Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Vitamina C










ALTE DOCUMENTE

VIRNANŢ. Ruta graveolens. Fam. Rutaceae.
Organizarea procesului de învatamânt în Clinica Juridica
Trauma- fistule- anevrisme- ischemie
IMUNOLOGIA TUMORALĂ A CANCERULUI RENOURINAR
ZÂRNĂ
ALTE MODALIATATI DE OBIECTIVARE A IMAGINII RADIOLOGICE
Intoxicatii prin inhalare
Weight_Watchers
PROIECTUL UNITATII DE INVATARE - NUMERE RATIONALE
ALERGIILE


                   VITAMINA C

Vitamina C este un nutrient esential vietii, solubil în apa, implicat în productia de glucocorticosteroizi si de anumiti neurotransmitatori (substante care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic si al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi si a nitrozaminelor, în reactii imunologice, care faciliteaza absorb# 858s187i 5;ia fierului la nivelul tubului digestiv.

Structura chimica a vitaminei C.

Structura chimica a vitaminei C.

Savantul maghiar Szent Gyorgyi Albert a fost primul care a reusit sa extraga vitamina C din ardei si pentru aceasta descoperire a primit premiul Nobel. In timp au aparut si alte produse cu vitamina C obtinute din surse naturale (macese, lamai).

Vitamina C sau acidul ascorbic este una din cele mai cunoscute vitamine.Denumirea ei provine de la proprietatea de a vindeca scorbutul,boala cea decimat populatia de-a lungul istoriei.

Proprietati

Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:

o                    intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;

o                    este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica;

o                    participa la asimilarea de catre organism a fierului;

o                    previne si vindeca scorbutul;

o                    mareste rezistenta vaselor sanguine ;

o                    contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor;

o                    are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism;

o                    intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe;

o                    participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare ;

o                    diminueaza perioadele de convalescenta;

o                    este eficienta in reducerea ritmului de opacjfiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice);

o                    intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%;

o                    impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului asigura functionarea normala a celulei hepatice;

o                    intervine in metabolismul carotenilor ;

o                    protejeaza acidul folie ;

o                    are actiune antialergica ;

o                    ca laxativ natural;

o                    scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine;

o                    mareste gradul de absorbtie a fierului organic;

o                    reduce efectele unui numar mare de alergeni;

o                    asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii.

Datorita acestor proprietati, vitamina C este indicata intr-un de afectiuni, cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infectioase acute si febrile, surmenaj fizic si intelectual, anemii, anorexie, oboseala, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemoragii nazale si hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenta de calciu (fracturi, osteomielita, paradontoze, carii dentare, tulburari de crestere), raceala si gripa, tulburari respiratorii, artrita, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, diferite tulburari digestive, afectiuni vasculare, deficiente in buna functionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-vite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficienta cardiaca, reumatism cardiovascular, pneumonii si pleurezii, tuberculoza pulmonara, astm bronsic, dificultati in mentinerea sarcinii si asigurarea alaptarii, in cicatrizarea ranilor si tratarea contuziilor uscate, inflamatii ale cailor biliare, hepatice si ciroze hepatice etc. In plus, s-a aratat ca aceasta vitamina este si antiaterosclerogena.

Necesarul de vitamina C

pentru un adult sanatos este de 73 mg/zi. La femeile aflate in perioada de graviditate, acesta este de cea 100 mg/zi, iar la cele care alapteaza - de 50 mg/zi. Necesarul de vitamina C al copiilor este de 1,5-2 mg/kilogram-corp/zi, in functie de varsta. Sunt si autori care recomanda doze de vitamina C mai mici. Aportul de vitamina C trebuie marit pentru muncitorii care lucreaza in mediu cu plumb, benzen sau lacuri, precum si in cazul sportivilor, in perioadele de antrenament (pana la 200 mg/zi). De asemenea, necesarul este mai mare in unele cazuri patologice cu metabolismul crescut, apoi in bolile infectioase, tuberculoza, ulcer gastric si ulcer duodenal, precum si la varstnici si la fumatori (fiecare tigara fumata distruge intre 25 si 100 mg) etc. Vitamina C este consumata mult mai repede in conditii de stres. Actiunea antiaterosclerotica, anticolesterolica a vitaminei C, precum si procesul de activare a circulatiei sanguine capilare datorat acesteia sunt favorizate prin asocierea ei cu vitaminele B3 si P.
Surplusul de vitamina C se elimina rapid din organism.

Hipovitaminoza C se evidentiaza prin urmatoarele simptome : oboseala, sangerari ale pielii si a mucoaselor, umflarea dureroasa a incheieturilor, incetinirea cresterii, tulburari in activitatea sistemului nervos si a celui muscular, diminuarea rezistentei organismului la infectii, fragilizarea capilara si aparitia hemoragiilor gingivale, respiratie greoaie, dureri ale oaselor, tahicardie, paradontoza, hipotensiune arteriala, acumularea de colesterol in organism (hipercolesterolemie), instalarea asteniei de primavara etc. In cazul hipovitaminozelor C severe, apare si afectiunea cunoscuta sub denumirea de scorbut ("boala marinarilor"). Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza usor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzator, deoarece aceeasi vitamina nu se acumuleaza in organism, excesul fiind eliminat in permanenta pe cale renala.

Carenta

Carenta în vitamina C, rara în tarile în curs de dezvoltare si exceptionala în tarile industrializate. Este responsabila de aparitia scorbutului, o forma de avitaminoza. Cauzata de un aport alimentar insuficient, unei malabsorbtii digestive, unei cresteri a necesitatilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe ori la subiectii vârstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin perfuzii nesuplimentate în vitamina C. Ea se traduce prin oboseala si anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivita si pierderea dintilor, hemoragii, imunitate scazuta. Era o afectiune foarte des întâlnita la marinarii care plecau în voiaje lungi sau pe perioada iernii, din cauza ca fructele si legumele nu puteau fi pastrate proaspete pentru foarte mult timp.

Starile de subcarenta (stadiul care precede carenta) ar fi mult mai numeroase, iar actualmente se pune întrebarea referitoare la eventualele relatii între un defect de aport în vitamina C si diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataracta etc.).

Efecte negative cunoscute

Vitamina C este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai putin toxice substante din medicina.

  • O prima grija o reprezinta persoanele cu tulburari de metabolism al fierului, incluzând hematocromatoza. Vitamina C creste absorbtia de fier. Daca bolnavii de hiperabsorbtie de fier ingera doze de vitamina C de ordinul gramelor, aceasta poate înrautati tulburarea lor, din cauza absorbtiei marite.
  • Vitamina C cauzeaza diaree daca este ingerata în cantitati mai mari decât limita, care depinde de la individ la individ. Cathcart [2] a numit aceasta limita Limita de Toleranta Bowel si a observat ca este mai mare la persoanele care sunt suferinzi decât la cele sanatoase. Variaza de la 5 grame pe zi la persoanele sanatoase pâna la 300 grame pe zi la cei care sufera de boli grave, precum SIDA si cancer. Diareea înceteaza imediat ce doza este redusa, fara a provoca vreun alt efect negativ.

Niveluri insuficiente de enzima, o tulburare genetica, poate predispune unii indivizi la anemie hemolitica dupa ingerarea unor substante oxidante prezente în alimentatie sau medicamente.

Strucura chimica

Acidul ascorbic este y-lactona acidului 2,3-ediol-l-gluconic si are in solutie puternice proprietati oxidoreducatoare .Prin oxidare trece in acid dehidroascorbic,care la randul sau participa usor la reactie de reducere trecand reversibil in acid ascorbic.

        

Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietati antioxidante. Apare sub forma unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apa. Enantiomerul L al acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C.

Formula chimica

C6H8O6

Masa molara

176,12 g/mol

Punct de topire

190 - 192 °C (descompunere)

Chimie

1.Aciditate

Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legatura dubla sunt enoli. Un enol pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH+), prin crearea unei legaturi duble cu atomul de carbon. Simultan, legatura dubla carbon-carbon (dintre enoli) îsi transfera electronii pentru a forma o legatura dubla cu urmatorul carbon. Pentru a face loc, electronii legaturii duble a grupei carbonil sunt primiti de oxigenul carbonilului, pentru a forma un enolat. Oxoniul se deprotoneaza prompt pentru a produce un carbonil, iar aceasta pierdere de protoni da acidului ascorbic caracterul sau acid. Întreaga reactie este deprotonarea enolului pentru a forma un enolat, unde sarcina negativa a enolatului rezultat este delocalizata de sistemul carbonil (C=O) si de dubla legatura (C=C). Aceasta delocalizare face ionul mult mai stabil si mai putin probabil sa îsi reprimeasca protonul.

Movement of electron pairs in deprotonation

2.Tautomerie

Attack of ascorbic enol on proton to give 1,3-diketone

Acidul ascorbic se converteste foarte repede în doi tautomeri instabili ai dicetonei prin transfer de protoni, desi este mai stabil sub forma de enol. Protonul enolului este pierdut si recâstigat de electronii dublei legaturi, producând o dicetona. Aceasta este o rectie de enol. Exista doua forme posibile: 1,2-dicetona si 1,3-dicetona.

3.Determinare

Concentratia unei solutii de acid ascorbic poate fi determinata prin mai multe metode, cele mai comune implicând titrarea cu un agent oxidant.

                    Metode titrative

a)DCPIP

Un agent oxidant des folosit este colorantul 2,6-diclorofenol-indofenol, sau, pe scurt, DCPIP. Colorantul albastru este introdus în solutia de acid ascorbic pâna când o culoare roz pal apare timp de 15 secunde.

b)Iod

O alta metoda implica folosirea iodului si un indicator de amidon. Iodul reactioneaza cu acidul ascorbic, iar când tot acidul ascorbic este consumat, iodul, aflat în exces, reactioneaza cu amidonul, formând un complex de culoare albastra. Aceasta indica sfârsitul reactiei de titrare.

c)iodat si ioni ai ionului

Metoda de mai sus care implica iodul necesita crearea si standardizarea solutiei de iod. O alta cale o reprezinta generarea iodului în prezenta acidului ascorbic prin reactia ionilor iodat si iodin în solutie acida.

d)N-Bromusuccinimida

Un agent de oxidare mai putin întâlnit este N-bromosuccinimida, (NBS). În aceasta titrare, NBS oxideaza acidul ascorbic (în prezenta de iodura de potasiu si amidon). Când NBS este în exces (de exemplu, reactia este completa), acesta elibereaza iodul din iodura de potasiu, care formeaza cu amidonul un complex de culoare albastra, indicând sfarsitul titrarii.

 Utilizari

Acidul ascorbic este oxidat foarte usor si de aceea este folosit ca reducator în solutiile de developare fotografica si drept conservant.

Expunerea la oxigen, metale, lumina si caldura distrug acidul ascorbic, deci trebuie pastrat la întuneric si racoare, într-un recipient non-metalic.

Forma oxidata a acidului ascorbic se numeste acid dehidroascorbic.

Acidul ascorbic si sarurile sale de sodiu, potasiu si calciu sunt des folositi ca aditivi alimentari antioxidanti. Acesti compusi sunt solubili în apa si, deci, nu pot proteja grasimile de oxidare: pentru acestea, esterii liposolubili ai acidului ascobic cu catena lunga de acizi grasi (ascorbil palmitat sau ascorbil stearate) pot fi folositi drepti antioxidanti.

Numele aditivilor alimentari europeni relevanti sunt: E300 acid ascorbic, E301 ascorbat de sodiu, E302 ascorbat de calciu, E303 ascorbat de potasiu, E304 esteri ai acidului ascorbic cu acizi grasi ascorbil palmitat,ascorbil stearat.

 Rolul

Are o importanta capitala pentru organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant, participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B.

Acidul dehidroascorbic participa la diferite procese metabolice datarita capacitatii sale de a forma un sistem oxidoreducator reversibil.Acidul ascorbic se comporta in unele sisteme enzimatice ca un transportor de hidrogen intervenind in reactii catalizate de oxireducere(dehidrogenre,catalaze,peroxidoze,citocromodoze etc.).In respiratia celulara acidul ascorbic reactioneaza cu oxigenul reducandu-l la apa sau apa oxigenata.Intervine in metabolizrea normala a unor aminoacizi(ca tiroza),in reactii de hidroxilare a unor aminoacizi,compusi aromatici si acizi grasi,intervine in formarea in organism aunor compusi cetonici ca hormoni 17-cetosteroizi.

 Mecanismul antioxidant

Ascorbatul se compora ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în conditii energetice favoranile. Oxidantii precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), contin un orbital monoelectronic si de aceea sunt foarte reactivi si daunatori oamenilor si plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorita interactiei lor cu acizii nucleici, proteinele si lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câstiga un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apa, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile si nereactive, necauzând nici un rau celulei.

Formarea sa depinde de prezenta unui complex enzimatic ce contine peroxidaza si ascorbic-oxidaza, de prezenta citocromilor cat si a glicozei.
Este sintetizata de toate plantele, de unele microorganisme si de ajoritatea animalelor, cu exceptia omului, primatelor si cobaiului, care sunt tributare aportului exogen.
In sange, durata de viata a vitaminei C este de aproximativ 16 zile, la animalele care o sintetizeaza.
Excesul este eliminat pe cale renala. In urma unui test de incarcare cu vitamina C, la adulti s-a constatat ca o parte din vitamina C este degradata la acid oxalic, acid dicetogluonic, acid treonic si mici cantitati de CO2, eliminat prin plamani.
Principalele reactii la care participa vitamina C sunt: hidroxilarea prolinei si lizinei pentru sinteza colagenului, hidroxilarea fenilalaninei, sinteza catecolaminelor, hidroxilarea sterolilor, desaturarea acizilor grasi, absorbtia fierului, metabolizarea xenobioticelor etc.

Resurse

1.Plante

Fructele citrice (lamâie verde, lamâie, portocala, grepfrut), tomatele si cartofii sunt surse comune si foarte bune de vitamina C. Alte alimente care sunt bune surse de vitamina C includ papaya, broccoli, varza de Bruxelles, coacaze, capsuni, conopida, spanac, pepene galben si kiwi. De asemenea, merisoarele si ardeii iuti sunt surse bogate în vitamina C.

Cantitatea de vitamina C din alimente provenite din plante depind de:

  • varietatea exacta a plantei,
  • conditiile solului
  • climatul în care s-a dezvoltat,
  • perioada de timp dintre recoltare si consumare,
  • conditiile de pastrare,
  • metoda de preparare. Gatitul în general, se presupune, distruge vitamina C

Urmatorul tabel arata abundenta relativa a vitaminei C în plante crude. Cantitatea este exprimata în mg la 100 grame de fruct sau leguma:

Sursa

Cantitate

Sursa

Cantitate

Portocala

50

Pruna

10

Lamâie

40

Pepene rosu

10

Pepene galben

40

Banana

9

Conopida

40

Morcov

9

Grepfrut

30

Avocado

8

Zmeura

30

Mar salbatic

8

Tangerina

30

Piersica

7

Mandarina

30

Mar

6

Fructul pasiunii

30

Mura

6

Spanac

30

Sfecla

5

Varza verde cruda

30

Para

4

Lamâie verde

20

Salata

4

Mango

20

Castravete

3

Pepene Honeydew

20

Vânata

2

2.Animale

Majoritatea speciilor de animale si plante îsi sintetizeaza singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamina pentru ele. Sinteza este obtinuta printr-o secventa de pasi, bazati pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile si pasari, sau în ficat, la mamifere si pasari ciripitoare.Ultima enzima din proces, l-gulonolactona oxidaza, nu poate fi fabricata de organismele umane deoarece gena care apartine enzimei nu functioneaza. Pierderea unei enzime care este importanta pentru producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evolutiei si a afectat majoritatea pestilor, multe pasari, unii lilieci, porcusorii de Guineea si majoritatea primatelor, incluzând oamenii. Mutatiile nu sunt înca letale, deoarce acidul ascorbic se regaseste din abundenta în sursele alimentare (se poate spune ca multe dintre aceste specii se hranesc, sau se hraneau, în principal cu fructe).

Urmatorul tabel arata abundenta relativa a vitaminei C în diferite alimente de origine animala, cantitatea fiind exprimata în mg la 100 grame de aliment:

Aliment

Cantitate

Aliment

Cantitate

Ficat de vitel (crud)

36

Limba de miel (înabusita)

6

Ficat de vita (crud)

31

Lapte uman (proaspat)

4

Scoici (crude)

30

Lapte de capra (proaspat)

2

Cod roe (prajit)

26

Lapte de vaca (proaspat)

2

Ficat de porc (crud)

23

Friptura de vita (fripta)

0

Creier de miel (fiert)

17

Ou de gaina (crud)

0

Ficat de pasare (prajit)

13

Bacon de porc (prajit)

0

Ficat de miel (prajit)

12

Cotlet de vitel/vita (prajit)

0

Inima de miel (fripta)

11

Pulpa de pui (fripta)

0

3.Sinteza chimica artificiala

Vitamina C este produsa din glucoza prin doua metode principale. Procesul Reichstein, dezvoltat în anii 1930, foloseste o singura pre-fermentare, urmata de o cale pur chimica. Procesul de fermentatie modern în doi pasi este originar din China, dezvoltat în anii 1960, si foloseste fermentatia aditionala pentru a înlocui partial pasii chimici urmatori. Ambele procese transforma în vitamina C aproximativ 60% din glucoza introdusa.


Document Info


Accesari: 4226
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )