N. Vasilescu Karpen (1870-1964)

In anul 1909, a propus pentru prima oara in lume, printr-o nota adresata Academiei de Stiinte din Paris, folosirea curentilor purtatori de inalta frecventa pentru telefonia prin 424i88e cablu la mare distanta. A realizat "pilele Karpen', care functioneaza folosind exclusiv caldura mediului ambiant.

Intre cei care au adus o valoroasa si incontestabila contributie la realizarea complexelor mijloace tehnice in masura sa asigure transportul omului pe Luna, se numara si romanul N. Vasilescu-Karpen - fizician care - dupa aprecierea prof. I. Solomon, presedinte al Societatii Franceze de Fizica - 'a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei'.

S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870. Aici, in orasul natal, urmeaza cursurile scolii primare si liceul. S-a numarat, an de an, printre premiati.

Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani.

Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie.

Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Scolii Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902. Ramane, dupa aceea, in continuare, in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza 'Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement'.

Apreciat pentru realele sale insusiri, N.Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti.

Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905).

Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe - alaturi de alti dascali patrioti - constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral.

Numit doctor al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta inalta functie timp de 20 de ani, pana in 1940.

A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasandu-ne mostenire o opera stiintifica multilaterala si vasta, care va ramane, peste ani si ani, o valoare permanenta a culturii noastre si care il situeaza - alaturi de Anghel Saliny, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Profiri si altii - in randul ctitorilor invatamantului nostru tehnic superior.