Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Tipuri si directii de utilizare a aditivilor alimentari. Impactul asupra sanatatii umane

Alimentatie nutritie











ALTE DOCUMENTE

Zahar - caracteristici de calitate
Ziua 4
8 kg in 15 zile fara chin!!!
ADITIVII SI ALIMENTELE TOXICE
Caracteristici senzoriale si fizico-chimice ale materiei prime pentru carnuri
Spirulina, o alga magica
Arsurile solare, remedii naturiste
Alimente afrodiziace folosite de vechii chinezi
LISTA NEAGRA A ALIMENTELOR DE EVITAT
PROCESE DE CONSERVARE ALE ALIMENTELOR


Tipuri si directii de utilizare a aditivilor

alimentari. Impactul asupra sanatatii umane

Progresul continuu al societatii umane a dus la o omniprezenta a tehnologiei in toate domeniile. Produsele alimentare sunt si ele obtinute astazi cu ajutorul tehnologiilor si procedeelor moderne, iar cererea tot mai mare care se inregistreaza duce la o supraproductie si o oferta variata din partea producatorilor alimentari. Astfel "...se face tot posibilul ca alimentele sa aiba succes, sa poata fi conservate pe perioade cat mai lungi, sa aiba culori cat mai atractive, sa fie cat mai bogate in vitamine chiar daca sunt obtinute pe cale artificilala."[1][1]

O lucrare ce aduce in prim-plan problema aditivilor alimentari nu poate fi decat binevenita in conditiile in care in prezent "...practic nu exista nici o reteta care sa nu contina conservanti, antioxidanti, coloranti, amelioratori, samd... In plus, chiar daca pentru fiecare aditiv alimentar este stabilita, prin legislatia in vigoare, doza admisa pe unitate de produs si alimentele la care poate fi folosit, complexitatea ingredientelor esentiale si facultative mareste posibilitatea utilizarii unei game mai mari a aditivilor chiar cu pericolul necunoasterii efectului sinergetic al utilizarii aditivilor alimentari in asocieri multiple."[2][2]

Mai mult decat atat, trebuie mentionat ca Romania nu detine suficiente laboratoare pentru analiza chimica. Astfel posibilitatea de detectare a practicilor incorecte ale unora dintre producatori, distribuitori si comercianti cu privire la adaosurile de aditivi alimentari interzisi prin lege sau nepermisi intr-un anumit aliment este destul de redusa. Raspunderea verificarii tipului si proportiei de aditivi alimentari introdusi intr-un aliment nu este atribuita clar unei institutii anume, aceasta osciland intre sferele de activitate ale Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru Protectia Consumatorului sau Directiei Sanitar-Veterinare.[3][3]

Celebrul cod E in spatele caruia se ascund diferite tipuri de aditivi si ingrediente alimentare, inclus in componenta unui numar imens de alimente, duce zilnic, dupa cum spun specialistii, la o deteriorare a starii de sanatate care poate sa apara imediat sau in timp. Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara,  "... lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sanatatea. Din cauza unei alimentatii necorespunzatoare care pe deasupra este si toxica creste incidenta bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp."[4][4]

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care, in mod normal, nu este consumata ca aliment in sine si care nu este ingredient alimentar caracteristic avand sau nu o valoare nutritiva si prin a acrui adaugare intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice, in decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament si ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componenta a acestor produse alimentare.

          Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt "... substante adaugate in produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o anumita stabilitate in timp."[5][5]

Numarul acestor substante este relativ mare si sunt admise legal in diferite tari, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan international.      

          Potrivit altei definitii, aditivii alimentari "... sunt substante care se adauga in cantitati mici in produs in timpul prelucrarii tehnologice, conditionarii, conservarii, ambalarii, a transportului sau pastrarii in scopul imbunatatirii caracteristicilor de calitate, cresterii stabilitatii si maririi valorii nutritive."[6][6]

Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente[7][7], "aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

Prezenta reglementare nu se aplica:

-         aditivilor tehnologici;

-         substantelor folosite la protectia plantelor;

-         substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine, minerale);

-         concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma) incorporate in aliment in timpul procesului tehnologic, datorita aromei specifice, proprietatilor nutritive sau puterii lor de colorare;

-          colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a unui aliment.

Nu se considera aditivi alimentari:

-         substantele de tratare a apei;

-         pectina continuta in mod natural de aliment;

-         baza chewing;

-         dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;

-         plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte, glut 19319q166t enul;

-         aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina".

         

In primul rand, atunci cand vorbim despre aditivi trebuie sa facem distinctia intre aditivii alimentari si cei nealimentari. Studiul de fata are in vedere numai aditivii alimentari. Acestia pot fi clasificati avand in vedere mai multe criterii.

          Pe de o parte, in functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului[8][8] aditivii pot fi clasificati astfel:

a)   aditivi organoleptizanti

-         coloranti

-         decoloranti

-         amelioranti de culoare

-         aromatizanti si potentiatori de arome

-         amelioranti de gust

-         edulcoranti

-         emulgatori

-         gelifianti

-         acidulanti

b)   aditivi conservanti

-         antioxidanti

-         neutralizanti

-         antiseptice

-         antibiotice

-         alti aditivi din aceasta familie.

c)    aditivi nutritionali

Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in produsele alimentare in scopul cresterii valorii nutritive:

-         aminoacizi

-         proteine

-         saruri minerale

-         vitamine

O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii in functie de actiunea[9][9] acestora in:

a)   conservanti alimentari

Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica - impiedica multiplicarea microorganismelor si bactericida, distrugand microorganismele. Aceasta actiune este pusa in evidenta si de studiile recente ale Institutului de Sanatate Publica Timisoara care efectueaza determinari privind actiunea antimicrobiana a unor aditivi alimentari.[10][10]

Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt:

-         acidul benzoic

-         sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

-         acidul ascorbic

-         sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

-         acidul propionic

-         sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

-         nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K)

b)   antioxidantii alimentari

Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite folosirea lor).

Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu (se mareste perioada de inductie a lancezirii), de exemplu:

-         tocoferolul alfa

-         substante de sinteza:

-         galatul de propil

-         galatul de octil

-         galatul de duodecil

Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante (substante sinergetice):

-         acidul citric

-         acidul ascorbic

-         alte substante din aceeasi familie

Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor.

c)    aromatizantii alimentari

Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin arome sau contin in cantitati insuficiente.

d)   amelioratorii alimentari

Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi:

-         organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului.

-         amelioratori de gust

-         revelatori de gust

-         amelioratori de textura

-         emulgatori

-         amelioratori de consistenta

-         amelioratori de culoare

Potrivit unei alte opinii[11][11] se face distinctia intre urmatoarele tipuri de aditivi in functie de criteriul actiunii:

a)   conservantii alimentari

b)   antioxidantii alimentari

c)    aromatizantii alimentari

d)   amelioratorii alimentari

e)    colorantii artificiali. Pentru uz alimentar sunt selectati putini coloranti sintetici, dintre cei mai putin periculosi, folositi ocazional. Legislatia noastra accepta urmatorii coloranti:

-         tartrazina (galben) E102

-         orange S (portocaliu) E 110

-         albastru patentat (albastru) E131

-         azorubina (rosu) E122

-         ponceau 4R (rosu) E124

-         indigotina (albastru) E132

-         ponceau 6R (rosu) E126

-         eritrozina (rosu) E127

-         verde acid briliant (verde) E142

-         negru briliant BN (negru) E151

Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: " Aditivii alimentari vor fi structurati in urmatoarele grupe: a) conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin

      protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;

b) antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin

protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii);

c)    acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust

acru;

d)   substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului;

e)    antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;

f)     emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;

g)   agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor;

h)   sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;

i)      stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;

j)      substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor alimentare;

k)   indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce alimentelor;

l)      coloranti naturali si coloranti de sinteza;

m) agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica;

n)   antiaglomeranti;

o)    potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului;

p)   substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;

q)   enzime - folosite in industria alimentara;

r)     aromatizanti - se impart in trei categorii: a) substante aromate naturale - se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala; b) substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza; c) substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale.

In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde lista aditivilor grupati pe urmatoarele categorii:[12][12]

a)   conservanti

b)   antioxidanti

c)    emulsifianti (emulgatori)

d)   agenti de ingrosare

e)    gelifianti

f)     stabilizanti

g)   relevatori de gust

h)   acidifianti

i)      corectori de aciditate

j)      antiaglomeranti

k)   amidon modificat

l)      edulcoranti artificiali

m) afanatori chimici

n)   agenti de incapsulare

o)    saruri de topire

p)   agenti pentru tratamentul fainii

In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati specific[13][13]:

a) coloranti                                     E100-E182

b) conservanti                       E200-E297

c) antioxidanti                      E300-E390

d) emulgatori                        E400-E496 / E1000-E1001

e) saruri de topire                           E400-E496        

f) agenti de ingrosare           E400-E496        

g) agenti de gelifiere            E400-E496        

h) stabilizatori                       E400-E496        

i) agenti de gust                    E600-E640        

j) acidifianti                                    E300-E390        

k) corectori de aciditate si pH       E300-E390        

l) agenti antiaglomeranti              E500-E580

m) amidon modificat            E1400-E1450    

n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999

o) substante de afanare                 E400-E496        

p) antispumanti                    E500-E580

r) agenti de suprafata si albire     E900-E999 / E1500-1520  

s) agenti de tratare a fainii           E500-E580 / E900-E999    

s) agenti de intarire-afermisanti  E500-E580        

t) umectanti                                     E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520      

t) sechestranti                        E400-E496        

u) enzime                               E1100-E1105    

v) agenti de umplutura

x) gaze propulsoare                       E900-E999        

y) alte categorii

Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui aditiv alimentar care indica faptul ca:

1.    a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum

2.    a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate.

3.    este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu prima cifra iti va indica natura aditivului.

Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de catre Comisia Codex Alimentarius, care a dezvoltat si Sistemul International de Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si codificarea cu E-uri dar fara litera E).[14][14]

Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu clasificarea CEE. Numarul total de aditivi acreditati, conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in Romania, conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente este de 201.

Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong imparte aditivii in:[15][15]

a)   coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1

b)   conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2

c)    aromatizanti nenumerotati

d)   antioxidanti E300-E321

e)    emulsificatori si stabilizatori  E322 si cateva numere intre E400-E495

f)     acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5

g)    indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

Spre deosebire de aditivii alimentari, auxiliarii alimentari sunt substante de adaos in urme cu efect pasager/temporar, in scop tehnologic.[16][16]

Se aseamana cu aditivii intrucat sunt introdusi in produsele alimentare cu un scop tehnologic precis.

In schimb, se deosebesc de acestia prin aceea ca sunt introdusi in o etapa intermediara de fabricatie, fiind eliminati sau distrusi inainte de realizarea produsului finit.[17][17] Ca exemple, antispumantii, agentii de clarificare si filtrare, de spalare si depielare, de deplumare, purificare a apelor, de formare-turnare a bomboanelor.

          Ingredientele alimentare sunt substante de aditivare tehnologica folosite in concentratii mai mari decat aditivii propriu-zisi cu functie bine definita in ameliorarea calitatii alimentelor: aromjatizare, indulcire, spumare...Acestea imbunatatesc valoarea nutritiva si energetica a alimentelor precum si calitatile senzoriale. Unele substante pot actiona concomitent ca ingredient si aditiv (de exemplu gelatina este ingredient in aspic si aditiv pentru clarificarea vinului).[18][18]

Aditivii alimentari sunt substante mai rar extrase din materii prime naturale de cele mai multe ori fiind de sinteza si in acelasi timp relativ neconventionale.

Intre aditivi, aromatizantii alimentari cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate.

Aromele naturale provin din diverse materii prime, putandu-se recupera in timpul proceselor tehnologice. Exista si substante ce pot fi folosite prin incapsulare.

Aromatizantii sintetici sunt admisi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de patiserie, inghetata, ciocolata, margarina, bauturi alcoolice distilate si altor produse conform normelor de igiena.[19][19]

In ceea ce priveste colorantii alimentari, acestia pot avea atat surse naturale cat si artificiale. De exemplu, in familia colorantilor galbeni intalnim:

-         E100, Curcumina, are o sursa naturala si anume sofranul de India-din familia ghimbirului,

-         E104, Quinolina, are o sursa artificiala si anume gudronul sintetic de huila

-         E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo

-         E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursa atat gudronul sintetic de huila cat si colorantul Azo

-         E110, Galben Floarea Soarelui, produs sintetic avand ca sursa atat gudronul sintetic de huila cat si colorantul Azo.[20][20]

In familia colorantilor rosii, intalnim:

-         E120, acidul carminic, obtinut din surse naturale si anume din crusta insectelor gestante

-         E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice fiind obtinut din gudronul sintetic de huila si colorantul Azo

In familia colorantilor albastrii:

-         E131, E132, E133 au ca sursa naturala gudronul de huila

Sunt folositi ca si coloranti alimentari naturali: carotenul, xantofila si clorofila.

Colorantii artificiali au o mare putere de colorare, sunt relativ mai ieftini decat cei naturali, usor de pastrat si de intrebuintat. In acelasi timp trebuie remarcat ca din punct de vedere al inocuitatii alimentului prelucrat, este de preferat folosirea unor materii prime colorante (legume, fructe, sucurile lor, cacao, cafea...) sau folosirea colorantilor naturali extrasi direct din alimente, mentionati mai sus.

Pe de alta parte pentru uz alimentar sunt folositi numai acei coloranti si aromatizanti sintetici care nu sunt foarte periculosi , dar si acestia sunt  folositi numai in conditiile prevazute de lege.

De asemeni amelioratorii alimentari sunt substante chimice ce pot avea surse naturale sau sintetice.

Produsele alimentare in care se gasesc aditivi sunt potrivit legislatiei in vigoare:[21][21]

1.Paine si produse de panificatie, care poate contine unii dintre urmatorii aditivi: conservanti (acid acetic si saruri E 260 - E 261, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), acidifianti (acid acetic E260), emulsificatori (lecitina E 322, mono si digliceride si esteri cu acizi grasi E471-E472, sucrogliceride E474, sucroesteri E473), agenti de gelificare, sequestranti, stabilizatori, substante de ingrosare (di-, tri- si polifosfati de Na, K, Ca, Mg, NH4 E 450 - E 452), coloranti naturali (antociani E 163, Betaina E 162, Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f , Xantofile E 161 a, b, c, d, e, f, g flavoxantina, luteina, criptoxantina, rubixantina de produse violoxantina, rodoxantina, cantoxantina Curcumina E 100, Riboflavina E 101, Clorofila E 140, complecsi de cupruclorofila E 141, Caramel E 150 a, b, c, d, Cosenila sau acid carminic E 120, Carbune vegetal E 153), agenti de afanare si antiaglomeranti (Carbonat de sodiu E 500, Carbonat de amoniu E 503, Carbonat de magneziu E 504). 

2. Lapte si produse lactate: Conservanti (acid sorbic si sarurile lui E 200 - E 203, nizina E 234, nitrat de sodiu sau de potasiu E 251 - E 252, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), substante tampon (Saruri ale acidului citric E 331 - E 333) si altii.

3. Carne si produse din carne: conservanti (Esteri ai acidului parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de potasiu sau de sodiu E 249 - E 250, samd...), antioxidanti (acid izoascorbic si sarurile lui E 315 - E 318, acid erythorbic si saruri E 315), substante tampon (saruri ale acidului citric E 331 - E 333), samd...

4.Peste si produse din peste: conservanti (acid formic si saruri E 236), substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337, Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), acidifianti (Acid citric E 330 ), antioxidanti (Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313), samd...

5. Uleiuri si grasimi: antioxidanti (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306 - E 309, BHA si BHT E 320 - E 321), samd...

6. Oua si produse pe baza de ou: antioxidanti (BHA si BHT E 320 - E 321), samd...

7. Zahar si produse zaharoase: acidifianti (Acid tartric E 334), substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337), samd...

8. Fructe, legume si produse prelucrate: substante tampon (Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), samd...

9. Bauturi alcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...

10. Bauturi nealcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...

11. Produse de cofetarie si de patiserie: emulsificatori (Lecitina E 322), samd...

12. Cereale si produse din cereale: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd...

 13. Condimente, supe, sosuri, salate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd...

14. Inghetate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...

15. Alimente cu destinatie speciala: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...  

16. Alte alimente.

Exista si produse in care anumiti aditivi nu sunt admisi. De exemplu colorantii nu sunt permisi in urmatoarele produse:

1. Alimente netransformate
2. Apa imbuteliata
3. Lapte semiecremat sau ecremat, pasteurizat sau sterilizat
4. Lapte cu cacao sau cu ciocolata
5. Lapte fermentat nearomatizat
6. Lapte concentrat (nearomatizat)
7. Lapte babeurre
8. Cremele in pudra (nearomatizate)
9. Uleiuri si materii grase de origine animala sau vegetala
10. Oua si produse pe baza de oua
11. Faina si alte produse de morarit, amidon si fecule
12. Paine
13. Paste fainoase
14. Zahar, mono- si dizaharide
15. Piure si conserve de tomate
16. Sucuri si nectar naturale din fructe si legume
17. Fructe, legume si ciuperci in conserve sau deshidratate, fructe, legume si ciuperci transformate
18. Dulceturi extra, inghetata extra, creme de castane, creme de prune
19. Peste, moluste si crustacee, carne de animale, pasare si vanat, precum si preparate
20. Produse de cacao si componente in care produsul de baza este ciocolata
21. Cafea prajita, ceai, cicoare, extract de ceai si cicoare, preparate din ceai, din plante, din fructe si cereale pentru infuzie, amestecuri si preparate instant din aceste produse
22. Sare si produse de substitutie a sarii, condimente si amestecuri de condimente
23. Vinuri si alte produse din vin
24. Bauturi spirtoase din fructe, tuica, uzo, gin si alte bauturi similare
25. Distilate de vin (cu exceptia caramelului)
36. Alimente pentru sugari si copii
27. Miere de albine
28. Malt si produse din malt
29. Branzeturi maturate si nematurate (nearomatizate)
30. Unt.

7.Restrictii impuse de legislatia in vigoare

6.1. Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for Food Additives/GFSA, valabile pe plan international, stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specifica în mod clar daca un aditiv poate fi folosit sau nu în prelucrarea unor produse alimentare.

Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta "Codex Alimentarius"- un index  pentru  standardele  destinate  produselor alimentare si care este considerat ca o autoritate de referinta în cazul unor dispute aparute între partenerii tratatului  "WTO Treaty". Aceasta înseamna practic ca, orice fel de produse care sunt în acord cu standardele prevazute de acest Codex, trebuie sa fie admise pe pietele tarilor semnatare ale tratatului, chiar daca normele în tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste standarde. În cazul interzicerii unui import, tara respectiva care a impus restrictia trebuie sa prezinte justificari legale care sa fundamenteze refuzul. [22][22]

"Codex Alimentarius" a fost pentru prima data întocmit în 1962 sub auspiciile "UN's Food & Agriculture Organization" (FAO) si "World Health Organization" (WHO). În ultimii 30 ani, aproximativ 270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, începand cu standarde pentru igiena, reziduri de pesticide si terminand cu metode de etichetare si de analiza.

Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate în martie 1997, de catre guvernele membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate de producatorii de alimente,  în conformitate cu "Good Manufacturing Practice".

In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa fie semnalat, pe etichete sau ambalaje, prin binecunoscutul cod E. Decizia a fost luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare foarte precise a aditivilor si pentru a facilita informarea consumatorilor. De asemeni un aditiv trebuie sa fie aprobat de comitetul mentionat mai sus.

In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor:[23][23]

-         pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie 1994

-         pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie 1994

-         pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie 1995.

6.2.Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si Familiei prin Ordinul nr. 975/1998, sunt preluati din "Codex Alimentarius". Acesta contine un numar de aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in functie de grupa alimentara in care e inclus acesta. De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii)impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime.

In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei care lucreaza la proiectele de armonizare a legislatiei cu statele membre ale Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga oficialii Comunitatii Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt solutii pentru existenta unui sistem riguros de control al aditivilor din alimente si in special al celor noi.

Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: " Orice produs alimentar fabricat pentru consum uman sau dat in consum uman (din tara sau din import) trebuie sa respecte cerintele prezentelor norme.

Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete noi, dupa tehnologii noi sau care contin materii prime, aditivi alimentari sau adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor pentru prima data intr-un produs alimentar, vor fi supuse Ministerului Sanatatii spre avizare sanitara." [24][24]

Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este necesara obtinerea avizului sanitar. Aceasta implica o verificare a dozei utilizate si a compozitiei preparatului recomandat de producator. Conform unui raport trimis recent Ministerului Sanatatii de catre specialistii Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, laboratoarele de profil din Romania nu au o dotare tehnica suficient de avansata pentru a determina cu exactitate daca aditivul folosit este sau nu inclus in lista celor aprobate.[25][25]

In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite denumiri comerciale, acestea se vor aviza sanitar pentru a verifica daca atat compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt corespunzatoare.

Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este valabil timp de 3 ani de la data emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el poate fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau daca aditivul avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului, necunoscute la data emiterii avizului.
Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de Ministerul Sanatatii.

Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: "Este interzisa comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor care ...:

... f) contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare...

l) sunt falsificate. Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in produse, in scopul mascarii unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati pe care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin retetele de fabricatie; - schimbarea compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe eticheta."

Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienico-sanitare, precum si pentru utilizarea oricarui aditiv in produsele alimentare dietetice si in preparatele pentru copii se va cere avizul Ministerului Sanatatii.

De asemeni productia, importul, vanzarea sau folosirea aditivilor alimentari care nu sunt cuprinsi in prezentul ordin este interzisa.

          Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind desfasurarea activitatii comerciale si urmareste dezvoltarea echilibrata a retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu respectarea principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului. Dar potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost suspendata aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata pana la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de catre Parlament. 8

Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor care se desfiinteaza, potrivit H.G. 166/2001 s-a organizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale principale se regasesc si urmatoarele:

1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime;

2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la avizarea speciala pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea anumitor produse;

3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori agreate, efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului;

4. desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor;
5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta riscuri

pentru sanatatea si securitatea lor;

8. Etichetarea

<<Adaosul de aditivi trebuie inscris vizibil pe eticheta fiecarui ambalaj de desfacere (sticla, borcan, cutie, pachet), mentionandu-se dupa caz "conservant chimic", "aromatizat sau indulcit sintetic", "colorat artificial". Comercializarea ditivilor alimentari se face numai in ambalaje originale pe care se mentioneaza compozitia si denumirea chimica a produsului precum si modul de intrebuintare >> a precizat Victoria Varcolici, inspector-sef in cadrul fostului OPC Bucuresti.[26][26]

Potrivit art. 5 din Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor: " Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:
a) denumirea sub care este vandut alimentul;

b) lista cuprinzand ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;

e) data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, data limita de consum;
f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale;
g) denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; in cazul produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania;
h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;

i) instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor;

j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum;
k) o mentiune care sa permita identificarea lotului;

l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in anexa nr.

1a)."[27][27]

De asemeni conform aceleiasi Norme prin ingredient se intelege orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma modificata.

In schimb nu sunt considerate ingrediente si urmatoarele:

1. aditivii a caror prezenta intr-un aliment este datorata exclusiv faptului ca au fost continuti in unul sau in mai multe ingrediente ale acestuia si cu conditia ca acestia nu isi mai indeplinesc functia tehnologica in produsul finit;

2. aditivii utilizati ca auxiliari tehnologici;

3. substantele folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome

In Anexa nr. 1 a Normei mai sus mentionate, este prevazuta lista alimentelor scutite de obligatia indicarii ingredientelor. Acestea sunt:

1. Fructele si legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au facut obiectul unei curatari, taieri sau altor tratamente similare

2. Apele carbogazoase in a caror denumire apare aceasta caracteristica
3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient

4. Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor, altele decat cea proaspata sau topita
5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand:

a)   denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a ingredientului; sau

b)   denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii ingredientului.

De asemeni este prevazuta si lista cuprinzand ingredientele care trebuie sa fie inscrise cu denumirea categoriei lor, urmata de numele specific sau de codul numeric C.E.:
1. Colorant
2. Conservant
3. Antioxidant
4. Emulsificator
5. Agent de ingrosare
6. Gelifiant
7. Stabilizator
8. Potentiator de aroma
9. Corector de aciditate
10. Acidifiant
11. Antiaglomerant
12. Amidon modificat
13. Indulcitor
14. Agent de afanare
15. Antispumant
16. Agent de glazurare
17. Saruri de topire
18. Ameliorator (de faina)
19. Agent de intarire
20. Agent de umezire
21. Agent de incarcare
22. Gaz de propulsare [28][28]

9. Impactul asupra sanatatii

Conform prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache: "Aditivii specificati in Ordinul 975/1998 nu sunt periculosi si nu afecteaza sanatatea consumatorilor daca sunt respectate doua conditii: sa fie utilizati numai in alimentele si bauturile mentionate in Ordin, si in produsele respective sa nu depaseasca limita maxima admisa."

Organizatiile mondiale de sanatate au facut deja o lista cu cei mai periculosi aditivi prezenti in produsele alimentare. Majoritatea tarilor care ii folosesc sunt constiente de nocivitatea lor si fac, sau au facut deja, demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piata.

E123 - este interzis in Statele Unite ale Americii si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E 110, care intra in componenta dulciurilor, mai ales a prafurilor de budinca colorandu-le intr-un galben atragator, apetisant, cunoscut si sub numele de "apus de soare".

E 330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in cele mai multe sucuri care se afla in comert.
E 102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are de asemenea actiune cancerigena.

Aceasta lista a fost realizata cu ajutorul unui raport intocmit de Oficiul Consumatorilor din Piata Comuna Europeana. Lista nu este completa, urmand a se face cercetari pentru descoperirea altor aditivi nocivi.

In Romania au existat multe cazuri in care sanatatea populatiei a fost pusa in pericol. Sunt de referinta cazurile in care colorantii din vopselele de oua erau toxici sau alcoolul din otet era un adevarat pericol pentru stomac.[29][29]

In SUA, anumite substante al caror efect nociv a fost demonstrat in anumite studii, fie asupra animalelor de laborator, fie chiar asupra omului, continua sa fie considerate "sigure" cu conditia ca ele sa se gaseasca in cantitati de 100 de ori mai mici decat doza la care apare efectul advers. Pentru substante cu efect toxic direct (sulfitii) aceasta masura poate fi considerata suficienta, insa nu si pentru substantele cu efect cancerigen, al caror efect este uneori cumulativ, in functie de mcanismul de actiune. Consumul repetat, in doze sub limita impusa, al mai multor substante care actioneaza prin acelasi mecanism poate duce in final la aparitia cancerului.[30][30]

Studiile care ar putea demonstra aceste efecte sunt facutre pe animale de laborator, finalizarea lor durand ani intregi. Concluziile acestora nu pot fi intotdeauna extrapolate pentru organismul uman. Din pacate, nu a fost adoptata o decizie oficiala privind interzicerea folosirii indiferent de doza a aditivilor alimentari dovediti nocivi.

Aceste aspecte si altele au determinat Asociatia Consumatorilor Americani sa propuna urmatoarele recomandari:

-    mentionarea aditivilor utilizati pe ambalajul produsului

-         interzicerea nitratilor si nitritilor de sodiu, ale caror efecte sunt dovedite

-         repunerea in cercetarea tuturor aditivilor alimentari, chiar si a celor folositi de zece ani.[31][31]

Efectele aditivilor alimentari asupra sanatatii consumatorilor sunt inca insuficient cunoscute mai ales in ce priveste influenta in timp (efecte mutagene...). Numai studii de lunga durata si experiente efectuate pe un numar mare de subiecti ar putea aduce date precise. totusi cercetatorii au rteusit in buna parte sa puna in evidenta relatii intre cauza si efecte. Cu toate acestea se mai continua utilizarea unor aditivi toxici-prin reducerea dozei admise de ex. nitritii si nitratii de la 12mg% la 7mg%. Cercetatorii din Uniunea Europeana se pot insela in privinta unor aditivi si astfel apar in comert unele produse ce contin substante toxice. A spune, insa, ca "E"-urile sunt un pericol total in alimentatie ar fi alarmist si neadevarat. Folosirea aditivilor in cantitati mari ar periclita in primul rand calitatea produsului, iar oricare producator doreste ca alimentul sau sa se bucure de un loc cat mai bun pe piata. Consumul de aditivi in cantitati bine stabilite nu afecteaza organismul. Pentru o mai mare siguranta a cetatenilor ar trebui ca autoritatile sa asigure fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Astfel s-ar evita even-tualele surprize neplacute din partea producatorilor interni sau externi. Pana atunci este bine ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa cititi cu atentie numele ingredientelor inscriptionate pe ambalaj, iar daca aveti nelamuriri, sa va adresati comerciantului sau direct la Oficiul pentru Protectia Consumatorului.

In Romania se poate vorbi si de o lipsa de educatie in domeniul alimentatiei. In momentul in care populatia ar avea cunostinte de nutritie, legislatie sau cum functioneaza etichetarea alimentelor, ar putea alege un produs cu ingredientele dorite. "Educatia unei alimentatii sanatoase ar trebui facuta in familie, la gradinita, scoala si prin mass-media. Starea de sanatate a populatiei este o problema nationala. Statul ar trebui sa intervina mai mult in problema alimentatiei, sa nu se ajunga la o imbolnavire in masa, pentru ca atunci statul cheltuie mai mult in sistemul sanitar. Iar costurile de tratare a bolilor sunt mult mai mari decat cele de preventie", argumenta directorul Institutului de Chimie Alimentara.[32][32]

Printre organismele care reglementeaza si controleaza calitatea produselor pe care le mancam se afla Ministarul Sanatatii si Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Directiile de Sanatate publica, Institutul de Chimie Alimentara, care se ocupa strict de cercetarea stiintifica in domeniul alimentelor si avizarea lor.

Revenind la controversatul cod "E", profesorul Gheorghe Mencinicopschi a declarat ca in alimentatie sunt folosite in mod curent cateva mii de E-uri, intr-o circumstanta sau alta. Unii aditivi alimentari dispar, altii sunt descoperiti. Multi dintre acestia au fost interzisi in Statele Unite ale Americii, tarile Uniunii Europene si statele din fosta Uniune Sovietica, insa continua sa fie folositi la noi. Lista "E"-urilor toxici sau cancerigene cuprinde cateva zeci de astfel de substante. Un exemplu este E 102, care reprezinta tartrazina, un colorant galben, produs chimic periculos pentru sanatate, cu un efect alergen la anumite persoane. Cel mai des este intalnit in sucurile asa-zis naturale, prajituri si alte dulciuri, margarina. Un alt aditiv este regasit in spatele lui E 130, bleu de antrachinona, produs chimic interzis pe pietele Uniunii Europene dupa 1977, suspectat ca produce boli foarte grave. Un alt exemplu este E 321 cunoscut ca butilhidroxitoluen (BHT), un produs chimic, antioxidant, care este periculos, deoarece creste colesterolemia. Un alt produs, din aceeasi clasa, este butilhidroxia-nisol (BHA), care este un antioxidant fenolic folosit pentru a impiedica oxidarea (rancezirea) lipidelor din alimentele bogate in grasimi animale. Din 1987 s-a dovedit efectul lui cancerigen la animalele de laborator, dar nu s-a putut proba ca acest efect se manifesta si la om, astfel incat este si acum mentinut pe lista GRAS a US-FDA. Acest lucru a fost facut cunoscut opiniei publice, efectul fiind evitarea produselor care contineau acest component si, mai mult, a dus la scaderea de sase ori a utilizarii BHA-ului in Statele Unite ale Americii in urmatorii ani. Produsul este folosit acum pe piata romaneasca si se gaseste in margarine, creme sau maioneze. Exemplele pot continua cu zaharina, dovedita ca fiind cancerigena dupa ce animalele de laborator pe care s-au facut testele s-au imbolnavit de cancer la vezica. Desi nu s-a putut proba ca are efect asupra organismului uman, in acord cu clauza Delaney, iar FDA a propus Congresului American interzicerea folosirii ei inca din 1977, dar decizia finala fiind inca asteptata. Printre alte substante folosite ca aditivi alimentari se numara sulfitii (conservantii), care pot produce reactii alergice la unele persoane si, in plus, sunt folositi de multe ori in produsele din carne, in scopul de a reface culoarea rosie a alimentelor, dand astfel o falsa impresie de prospetime. Practica de asemenea interzisa in SUA. O alta categorie o reprezinta nitritii care, in principiu, nu au efecte toxice directe, dar in combinatie cu unele substante existente in alimente (amine), produc nitrozamine, familie din care fac parte multe substante dovedite cancerigene. Pentru a impiedica aceste reactii se pot adauga alti aditivi, ducand la un lant vicios al folosirii lor. Lista alimentelor care ar trebui evitate, pentru ca au in componenta acesti aditivi alimentari este atat de mare, incat ar necesita pagini intregi pentru enumerarea lor. Printre alimentele de baza inalt procesate chimic, ce contin aceste substante, se numara: mezelurile, margarinele, supele instant, sucurile, branza topita, maionezele, dressingurile pentru salate, sosurile si o gama larga de dulciuri. Prin mediile care se ocupa de cercetare circula o lista cu toate "E"-urile cu un risc foarte ridicat, publicata de Clinica de Oncologie Infantila din Düsseldorf. Aici sunt trecuti aditivii suspecti a fi toxici, periculosi, cancerigeni sau care pot produce boli grave

In mod clar folosirea aditivilor alimentari, acele substante adaugate in produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o anumita stabilitate in timp, duce la scaderea costurilor de productie si a pretului produsului finit, la cresterea termenului de valabilitate al alimentelor. Pe de alta parte studiile au evidentiat efectele negative ale folosirii indelungate ale unor aditivi. In acest scop, in Romania ca si in alte tari ale lumii s-au luat masuri de protectie a consumatorului, masuri ce constau fie in interzicerea folosirii unor aditivi sau in impunerea unei restrictii privind doza folosita. Legislatia din Romania este criticata intrucat desi permite utilizarea numai a 201 aditivi din cei 301 aditivi acreditati conform normelor CEE, permite utilizarea unor aditivi care au fost interzisi in tari ca Japonia, Suedia, SUA, Austria, Norvegia, Anglia. La aceasta nemultumire se adauga si relativa ineficienta a aplicarii amenzii de 100 mil. lei pentru gradul ridicat de risc la care au fost expusi consumatorii si care nu a dus la eradicarea practicilor incorecte. Dupa cum remarcam intr-un capitol anterior nu a fost pe deplin lamurita nici problema cumularii in acelasi deplin a mai multor aditivi.

Evitarea produselor ce contin aditivi alimentari este aproape imposibila. In aceste conditii este necesara o reactualizare a legislatiei romanesti, tinandu-se cont de normele Organizatei Mondiale a Sanatatii. In ceea ce priveste continutul, dozele in care acesti aditivi sunt folositi trebuie respectate normele in vigoare, iar respectarea acestora trebuie verificata de organismele cu importante raspunderi in acest domeniu.






Bibliografie

1.    Banu, C, Butu, N, Lungu, C, Alexe,P, Rasmerita, D, Vizireanu, C, "Aditivi si ingrediente

pentru industria alimentara", Editura Tehnica, Bucuresti, 2000

2. Diaconescu, I, "Merceologie alimentara", Editura Eficient, Bucuresti, 1998

3. Giurea, M,  "Semnificatia E-urilor de pe etichete si ambalaje" in Calita Buletin-Buletin

Informativ pentru Industria Alimentara, nr.16 , 2002

4. Jukes, D,  "Food additives in the European Union", The School of Food Biosciences, The

University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm

5. Procopie, R,  "Bazele merceologiei", Editura ASE, Bucuresti, 2001

6. Pamfilie R, Procopie,R, Dima, D,  "Marfurile alimentare in comertul international",

Editura Economica, Bucuresti 2001

7. Sercan, E,  "Efectele devastatoare ale unor E-uri periculoase", Curierul National din 7 februarie

2001

8. *** Focus Tips, Buletin, aprilie 1998

9. ***  http://crucial.ied.edu.hk/foodchem/addnutri.html, The Crucial Website, Hong Kong

Institute of Education

10. ***  http://www.ispt.ro, "Directii de cercetare - Institutul de Sanatate Publica Timisoara"

11. ***  http://www.the-south-asian.com/Food%20Colours.htm

12. ***  Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, publicata in Monitorul 

                   Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999

13. ***  Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, publicat in

              Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002

14. ***"Aditivii alimentari-in atentia organismelor internationale"- ziarul Cotidianul, 26 august

2001




Document Info


Accesari: 5620
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )