Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































INCENDII INTENTIONATE - FENOMENUL ARSON

Cosmetica












ALTE DOCUMENTE

4 coafuri perfecte pentru o petrecere pe plaja
Afla cum sa iti potrivesti coafura cu rochia pentru o petrecere reusita
Machiaj Profesional step-by-step
Vopsirea parului
Coafura ca afacere
Ondulatia chimica
Tunsori de dama
Masca hidratanta
Peeling cu tarate de grau
IMBATRANIREA PIELII

INCENDII INTENŢIONATE - FENOMENUL ARSON

          DEFINIREA NOŢIUNII



          Incendierea este considerata, din cele mai vechi timpuri, drept o fapta foarte grava, care provoaca distrugeri, tragedii omenesti, deseori infirmitate si moarte. Chiar daca initial nu a fost īndreptata īmpotriva unei vieti omenesti, prin evolutia sa aleatorie si violenta pune īn pericol viata pompierilor si a persoanelor care iau parte la actiunea de stingere sau de salvare. Vechea lege romana pentru "incendium" (adica aprinderea proprietatii cuiva sau incendierea cetatii) prevedea pedeapsa cu arderea pe rug. In evul mediu, cāt si mult dupa aceea, atāt īn Europa, cāt si īn S.U.A. legea prevedea pedeapsa cu moartea si confiscarea averii (Legea din 1652 din Massachusetts). Din 1784 īn Irlanda, S.U.A, si alte tari s-a aplicat pedeapsa cu moartea doar pentru incendierea īn timpul noptii. Astazi, pentru aceasta fapta, cunoscuta prin termenul de "arson" sunt prevazute pedepse grele, circumstante agravante fiind moartea unei persoane ca urmare a incendierii (20 ani īnchisoare) si incendierea īn cursul noptii.

          Termenul de arson, utilizat īn literatura de specialitate anglo-saxona si generalizat pe plan international, nu are echivalent īn terminologia juridica romāneasca. In Dictionarul enciclopedic romān nu figureaza termenul "incendiere", iar īn DEX figureaza o definitie simplista: "incendiere - actiunea de a incendia si rezultatul ei".

Se poate face o echivalenta īntre termenul arson si termenul incendiu intentionat, ce poate fi definit ca: aprinderea, cu intentie distructiva a unei cladiri, locuinte, dependinte sau a altei pr 14114i812o oprietati, inclusiv cea proprie.

Prin urmare, este absolut necesar elementul intentie, altfel incendiul este clasificat ca accidental. In aceasta din urma categorie pot fi incluse focuri obisnuite (gunoi, ierburi etc.), care pot scapa de sub control.

In Codul Penal Romān, incendierea nu constituie infractiune, ci reprezinta un mijloc prin care pot fi comise alte infractiuni ce vizeaza, īn principal, distrugerea, degradarea, aducerea īn stare de neīntrebuintare a unor bunuri, perturbarea activitatii unei unitati sau vatamarea grava a integritatii corporale, a sanatati ori moartea unuia sau a mai multor persoane (art. 163 - diversiune, art. 164 - sabotaj, art.217 -219 - distrugere, art. 231-232 - distrugere īn paguba avutului obstesc, art.249 - neglijenta īn serviciu).

In toate aceste cazuri, se pedepseste si tentativa.

Se considera tentativa, dupa caz, producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri īn vederea comiterii infractiunii (plasarea unui bidon de benzina īn anumite locuri spre utilizare ulterioara, elaborarea unui plan de actiune s.a.). Tentativa nu se identifica pe deplin cu provocarea intentionata a unui pericol de incendiu, fiindca persoana care provoaca un pericol direct de incendiu nu este neaparat de acord cu efectul, considerānd ca acesta va fi evitat.

Codul penal pedepseste atāt autorul (sau autorii) - persoana care savārseste īn mod nemijlocit actul de incendiere -, cāt si instigatorul (persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana - chiar minori - sa savārseasca asemenea fapta) si complicii (persoana care, cu intentie, īnlesneste sau ajuta, īn orice mod, la savārsirea unei incendieri - prin sfaturi, informatii, furnizarea de mijloace s.a.).

Legea penala ia īn considerare si concursul de infractiuni (furt, crima, delapidare).

Codul penal stabileste bunurile pentru a caror distrugere ori degradare faptuitorul va fi sanctionat cu o pedeapsa mai aspra: cabluri telefonice, telegrafice sau de īnalta tensiune, conducte petroliere, bunuri care au o deosebita valoare stiintifica, artistica, arhivistica ori sociala.

Infractiunile amintite mai sus pot fi comise cu intentie sau din culpa.

Incendiul cu intentie poate fi comis numai īn urma unei actiuni ce poate avea diferite forme: printr-o actiune directa a autorului sau indirect, prin introducerea intentionata a unor defecte īn constructia sau functionarea unor aparate ori instalatii sau prin depozitarea, intentionat necorespunzatoare, a unor substante si materiale (autoaprindere, incompatibilitati chimice).

Se retine o agravanta prevazuta cu o pedeapsa de 1-5 ani īnchisoare daca prin folosirea incendiului a rezultat un pericol public. Pericolul public este definit ca o stare de primejdie iminenta ce poate periclita situatia unor bunuri, altele decāt cele afectate direct de incendiu, sau vieti omenesti.

Pedeapsa este īnchisoarea de la 10 la 20 ani daca distrugerea prin incendiu a avut ca rezultat un dezastru, definit ca distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport īn comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare moartea ori vatamarea grava a integritati corporale ori sanatatii mai multor persoane.

Art. 75 din Codul Penal - referitor la circumstantele agravante - nu prevede, ca atare, savārsirea actului de incendiere īn conditii de noapte.

Infractiunea este savārsita din culpa, cānd infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-1 prevada (de exemplu: aruncarea unui muc de tigara nestins īntr-un loc cu materiale usor aprinzibile, aprinderea focului lānga depozite de furaje etc.).

Obiectul juridic īl constituie relatiile sociale care ocrotesc proprietatea, viata si integritatea persoanelor fizice sau proprietatea persoanelor juridice, iar obiectul material īnsasi bunurile ori valorile asupra carora faptuitorul īsi exercita actiunea ori inactiunea (īn acest ultim caz infractorul nu executa actiunea sau obligatia ce-i revenea din normele p.s.i. - de exemplu: īnlaturare improvizatii electrice, necuratire cosuri s.a.).

Latura obiectiva consta deci, īn aprinderea de bunuri, ca urmare a unor actiuni sau inactiuni ale persoanelor fizice,

Latura subiectiva - īn cazul infractiunii cu intentie - consta īn intentia directa a subiectului de a distruge ori degrada prin aprindere un bun, care, savārsind incendierea, doreste si accepta īntrutotul urmarile faptei sale.

In cazul infractiunilor din culpa ce se pot savārsi prin incendiu, si anume, distrugerea īn paguba proprietatii persoanelor fizice si juridice, latura subiectiva consta īn īnsasi vina subiectului, manifestata sub forma nesocotintei, imprudentei, neprevederii ori usurintei.

Latura obiectiva a acestei infractiuni o constituie actiunile ori inactiunile unor persoane fizice, altele decāt functionarii, īn legatura cu īndatoririle lor de serviciu, a caror caracteristica o reprezinta imprudenta, usurinta sau nesocotinta, manifestate īn luarea unor masuri sau nerespectarea unor norme p.s.i.

In cazul cānd sunt afectate bunuri apartinānd faptuitorului, existenta unei infractiuni este conditionata, la fel ca cele comise cu intentie, de prezenta pericolului public, ca urmare a incendierii bunurilor acestuia.

Producerea unui incendiu poate avea loc si ca urmare a neglijentei īn serviciu - art. 249. In acest caz se cere calitatea speciala a subiectului, care trebuie sa fie functionar, iar fapta sa sa fie īn legatura cu obligatiile sale de serviciu, prin neīndeplinirea lor sau īndeplinirea lor necorespunzatoare.

Responsabilitatea penala a autorului unui incendiu (adica daca actiunea sau inactiunea era sau nu conditionata de vointa autorului) este data prin lege penala, pe de o parte prin vārsta minima de 16 ani īn momentul comiterii faptei, iar pe de alta parte de starea sanatatii mentale a autorului, stabilita prin expertize psihiatrice.

          Instigatorii care incita, de exemplu la incendierea unui obiectiv, precum si complicii care īsi dau concursul informānd despre cea mai eficace metoda de incendiere, raspund penal chiar si atunci cānd autorul delictului stabilit nu are responsabilitatea faptei sale.

          SITUAŢIE STATISTICĂ

          Pe plan mondial, numeroase studii statistice indica o crestere alarmanta a numarului de incendii intentionate, paralel cu cresterea generala a actelor criminale, cu tendinta tineretului spre vandalism si cu dificultatile economice. Totodata, cresc semnificativ pagubele provocate de acest tip de incendiu, apreciate ca duble fata de pagubele pricinuite īn medie de un incendiu datorat oricarei alte cauze.

          Ca o prima reactie, a fost creat īn anul 1988 un institut european de prevenire si combatere a incendiilor intentionate - European Arson Prevention Institute, cu sediul la Vemon (Franta). Acesta are o activitate tot mai intensa, inclusiv prin organizarea de simpozioane pentru dezbaterea metodelor optime de lupta īmpotriva acestui fenomen. Asa cum s-a aratat cu aceste prilejuri, multe incendii sunt īnca clasificate incorect, incendiile intentionate fiind neglijate. Este semnificativ exemplul unui incendiator, care, dupa arestare, s-a declarat responsabil de 29 incendii īn 5 ani. Acestea figurau īn evidente ca: 12 accidentale, 9 necunoscute, 5 neīnregistrate si doar 3 intentionate.

          Numarul incendiilor intentionate creste constant īn toate tarile. In Marea Britanie, īntre '60 - '80 numarul incendiilor intentionate a crescut de 15 ori. Din marile incendii īn 1963 - 5,9% erau intentionate, īn 1973 - 17,5%, iar īn 1983 - 41%.

          In Olanda, incendiile intentionate cresc de la 106 cazuri īn 1963 la 1600 īn 1980, cresterea fiind strāns legata de cresterea fenomenului de vandalism; ponderea īn numarul total de incendii creste de la 9,1% la 16%.

          In Germania, excluzānd incendiile cu cauza nedeterminata, incendiile intentionate constituie principala cauza de incendiu - peste 30%.

          La fel, īn Belgia - 30% din numarul total de incendii (īn Bruxelles chiar 60%).

          In Franta, īntre 1972-1982 se īnregistreaza o crestere a incendiilor intentionate cu 119% pentru proprietatea publica si 143% pentru proprietatea privata, 40% din incendiile importante de cladiri industriale fiind de acest tip.

          In Japonia, ponderea incendiilor intentionate este destul de mare - 16,0% (1989), specific fiind insa numarul ridicat de sinucideri prin incendiere (950 cazuri īn 1988, 712 īn 1989).

          Doar īn Finlanda se īnregistreaza procente mai mici - doar 2,6% din daunele datorate incendiilor au drept cauza incendii intentionate.

          In S.U.A., dupa anul de vārf 1977, cānd s-au īnregistrat de 2,5 ori mai multe incendii intentionate decīt īn 1968, tendinta este de scadere continua, o explicatie posibila fiind inflatia mica si reducerea cazurilor de vandalism. Ponderea incendiilor intentionate reprezinta 24% din marile incendii īn spatiile de depozitare.

          In tarile est-europene tendinta de crestere este chiar mai accentuata. In Cehia si Slovacia, de la 199 cazuri īn 1989 s-a ajuns la o dublare - 362 - īn primele noua luni din 1990.

          In Romānia, pāna īn 1989 nu pot fi luate pe deplin īn considerare statisticile oficiale, incendiile intentionate nefiind acceptate decāt īn cazuri minore - pentru proprietati particulare si nu pentru obiective importante economice sau social-politice. Chiar si asa, ponderea incendiilor intentionate a cunoscut o crestere continua: de la 4,60% īn 1982, la 7,48% īn 1988 si 9,49% īn 1989, īnregistrānd apoi un salt brusc la 16,01% īn 1990 (626 cazuri) si 16,02% īn 1991 (633 cazuri).

          Coroborat si cu tendinta generala vest-europeana se poate estima ca numarul incendiilor intentionate va creste īntr-un ritm mai mare īn perioada urmatoare atāt īn Romānia, cāt si īn celelalte tari est-europene, avānd īn vedere:

- situatia economica nefavorabila datorita perioadei de tranzitie spre economia de piata (numar mare de someri, preturi ridicate s.a.);

- dezvoltarea sistemelor de asigurari;

- amplificarea actelor de vandalism, īndeosebi īn rāndul tineretului cu forme originale sau imitatii ale unor miscari din occident (de tip skin-heads, football hooligan? s.a.);

- cresterea numarului de persoane fara adapost (vagabonzi, copii ai strazii etc.);

- existenta unor miscari protestatare cu diferite revendicari social-politice cu implicarea unor mase de oameni greu de stapānit;

- īnmultirea cazurilor de piromani pe fondul dezechilibrelor psihice datorate dificultatilor de adaptare la noile conditii de viata.

          CLASIFICAREA

          Incendiile intentionate pot fi clasificate, dupa motivele determinante, īn urmatoarele categorii:

a. cu scop direct:

-   din razbunare            

-   pentru acoperirea altei infractiuni

-   social-politice

-   fraude asigurari



b. instinctuale:

-   vandalism

-   piromanie

Incendii din razbunare

Incendiatorii din aceasta categorie actioneaza din ura, dusmanie sau cauta razbunare. Autorul este convins īn sinea lui (desi supozitia poate fi falsa) ca a fost nedreptatit cu privire la avere, onoare s.a. si cel mai evident raspuns i se pare arderea proprietatii persecutorilor.

Statistici poloneze indica - pentru incendiile din razbunare - pāna la 40% din totalul incendiilor intentionate, ponderea fiind importanta si īn alte tari.

Astfel de incendii au fost īntālnite cu deosebire īn mediul rural, cu consecinte deseori importante.

Se pot deosebi incendii din razbunare pe fond de conflicte de familie, conflicte cu vecinii, adultere, proiecte matrimoniale nerealizate. Un loc aparte īl ocupa incendiile din razbunare pe teme de avere sau mosteniri. Au fost īnregistrate si incendii ca reactie la persecutiile unor conducatori fata de membri, īn fostele cooperative agricole de productie (inegalitati īn distribuirea produselor).

In mediul urban, ponderea principala o detin incendiile din razbunare ale unor salariati pentru persecutii reale sau presupuse din partea conducerilor de īntreprinderi (de regula concedieri, sanctiuni, omisiuni la premiere s.a.).

In Marea Britanie, Finlanda si alte tari s-a constatat o corelatie semnificativa īntre cresterea incendiilor intentionate si numarul de someri.

Incendierile de acest tip, avānd loc sub impulsuri emotionale si cu intentii clar destructive produc pagube foarte mari, deseori cu mijloace simple, improvizate.

Incendii pentru acoperirea altei infractiuni

Incendiile de acest tip au scopul de a sterge urmele unei alte infractiuni: crima, furt, delapidare.

In cazul incendiilor īn care au fost descoperite cadavre, trebuie clarificata cauza decesului (asfixie, ardere) si mai ales timpul (īnainte sau īn timpul incendiului). Se poate dovedi prin metode ale medicinei legale ca provocarea incendiului a avut loc dupa īnfaptuirea unei crime.

Daca se constata urme de fortare a usilor sau ferestrelor, disparitia unor bunuri de valoare exista posibilitatea unui incendiu initiat pentru acoperirea unui furt. De multe ori, īn acest caz cercetarea este īngreunata de profesionalismul infractorilor. In alte cazuri de incendieri, comise īn special de tineri, furtul este conceput ca o parte componenta a distrugerii.

O cauzistica mult mai bogata o reprezinta incendierile cu scopul de ascundere a unor delapidari. Procentul acestora īn Romānia este aproape dublu fata de alte tari (3% Suedia, 1,5% Polonia). Incendierile se produc asupra unor magazine, depozite si alte obiective asemanatoare, autorii fiind, de regula, gestionarii acestora, care se simt amenintati de un control financiar, inopinat sau nu, care ar descoperi lipsurile de marfuri sau bani. In aceste cazuri, cercetarea incendiilor, usurata de amatorismul celor ce pun focul, trebuie efectuata paralel cu continuarea inventarului sau a expertizei contabile.

Incendii din motive social-politice

O prima categorie o reprezinta incendierea unor obiective politice simbol, pentru exprimarea protestului fata de un lider, partid sau guvern. Aceste fapte necesita o foarte atenta si minutioasa pregatire, obiectivele vizate fiind, de regula, pazite. Deseori autorii folosesc metode si mijloace simple (cārpe īmbibate cu benzina), dar sigure, fara a cauta neaparat sa asigure aparentele unei cauze tehnice.

Incendiile cu caracter terorist au o periculozitate mare, fiind savārsite de profesionisti cu mijloace tehnice deosebite (explozivi, lichide incendiare, dispozitive speciale s.a.), efectele fiind grave, deseori fiind afectate si vecinatatile obiectivului vizat.

Pot fi mentionate si incendii cu caracter rasial, cum ar fi cele 1289 atacuri incendiare, īn Anglia anilor '80, ale unor tineri criminali asupra unor oameni de afaceri si negustori asiatici, sau actiunile din Rostock (Germania), august 1992, īmpotriva emigrantilor.

In cursul unor tulburari de strada (demonstratii protestatare, ciocniri cu fortele de ordine), exemple fiind: mai 1968 - Paris, iunie 1990 - Bucuresti, mai 1992 - Los Angeles (peste 1200 incendii īn cāteva zile), incidente similare īnregistrāndu-se īn multe orase mari, manifestantii folosesc "cocteiluri Molotov" - deosebit de eficiente - pentru a incendia masini, magazine etc.

Tratatele de psihologia maselor analizeaza modalitatile de dirijare si antrenare a multimilor spre anumite scopuri, inclusiv destructive, fascinatia reala pe care o exercita focul, īnca din vremuri stravechi, jucānd rolul de amplificator al emotiilor umane. In aceste cazuri, depistarea incendiatorilor este o problema complexa.

Incendii pentru obtinerea despagubirilor de asigurare

Incendieri pentru obtinerea frauduloasa a despagubirilor de la societatile de asigurari apar īndeosebi la sate. Autorii pun foc la cladiri vechi, amortizate, īn scopul de a obtine prime de asigurare si cu banii obtinuti sa construiasca o casa noua sau sa se mute la oras (fenomenul este mentionat si īn Polonia, Rusia s.a.).

In mediul urban incendierea bunurilor personale este mai rar īntālnita īn cazul apartamentelor de bloc, existānd pericolul propagarii la proprietatile īnvecinate. Sunt cazuri semnalate de locuinte individuale sau masini. Ponderea acestui tip de incendiu este īnsa scazuta, comparativ cu alte tari, nici societatile de asigurare nefiind prea puternice.

In S.U.A., incendiile din aceasta categorie ocupa primul loc īn statistici, luānd asemenea amploare īncāt societatile de asigurari au fondat un comitet special de lupta īmpotriva acestui fenomen: Insurance Committee for Arson Control.

Alte surse afirma ca doar 14% din totalul incendiilor intentionate īl reprezinta incendiile pentru obtinerea despagubirilor de asigurare, principala cauza (42%) fiind vandalismul. Incendiile de acest tip sunt considerate principala cauza de incendii intentionate īn Spania, Olanda, Belgia.

Incendierea, īn aceste cazuri, este mai bine calculata si executata, factorul emotional nefiind implicat, avānd trasaturi foarte asemanatoare cu spargerea sau jaful. Incendiatorii se considera mai putin criminali, justificāndu-si faptele prin situatia lor financiara grea, pe cānd, īn conceptia lor, o societate de asigurari mare si bogata are de unde suporta mici pierderi.

De regula, amprenta incendiului, amplasarea focarelor īn special, indica clar ca incendiatorul avea acces complet si familiar īn incinta, focarele fiind pregatite cu grija si meticulozitate. Spre comparatie, incendiile din razbunare se limiteaza deseori la focuri exterioare sau la focuri interioare puse īn graba, dupa fortarea usilor sau ferestrelor, fara a putea urmari o configuratie optima de dezvoltare a incendiului.

Incendii din vandalism

Majoritatea tarilor europene si unele statistici americane considera vandalismul ca principalul motiv de incendiere, cu pondere mare īn rāndul tinerilor (multe incendii de scoli si alte cladiri accesibile copiilor si tinerilor, īndeosebi īn Anglia).

Incendiile de acest tip pot fi considerate incendii instinctuale, fara motivatie precisa, ci ca o reactie la o viata dezordonata, fara perspective, o criza acuta de personalitate sau sentimente de frustrare fata de societate, stat si īntreaga lume īnconjuratoare. De cele mai multe ori, aceste incendieri au caracter īntāmplator si nu cu premeditare. Individul pune foc pentru o placere momentana sau pentru o razbunare generala īmpotriva societatii. Ca tipologie, incendiatorul este un tānar ce comite, cu usurinta si placere chiar, delicte minore - spargere felinare, agresare verbala a persoanelor sau chiar mai grave - furt masini, neavānd o atractie patologica pentru foc si considerāndu-1 doar un mijloc potrivit pentru a crea probleme societatii prin distrugeri.

Fapta prezinta un pericol social la fel de mare ca si incendiile unor piromani - elementele agravante fiind comportarea incendiatorului neprevazuta, necontrolata si mai ales iresponsabilitatea sociala ce poate da nastere la evenimente grave. Investigatia acestor cazuri, inclusiv din punct de vedere psihic este foarte dificila.

In aceasta categorie pot fi mentionate si incendiile provocate īn jurul stadioanelor sau marilor sali de spectacol de bandele de suporteri - football hooligans (Anglia, Olanda s.a.), ori de fani (S.U.A.- 1992).

Incendiile piromanilor

Termenul de piromanie, desi vechi de peste o suta de ani, nu a fost folosit mult timp de psihiatri, stārnind multe controverse. American Handbook for Psychiatrists da o definitie, īn general acceptabila, a piromaniei, ce cuprinde cinci trasaturi caracteristice:

- impuls periodic de a pune foc;

- stare emotionala agitata īnainte de a pune foc;

- placere intensa, satisfactie si usurare īn timpul comiterii actului;

- nedepistarea vreunui fenomen anormal clinic (schizofrenie, comportament antisocial s.a.);

- cel mai important: lipsa completa a unui motiv rational - de ordin financiar, social, politic s.a.

Actul de incendiere īnfaptuit repetat atrage dupa sine o īntarire a acestui comportament.

Procesul psihic care duce la actul de incendiere este facilitat si stimulat de alcool.

Piromanul are o atractie patologica pentru foc si este fericit cānd asista la foc si efectele sale destructive. El poate fi usor de recunoscut fata de alti incendiatori din cauza ca, īn cele mai multe cazuri, este prezent la scena incendiului, īn pozitii caracteristice. Mai mult, el va tinde sa puna mai multe incendii succesive, asteptānd fiecare eveniment cu o placere crescānda. Se considera de aceea, ca sporirea numarului de incendii intentionate se datoreaza unui numar limitat de incendiatori, fiind necesare eforturi pentru a fi identificati si internati īn spitale sau īnchisori.

Cresterea cazurilor de incendiatori recidivisti se datoreaza si lipsei unor facilitati de tratament. 90% din piromani sunt trimisi o perioada de timp scurta - pāna la 2 ani - fie īn īnchisoare, fie īn spitale psihiatrice, dupa care sunt eliberati, devenind pericole publice. Tendinta, inclusiv pe plan international, de a īnchide marile spitale de psihiatrie - costisitoare si ineficiente - favorizeaza, de asemenea, libertatea de actiune a piromanilor. Un studiu american arata ca 14 din 26 recidivisti abia fusesera eliberati din spitale de psihiatrie.

Perturbarile functiilor psihice constatate la autorii incendierilor pot anihila total sau partial responsabilitatea autorului īn momentul faptei. Este necesar avizul expertilor īn psihiatrie īn ce priveste pericolul public īn cazul lasarii autorului īn libertate, functie de gravitatea diagnosticului stabilit.

In literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar asupra clasificarii incendiilor intentionate.

Astfel, unii autori indica vanitatea ca unul din aceste motive. Acesta reprezinta 4% din totalul cazurilor de incendii intentionate īn Polonia. Sunt mentionate, īn unele tari, cazuri de incendiere a unor obiective alese aleator, numai pentru a crea senzatie īntr-o localitate prea linistita si, la limita, de a justifica existenta si alocarea fondurilor pentru unitatea de pompieri. Se fac referiri la cazuri dese de incendiere provocate de pompieri, dar si de alte persoane, pentru a se remarca īn cursul interventiilor de stingere fie pentru obtinerea unor premii sau distinctii, fie īn interes personal. Autorii incendierilor din aceste motive, de regula, sunt primii care dau alarma si apoi manifesta o activitate intensa īn stingerea incendiului. Dar explicarea acestui comportament doar prin dorinta de evidentiere este simplista. Un aspect nestudiat īnca īn lucrarile de psihiatrie este posibilitatea aparitiei unei īnclinatii spre piromanie la stingatorii profesionisti. Fascinatia exercitata de catre foc asupra omului a fost tratata din punct de vedere psihanalitic, dar aparitia unor deviatii psihice īntr-o legatura de durata cu focul pune probleme īnca nestudiate. Aici ar putea fi gasite explicatii plauzibile pentru cazurile, e drept rare, citate īn literatura de specialitate, despre incendiatori proveniti chiar din rāndul pompierilor. Exemplul cel mai cunoscut este John Orr, investigator sef pentru incendii intentionate (arson) si explozii din Glendale (Los Angeles) S.U.A. care a fost arestat de catre politie, suspectat de a fi unul din cei mai prolifici incendiatori din istoria Californiei: cel putin 12 incendii īn perioada 1987-1989.

Intr-un sens opus, cazurile de incendiere pentru a demonstra incapacitatea unitatii de pompieri trebuie clasificate īn categoria incendiilor din razbunare, autorul fiind, de regula, concediat din unitatea respectiva, fapt pe care-1 simte ca o frustare. Uneori astfel de persoane devin incendiatori recidivisti.

Pot fi mentionate si incendieri pentru satisfacerea instinctului sexual pervertit. Este cazul unor incendieri repetate, īntre 1975-1976, ale vagoanelor de cale ferata pe unele linii de acces spre Varsovia. Incendiatorul - un tānar īn vārsta de 26 ani - a marturisit ca a obtinut prima data satisfactia sexuala urmarind un incendiu īntr-o padure, īncercarile de a duce o viata sexuala normala soldāndu-se, pāna atunci, cu esecuri.




Studii recente considera improbabila prejudecata referitoare la atingerea satisfactiei sexuale de catre incendiator, inclusiv prin masturbare, īn timpul admirarii incendiului realizat.

La fel īn cazul incendiatorilor cu alte tulburari mentale (debili mintali s.a.) uneori inclusi īn categorii separate, avānd īn vedere comportamentul si modul de actiune, acestia pot fi inclusi īn categoria piromanilor.

Alcoolismul este considerat deseori ca unul din motivele ce determina incendii intentionate. Se poate considera, chiar īn cazul alcoolismului cronic, ca acesta reprezinta doar un factor favorizant fie pentru fapte de vandalism, fie pentru intensificarea trairilor psihice anormale ce dirijeaza comportamentul unui piroman.

Un loc aparte īl ocupa categoria incendiatorilor profesionisti, platiti pentru a incendia un anumit obiectiv. Cu solide cunostinte īn domeniu (chimie, fizica, constructii), actionānd fara impulsuri emotive, sunt cel mai greu de depistat, īnsasi obtinerea unor dovezi īn vederea condamnarii lor fiind o problema extrem de dificila.

          METODE UTILIZATE

          Incendiile intentionate pot fi clasificate, dupa tehnica de realizare, īn doua categorii:

-   incendii cu aprindere imediata;

-   incendii cu aprindere īntārziata.

Incendii cu aprindere imediata

In urma acestor incendii, ramān mai putine urme la locul faptei, dar infractorul are putin timp pentru a se īndeparta de la locul incendiului.

Aceste incendii sunt īntālnite fie īn cazul unor acte de razbunare - cānd infractorul reactioneaza impulsiv, fara a-si fi organizat temeinic actiunea -, fie īn locuri favorabile acestei modalitati de incendiere: nepazite, putin circulate, eventual cu mai multe iesiri, fapt ce asigura īndepartarea infractorului fara a fi vazut.

Incendii cu aprindere īntārziata

Aceste incendii sunt mai des īntālnite, infractorul putānd evita astfel identificarea sa la locul incendiului. Pentru obtinerea efectului īntārzietor sunt folosite mijloace speciale, cum ar fi:

          a) artizanale:

- lumānari amplasate īntr-un vas continānd un lichid inflamabil sau pe o gramada de hārtie, rumegus s.a., īmbibata cu benzina;

- jar, carbuni incandescenti pusi īn cārpe;

- fitil de bumbac impregnat cu materiale ce īntretin focul, care transporta focul spre punctul de concentrare al materialelor combustibile;

- pozarea unei sārme de nichelina sub tensiune printre materiale usor aprinzibile;

- acoperirea unui bec incandescent cu textile sau straturi de hārtie;

- resouri electrice, fiare de calcat lasate īn priza, cu defectiuni intentionate;

- instalatii de īncalzit (īndeosebi sobe cu combustibil lichid) lasate intentionat fara supraveghere, dupa deteriorarea intentionata;

- baloane de plastic umplute cu lichide inflamabile prinse de o sārma de nichelina pusa sub tensiune.

          b) chimice:

- fosfor dizolvat īn bisulfura de carbon (cānd bisulfura este evaporata, fosforul īncepe sa arda);

- acid sulfuric ce intra īn contact dupa un timp (dop dizolvabil) cu clorat de potasiu si zahar pudra;

- substante piroforice: sodiu metalic, potasiu metalic, fosfura de calciu;

- termit - amestec de aluminiu si oxid de fier, care aprins produce o caldura locala intensa.

          c) dispozitive speciale:

- mecanisme cronometrice, acele ceasului fiind legate de conductoare electrice, circuitul īnchizāndu-se la o anumita ora si producānd o scānteie suficient de puternica pentru a aprinde un amestec inflamabil (contactul īntr-o canistra de benzina) sau un exploziv;

- mecanism cu lentila - care concentreaza razele soarelui īntr-un anumit moment al zilei catre un material usor aprinzibil - cu o probabilitate mai scazuta de realizare.

Cei mai multi incendiatori aleg fie mijloace si materiale gasite pe loc, improvizate (cānd nu exista premeditare), fie mijloace cu actiune sigura si care sa le asigure timpul si circumstantele pentru a se īndeparta de locul incendiului si nu mijloace de aprindere neobisnuite. Aceasta si datorita lipsei unei pregatiri deosebite īn cazul majoritatii incendiatorilor.

Materiale combustibile utilizate de incendiatori

Materialele utilizate, sursa de aprindere si, mai ales mijlocul de incendiere corespund scopului urmarit: distrugere totala sau partiala, rapida sau lenta. De regula, se cauta ca īn stadiul initial incendiul sa se propage īncet si fara manifestari vizibile, astfel ca persoana care 1-a provocat sa se poata īndeparta fara a fi suspectata, iar īn fazele urmatoare sa se dezvolte rapid pe o suprafata mare. De aceea, un incendiator cu experienta va alege zone īn care va instala combustibilul initial si zone cu cantitate maxima de combustibil, īntre care, deseori, exista punti de combustibil. Focarele multiple reprezinta una din caracteristicile principale ale incendiilor intentionate (peste 1/3 din total). Pozarea combustibilului īn mijlocul camerei denota amatorismul si lipsa de experienta a incendiatorului, probabilitatea de dezvoltare a incendiului fiind redusa.

Principalul material combustibil utilizat de incendiatori īl constituie lichidele inflamabile, de regula derivate petroliere, utilizate atāt drept combustibil initial (circa 2/3 din cazuri), cāt si ca accelerator. In primul caz, un punct de initiere a focului, des īntālnit la incendiatorii cu experienta este un perete combustibil sau tapetat (ipsosul diminuānd propagarea). Urmānd directia ascendenta pe elementul de constructie, incendiul ajunge sub tavan, unde are loc propagarea maxima si intensificarea arderii. In al doilea caz, lichidul inflamabil este utilizat drept accelerator pentru arderea unor materiale solide (de regula textile - cārpe, deseuri sau hārtie).

Desi pot produce incendii rapide īn orice regiune, lichidele inflamabile prezinta si dezavantaje:

- asigura o ardere intensa locala, dar daca nu sunt distribuite corect īn īncapere, nu se asigura propagarea flacarii si īn alte zone pentru generalizarea incendiului; sunt deci necesare, de regula, focare multiple;

- distribuirea lichidului pe o suprafata mare (focare multiple), mai ales īn spatii īnchise, prezinta riscuri pentru incendiatori prin formarea unei atmosfere explozive. In momentul initierii incendiului cu flacara, poate surveni aprinderea hainelor infractorului (cānd exista scurgeri de combustibil), pārlirea parului de pe cap si brate, arsuri (semne clare de vinovatie īn ancheta), aprinderea sau explozia recipientului cu combustibil, tinut, de regula, īn māna (bidon benzina s.a.). īn cazul īn care combustibilul este foarte volatil, pericolul depaseste avantajele initierii incendiului de la focare multiple;

- sunt usor de identificat ulterior fie prin urme ale fractiilor mai putin volatile, fie prin reziduuri scurse īn podea prin metode cromatografice;

- posibilitati limitate de aprovizionare, fara a trezi banuieli ulterioare.

Dintre lichidele inflamabile, benzina apare īn marea majoritate a actelor de incendiere. Desi este foarte volatila si prezinta dezavantajul formarii rapide a unei atmosfere explozive, este, īn acest moment, lichidul cel mai usor de procurat si stocat.

Alte lichide inflamabile utilizate, dar īn cazuri mult mai putin numeroase sunt: petrolul lampant (care e mai greu volatil si cu o temperatura de aprindere mai ridicata - riscul de explozie fiind mai mic, dar urmele nearse persista īndelung, putānd fi usor identificate), tiner, alcool, chiar motorina s.a.

Dintre materialele combustibile solide, s-au utilizat, īn circa 25% din cazuri materiale textile si celulozice īn combinatie cu un accelerator. Diferite elemente de mobilier, chiar īn aranjamente diverse, pot arde, dar nu propaga rapid si sigur incendiul la structurile de rezistenta. Unele studii statistice mentioneaza totusi utilizarea drept combustibil a mobilierului existent īn 37% din cazuri.

Materialele care ard mocnit: rumegus, bumbac, saltele etc. ce pot da nastere īn timp la incendii dezvoltate, nu sunt, de regula, utilizate, deoarece exista probabilitatea detectarii fumului īnca din faza initiala.

Surse de aprindere

Sursele de aprindere sunt alese de incendiator, functie de tipul de combustibil utilizat, precum si de modalitatea gāndita de evitare a oricarei suspiciuni.

Flacara (de chibrit, bricheta, lumānare, torta s.a.), reprezinta cea mai simpla si eficienta sursa de aprindere, usor de procurat si aplicat; folosirea este limitata la aprinderea imediata (cu exceptia lumānarii, care are utilizari restrānse īn dispozitive īntārzietoare).

Un chibrit are durata de ardere de circa 20 secunde si īn timpul incendiului este distrus, neputānd fi identificat. Utilizarea chibritelor prezinta riscuri īn cazul unei atmosfere explozive.

O situatie deosebita o reprezinta "cocteilul Molotov", respectiv o sticla cu benzina cu fitil īnauntru - utilizata, mai ales īn incendii din razbunare sau vandalism - si care, prin aruncare si spargere, genereaza o flacara puternica si persistenta, permitānd si retragerea rapida a infractorului. Incendierea, īn acest caz, nu este greu de stabilit: sticla sparta, fereastra sparta, martori oculari. Resturile de sticla pot fi cercetate prin metode criminalistice (amprente) ce pot identifica incendiatorul.

Ţigara reprezinta o sursa de aprindere pentru incendii din neglijenta (cos hārtii etc.), dar uneori este utilizata pentru incendii intentionate, rezultatul fiind nesigur. Atāt īn cazul unor lichide inflamabile, cāt si a unor materiale care ard mocnit, tigara este o slaba sursa de aprindere, cu exceptia contactului direct cu materialul combustibil, īn conditii favorizante.

Scānteile sunt utilizate ca surse de aprindere de cele mai multe ori de catre incendiatori experimentati. Scānteile sunt produse, de regula, prin mijloace electrice (montaje ce reproduc un scurtcircuit, pornirea unui utilaj, simpla functionare a unui īntrerupator) si initiaza aprinderea numai a anumitor tipuri de combustibil, amestecuri explozive, urme de pulbere (exploziv).

Este o metoda nesigura, īn plus, ramān dupa incendiu resturi din montajele folosite care pot da indicii valoroase despre autor.

Corpuri incandescente utilizate īn dispozitive artizanale.

Autoaprinderile chimice necesita cunostinte speciale, fiind o metoda folosita doar de incendiatori profesionisti. Substantele chimice ce pot fi folosite sunt, de regula, inaccesibile incendiatorilor obisnuiti si pot fi detectate pe baza reziduurilor prin metode curent folosite.

Uneori incendiatorii simuleaza producerea incendiului datorita unor cauze tehnice: initierea incendiului īn īncaperi īnchise, unde e posibila aparitia fenomenelor de autoaprindere (hambare) sau īn vecinatatea unei instalatii de īncalzit (sobe) pentru ca incendiul sa fie atribuit unui defect de functionare.

Circumstante de timp si spatiu

Locurile alese de incendiator pentru a provoca incendiul sunt, de regula, fara paza, putin circulate si cu mai multe iesiri, fie īn locuri mai dosnice, cu aglomerari de materiale (mobila veche, resturi, arhive, deseuri etc.), ce permit, īn primele faze ale incendiului o dezvoltare lenta si fara manifestari vizibile. In acest scop, sunt des utilizate pivnitele si subsolurile īn general. Dezvoltarea incendiului īn sus este favorizata, īntreaga structura a cladirii, deci cantitatea maxima de combustibil fiind deasupra flacarilor, iar probabilitatea descoperirii lui pāna sa ajunga la faza dezvoltata este minima.



Mansardele si podurile, desi prezinta deseori aglomerari de materiale combustibile se situeaza la polul opus īn privinta eficientei incendierii, fiind alese de incendiatori fara experienta sau atunci cānd se urmareste producerea unor daune mai reduse.

Un pericol marit prin propagarea rapida ulterioara īl reprezinta ghenele de gunoi.

In marea majoritatea cazurilor, incendiatorul actioneaza asupra unor locuri cunoscute (zona unde locuieste, locul de munca, scoala) si īndeosebi asupra celor cu acces comod (capite de fān, soproane - īn mediul rural, pivnite, intrari principale sau dosnice, dependinte - īn mediul urban).

Peste 70% din incendii au loc toamna si iarna, peste 3/4 din total fiind savārsite noaptea (cānd nu exista posibilitatea observarii rapide a incendiului si a identificarii autorului), marea majoritate īn noaptea de vineri spre sāmbata (cānd activitatea coboara la zero). In restul zilelor saptamānii, repartitia cazurilor este echilibrata.

Nu s-a putut stabili vreo relatie īntre actul incendierii si fazele lunii, procentul de 56% pentru luna plina sau noua fiind nesemnificativ.

Orele la care actioneaza cel mai frecvent incendiatorii sunt īntre 20-24 - pe timp de vara, īntre 18-22 - iarna, orele la care se īntuneca.

In alegerea momentului prielnic, incendiatorul exploateaza orice aspect: un vānt puternic, furtuna cu descarcari electrice, seceta prelungita, absenta unei supravegheri tehnice (detectoare) sau umane (rond paznic de noapte), plecarea unitatii de pompieri la alt incendiu s.a.

Studiile īntreprinse īn unele tari releva ca nici o cladire nu este aparata perfect de un incendiator. Exista īnsa cladiri mai vulnerabile: cladiri izolate, fara public, cu securitate redusa, frecventata (inclusiv īmprejurarile) de copii sau tineri. Dintre obiectivele vizate cu precadere de incendiatori se mentioneaza: locuinte (Olanda 30%, Franta, Suedia, Polonia, Pinlanda), masini (Olanda, Franta, Belgia), magazine (S.U.A., Anglia), fabrici (Spania, Belgia, Finlanda), scoli (Anglia, Suedia, S.U.A.), gospodarii agricole individuale (Polonia 6%, Romānia), depozite furaje, grajduri, culturi agricole (Romānia).

PROFILUL PSIHIC AL INCENDIATORULUI

In Romānia, cercetarile si analizele statistice asupra psihologiei si modalitatii de actiune ale incendiatorilor, īn particular a piromanului, sunt abia la īnceput. Rezultate semnificative au fost īnsa obtinute īn alte tari, putānd fi mentionate studiul statistic publicat īn revista "Interpol" nr. 344/1981 si mai ales studiul lui Rautaheimo (1989), reprodus, pe larg, īn toate lucrarile de specialitate.

Trasaturile caracteristice ale incendiatorului estimate pe baza acestor analize statistice sunt:

          a) sexul: masculin (īn proportie de 85%);

          b) vārsta: 20-25 ani;

Rautaheimo stabileste vārsta medie 27,7 ani, vārsta maxima 59 ani. In Romānia, estimari provizorii apreciaza vārsta medie la 40-45 ani, incendiatorismul īn rāndul tinerilor neatingānd proportii semnificative.

          c) educatie: majoritatea (peste 80%) au un nivel profesional redus (cāteva clase elementare), īn medie doar circa 5% au studii superioare;

          d) profesii: peste 60% sunt someri, circa 10% avānd slujbe temporare; corelatia dintre cresterea numarului de someri si a numarului incendiilor intentionate a fost evidentiata de statistici īn majoritatea tarilor; īn unele tari, un procent important (chiar pāna la 20%) īl reprezinta studentii si elevii, obiectivele vizate fiind, īn general, institutiile de īnvatamānt;

          e) situatia familiala: peste 85% sunt fie singuri (56%), fie divortati, separati, vaduvi;

          f) situatia sanatatii: circa 1/3 prezinta tulburari mentale (īn Polonia 66%), iar 23% diferite boli fizice. Un aspect interesant este relevat de proportia mare a tulburarilor mentale la femei (72% din cazuri);

          g) nivel de inteligenta; moderat īn jumatate din numarul de cazuri, ponderea celor cu nivel scazut fiind totusi importanta (38%);

          h) domiciliu: īn majoritate incendiatorii au locuinte nesatisfacatoare sau nu au domiciliu stabil;

          i) consumul de alcool: are rol important; peste 85% din incendiatori, īn momentul savārsirii faptei consumasera alcool, īn cantitati variate;

          j) comportament la arestare: cu rare exceptii, incendiatorii marturisesc fapta comisa;

          k) responsabilitate: īn Finlanda, circa 2/3 au fost gasiti responsabili de faptele lor;

          1) recidiva: īn continua crestere; apreciat rar (1 la 10-15 cazuri) īn studiul INTERPOL din 1981, este estimat la 19%, fenomenul prezentānd si īn perspectiva evolutii īngrijoratoare.

Pe baza acestor date, profilul psihic al unui incendiator este: barbat de 40-45 ani, cu nivel de pregatire scazut, alcoolic, temperament nervos, impulsiv, cu tendinte spre violenta, cu contacte umane dificile, avānd senzatia de frustrare īn raport cu altii.

Acest model psihic va cunoaste modificari sensibile īn viitor, pe masura evolutiei situatiei social-economice. Se poate estima astfel cresterea ponderii incendiilor comise de tineri.

          PARTICULARITĂŢI IN CERCETAREA INCENDIILOR INTENŢIONATE

          Incendiile intentionate au efecte grave, care rezulta din pregatirea minutioasa a autorului pentru savārsirea acestui act. Autorul actioneaza cu premeditare, alege conjunctura cea mai favorabila pentru realizarea proiectului sau, unul din scopurile principale fiind si acela de a sterge urmele compromitatoare. Pentru aceasta, el va alege astfel locul si mijloacele utilizate īncāt sa se distruga complet īn incendiu, reducānd astfel posibilitatea descoperirii lor īn timpul cercetarii locului evenimentului.

          Asa cum arata unii experti: "Investigatorul trebuie sa se plaseze īn rolul criminalului pentru a avea succes". Un incendiator recidivist are experienta vasta īn privinta focului si comportarii lui. Poate calcula bine evolutia incendiului pe care-1 initiaza. O atentie deosebita trebuie acordata deci, nu numai sursei de aprindere folosite de incendiator sau naturii combustibilului, ci si configuratiei īncaperii, ventilatiei s.a.

          In cercetarea acestui tip de incendiu se va tine seama si de urmatoarele aspecte:

          a) observarea, notarea si fixarea, de la sosirea la fata locului, a eventualelor circumstante care pot sugera o infractiune īn legatura cu incendiul:

- fuga precipitata a unei persoane;

- urme de fortare la usi, ferestre;

- pozitia nefireasca a unor obiecte;

- existenta unor urme proaspete (om, mijloc de transport) īn apropierea obiectivului incendiat;

- sugerarea insistenta a cauzei incendiului sau descrierea acestuia contrar evolutiei obisnuite;

- existenta unor urme de surse de aprindere ce nu se utilizau īn obiectivul incendiat;

- prezenta la locul incendiului a unor produse chimice, lichide inflamabile, ce īn mod normal nu se utilizau īn acel loc;

- existenta unor fenomene ce īmpiedica strāngerea sau transmiterea de informatii;

          b) evidentierea unor particularitati ale incendiilor intentionate:

- focare multiple simultane;

- punti de foc īntre aglomerari de materiale combustibile;

- evolutie rapida a incendiului īn prima faza sau declansarea cu īntārziere;

- regizare urme pentru a sugera o neglijenta sau cauza tehnica;

- amplasarea focarului initial īntr-un loc mai greu de observat sau īn zone ce implica distrugeri esentiale;

- lipsa completa a urmelor vizibile din zona focarului;

- alegerea momentului incendierii īn lipsa altor persoane;

- informarea asupra unui eventual mobil care ar putea determina provocarea incendiului (delapidare, lipsa īn gestiune, razbunare, ura etc.), precum si despre prezenta īn zona a unor persoane bolnave psihic (piromani);

          c) identificarea altor urme, departate relativ de incendiu si care aparent nu au legatura cu acesta.

          EXEMPLE DE INCENDII INTENŢIONATE

          a) īn anul 1974 a izbucnit un incendiu devastator la īntreprinderea de Autocamioane Brasov, soldat cu 46 milioane de lei pagube. Dupa cercetari laborioase a fost identificat incendiatorul. Fost portar de noapte si concediat de un an, neprimind beneficiul anual ca alti salariati s-a simtit nedreptatit. Pentru a se razbuna a initiat un incendiu īn mijlocul unei hale, turnānd, īntr-o noapte, benzina peste o stiva de anvelope si dāndu-le foc.

          b) īn decembrie 1988 a luat foc "Arcada" din butaforie (carton, pānza s.a.) din fata Complexului Expozitional din actuala Piata a Presei Libere. Interpretarea oficiala a fost "incendiu datorat scurtcircuitului", desi investigatorii au gasit probe clare ale unui incendiu intentionat (cārpe īmbibate cu benzina), amprenta incendiului fiind si ea o dovada. Ulterior, dupa revolutia din 1989, incendiul a fost revendicat de autor si popularizat īn presa.

          c) īn anul 1981 a izbucnit un incendiu la Spitalul de boli nervoase din Erlanger (Germania). Un pacient, īn vārsta de 18 ani, internat pentru piromanie, a dat foc cu o bricheta la boxa pentru gunoi. Arderea s-a propagat rapid la deschiderea usii de la boxa, generānd fum dens care a īngreunat evacuarea bolnavilor.

          d) īn aprilie 1980 a avut loc un incendiu la metroul din Hamburg, datorita aprinderii tapiteriei unei banchete (combustibile, din spuma de poliester), probabil cu ajutorul unei brichete de catre un grup de tineri neidentificati. Propagarea s-a produs rapid, prin acoperisul vagoanelor.

          e) īn anul 1987 a avut loc un incendiu la baza furajera din comuna Apele (Dolj). Focarul a fost stabilit lānga gardul depozitului - la o gramada de resturi furajere. Propagarea a fost rapida datorita circumstantelor favorabile: vānt puternic (140 km/h), umiditate redusa.

         

RECOMANDARI PREVENTIVE

          - Asigurarea securitatii īntreprinderii sau cladirii, īndeosebi noaptea si īn zilele libere - posturi fixe si mobile de paza, reglementare stricta a accesului, supravegherea īntregului perimetru, inclusiv a intrarilor dosnice;

          - Asigurarea supravegherii electronice: centrale de semnalizare a incendiilor si efractiilor, instalatii automate de stingere (sprinklere);

          - Inlaturarea imediata a unor situatii suspecte: rezervoare cu lichide inflamabile, aglomerari de materiale combustibile, īn locuri unde nu se justifica prezenta lor;

          - Evitarea aglomerarilor de materiale combustibile (inclusiv arhive pastrate īn conditii necorespunzatoare) īn subsoluri, poduri s.a.;

          - Inlaturarea imediata a unor defectiuni (fisuri la aparate de īncalzit, conductori electrici neprotejati s.a.), ce pot favoriza incendii;

          - Cunoasterea si luarea īn considerare a starii de spirit a personalului din subordine; notificarea catre unitatea de politie apropiata a amenintarilor din partea unor nemultumiti sau proaspat concediati.












Document Info


Accesari: 8816
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )