Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Walter Bonatti - Premiera Peretelui Nordic al Matterhornului

personalitati





Walter Bonatti - Premiera Peretelui Nordic al Matterhornului


Retragere in plina glorie  
Walter Bonatti a reusit ca numai in 15 ani de activitate alpina sa devina o legenda vie. Lovitura de gratie finala a dat-o prin solo-ul hivernal mitic prin peretele nordic al Matterhorn-ului. 




Text: Stephan Kern,

Traducere: Frank Schobel, dupa un material aparut in Klettern, Februarie 05.

" Peretele pe care tocmai l-am cucerit, reprezinta poate ultimul episod onorabil al alpin 545u2017f ismului eroic". In 1964, dupa ascensiunea reusita a Pilierului Wymper din Grandes Jorasses impreuna cu Michel Vaucher, cu furtuna, patru bivuacuri si satul caderi de pietre, Bonatti decide la numai 34 de ani sa-si termine cariera alpina extrema. I se parea ca nu mai erau resurse relativ la extinderea limitelor a ceea ce este posibil, cu echipament minimalist si fara folosirea pitoanelor de expansiune, in stilul reusitelor de pe Grand Capucin,  Petit Dru, Grand Pilier d'Aigle sau de pe Gasherbrum IV din anii precedenti. O alta forma de alpinism nu intra pentru Bonatti in discutie, la fel cum nu se poate multumii sa bata pasul pe loc, sa repete ce au facul altii sau chiar el. 

Cu consegventa-i specifica, Bonatti renunta la alpinismul extrem . cu exceptia acestei recidive care ii va cosnfintii definitiv alpinistului nascut in 1930 la Bergamo statutul de icoana: deschiderea solo a unui traseu in Peretele Nordic al Matterhornului, in cinci zile, in Februarie 1965. "Ceea ce a reusit singur acest barbat in acest perete, este ceva fantastic si incredibil", zicea in 1974 Reinhold Messner, dupa o tentativa esuata de repetare.
 
Recidiva
 
La inceputul lui 1965, an in care urma sa se celebreze centenarul premierei Matterhornului, chinuit de simtomele abtinentei alpine, lui Bonatti ii revine in gand un proiect mai vechi:  o rut directa prin partea dreapta Peretelui Nordic al Matterhornului, acolo unde deja in 1928 Kaspar Mooser si Viktor Imboden  reusisera deja sa ajunga pana pe la mijlocul peretelui. Zis si facut. Impreuna cu amicii lui italieini Gigi Panei si Alberto Tassoni, domiciliati ca si el la Chamonix, trec al treaba.
 
Pe 10 Febreuarie intra in perete. Dupa trei zile de la plecarea din Zermatt depasesc "Traversarea ingerilor", zona de unde Mooser si Imboden se retrasesera cu aproape patru zeci de ani in urma. Noaptea ce avea sa urmeze le aduce o furtuna ce nu se va opri 24 de ore. In seara zilei urmatoare sunt tot in acelasi bivuac incomod, dar intensitatea furtunii creste, iar sacul de bivuac care-i proteja pe Tassoni si Bonatti este intr-un final sfasiat. Sunt acum o expusi direct la frig si furtuna. Noapte nu pare sa se sfarseasca. Trioul, aflat la capatul puterilor, incepe dimineata retragerea. Barometrul este inca in continua scadere.
 
Reintors la civilizatie, Bonatti se simte din nou nedreptatit de medii. Ziarele fac disectia "esuarii lui Bonatti", presa europeana realimenteaza competitia din jurul acestei ultime mari probleme alpine si anunta in scurt timp aspiranti din mai multe tari care vor aborda peretele.
 
Bonatti este in priza. O noua tentativa cu Panei si Tassoni nu este posibila, cei doi avand obligatii profesionale. "Atunci ma duc singur!" striga mai intai in receptor cand Panei ii comunica refuzul final, expresie incrancenata a dezamagirii acumulate. Mai apoi gandurile i se concentreaza tot mai mult spre un proiect concret. In scurt timp, cel care cu zece ani in urma facea furori cu premiera solo a pilierului sudvestic al Petit Dru, fascinat de ideea de asi finaliza definitiv cariera cu "ceva-ce-n-a-mai-fost", ia decizia finala: va face solo peretele de 1000 de metri, iarna, pe o ruta noua.
 
Singuratate
 
Bonatti nu vrea sa alimenteze presa cu stiri de senzatie sau cu speculatii. Isi mentine proiectul in secret, rugand trei prieteni sa-l insoteasca pana la baza peretelui, ca la o tura obijnuita pe schiuri. Dupa amiaza tarziu, in spatele refugiului Hörnli, Mario Biasi isi ia ramas bun de la amicul sau. Dupa o ultima imbratisare, incapabil sa scoata un cuvant, Bonatti se intoarce fara sa se uite inapoi. Nu vrea sa vada cum Biasi se indeparteaza tot mai mult, lasand-ul sa se descurce singur cu izolarea si cu angoasele care-l chinuie. De grija ca in refugiu va si mai chinuit de singuratate, decide sa faca bivuac la baza peretelui. Petrece o noapte extem de rece, macinat de dubii. Poate este mai intelept sa renunte. In zori se indreapta totusi spre perete. Chair de la inceput peretele este dificil, toata zia va fi la fel. Se asigura mai to timpul. Rucsacul il fixeaza de fiecare data in regrupare, merge o lungime intreaga, face apoi rapel, recupereaza rucsacul si tot asa. In felul acesta parcurge distantele de treri ori: in sus, in jos, in sus. 
 
Tensiunea psihica este enorma, Bonatti nu se gandeste nici la mancare. Seara este surprins de intunericul care se lasa. Primul bivuac din perete este si mai nepalcut decat cel de la baza. Datorita rafalelor crancen de reci si de puternice, renunta la topit zapada si se baga direct in sac, fara sa bea nimic. A doua zi ajunge catre pranz la "Traversarea ingerilor". Un strat subtire de zapada afanata acopera placile lucii si foarte inclinate. Spre dezamagirea lui constata ca Panei a fost faorte meticulas in ceea ce priveste recuperarea pitoanelor. Catararea este dificila, asigurarea iluzorie. Merge numai distante scurte, dupa care isi recupereaza rucsacul. Numai catre seara reuseste sa parcurga cei 120 de metri delicati ai traversarii si ajunge in bivuacul unde impreuna cu Panei si Tassoni rezistase furtunii timp de doua nopti.  Vorbeste cu prieteni in gand in timp ce topeste zapada. Pe masura ce se lasa frigul, il cuprinde din nou singuratatea si neincrederea de sine. Ca in fiecare seara receptioneaza la 19:30 semnale luminoase de la Biassi din vale. Raspunde la ele cu o racheta alba urmata de una verde, semn ca va continua ascensiuanea a doua zi. Zarurile au fost aruncate!
 
Lumini care incalzesc
 
Ziua a treia demareaza cu un perete surplombant. Caratul rucsacului este o corvoada chinuitoare. Decide sa mai rennunte la "balast": branza, cartuse cu gaz, marmelada, carne uscata, lapte condensat se rostogolesc spre vale. Intre timp se face simtita si epuizarea fizica, concentratia ii joaca feste, se surprinde de cateva ori cu gandurile in alta parte.
 
Dupa amiaza este la baza unui perete impresionant de stanca prea putin structurat si acoperit cu zapada. Inainte de lasarea intunericului depaseste pasajul si gaseste un mic loc pentru un nou bivuac. Este epuizat, ii este sete, mainile ii sunt crapate si sangerande. Incepe o noua noapte. Termometrul arata -30°C de grade. Pe micul promotoriu de 30 de cm, fara ca sa doarma o clipa, reuseste sa mai reziste inca o noapte. Biassi trimite la 6:30 semnalul luminos, Bonatti raspunde precum au convenit. Contactul cu cineva de afara, cu o fiinta umana, il fac asa se relaxeze.  Incepe o noua zi de catarare, renunta iar la ceva balast: alimente, ceva pitoane, scaritele. Altitudinea, frigul, epuizare, se fac tot mai mult simtite.
 
Iesirea din Perete
 
Dupa aminaza, aproape ca o surpriza, vede crucea de pe varf stralucind la numia 50 de metrii deasupra lui. Avioanele din care este urmarit deja de ceva vreme, se mentin la distanta, respectuoase, in timp ce Bonatti parcurge ultimii pasi spre crucea de pe varful italian, spre lumina eliberatoare a soarelui, dupa patru zile in umbra  peretelui nordic. Aventura lui nu mai este intre timp un secret, presa miroase senzatia si se inghesuie la relatere. Printre jurnalisti si acei coioti care dupa expeditia pe K2 si dupa tragedia de pe Pilierul Freney l-au umilit cu reprosuri si insinuari.
 
Bonatti mai face un ultim bivuac pe retragerea peste creasta Hörnli. Cariera alpina de numai 15 ani este acum mai bogata cu o noua lovitura de gratie, poate cea mai reusita, paote cea mai mare, mai importanta. Cu siguranta insa ultima. Matterhornul a constituit singura "recidiva" extrema, pe langa alpinismul "normal" pe care il mai practica si azi.







Document Info


Accesari: 2442
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )