Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Firul de par

Cosmetica









loading...


ALTE DOCUMENTE

DIETA CU PULPE DE PUI
16 TRUCURI PENTRU SILUETA TA
Accesorii pentru machiaj
5 sfaturi pentru a va inviora suvitele blonde inainte de petrecere
Armele secrete ale barbatilor
Afla cum sa iti potrivesti coafura cu rochia pentru o petrecere reusita
Ingrijirea tenului in prag de primavara
MASTI PENTRU TENURILE GRASE
Coafura igiena
Tunsori de dama


Firul de par

II.1.Anatomia si fiziologia firului de par

Parul este partea cea mai expusa actiunii factorilor atmosferici cum ar fi: praf, vapori toxici, agenti poluanti, raze ultraviolete.

Atât prin structura, cât si prin functiile sale, parul este un organ viu, care ia nastere dintr-un germen. Celulele se înmultesc, germenele se dezvolta, capatând forma unei sfere goale în interior. În structura celulei se pot distinge trei tipuri de straturi:

A.     stratul exterior - ectoderma - care asigura legaturile cu exteriorul;

B.     stratul interior - endoderma - care regleaza nutritia;

C.     stratul intermediar - mesoderma.

Anatomia parului

Prin îndepartarea ectodermei de pe tesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee si papilele capilare. Parul extrage din stratul exterior (ectoderma) substantele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din mesoderma substantele necesare întretinerii sale, asigurându-si totodata si restul functiilor sale (hrana, respiratie, musculatura, activitate nervoasa). Starea parului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea generala a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea dermatologica si prin influentarea circulatiei sanguine, a nervilor si a glandelor.

Text Box:

1.       epiderma - stratul de solzi;

2.       cortex - stratul fibros - care asigura rezistenta parului;

3.       maduva, respectiv canalul maduvei, fara functie speciala, cu o rezistenta slaba, formata din celule slab îmbibate, separate prin bule de aer.

La baza firului de par se afla papilele, unde activeaza vasele sanguine si cele necesare pentru transportul hranii, organele respiratorii ale parului si nervii.

Sistemul nervos simpatic asigura activitatea nervoasa a papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic asigura activitatea nervoasa a glandelor sebacee. Actiunea celor doua sisteme nervoase este contradictorie.

În functie de echilibrul acestora depinde buna functionare a glandelor sebacee si a stratului germinativ.

Buna functionare a stratului germinativ asigura cresterea parului. Parul creste concomitent cu învel 17317u207r isul epidermic pâna la nivelul de "varsare" a glandei sebacee. Deasupra locului de "varsare" a canalului glandelor sebacee, parul creste liber. Unitatea papila - radacina - glanda sebacee alcatuieste foliculul pilo-sebaceu, ce se afla într-o cavitate fibroasa ce protejeaza stratul germinativ. Tot aici se afla muschiul, a carui actiune "zbârleste" parul la frisoane sau da senzatia "pielii de gaina".

Fiziologia firului de par

Firul de par se formeaza definitiv în piele. Starea si aspectul parului depinde în mare masura si de conditiile extreme, de îngrijire, de actiunea agentilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeste despre o materie permanenta. Parul care cade este înlocuit de altul nou. În medie, durata de viata a firului de par este de 5 - 7 ani.

Cresterea firului de par începe la baza, pornind de la stratul germinativ si se desfasoara astfel:

·         producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;

·         producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteina compusa din oxigen, hidrogen, carbon, azot si sulf.

 
Cresterea si dezvoltarea parului depinde de starea generala a organismului. De exemplu, la femei, dupa sarcina, papilele care au avut de suferit se dezvolta din nou, ramânând însa mai sensibile. Cresterea parului si secretia sebumului sunt influentate de 3 factori: hrana, secretia glandelor si nervi.

Baza chimica necesara în formarea

keratinei, a pigmentilor sau a sebumului

secretat de glandele sebacee depinde de:

·         hrana (excesul sau deficitul de

vitamine sau aminoacizi);

·         transformarea acesteia si asimi-

larea ei de organism (starea apara-

tului digestiv, a ficatului, a glandelor

 endocrine)

·         agenti motrici care transporta hrana, precum si de integritatea vaselor sanguine si de variatiile volumului de sânge transportat.

 


II.2.Tipuri de par

În functie de aspectul, natura si caracteristicile firului de par se prezinta astfel:

1.parul normal, sanatos - este elastic, se modeleaza usor si se piaptana usor în stare umeda. Prezinta elasticitate, luciu si finete, deoarece stratul solzos de la suprafata firului de par este compact si neted. Va fi spalat la un interval de 10 zile. Se recomanda folosirea unui sampon cu P.H. neutru.

2.parul subtire si rar - este lipsit de rezistenta si este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusa si de grosimea redusa a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în numar redus el prezinta un aspect moale si ofilit. Structura firului de par se poate întari datorita substantelor ( de exemplu, compusilor de calciu), care adera la par din exterior si se infiltreaza în stratul solzos. Ca întaritor actioneaza asupra parului si keratina, colagenul si proteinele. Nu trebuie lasat parul subtire sa creasca mai lung de nivelul umerilor. Lungimea parului trebuie sa fie proportionala cu volumul. Parul tuns drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scara. În principiu ondularea chimica ester ideala pentru ca firele de par sa devina vizibil pufoase.

3.parul gras - este lipicios, umed, atârna în suvita, se lipeste de cap, pieptanatura îsi pierde repede volumul si forma pufoasa. Cauza consta în excesul de sebum (surplusul de grasime) care, fiind fluida se raspândeste usor de-a lungul firului. Daca sebumul este amestecat cu matreata se formeaza un strat umed, care se aseaza pe scalp si duce la astuparea porilor. În acest mod parul nu mai poate respira, modificându-si negativ aspectul si poate duce la caderea lui în cantitati considerabile. Se recomanda sa se spele parul atât de des cât este necesar. Este dovedit ca spalatul des nu stimuleaza în nici un fel secretia suplimentara de grasime. Pentru îngrijire se întrebuinteaza produsele speciale care cu siguranta nu contin nici grasime, nici balsam, nici substante nutritive cu actiune de încarcare a parului si favorabile caderii parului. Parul gras nu se piaptana prea des pentru ca intensifica dispersarea grasimii pe par. Foarte important este ca pieptanul si peria sa fie spalate la fiecare spalare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicata si ondualrea chimica precum si decolorarea suvitelor de par.

4.parul uscat refractar - este de obicei de culoare închisa sau roscata, firele contin fibre puternice de keratina care se opun oricarui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grasime insuficienta. Se recomanda o spalare odata la 7-14 zile cu sampoane ce au la baza galbenus de ou, lanolina sau lecitina.

5.parul deteriorat - suprafata firului de par este aspra, stratul solzos este discontinuu, sfarâmicios. Daca firele sunt lungi atunci capatul firului este distrus datorita unui proces de îmbatrânire, iar vârfurile despicate. Se recomanda folosirea unor preparate curative cu substante nutritive grase precum si substante de refacere care niveleaza si încleiaza stratul solzos.

6.parul cret - valurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent si stabil, si cel mai adesea uscat, din aceasta cauza fiind si friabil. Parul ondulat de la natura poseda din abundenta ceva ce lipseste parului drept, adica elasticitatea. Parul arata vioi si natural însa este greu a-i imprima forma dorita, deoarece tinde mereu spre forma sa initiala. Aceasta forta a parului poate fi "îmblânzita" încarcând parul cu substante nutritive. Preparatele sunt din seria parului uscat si friabil. Buclele pot deveni mai stralucitoare cu ajutorul lacului ce contine grasimi sau ulei de rapita. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme si apoi netezind parul cu ele. Cea mai potrivita tunsoare este cea în trepte, cararea si bretonul evitându-se.

7.parul ciufulit, zbârlit - este la prima vedere neted dar pe alocuri creste în vârtejuri ceea ce împiedica aranjarea lui. Ondularea chimica ce îmblânzeste vârtejurile este recomandata. Se recomanda preparate speciale pentru par uscat sau deteriorat.

8.parul friabil - parul care de abia a crescut din radacina este perfect sanatos. Stratul cornos este întreg, parul luceste, este elastic si moale. Situatia se schimba când parul îmbatrâneste. Deoarece parul creste destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe luna) atunci vârful parului care a crescut de la carare pâna la lobul urechii are vârsta de un an. La doua spalari pe saptamâna întregul par a suportat 100 de spalari, a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h si a suportat câteva mii de pieptanaturi pe an. În final parul s-a degradat. Stratul solzos care apara firele de par s-a uzat, astfel ca parul si-a pierdut luciul si se încurca usor mai ales la vârfuri. Substantele nutritive grase, precum si substantele de refacere, niveleaza si încleiaza stratul solzos. Este foarte important ca dupa fiecare spalare sa se faca o clatire speciala pentru par deteriorat, pentru ca pieptanul sa alunece cu usurinta fara sa agate stratul solzos. La fiecare a 3-4 spalare, în loc de substante nutritive se folosesc creme curative. Ele contin o concentratie mai mare de substante de refacere si actioneaza un timp mai îndelungat.

 

Atentie:

1.fluidul pentru par aschiat contine silicon, care încleiaza rupturile, iar vârfurile parului sunt acoperite cu o pelicula protectoare.

2.parul friabil distrus nu se piaptana cu peria, pentru ca îi dauneaza si mai mult. Peria este buna pentru par uscat de la natura pentru ca ajuta ca grasimile sa se disperseze mai usor pe firele de par.

3.pentru a evita încâlcirea parului, dupa spalare se foloseste piptenele cu dinti rari si rotunjiti la vârf, care nu afecteaza stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din parul încâlcit se descâlcesc cu atentie si rabdare. Niciodata nu trebuie rupte sau întinse.

II.3.Tratamente pentru întretinerea parului

Distrugerea parului poate proveni din urmatoarele cauze: executari prea frecvente ale permanentului, executarea necorespunzatoare a permanentului, spalarea parului cu un produs necorespunzator, executarea vopsirii în mod necorespunzator sau decolorarea parului cu o concentratie prea mare a apei oxigenate. Din aceste motive, numeroase lucrari (vopsit, decolorat, permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este de a contribui prin tratamente corespunzatoare la regenerarea parului. Clatirile care se mai numesc si "reconditionari" sau "balsamari" actioneaza ca preparate curative pentru par. Sarcina lor consta în a netezi din nou stratul solzos deranjat prin spalare, astfel încât parul sa poata fi pieptanat usor. Clatirea se face dupa spalare.

La preparatele normale, puterea de actionare dureaza de la o spalare la alta. Preparatele mult mai active pe baza de uleiuri si creme trebuie utilizate la parul care se aschiaza puternic. În acest caz, ele încleiaza stratul solzos si hranesc parul devenind mai moale si mai elastic. Acest procedeu este necesar daca parul a fost supus de mai multe ori la permanent chimic sau decolorare, daca nu a fost aparat de soare sau a fost supus actiunii apei sarate sau clorurate, dupa care parul nu a fost spalat bine.

Preparatele curative contin acxeleasi substante ca si cele de clatire, dar într-o concentratie mult mai mare. Este necesar un timp mult îndelungat pentru ca parul sa le absoarba (15-30 mi). Acest proces se poate intensifica la caldura. Dupa aplicarea preparatului pe par, capul trebuie înfasurat într-o folie si deasupra acesteia se înfasoara un prosop încalzit. Este foarte important ca preparatul sa se înlature bine de pe par prin spalare usoara.

Aceste tratamente ajuta unora iar altora nu. De regula, preparatele de acest gen contin extracte din plante, extracte si preparate albuminice care stimuleaza circulatia sângelui si schimbul de substante. Ele au menirea sa întareasca radacinile pentru formarea noilor fire de par si sa asigure substantele necesare. Îngrijirea suplimentara si întrebuintarea oricaror substante nutritive nu dauneaza niciodata pielii capului.

II.4.Ingrediente de refacere

Ingredientele de refacere actioneaza în felul urmator: prin distrugerea firului de par se schimba proprietatile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor transformari, portiunile distruse atrag substantele nutritive ca un magnet. Rezultatul este ca golurile din stratul superior distrus se umple, parul devine din nou lucios si elastic. Unele ingrediente patrund în par cum ar fi proteina matasoasa, colagenul si compusii keratinici. Aceeasi actiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul vitaminei B, care asigura umiditatea si elasticitatea. Uleiurile fine, de genul uleiului din lastarii de grâu încoltit sau alte asemenea uleiuri, acopera parul cu o pelicula fina care protejeaza si îl fac elastic.

Este daunator parului deteriorat - pieptanarea - distruge si mai mult stratul solzos si asa suficient de afectat. Se poate pieptana doar partea sanatoasa a parului chiar de la radacina. Compusii siliconului încleiaza capetele aschiate ale parului si le acopera cu o pelicula protectoare. Daca parul este puternic deteriorat este necesar sa se taie vârfurile. Problema pielii uscate a capului si a parului friabil nu consta în deteriorarea zilnica a parului ci în starea de inertie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea redusa de grasime pentru a gresa în masura suficienta parul. Cauza acestui neajuns consta în: - ca si la parul gras - în structura conditionata genetic. Pentru îngrijirea acestui tip de par se utilizeaza aceleasi mijloace ca si la parul friabil, la care se adauga masajele care usureaza circulatia sângelui. La aceste masaje se întrebuinteaza cu efecte benefice apa speciala pentru par, care contine extracte de ierburi si grasimi usoare. Pentru masaje se aplica degetele la radacina parului si se fac miscari circulare. Este buna si metoda de periere zilnica cu peria. Aceasta stimuleaza pielea capului si disperseaza uniform grasimea parului.

II.5.Caderea parului

Durata vietii fiecarui fir este limitata. Când aceasta perioada se termina parul cade, lasând loc altui fir. Cresterea parului dureaza de la 3-7 ani în cazuri exceptionale ceva mai mult. Dupa aceea radacina firului îsi opreste schimbul de substante si se micsoreaza. Parul se misca în radacina timp de 2-4 luni si în final cade. Astfel capul pierde într-o zi pâna la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu reprezinta o problema. Verificati daca fiecare fir de par are la capat un mic ghemotoc alb (radacina). Daca nu exista atunci firul nu a cazut ci doar s-a rupt si nu se socoteste. Daca dimineata gasiti pe perna mult par este un semn îngrijorator. Hormonii pot fi cauza frecventa a caderii parului. La barbati, aceasta duce la chelie iar la femei la o pierdere "difuza" a parului. Difuzia înseamna ca parul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de pe toata suprafata capului. Cauzele hormonale cunoscute sunt: caderea parului dupa graviditate când se schimba brusc componenta hormonilor. În timpul graviditatii au asigurata o faza prelungita de crestere a parului. Cu nasterea copilului aceasta faza se întrerupe brusc si într-un timp scurt cade dintr-o data mult par. Cresterea parului se restabileste imediat ce procesul hormonal se echilibreaza. Aceasta se produce dupa 6-8 luni.

Preparatele anticonceptionale pot duce, de asemenea, la intensificarea caderii parului. La o sensibilitate mare ele pot actiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determina calvitia la barbati. Nici acesta nu este un mtiv de panica pentru ca la femei nu exista niciodata asemenea cazuri disperate ca la barbati. Aceasta problema trebuie însa discutata cu medicul pentru ca nu este vorba numai de caderea parului ci si de alte fenomene: pielea capului si a fetei devine mai grasa ca de obicei.

Alimentatia influenteaza foarte mult cresterea parului pentru ca tot ce este necesar cresterii parului se obtine prin ea. De aceea trebuie sa ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slabire. O alimentatie unilaterala si în special deficitul de albumina si de fier poate duce la pierderea parului, care se restabileste când se echilibreaza alimentatia.

Stresul puternic poate provoca o scadere evidenta a parului. Parul nu cade dintr-o data ci dupa 2-3 luni. Cauza este distrugerea temporala a echilibrului hormonal.

Boala - în special o infectie cu o temperatura ridicata (congestia pulmonara grava) poate duce la caderea parului.

Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentueaza fluidizarea sângelui) pot duce la caderea parului. Din fericire, în toate cazurile enumerate cresterea parului se restabileste imediat ce factorul nociv este îndepartat. Când parul cade în smocuri sau când aceasta cadere a parului continua fara cauze evidente se va apela la medicul dermatolog. Când parul capului îsi pierde aspectul pufos, cauza pierderi poate fi nu neaparat caderea lui, cât si ruperea lui superficiala. La ruperea parului, acesta ramâne pe perna sau pieptane, radacina parului fiind sanatoasa. Poate este afectat numai firul de par, în asa masura încât nu mai rezista unui efect mecanic si se rupe, uneori chiar de lânga radacina. Cel mai adesea cauza acestei ruperi este efectuarea necompetenta a unei ondulatii chimice sau a unei decolorari puternice. O alta cauza poate fi distrugerea pielii capului datorita unei ciuperci, ca urmare a netratarii matretei. Aceasta infectie poate distruge pielea si radacina parului atât de mult încât din radacini nu mai pot creste decât fire slabe si friabile. Rezolvarea problemei consta în tunderea scurta iar când exista si matreata este necesar un tratament intensiv pentru vindecarea pielii capului.

II.6.Boli ale parului / scalpului

Asa cum si pielea are dezechilibre, asa se poate întâmpla ca si parul sa aiba la un moment dat anumite dezechilibrari de la normalitate. Daca se întâmpla ca o clienta sa aiba o boala a scalpului infectioasa, coafeza trebuie sa o îndrepte catre un specialist, un dermatolog, pentru a evita înrautatirea situatiei. În plus, ea nu poate fi servita din cauza pericolului de infectare.

Totusi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt atât de grave si care sunt tratabile, cum este matreata.

II.7.Matreata

Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind usor de pe suprafata pielii. Celulele moarte devin vizibile sub forma de matreata numai atunci când se aglomereaza. Un singur solzisor de matreata este format din 500 - 1000 celule cornoase. Aceasta aglomerare a celulelor se datoreaza cornificarii pielii capului, cauza nefiind cunoscuta prea bine. Întrucât aparitia matretei este însotita de o secretie abundenta a glandelor secretoare de grasime expertii presupun ca prin descompunerea bacteriana a grasimilor iau nastere substante ce provoaca o cornificare avansata.

Matreata apare si în cazul în care pielea capului prea uscata si se irita usor datorita samponului de calitate inferioara, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din camera. Acest tip de matreata, de regula, trece de la sine îndata ce cauza înceteaza.

Cea mai utilizata substanta în tratarea matretei se numeste OCTOPIROX. Aceasta desface de pe piele celulele cornificate si încetineste procesul de cornificare. Doza de substanta împotriva matretei în sampoanele speciale este destul de slaba dar suficienta pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se recomanda un tratament special. De obicei preparatele curative se aplica pe pielea capului înainte de spalare si se lasa acolo un timp oarecare. La nevoie se repeta tratamentul. Matreata dispare în cel mult trei saptamâni dar din pacate nu întotdeauna. Predispozitia pentru formarea matretei ramâne pentru ca tratamentul îndeparteaza doar simptomul. Ea poate aparea din nou iar asta implica repetarea tratamentului care trebuie facut fara întârziere, deoarece bacteriile si ciupercile gasesc un mediu hranitor ideal în pielea afectata de matreata. Urmarile posibile sunt distrugerea capacitatii de crestere a parului, care duce la caderea lui. În afara de aceasta este foarte importanta spalarea deasa a parului.

Periile si pieptenele trebuie pastrate mereu curate.

Îmbolnavirea efectiva a pielii capului este Pecinginea Solzoasa. Simptomele sunt cele ale matretei obisnuite, dar:

-matreata rezista în ciuda tuturor tratamentelor si se amelioreaza doar putin;

-pielea de sub par nu este numai cu matreata, are si o tendinta de înrosire;

în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.

II.8.Protectia contra soarelui

Nu numai pielea, dar si parul capului este supus distrugerii de catre razele ultraviolete. Sub influenta acestora actioneaza asupra parului la fel ca si perhidrolul - vechiul mijloc de decolorare a parului. Pigmentii se distrug, parul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasa. Pentru ca acest proces sa înceapa, nu este nevoie neaparat ca parul sa fie ud. Este suficienta umiditatea obisnuita a aerului si umiditatea normala a pielii capului. Soarele evapora umiditatea necesara keratinei parului. În urma acestei actiuni, parul devine uscat si îsi pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât parul este mai protejat împotriva razelor ultraviolete. Trebuie sa se aiba în vedere protectia parului mai ales în cazul ondulatiei permanente sau când parul este vopsit sau decolorat.

Parul lung si friabil necesita de asemenea o protectie deosebita.

Protectia parului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor si creme), sampon deosebit de moale cu substante nutritive care mentin umiditatea; preparate curative si de clatire cu umefianti; parul lung are nevoie de "fluid" pentru par aschiat.


Document Info


Accesari: 53700
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )