Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MIRCEA ELIADE

personalitati












ALTE DOCUMENTE

Mark Twain
ION CREANGA (1839-1889)
EUCLID
MIHAI VITEAZUL (1593-1601)
Ion Creanga
Voltaire (1694-1778)
EMIL RACOVITA
TUDOR ARGHEZI
Oliver Cromwell
Augustin Louis Cauchy (21.08.1789 - 23.05.1857)

MIRCEA ELIADE



            Mircea Eliade reprezinta pentru spiritualitatea româneasca una dintre cele mai remarcabile figuri, având o vasta creatie, atât în ceea ce priveste

lucrarile stiintifice, cât si pe tarâmul beletristicii.

            S-a nascut la 9 martie 1907, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Ieremia, care, din admiratie pentru Ion Heliade-Radulescu, îsi schimba

numele în Eliade; deci, dupa cum se vede, numele i-a fost oarecum predestinat lui Mircea Eliade, acesta ajungând un veritabil savant.

            Opera s-a, creata de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, literatura memorialistica, lucrari de indianistica,

mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor.

            Lucrarile stiintifice reprezinta o latura importanta a operei lui Mircea Eliade, impresionând mai ales prin varietatea problemelor abordate

si prin rigurozitatea cu care le-a tratat. Ca istoric al religiilor, Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane

a sacrului, din preisorie pâna în prezent. În acest domeniu reprezentative sunt lucrarile: "Tratat de istorie a religiilor" - Paris, (1949) si "Istoria

credintelor si ideilor religioase"" - (publicat în trei volume, în pragul vârstei de optzeci de ani). Tot din acest domeniu îsi sustine doctoratul în anul

1933 cu sinteza "Psihologia meditatiei indiene"" (studiu despre yoga), lucrare care la îndemnul comisiei, va fi publicata anul 1936, într-o noua forma,

sub titlul "Yoga, essai sur les origines de la mystique indienne". Studiile despre yoga sunt reluate în volumele: "Techniques du yoga" - (1948), "Le yoga",

"Immortalité et liberté" si "Patandjali et le yoga".

            O alta zona a laturii stiintifice din opera lui Eliade, zona sistematic explorata de acesta, este cea a mitologiei, domeniu în care preocuparile

sale se interfereaza cu cele ale lui Lucian Blaga, autor care a adus un punct de vedere original în cercetarea mitologiei românesti. Reprezentative în

acest domeniu sunt cunoscutele lucrari: "Mitul eternei reîntoarceri", "Sacru si profan", "Aspecte ale mitului", "De la Zamolxis la Genghis-Han" etc..

            Prin rigoare si eruditie, prin capacitatea de a pune în valoare esentialul din cercetarea unor documente din cele mai variate domenii, opera

stiintifica a lui Eliade s-a impus atât atentiei cercetatorilor, cât si publicului larg.

            Cealalta componenta majora a creatiei lui Mircea Eliade este literatura beletristica, în acest domeniu scriitorul remarcându-se printr-o serie

de romane si nuvele remarcabile din punct de vedere valoric. Prin romanele lui Eliade literatura româna a cunoscut, totodata, o sincronizare cu cea europeana.

            În mod firesc, în romane si nuvele se revarsa varietatea de subiecte insolite, de la problemele de orientalistica la Eros, moarte, moda, viata

sexuala, mitologie, totul bazat pe o traire autentica. Autorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii, generata de experienta traita, pentru o literatura

scrisa într-un stil direct, neînflorit, amintind oarecum atitudinile estetice ale lui Camil Petrescu.

            Creatia beletristica a lui Mircea Eliade cunoaste mai multe etape. Primele sale romane sunt asezate sub semnul creatiei lui André Gide si au

ca decor India: "Isabelle si apele diavolului" - (1929), "Maitreyi"- (1933) si  "Santier" - (subintitulat "Roman indirect"), romane care îl consacra definitiv

în literatura. În aceasta prima faza scriitorul experimenteaza "epicul pur", romanul indirect, în care eroul, de obicei un tânar de o extrema luciditate,

obsedat de cunoasterea de sine, încearca sa-si ordoneze experientele traite, consemnîndu-le fidel într-un  jurnal. Pentru romanul "Maitreyi" autorul primeste




premiul "Tekirghiol-Eforie", din comisie facând parte Perpessicius, Cezar Petrescu, Mihail Ralea, G. Calinescu, Serban Cioculescu.

            În romanele "Întoarcerea din rai" - (1934) si "Huliganii" - (1935) autorul este preocupat de destinul unei generatii dornice de transformare,

care cauta solutii pentru redobândirea "paradisului pierdut". Tot aici se înscrie si romanul "Nunta în cer" - (1939).

            Trecerea într-o noua etapa în proza lui Mircea Eliade, proza de tip fantastic, o constituie romanul "Lumina ce se stinge", o carte despre care

Eliade însusi spunea ca a aparut "ca o reactie inconstienta împotriva Indiei, ca o tentativa de a ma apara chiar împotriva mea".

            Cartile care vor aparea pâna la razboi si chiar dupa acesta deschid o noua etapa în creatia autorului, continuând o anumita directie deschisa

de Mihai Eminescu prin "Sarmanul Dionis"". În romanele "Domnisoara Christina" - (1936), "Sarpele" si nuvelele fantastice "Secretul doctorului Honigberger"

- (1940), "Nopti la Seranpore" - (1940), sunt dezvoltate mituri autohtone sau indice. Atmosfera este încarcata de mister, teama personajelor se îmbina

cu fascinatia. În "Domnisoara Christina" personajele traiesc un cosmar continuu. În "Sarpele" - (1937) eroii traiesc sub semnul unei vraji malefice, "o

infinita voluptate, amestecata cu teroarea mortii". Experientele yoga, levitatia, invizbilitatea, staau la baza unor aventuri fantastice povestite în "Secretul

doctorului Honigberger". În " Nopti la Seranpore" sunt relatate evenimente stranii, în care timpul si spatiul îsi pierd dimensiunile obisnuite.

            Cu romanele si nuvelele de dupa razboi, fantasticul eliadesc intra într-o noua etapa. În "Încercarea labirintului" Eliade precizeaza premisa

imaginara a prozei fantastice din aceasta ultima etapa a creatiei sale beletristice.

            Relatia "sacru-profan", expusa în numeroase studii, se regaseste în romanul "Noptea de Sânziene" - (1955 - versiune franceza si 1971 în limba

româna) si în volumele "Nuvele" - (1963), "Pe strada Mântuleasa" - (1969) si "Nouasprezece trandafiri" - (1980). Locul ales de Mircea Eliade drept cadru

pentru aceste întâmplari fantastice este Bucurestiul, un teritoriu mitic, încarcat de mister, în care se consuma întâmplari bizare.

            "Noaptea de sânzâiene", cartea cea mai ampla a autorului, este totodata si o fresca realista a societati românesti dintre ani 1936-1948, în

structura acestui roman fiind inserate si întâmplari dintr-un proiect de roman abandonat de Eliade - "Apocalips". În aceasta carte, finalul echivaleaza

cu o initiere. Moartea eroilor sugereaza "o regenerare, un adevarat început de viata noua". Mitul regenerarii se regaseste si în nuvele ca: "Tinerete fara

tinerete" si "Curte la Dionis".

            Asadar, în literatura româna, Mircea Eliade are meritul de a fi creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai reprezentativ autor

de literatura fantastica.

            Mircea Eliade a fost distins cu titlul de "Doctor honoris causa"al universitatilor La Plata (Argentina), Ripon College, Loyola (Chicago), Boston

etc..

            Prin varietatea creatiei sale beletristice, prin profunda semnificatie a activitatii stiintifice Mircea Eliade a marcat, orin prezenta sa, cultura

universala, el fiind cel mai cunoscut român de peste hotare.

EMANUEL BOBOIU













Document Info


Accesari: 1694
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )