Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Viata si activitatea lui George Baritiu la Sibiu (1877-1893)

personalitati












ALTE DOCUMENTE

Ludwig van Beethoven (1770-1827)
STEFAN CEL MARE ( 1433 - 1504 )
Isaac Newton
Mihai Eminescu
MIRCEA ELIADE
Leonardo da Vinci
AUGUSTIN BUZURA
EUGEN IONESCU
Ernest Chausson (1855-1899)
Reinhold Messner

Viata si activitatea lui George Baritiu la Sibiu (1877-1893)

II.1 Preocupari generale

La sfārsitul anului 1877 George Baritiu pune punct colaborarii sale la "Gazeta Transilvaniei", si se stabileste la Sibiu īn urma lichidarii fabricii de la Zarnesti. Gānditorul paraseste Brasovul dupa 42 de ani de activitate si īntemeiaza īn anul 1878 Ziarul "Observatoriul". Motivele pentru care Baritiu a luat aceasta hotarāre au fost personale, dar īn primul rānd de ordin social-politic. El īsi da seama ca orasul de la poalele Tāmpei nu mai costituia centrul principal al vietii economice, politice si culturale romānesti. Acesta se mutase la Sibiu care devenise un centru cultural. Aici era sediul "Astrei", totod 16516h722q ata si un centru economic prin īnfiintarea bancii "Albina", īn al carui comitet de conducere a fost cooptat si marele carturar ardelean. Prin aparitia ziarului "Observatoriul" alaturi de "Telegraful romān", iar din anul 1884 "Tribuna" acest oras devine un focar publicistic national. De aici vor pleca īn ultimul sfert al secolului trecut, initiativele politice ale vārfurilor burgheziei romānesti din Transilvania. Asa cum arata Baritiu, raspunzānd cititorilor contemporani "īn mānia tuturor piedecelor" s-a realizat un indiscutabil "progres pozitiv".



"Respinsi din luptele politice militare romānii s-au recules īn putini ani si fara a renunta nici un moment la drepturile lor. au stiut sa-si aleaga o multime de ramuri ale activitatii, fara de care chiar de s-ar fi bucurat de o autonomie nationala si politica oricāt de larga.. ar fi fost peste putinta sa īnainteze.

Mutāndu-se la Sibiu īsi continua intensa si neobosita activitate ziaristica de pe urma careia a avut de suferit īn aceasta perioada trei procese de presa (1878, 1879, 1884), sfārsite toate prin achitarea īn unanimitate. Nu renunta nici la viata politica astfel din 1887 pāna īn 1890 este presedintele Partidului National-romān din Transilvania si al comisiei electorale centrale. Se implica cu mai mult zel dupa venirea la Sibiu la lucrarile "Astrei" din care dorea sa faca pāna la un punct ceva similar Academiei Romāne. Īn 1883 devine presedintele Asociatiunii, iar īn 1893 presedintele Academiei Romāne institutie cu care dealtfel colabora de mai mult timp īn cadrul sectiei de istorie. Baritiu a dat un nou impuls activitatii din cadrul sectiilor "Asociatiunii" sporind numarul burselor acordate meseriasilor, studentilor, elevilor romāni si a consolidat prin fonduri speciale institutul scoli de fete de la Sibiu. Īn a doua parte a vietii sale, preocuparile literare cedeaza, e drept pasul altora. Dar interesul sau general pentru cultura ramāne mai departe foarte viu.



II.2 George Baritiu sustinator al razboiului de independenta a Romāniei (1877-1878)


Razboiul de independenta al romānilor este urmarit īndeaproape pas cu pas si sustinut de catre George Baritiu avānd chiar doi corespondenti de pe cāmpul de lupta (un ofiter romān din Transilvania si un corespondent strain). Īn acea perioada cea mai puternica interventie publicistica a gānditorului o reprezinta articolul referitor la razboiul de independenta din 1877, spre folosul romānilor raniti , care a dat nastere unui semnificativ proces de presa si care este unul din ultimile sale articole publicate īn "Gazeta Transilvaniei". Sustinānd cu īnflacarare lupta poporului romān pentru obtinerea independentei, Baritiu face īn acest timp o calatorie la Bucuresti pentru a observa mai īndeaproape ecoul razboiului īn paturile largi de peste Carpati. Marturiseste ca a vrut sa treca Dunarea si sa ajunga cel putin īn spatele frontului dar se pare ca n-a obtinut permisiunea de la autoritatile militare. El ramāne unul dintre principalii exponenti ai campaniei initiate īn Transilvania īn vederea colectarii de bani, alimente si medicamente pentru ajutorarea armatei romāne si īndeosebi pentru ajutorarea soldatilor raniti. Aceasa actiune a fost salutata mai ales de femei, luānd repede caracterul unei largi miscari nationale. La 17 mai 1877 s-a īnfiintat "Comitetul femeilor romāne din Sibiu" (cel mai important alaturi de cel din Brasov), sub presedentia inimoasei romānce Iudita Macelariu, sotia fruntasului politic Ilie Macelariu, a īnfiintat si condus actiunea de ajutorare materiala si financiara a razboiului de independenta pe īntreaga durata a acestuia (mai 1877 - mai 1878), pe un teritoriu care a depasit cu mult suprafata comitatului Sibiu. Comitetul a organizat, cu o perseverenta mai presus de orice lauda, numeroase actiuni pentru colectarea de vata, scama, pānza, comprese, fese triunghiulare, bandaje, rufarie, nu numai din zona Sibiului ci si īn Apuseni, Banat, Crisana, Satu Mare, Salaj, Maramures. S-au adunat pe liste de subscriptii mari sume de bani, īn florini si lei. Īn pofida persecutiilor de tot felul ale autoritatiilor austro-ungare, foarte multi voluntari din judetul Sibiu, combatanti si personal medical, au trecut Carpatii, īncrezatori īn izbīnda si īn datoria realizarii idealului national.

Romānii transilvaneni, au sprjinit pe fratii de peste Carpati pe multiple planuri: īndeosebi Sibiul, mostenitor al unei bogate si vechi traditii īn lupta pentru libertate, manifestāndu-se ca loc de initiativa si principal centru de solidaritate cu efortul politic si militar al vechii Romānii. Contributia a fost multipla: moral-politica, prin voluntari trecuti clandestin īn Romānia si care s-au īnrolat si au luptat voluntari īn armata romāna sau au activat īn spiritele de campanie, prin colectarea de ofrande materiale si banesti destinate īnzestrarii armatei romāne si ajutorarii ostasilor raniti. Īn perioada razboiului solidaritatea Sibienilor s-a manifestat si īn plan literar, aparānd o serie de creatii artistice si literare concepute si vehiculate ca bunuri comune ale īntregii natiuni. Unele ziare maghiare soviniste, īn frunte cu "Kelet" (Rasaritul) de la Cluj , uitānd de lupta eroica a poporului maghiar pentru obtinerea libertatii si independentei sale, au avut nefericita inspiratie sa ia apararea turcilor adresānd un apel catre femeile romānce din Transilvania cerāndu-le sa nu sprijine aceasta "campanie de banditi", cu atāt mai mult ziarul sovinist facea īn acelasi timp o intensa propaganda pentru a īndemna pe femeile maghiare sa vina īn ajutorul ostasilor turci. Gānditorul a considerat articolul din "Kelet" ca o adevarata provocare la adresa poporului romān si la sentimentele patriotice ale acestuia. Prin raspunsul dat din "Gazeta Transilvaniei" el a vorbit despre conducatorii statului romān, violent atacati de catre unii ziaristi maghiari : "Ei acuza pe barbatii de stat ai Romāniei de felonie si tradare, noi din contra, i-am fi acuzat de tradare si plotronerie daca ar fi stat cu mīinile īn sān, iar astazi īi gratulam si īi felicitam".

Raspunsul lui Baritiu a provocat un mare entuziasm printre romāni, facānd sa creasca si mai mult avāntul colectelor si al donatiilor, dar īn acelasi timp, el a indignat guvernul din Budapesta care a cerut procurorului general sa deschida actiune judiciara īmpotriva ziaristului romān si sa-i ceara condamnarea pe baza unui articol care prevedea pedeapsa cu īnchisoare pāna la cinci ani. Un proces asemanator se intentase īn acelas timp si avocatului sārb Svetozar Miletici din Noplanta, conducatorul ziarului "Zastava".

Procesul intentat lui Baritiu s-a judecat la 30 aprilie 1878 īn fata Curtii de jurati de la Sibiu. Juratii sasi, recrutati īndeosebi dintre meseriasi, respingānd acuzatiile procurorului maghiar, au dat īnsa un verdict de achitare. Achitarea ziaristului romān īn timp ce Neoplanta Miletici fusese condamnat la cinci ani, avea sa fie fatala curtii de la Sibiu, care, dupa alte doua procese ale lui Baritiu (1879, 1884) si unul a lui Slavici (1885) a fost mutata la Cluj, unde influenta sovinismului maghiar se putea manifesta cu toata eficacitatea si unde se va propune īn 1894 condamnarea fruntasilor memorandisti. Ceea ce trebuia sa pedepseasca juratii sibieni, arata "Kelet" īndata dupa pronuntarea verdictului, nu era atāt articolul consacrat razboiului de independenta al Romāniei, ci īn primul rānd, īntreaga activitate publica de 44 de ani a lui Baritiu, "tendintele sale daco-romaniste, nerecunoasterea unirii Transilvaniei cu Ungaria, ignorarea Dietei de la Pesta, cochetarea criminala cu Bucurestii, lipsa totala de patriotism maghiar", precum si pozitia sa dominanta īn cadrul Partidului national-romān.

George Baritiu si Sibienii a jucat un rol īnsemnat īn acei ani eroici, contribuind din plin la solidaritatea ardelenilor cu Romānia, stimulat fiind de aspiratiile tuturor romānilor pentru īnfaptuirea idealurilor de libertate nationala si unitate politico-statala a poporului romān īn granitele sale firesti. Entuziasmul multimilor de romāni generat de acest razboi a demonstrat fruntasilor ca baza sociala trebuie sa fie taranimea, capabila sa sprijine si sa sustina miscarea nationala. Dupa cucerirea independentei absolute de stat a Romāniei era limpede pentru toti ca īn fata īntregului popor romān ramānea acum telul īnfaptuirii Unitatii Nationale depline.

II.3 Ziarul "Observatoriul" (1878-1885)


Odata cu mutarea la Sibiu, George Baritiu, nu renunta la activitatea publicistica luānd hotarārea de a īnfiinta un nou ziar. Astfel la 1/13 aprilie 1878 apare "Observatoriul" ziar politic, national, economic si literar, cu o periodicitate bisaptamānala. Pentru el era o mare necesitate de a avea si romānii cāt mai multe organe de presa. Numai cu doua ziare politice ei nu se puteau tinea la īnaltimea īmprejurarilor, din acel timp . Noua publicatie are meritul de a fi adapostit īn paginile sale unele dintre cele mai stralucite creatii ale ziaristicii ardelene. De la vārsta de 66 pāna la 73 de ani, George Baritiu editeaza "Observatoriul", socotit de istoricii literari drept "ziarul de batrānete". Avānd doar sprijinul nu todeauna sustinut, al fiului sau Ieronim, el avea grija īn paralel si de editarea revistei Transilvania. Publictia gānditorului va rivaliza cu vechea "Gazeta" de la Brasov timp de 7 ani pāna la 15/27 iunie 1885, cānd va ceda locul "Tribunei" lui Slavici, primul cotidian al romānilor din Transilvania. Fara sa aduca o formula noua din punctul de vedere al tehnici ziaristice asa cum avea sa aduca "Tribuna", "Observatoriul", a fost unul dintre cele mai interesante si viguroase ziare ale epocii, unind spiritul critic "īn lumina stiintei moderne" cu o ampla informatie. Cu toate acestea a fost ignorat de Nicolae Iorga īn istoria presei. La aceasta publicatie gānditorul si-a adus aportul nu numai prin cantitate dar si prin calitate, simtindu-se īn articolele de acum, pe lānga o maturizare a gāndirii sale politice, si o influenta mai mare īn formularea ideilor, trasaturi vizibile deja din 1860, dar care acum se accentueaza. Pe lānga tonul polemic taios, pe lānga ironia de care-i placea sa faca uz īnainte, articolele lui Baritiu impresioneaza acum printr-o informatie mai bogata si printr-o logica temeinica. Multe dintre ele sunt adevarate studii istorico-sociologice.

Ţinānd pas cu actualitatea, urmarita pe dimensiuni mondiale "Observatoriul" a fost īnsa si un organ al noilor idei progresiste, urmarind cu atentie dezvoltarea miscarii muncitoresti si combatānd reactionalismul guvernelor europene, precum si expansiunea colonialista a marilor puteri. si la "Observatoriul", gānditorul se arata preocupat de conditiile de dezvoltare a taranimii romāne de ambele laturi ale Carpatilor, "o materie cu care nu am terminat si nu vom termina niciodata", pentru studierea carora scrie noi si substantiale articole.

Din punt de vedere politic "Observatoriul" a sustinut politica de pasivitate a Partidului national-romān, a protestat cu consecventa si energie īmpotriva tendintelor de maghiarizare urmarite de guvernul din Budapesta, si a subliniat cu entuziasm si satisfactie importanta proclamarii regatului romān. Īn aceasta perioada, largindu-si si preocuparile de politica externa, Baritiu polemizeaza adeseori cu ziarele germane si maghiare īn legatura cu problema libertatii navigatiei pe Dunare, combatānd pretentia si suprematia Austro-Ungariei. Īn articolul "A cui sa fie Dunarea?" scris īn perioada marilor framāntari diplomatice din 1880, Baritiu arata ca aceasta este pentru Romānia o "chestiune de viata si de moarte" si ca ea nu poate accepta, sub pretextul controlului navigatiei, dominatia politica si strategica a imperiului habsburgic.

O parte esentiala a colaborarii lui Baritiu la "Observatoriul" o reprezinta marile biografi scrise de batrānul ziarist, īn amintirea unora dintre vechii sai prieteni si colaboratori decedati īntre timp: Andrei Muresanu , Iosif Hodos , A. Treboniu Laurian , Paul Vasici , precum si publicarea integrala a rapoartelor de la 1848-1849 ale lui Avram Iancu, Simion Balint, si Ion Axente Sever, interzise pāna atunci, si a numeroase alte evocari si documente pasoptiste. Pe o treapta superioara au fost abordate la noua publicatie si unele din vechile sale preocupari folcloristice si etnografice, īndeosebi cele privitoare la industria de casa a femeilor romāne si la costumele romānesti. Amintirile politice ale lui George Baritiu, publicate in "Observatoriul", dintre care o buna parte vor intra īn alcatuirea Partilor alese din istoria Transilvaniei, constituie pagini de memoralistica transilvaneana si ofera īn acelasi timp o larga perspectiva de apreciere a stilului si puterii de evocare a gānditorului. Daca īn tinerete la "Foaia pentru minte" si la "Gazeta de Transilvania", articolele sale urmarind scopuri instructive, erau dominate de un accentuat caracter didactic, analitic, cu largi referinte bibliografice, la "Observatoriul" ele se remarca prin puterea de sintetizare a autorului, prin vigoarea si incisivitatea polemica si aprecieri realiste. Īndelunga experienta a ziaristului se resimte īndeosebi īn abordarea si evocarea momentelor si personalitatilor istorice. Īn acelasi timp el a scris īmpotriva degradarii stiintei prin aservirea ei claselor dominante. Īnsa īn critica sociala a mers mai departe, sesizānd si dezvaluind unele aspecte ale capitalismului, subliniind existenta puternicelor ramasite feudale si necesitatea continuarii luptei īmpotriva feudalismului demascānd si plutocratia.



Activitatea ziaristica din aceasta perioada īi atrage alte doua procese, unul la 23 septembrie 1879, pentru publicarea unor documente referitoare la revolutia din 1848, iar al doilea la 3/15 decembrie 1884, pentru articolul "Frica guvernelor unguresti de umbrele a trei morti vii", publicat la 17/29 octombrie 1884, īn care condamna interzicerea comemorarii unui secol de la rascoala condusa de Horia, Closca si Crisan, vorbind chiar de eventualitatea unei "Plevne unguresti". Juratii sasi īnsa īl achitara īn ambele rānduri.

Īn anul 1883 George Baritiu primea o scrisoare de la bunul sau prieten Ioan C. Bratianu, care spunea; "Dta la anii dtale se te lasi de faptele diaristice. Ai inauguratu in viati'a dtale o politica nationala pentru patri'a in care te afli; te poti retrage cu consciintia linistita".

La sfārsitul anului 1884, George Baritiu, se hotaraste sa treaca la scrierea "Partilor alese" fapt care, avea sa constituie īncordarea activitatii sale de publicist si istoric, determināndu-l sa-si anunte retragerea din presa īn penultimul numar al anului: "M-am decis ca sa mai port peana de publicist īnca un an de zile, pentru ca cu voia lui Dumnezeu sa īmplinesc 50 de ani ai activitatii mele. La īmplinirea de ani 50 voi da peana de publicist īn alte māini, lasīndu-le de testament: Iubiti-va limba si literatura, precum va iubiti māntuirea sufletului vostru. Iubiti-va patria, precum v-au iubit mamele voastre pe voi. Lasati discordia; fiti de trei ori mai uniti īn cugete si simtiri. Departe de la voi pesimismul. Dreptul si dreptatea sunt eterne ca Dumnezeu, le pierde numai acel ce renunta la ele. Romānii -īncheia batrānul ziarist- nu le vor pierde īn veci". si īntr-adevar īn anul urmator, abandonānd definitiv pana ziaristului, George Baritiu va trece la pana istoricului pentru a īncheia astfel, printr-o vasta expunere istoriografica, cea mai lunga si mai bogata cariera de ziarist romān, fiind timp de o jumatate de secol un necontestat sustinator al progresului social si al luptei pentru libertatea si unitatea nationala. La nici unul dintre intelectualii romāni ardeleni ai epoci nu se poate observa o continuitate īn atitudine ca la Baritiu. Īmbratisānd de timpuriu idealurile democratice ale clasei sale īn perioada ei de ascensiune revolutionara, el ramāne atasat pāna la sfārsit. Trecerea timpului a dus numai la adāncirea si la o mai buna argumentare a necesiatii īnfaptirii lor. El nu se da īnapoi nici de la gānduri mai īndraznete pentru vremea sa. De aici si prezenta īn scrisul sau a unor idei noi sau a unor aspecte noi ale acestora.

Gānditorul transilvanean a fost un publicist viguros si talentat de la 26 de ani cāti avea la īnceperea "Foii" si a "Gazetei" si pāna la 73 de ani cānd "Observatoriul" īsi īnceteaza aparitia (1885), va scrie cu pasiune, fara preget, dānd dovada de o īnalta constiinta patriotica, ilustrānd prin activitatea sa menirea nobilei misiuni a ziaristului: apararea drepturilor celor asupriti, lupta pentru eliberare, pentru progresul social.



II.4 Activitatea lui George Baritiu īn cadrul Partidului National Romān

Desi dizolvat, cu motivarea ca īn Ungaria exista o singura natiune politica cea maghiara si nici o alta nationalitate nu are dreptul de a īnfiinta partide politice, Partidul national-romān si-a continuat totusi existenta si activitatea īnceputa prin conferinta de la Miercurea Sibiului. Īn 1881, pentru a strānge īntr-o singura organizatie toate gruparile politice ale romānilor din Ungaria, reprezentantii acestora s-au īntālnit īntr-o noua conferinta la Sibiu pentru a fuziona sub numele de Partidul national-romān din Ardeal, Banat, si Ungaria. Conferinta s-a tinut īn zilele de 12-14 mai 1881 si a fost prezidata de George Baritiu, Vicentiu Babes si Ioan Ratiu. Cu aceasta ocazie s-au precizat īnca odata, īn noua puncte, vechile obiective ale partidului si s-a subliniat necesitatea continuarii luptei pentru obtinerea autonomiei Transilvaniei. Pentru a mari importanta politica a elementului romānesc, conferinta a preconizat si revizuirea legii electorale prin introducerea, īn limitele burgheziei, a votului universal. si de aceasta data s-a pastrat īnsa dualitatea īn ceea ce priveste atitudinea fata de parlamentul maghiar: pasivitate pentru transilvaneni activitate pentru ceilalti. O atitudine comuna se va adopta abea īn 1887, cānd ambele ramuri vor īmbratisa pasivitatea.

Una din hotarārile importante ale acestei conferinte, urmānd o idee mai veche a lui Baritiu, a fost aceea de a se elabora un Memorial asupra situatiei poporului romān din Ungaria tradus īn limbile franceza, germana, si maghiara pentru a fi trimis, principalelor personalitati politice europene, ziarelor si revistelor precum si unui īnsemnat numar de academii, universitati si institutii culturale stiintifice si literare. Redactat de Baritiu sub titlul "Memorial" compus si publicat din īnsarcinarea reprezentantilor conferintei tinute la Sibiu īn zilele de 12, 13 si 14 mai 1881, a fost cea dintāi publicatie politica transilvaneana larg difuzata peste hotare si care a cunoscut un incontestabil succes. El este totodata, una dintre cele mai clare si mai sistematice expuneri politice ale lui George Baritiu si constituie un moment esential īn istoria luptelor politice ale poporului romān din Transilvania.

"Memorialul" este actul de acuzare al poporului romān īmpotriva dualismului austro-ungar si a politicii sale de deznationalizare si exploatare a popoarelor īmpilate. El se īncheia cu afirmatia categorica, exprimata īn mod lapidar, ca "natiunea romāna niciodata si īn nici o īmprejurare nu se va putea īmpaca cu sistema dualista, ci va insista cu perseverenta demna, pentru realizarea exacta, sincera si bine garantata, a programei sale cuprinse īn cele noua puncte ale programului partidului".

Atīt revendicarile elaborate de conferinta de la Sibiu, si īndeosebi punctul referitor la autonomia Transilvaniei, cāt si "Memorialul" lui Baritiu, care s-a tiparit īn 200 de exemplare romānesti, 750 franceze, 700 maghiare si 600 germane, au provocat la Budapesta o puternica surpriza si o violenta furie. Contestarea caracterului unitar al Ungariei si invocarea dreptului de folosinta a diferitelor limbi din regatul ungar erau tot ce putea fi mai iritant pentru guvernul lui Koloman Tisza. Acesta pentru a strapunge solidaritatea romāneasca a constrāns pe mitropolitul Sibiului, Miron Romanul, sa dea la 22 iunie 1881 o circulara catre protopopii si preotii sai pentru a le arata ca el "nu consimte cu rezultatele conferintei de la Sibiu". Mitropolitul recomanda "credinta neīnfrānta catre monarh, patrie si constitutie, respect, supunere si ascultare fata de legile sanctionate" si īn primul rānd fata de legea referitoare la unirea Transilvaniei cu Ungaria .

Pentru a dispune totusi de o grupare favorabila politicii sale, prin intermediul Mitropolitului si al unor aderenti ai sai, guvernul a initiat la īnceputul anului 1884 īnfiintarea unui "partid romān moderat", care spre deosebire de Partidul national Romān, sa accepte dualismul si unirea Transilvaniei cu Ungaria si sa se opuna introducerii votului universal. Ideile "moderatilor" aveau sa fie difuzate prin ziarul "Viitorul", īntemeiat la Budapesta de deputatul guvernamental Iosif Gall. Īncercarea s-a dovedit zadarnica. Masele populare nu au putut fi atrase de organizatie iar Partidul national nu s-a dezbinat asa cum se intentiona. Īn anul urmator partidul moderat si-a īncetat activitatea.

Tot atāt de grea a fost si lupta pe care Baritiu a trebuit s-o dea īn sānul propriului partid, ramura banateana a acestuia, reprezentata de Vicentiu Babes si de ziaristul Paul Rotaru, directorul ziarului "Luminatorul" de la Timisoara, aratāndu-se nemultumita de intransigenta si concluziile "Memorialului". Aceeasi atitudine au adoptat-o si unele elemente bancare si clericale sibiene īn frunte cu īnsusi Partenie Cosma, presedintele comitetului, si cu Nicolae Popea. Indignat Baritiu īsi da demisia din comitet. Vechii fruntasi ai partidului Ioan Ratiu, Gh. Pop de Basesti, Visarion Roman, Elie Macelariu, precum si marii negustori īn frunte cu Diamandi Manole de la Brasov, se realiaza īnsa atitudinii si intransigentei sale. Partenie Cosma e constrāns sa demisioneze. La 1 iulie 1884, autorul "Memorialului", dobāndeste satisfactia suprema, fiind proclamat presedinte al comitetului Partidului national-romān.

Sub presedentia lui George Baritiu, prin conferinta de la 7 mai 1887 s-a adoptat tactica pasivitatii de catre īntregul partid, banatenii si crisenii, deceptionati de insuccesele luptei parlamentare prevazute de gānditor, abandoneaza si ei īn acest an activitatea. Reprezentantii politici ai poporului romān ajunsesera deci cu totii la convingerea ca orice īncercare de conlucrare cu guvernul si parlamentul din Budapesta, pe baza egalitatii nationale, devenise imposibila, clasele dominante maghiare urmarind fara sovaire deznationalizarea romānilor. Conferinta a decis ca aceasta constatare sa fie redactata sub forma unui amplu protest, si adusa la cunostinta lui Francisc Iosif, dar nu īn calitatea sa de rege al Ungariei deoarece asta ar fi īnsemnat recunoasterea unirii cu Transilvania ci, urmānd indicatiile lui Baritiu, īn aceea de īmparat la Austriei si mare principe al Transilvaniei.

Īn aceasta hotarāre īsi are originea "Memorandul" din 1892, urmat de marele proces de la Cluj din 1894, care se va īncheia cu condamnarea īntregului comitet national īn frunte cu Ioan Ratiu, pe care Baritiu nu īl va vedea trecānd īntre timp la cele vesnice.

Īn politica gānditorul, era aparatorul īnflacarat al independentei Transilvaniei, iar īn atitudinea sa se īntālnea o nota ideala. Baritiu avea convingerea īnca din tinerete ca romānii se vor putea īntelege cu maghiarii speranta care la batrānete o pierduse cu totul.






II.5 Activitatea lui George Baritiu īn cadrul "Asociatiunii"


Īntemeietorii "Asociatiunii" au īnteles importanta si necesitatea unei institutii de autoritate stiintifica si larga cuprindere, care sa actioneze īn interesul culturii nationale, īn mod deosebit īn directiile cultivarii limbii romāne, cercetarii istorice, pastrarii si valorificarii documentelor, promovarii literaturii nationale, dar si pentru progresul poporului nostru īn domeniile vietii economice si sociale, pentru ca asa cum spunea si George Baritiu īn anul 1887; "Un popor sarac este si ramīne īn veci sclavul altora".

George Baritiu are o vasta activitate īn cadrul "Asociatiei transilvanene" pentru literatura romāna si cultura poporului romān (Astra), Īnca de la īntemeiere 1861 ocupānd functia de secretar, cel mai īnsufletit exponent al "Asociatiunii" ajungānd apoi īn 1888 presedintele acesteia.

Una dintre preocuparile mai vechi ale gānditorului transilvanean īsi gaseste finalizarea īn cadrul "Asociatiunii", si anume īnfiintarea unei scoli gimnaziale de fete, idee pe care el a urmarit-o īnca de la īnceputurile activitatii sale didactice si asupra careia a revenit adeseori.

Dupa numeroase īncercari neizbutite, vechea initiativa a secretarului a fost reluata, iar la 20 octombrie 1883 se va inaugura la Sibiu o scoala de fete si un internat. Dupa afirmatiile lui V. Bologa "Baritiu a fost cel mai īnfocat apostol al acestei idei".

Urmarindu-si cu tenacitate si stiind sa coordoneze īn mod armonios actiunile politice si cele culturale cu unele economice, īn anul 1881, la scurt timp dupa congresul Partidului national-romān (12 mai) Bartiu, īn vederea adunarii generale a "Asociatiunii" din data de (15 august) si a dezvelirii monumentului funerar al lui Al. Papiu Ilarian, ridicat de Academia Romāna, a luat initiativa unei noi expozitii romānesti de industrie si agricultura pentru a marca progresul economic realizat de poporul romān de la 1862 īncoace. Aceasta expozitie a constituit cel mai concludent raspuns pentru combaterea afirmatiilor ziaristilor sovinisti maghiari care pretindeau ca "īn māinile poporului romān nu se afla nici un ram de industrie". Cu toate ca ea nu s-a putut deschide īnsa sub auspiciile "Asociatiunii", ci ale unui comitet ad-hoc, deoarece guvernul de la Budapesta, a interzis patronajul "Astrei" sub motiv ca statutele nu prevad organizarea de expozitii industriale, ea a avut un succes neasteptat .




Asociatiunea a actionat cu perseverenta si īncredere, valorificānd īn timp numeroasele propuneri īnaintate comitetului sau adunarilor generale, aprobānd īnfiintarea unor institutii proprii de cultura si propaganda nationala sau organizānd manifestari culturale prin care se īncerca stimularea progresului economic, a īnvatamāntului si artelor, dar si ridicarea nivelului de cunostinte al taranilor, meseriasilor, muncitorilor, intelectualilor si altor categorii de oameni de la sate si orase. Pentru asta s-au īnfiintat biblioteci, publicatii si scoli. S-au organizat expozitii industriale, agricole, etnografice etc., numeroase prelegeri si conferinte la sate si orase; s-au facut eforturi pentru sporirea numarului intelectualilor, meseriasilor si comerciantilor prin acordarea de stipendii si organizarea de cursuri si cicluri de expuneri: s-au īnfiintat concursuri pentru scrieri cu continut literar, economic, istoric, medical educative etc., cu un continut adecvat si īntr-o limba accesibila celor multi.

Activitatea si propunerile care au fost facute de membrii "Asociatiunii" īn primele decenii de la īnfiintare sunt sugestive pentru varietatea preocuparilor si a mijloacelor de propaganda culturala, care realizāndu-se mai devreme sau mai tārziu au contribuit la īndeplinirea scopurilor pentru care ea a fost īnfiintata.

Īn anul 1879 la Sighisoara s-a propus acordarea de stipendii si ajutoare "numai la atari indivizi care se vor creste anume pentru īnaintarea literaturii, sau pentru imediata propagare a culturii intelectuale si industriale a poporului romān" iar la adunarea generala au decis sa premieze numai lucrarile care vor trata "īn stil poporal chestiuni culturale, intelectuale si industriale", iar dupa ce acestea vor fi cenzurate de sectiunile stiintifice-literare, se vor tiparii si distribui. Cu acelasi prilej, s-a preconizat īnfiintarea de scoli industriale "īn diferite tinuturi ale patriei" si trimiterea unor specialisti la sate pentru īndrumare īn problemele economiei de cāmp. La Turda (7-9 august 1880) s-a adoptat propunerea sectiunii de stiinte naturale de a se īnfiinta un muzeu istorico-natural la Sibiu, s-a acceptat si initiativa comitetului de a se organiza o expozitie agricola si industriala la Sibiu (1881). Alte propuneri au fost pentru īnfiintarea unor scoli de meseriasi pentru tarani si studierea de catre fiecare despartamānt a zonei īn care activeaza, ca aspect economic, etnologic, intelectual, moral, fiscal aratānd ce ramuri industriale sau ce meserii s-ar putea promova īn acel tinut. Adunarea generala de la Brasov (1883) a aprobat construirea unui local pentru viitoarea scoala civila de fete. La adunarea generala de la Abrud (1888) condusa de George Baritiu, s-a luat act de propunerea lui Vasile Batota de a se utiliza "Lasamāntul" lui Avram Iancu pentru sprijinirea scolilor din Cāmpeni si Abrud. Una dintre cele mai rodnice si mai importante propuneri a fost aceea a lui Aurel Muresianu de a se tipari brosuri si carti pentru popor. Īn legatura cu aceasta, adunarea generala de la (Fagaras, 1889), se hotaraste sustinerea acestei ideei. Astfel, s-a reusit īntre 1892-1899, tiparirea sub auspiciile "Asociatiunii" a zece lucrari cu continut istoric, literar, medical sau enciclopedic.

II.6 Activitatea lui George Baritiu īn cadrul

Academiei Romāne


Un rol esential l-a jucat George Baritiu si īn cadrul Academiei Romāne din Bucuresti, cunoscuta mai īntāi sub numele de "Societatea Literara Romāna". Īn cadrul "Academiei", gānditorul transilvanean aduce remarcabile contributii programatice si organizatorice avānd o vasta activitate. Ca si la "Asociatiune" Baritiu a fost ales presedinte al sectiei istorice. El nu va lipsi de la nici una din sesiunile "Academiei", impunāndu-se prin elanul sau constructiv, prin tenacitatea, si prin tactul sau. Presedinte al sectiei istorice, vicepresedinte raportor adeseori al comisiilor de premiere, delegat la numeroase solemnitati si reuniuni, donator generos de carti, documente si īn cele din urma ca o īncoronare a tuturor eforturilor sale, īnsusi presedintele (1893), Baritiu a fost una din figurile dominante ale vechii Academii, urmele interventiilor si contributiilor sale observīndu-se cu usurinta īn toate sectoarele ei de activitate.

Ca si la "Asociatiune", preocuparile sale istorice nu absorb īntreaga sa putere de concentrare, fiindca īn acelasi timp, ca om de cultura, el se simte atras si de unele probleme de biologie si filozofie contemporana, facānd dovada unui larg orizont intelectual si, īn limitele gīndirii sale idealiste si a unui ascutit spirit critic.

Pe linia vechilor sale preocupari social-economice, Baritiu prezinta Academiei doua ample memorii intitulate "Notiuni relative la economia sociala" si "Istoria civilatiunei īn Transilvania", prezentate īn anii 1877 si 1878, īn care se afla idei, constatari, date statistice si istorice cunoscute din articolele sale anterioare.


Tot atāt de bogata si de variata a fost si activitatea sa de raportor al operelor īnaintate Academiei pentru premiere. Īn anul 1878 si anul 1879 el a prezentat astfel noua opera a lui B. P. Hasdeu, subliniind adānca ei importanta pentru studierea si cunoasterea limbii romāne. Datorita unui raport al lui Baritiu a fost premiata īn 1884 si monografia lui Nicolae Densusianu despre "Revolutiunea lui Horia īn Transilvania si Ungaria 1784-1785", lucrare īnceputa, cu sprijinul sau, īnca din anul 1878, si publicata īn 1884 cu ocazia comemorarii centenarului marii rascoale. Un alt raport favorabil a fost consacrat īn 1886 celor "Una suta si una fabule" ale lui George Sion, vechi colaborator al foilor de la Brasov, a carui carte a fost recomandata spre premiere "pentru stilul ei curgator si limba cea dulce". Īn 1888, George Baritiu a propus spre premiere marea lucrare a lui A. D. Xenopol "Istoria romānilor īn Dacia Traiana" al carei prim volum a aparut īn acel an. Dupa cum sublinia gānditorul "Unul din meritele principale ale lui Xenopol este ca el demonstra si revendica, mai ales īn partea din urma a studiilor sale, continuitatea poporului romān īn Dacia Traiana. Īn contra tuturor īncercarilor tendentioase ale unor scriitori cari condusi de scopuri politice de subjugare.daca nu mai pot nega romanitatea limbei noastre, se īncearca a-i īntuneca continuitatea existentei sale".

O buna parte din rapoartele lui Baritiu catre Academie sunt consacrate datorita participarii la diferite expozitii si reuniuni stiintifice de peste hotare, precum si calatoriile sale de cercetari arheologice si arhivistice īn Transilvania si Banat. La 26 august 1877 sublineaza importanta Muzeului etnografic de la Lipsca, vizitat īn vara aceluiasi an, propunānd ca Academia Romāna sa trimita cāteva colectii de costume romānesti pentru a figura alaturi de porturile celorlalte popoare europene. La 19 septembrie 1886 prezinta un raport detaliat despre "Expozitia istorica de la Budapesta", inaugurata la 15 august, si despre sapaturile arheologice de la Buda veche, prin care s-au scos la lumina ramasitele cetatii romane Aquincum. Rezultatele obtinute de savantii maghiari constituiau pentru Baritiu un puternic argument al romanizarii Daciei si Panoniei īn secolele I-III ale erei noastre .

Īn paralel cu aceste rapoarte, care au constituit pentru tānara societate tot atātea motive si īndemnuri spre noi cercetari si actiuni, George Baritiu a oferit Academiei Romāne si numeroase colectii de carti si documente, el fiind unul dinre cei mai remarcabili donatori academici. Prin Baritiu, Academia a ajuns īn posesia Catechismului calvinesc de la 1656, editat de el īn seria de texte vechi romānesti ale sectiei literare, alaturi de Psaltirea lui Coresi publicata de B. P. Hasdeu, de Codicele voronetean a lui Ioan Sibiera etc. Donatiei sale īi apartine si Cartea de rugaciuni pentru "evlavia homului chrestin" tiparita de Samuil Micu-Clain, la Viena 1779. Una din cele mai mai impotante donatii facute de Baritiu, Academiei Romāne o constituie īnsa colectia sa de scrisori din anii 1829-1848 careia, dupa moartea sa, i se va adauga īntreaga corespondenta purtata de el pāna la 1893, precum si colectiile "Gazetei Transilvaniei" (1838-1877) si ale "Foii pentru minte, inima si literatura" (1838-1863), ale "Organului luminarii" si "Organului national"de la Blaj (1848-1849), ale "Bucovinei" de la Cernauti (1848-1850) etc.










II.7 Īnfiintarea scolii de fete de la Sibiu


La 15 septembrie 1886 se īnplinea una dintre cele mai arzatoare dorinte ale poporului romān din Transilvania. Atunci s-a deschis prima scoala de fete cu caracter superior "Scola civila de fete cu internat" a Asociatiunii transilvanene.

scoala de fete era o idee mai veche a lui George Baritiu sustinuta vehement si īn cele din urma īnfaptuita, o initiativa fireasca avānd īn vedere gāndirea sa progresista. Gānditorul este convins de faptul ca nu poate exista o societate culta si viata culturala fara femei culte. Dupa cum spunea Baritiu "Cresterea femeii este prin urmare piatra fundamentala a dezvoltarii noastre nationale si totodata granita cea mai buna pentru viitorul nostru".

Comitetul hotaraste ca o astfel de scoala, ar fi cea mai urgenta necesitate dovedind-o numarul īnsemnat de fete de nationalitate romāna care merg la scoli straine din diferite parti ale tarii, pentru a se īnzestra acolo cu īnvatatura, pe care nu le-o putem oferi noi".

Īn urma adunarii generale de la Brasov s-a hotarāt īn unanimitate īnfiintarea scolii de fete cu internat, totodata comitetul exprimāndu-si dorinta de a realiza īn cel mai scurt timp un astfel de institut.

La 8 octombrie comitetul organizeaza un concurs pentru executarea planului noii cladiri, iar la 30 noiembrie 1884, noua planuri sunt puse la dispozitia comitetului care se expun īn biroul "Asociatiunii" unei studieri minutioase din partea comitetului. Dupa lungi dezbateri si consultari īntre membrii comisiei si cei trei experti prezenti, nici unul dintre planuri nu a putut fi urmat deoarece nu satisfacea pretentiile organizatorilor. Comitetul dorind sa construiasca un edificiu pe masura destinatiei. Conducerea "Astrei" īl īnsarcineaza pe arhitectul Maetz, cu proiectarea noii cladiri, cerāndu-i sa faca un nou plan din toate punctele de vedere.La 5 martie 1885 planul arhitectului Maetz este gata si aprobat de comitetul Asociatiunii pretul de executare fiind de 60.000 florini.

Dupa acest plan s-au īnceput imediat lucrarile, īn aprilie 1885, si s-a zidit cladirea scolii si internatului, impunator si solid cu doua etaje si gradina frumoasa spre parcul orasului.

Īnca din adunarea generala de la Brasov, din 1883, s-a decis deschiderea unei unei colecte pentru zidirea scolii, deoarece era de prevazut ca mijloacele disponibile ale Asociatiunii nu vor ajunge pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de zidire. Cu toate acestea comitetul n-a initiat colectia pāna īn 1885, cānd cladirea era sub acoperis si trebuintele pentru acoperirea cheltuielilor erau deplin cunoscute. Atunci a lansat pentru colecta urmatorul "Apel catra publicul romān". Colectele desi semnificative nu au fost suficiente. Atunci a luat asupra sa grija colectei Dl Partenie Cosma, directorul "Albinei" si membru ordinar īn comitetul Asociatiunii. Acesta a continuat colecta pāna īn anul 1893.



Īn 29 octombrie 1885 comitetul a stabilit statutul de organizare cu programul de studii, "ramīnīnd ca la timpul sau sa se faca, īn īntelesul legilor din vigoare". La 13 si 16 februarie 1886, comitetul, luānd īn considerare staruintele lui George Baritiu, care prezentase īn scris "opinie motivata", decide sa ramāna pe lānga scoala de fete cu 8 clase, numind-o "scoala poporala superioara de fete cu internat".

Īn vara anului 1886 constructia a fost finalizata si dotata cu cele necesare functionarii, iar la 21 iunie 1886 s-a dat publicitatii cel dintāi "Apel catra publicul romān" pentru anuntarea si īnscrierea elevelor la scoala Asociatiunii. Alegerea profesorilor s-a facut prin concurs, fiind preferati cei cu studii academice.

Pentru postul de director al internatului, negasindu-se nici una dintre concurente, care sa īntuneasca toate calitatiile cerute, comitetul hotraste sa ofere īn 30 august 1886, īn unanimitate postul de conducere domnisoarei Elena baroneasa Popp din Sibiu.

scoala s-a deschis īn 15 septembrie 1886, fiind o adevarata sarbatoare culturala, nationala, īn sānul Asociatiunii. Īn sala festiva a scolii īn fata unui public numeros, a profesorilor si a elevilor s-a savārsit sfintirea apei de preotii chemati de ambele confesiuni romāne.

Deschiderea festiva a noului asezamānt de cultura a coincis cu jubileul de 25 de ani al "Asociatiunii". Primul director a fost D. P. Barcianu.

Dupa statutul scolii scopul internatului este de a oferi elevelor, care vin din localitati straine, sau cele care nu au locuinta la parinti ori la persoane acceptabile, o subzistenta īn conditii materiale si intelectuale mai avantajoase, decāt le poate oferi īngrijirea la particulari. Pentru aceasta, de sine īnteles, se plateste o taxa anuala corespunzatoare īmprejurarilor.

Scopul acestor eforturi este subliniat tot de catre George Baritiu, promotorul si sustinatorul ideii la adunarea generala a Asociatiunii din Sibiu "despre scoala superioara de fete din Sibiu", īn 28 august 1887, si anume "Nu formare de femei cu <fumuri aristrocratice>, ci cresterea de femei care vor fi chemate a deveni centre de lumina, centre de viata īn cercurile mai culte ale societatii romāne: acesta a fost si este scopul, ce se urmareste īn scoala Asociatiunii noastre!"




Camil Muresan, op. cit. 34-35.

George Baritiu, Parti alese din istoria Transilvaniei, III, p. 493, Sibiu, 1891.

Ibidem, p, 494.

Scrieri social-politice, Studiu si Antologie, Editura politica Bucuresti 1962. P, 34.

"Gazeta Transilvaniei", nr.39, 1877.



Mihai Racovitan, Pamfil Matei, Sibiul si Marea Unire 1918, , p. 73-75


Mihai Racovitan, Panfil Matei, op. cit. p. 72-73

Vasile Netea, cf. "Kelet", nr.116, 24 mai 1877

Ibidem, nr. 40, 1877.

Vezi amanunte īn darea de sema asupra procesului politicu de pressa al d-lui George Baritiu, redactorele "Observatoriul" Sibiu, 1879.

Vasile Netea, op. cit. p. 227

N. Banescu, Gheorghe Barit, Rolul sau īn cultura nationala, Valenii de Munte Tipografia "Neamul romānesc", 1910. p. 29.

Ion Agārbiceanu, "Carturari Romāni", nr. 242, p. 56-68, 1937


N. Iorga, Istoria presei, vezi capitolul referitor la publicatiile transilvanene, p. 141-142, 153-156.

Victor Cherestesiu, Camil Muresan,George Barit, Scrieri social-politice

"Observatoriul" , nr. 92, 1880.

Ibidem, "Material pentru biografia lui Andrei Muresanu, īn nr. 47-49, 51, 54, 55, 64, 1879.

Ībidem, "Momente din viata Dr. Iosif Hodos, īn nr. 70-73 1881.

Ibidem, "Un monument pus lui August Tr.Laurian, īn nr. 33-34, 1881.

Ibidem, "Biografia lui Dr. Paul Vasici, īn nr. 77-80, 1881.

"Observatoriul", nr. 20-22, 31-39, 52-59, 61-69, 1884.


"Observatoriul", nr. 68-70, 1879, si nr. 96-101, 1884.

Kerpenyes Scarmante, Criticele "istorice" ale lui Iosef Sterca, sulutiu, Sibiu 1892. p 4

"Observatoriul", nr. 100, anul, 1884

Victor Cherestesiu, Camil Muresan, George Barit , Scrieri social-politice

Vasile Netea, op. cit. p. 271-272.

Radu Pantazi, Viata si ideile lui George Baritiu, Editura Stiintifica, Bucuresti, 864, p. 228-300.


"Gazeta Transilvaniei", nr. 68, 1881.

Radu Pantazi, op. cit. p.26-27.

Ioan Lupas, Un capitol din istoria ziaristicei romānesti-ardelene, Sibiu. 1906. p.24.

Pamfil Matei, op. cit. p. 6.

V. Bologa, Scoala civila de fete cu internat a "Asociatiunii", īn "Transilvania.", nr. 1911, p 412.

Pamfil Matei, op. cit. p. 36

Ibidem, p. 40


Transilvania, XII, nr. 1-2/1-15 ianuarie 1881, p 4.

Vasile Netea, op. cit. p. 294-295.

"Analele" tom. VII, seria II, p. 157.

Ibidem, tom. XI, 1888-1889, p.189.

Ibidem, tom.II, pp. 51-52.

Vasile Netea, op. cit. p. 305-306.

A.Teodoranu, scoala civila de fete cu internatu, Monografie, Sibiu, 1887. p 6.

Dr. Vasile Bologa. Monografia scoalei civile de fete", Sibiu, 1911. p., 13-18.

Ibidem, 49-51.

"Transilvania", 1885, p., 183.

"Transilvania" 1886, p., 156.

A.Teodoranu, op. cit. p. 9.

Eugen Hulea, Astra istoric, organizare, activitate, statute si regulament. Editura Astrei, Sibiu, 1944. p.8

Dr. Vasile Bologa. op. cit..p. 110






loading...











Document Info


Accesari: 3984
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )