 0oC.

 

          Factori favorizanti:

          Umiditatea             ŕ     explica posibilitatea aparitiei leziunilor chiar la temperaturi de plus 1-4 grade

          Consumul de alcool

          Hipoxia de altitudine

 

          Mecanism:           

                                                                                            Vasoconstrictie

 

 

                          alterarea endoteliului vascular                                                        alterarea membranei capilare

 

         

formarea de tromboze capilare în zona degerata                                    ruperea celulelor endoteliale

 

 

                                                                                                                                          maresc permeabilitatea  capilara

 

                                                                                                                                         

trasudare

 

 

                                                                                                                                          edem si flictene

 

          Într-un stadiu evolutiv ulterior, vasoconstrictia este înlocuita de vasodilatatie paralitica, ceea ce a condus si la definirea degeraturii ca o boala a vasodilatatiei.

 

 

          Modificarile fizice care se petrec la nivel celular, specifice starii de criopatie:

 

                                                                                                                          frig

 

 

cristalizare a apei din celule

 

                         

nucelolizare a cristalelor                            crestere                                 deshidratare celulara

 

 

multiplicarea cristalelor

 

 

soc osmotic

 

 

ruptura membranei celulare si chiar a elementelor intracelulare.

 

 

          Exista o relatie liniara între gradul de refrigerare total si cel de pierdere tisulara.

          Exemplu:  în 20 minute la temperatura de minus 1 grad se produc aceleasi leziuni ca în cazul unei expuneri de 1 minut la minus 20 grade.

Ř                       

 

          Clasificare: 4 grade.

         

          Degeratura de gradul I

 

Ř        dermatita eritematoasa

Ř        senzatie de greutate dureroasa, furnicaturi  ŕ            urmarea suferintei anoxice nervoase

         

          Într-o faza mai avansata survin dureri violente, senzatiile parestezice se accentueaza, suferinta nervoasa ajungând pâna la paralizie.

         

          Degeratura de gradul II

 

Ř        edem apreciabil

Ř        flictena

Ř        durere cu caracter mai moderat

Ř        senzatii parestezice suportabile

 

          Degeratura de gradul III

 

Ř        leziuni necrotice ale pielii

Ř        vezicule

Ř        tulburari de sensibilitate, uneori paradoxale

Ř        leziunile cutanate capata aspectul de escara.

 

          Degeratura de gradul IV

 

          forma cea mai grava

          gangrena, initial uscata se poate transforma repede într-o gangrena umeda, sau/si gazoasa

          intereseaza structurile profunde si chiar osul

         

          Evolutie:

          în functie de gradul degeraturii

                          - vindecarea completa

                          - sechele:               ŕ            tulburari trofice locale,

                                                          ŕ           atrofii tegumentare, musculare, osoase,

                                                          ŕ            tulburari vasculare

 

          Eritemul pernio reprezinta în acelasi sens o stare patologica datorata unei crioalergii reziduale dupa o degeratura. Se manifesta prin edem, cianoza, parestezii, etc, care afecteaza ca si degeratura, extremitatile mai slab vascularizate.

         

         

 

          Piciorul de transee

 

Ř                        degeratura instalata la temperaturi de 1-4 grade

Ř                        evolueaza în 4 stadii care se succed rapid:

         

     a. Faza de anestezie dureroasa

          - anesteziei totale la nivelul leziunii si de durere la nivelul antepiciorului cu iradiere catre calcâi exacerbata la decubit si la caldura.

          b. Faza de edem

          - edemul moale, rosu inflamator care intereseaza de obicei degetele si antepiciorul dar putându-se întinde la întreg piciorul si chiar la gamba.

          c. Faza de flictena

          - intereseaza în special fata interna a degetului mare la nivelul primului metarsian, dosul piciorului si pliul digito-plantar

          - flictena are continut hemoragic.

          d. Faza de escara

          - scarificarea zonelor flictenulare cu tendinta extensiva catre profunzime.

 

 












Document Info


Accesari: 3211
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )