Robert Schuman

Robert Schuman

Robert Schuman (29 iunie 1886 -4 septembrie 1963) a fost un reputat politician francez, nascut in Luxemburg, un membru al Partidului Crestin Democrat, considerat unul dintre fondatorii Uniunii Europene. 757g66h

A fost ministru de finante, apoi in scurt timp prim-ministru in 1947-1948, devenind apoi ministru de externe. In 9 mai 1950, cautand sa inlature principalele cauze ale tensiunii franco-germane post-razboi si adoptand o schema a lui Jean Monnet, Schuman i-a invitat pe germani sa conduca impreuna industria carbunelui si a otelului. Astfel s-a format Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului, care in final s-a transformat in Uniunea Europeana. In urma acestei declaratii, cunoscuta ca Declaratia lui Schuman, ziua de 9 mai a fost desemnata ziua Europei.

Schuman a devenit mai tarziu ministru al justitiei si primul presedinte al Adunarii Parlamentare Europene, care i-a acordat titlul de Parinte al Europei.De asemenea a fost cavaler al Ordinului Papei Pius al IX-lea.

Declaratia Schuman
9 mai 1950

Acesta este textul integral al propunerii prezentate de ministrul francez al Afacerilor Externe Robert Schuman, care a condus la crearea a ceea ce este acum Uniunea Europeana.

'Pacea mondiala nu poate fi asigurata fara a face eforturi creatoare proportionale cu pericolele care o ameninta. Contributia pe care o poate aduce civilizatiei o Europa organizata si activa este indispensabila mentinerii unor relatii pasnice. Asumandu-si, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioana a unei Europe unite, Franta si-a pus dintotdeauna eforturile in slujba pacii. Nu am reusit sa realizam o Europa unita si ne-am confruntat cu razboaie.

Europa nu se va construi dintr-o data sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizari concrete care vor genera in primul rand o solidaritate reala. Alaturarea natiunilor europene implica eliminarea vechii opozitii dintre Franta si Germania. Orice actiune intreprinsa trebuie sa aiba in vedere in primul rand aceste doua tari.
Avand in vedere acest obiectiv, guvernul francez propune actiuni imediate intreprinse intr-o directie decisiva.
Guvernul francez propune ca productia franco-germana de carbune si otel sa fie plasata sub incidenta unei Inalte Autoritati, in cadrul unei organizatii deschise si altor state europene.
Controlul productiei de carbune si otel ar trebui sa conduca imediat la construirea unei baze comune pentru dezvoltarea economica, ca un prim pas in realizarea unei federatii europene, schimband in acelasi timp destinele acelor regiuni care s-au dedicat in trecut fabicarii de munitie de razboi, ale carui victime nu au intarziat sa devina.
Solidaritatea in productie astfel stabilita va demonstra ca orice conflict intre Franta si Germania devine nu doar inimaginabil, ci chiar imposibil. Infiintarea acestei unitati de productie puternice, deschisa tuturor tarilor care doresc sa colaboreze si care se angajeaza sa le ofere tarilor membre elementele principale de productie industriala in conditii egale, va pune bazele reale pentru unificarea economica. Aceasta productie va fi oferita lumii intregi, fara diferentieri sau exceptii, pentru a contribui la cresterea nivelului de trai si pentru a promova realizarile pasnice.
In acest mod se va realiza intr-un mod simplu si rapid acea fuziune a intereselor care este indispensabila pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a unei comunitati mai largi si mai complexe intre tari care s-au aflat multa vreme in conflict.
Prin controlul productiei de baza si prin instituirea unei Inalte Autoritati, ale carei decizii vor uni Franta, Germania si alte state membre, aceasta propunere va conduce la crearea unei prime baze concrete a federatiei europene, indispensabila pentru mentinerea pacii.
Pentru a promova realizarea obiectivelor definite, guvernul francez este pregatit sa initieze negocieri pornind de la urmatoarele baze: