Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















DASCALI DE NOTA 10

profesor scoala



loading...








ALTE DOCUMENTE

PLANIFICARE SEMESTRIALĂ LA LIMBA LATINĂ
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
CAIET DE PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
TURISM sI ALIMENTAŢIE
EDUCATIE PLASTICA
PLAN INVǍTǍMANT PENTRU ANUL UNIV. 2008 - 2009
PROIECTE SI PROGRAME LOCALE
SCRIEREA
ETAPELE LECTIEI
Demers de analiza publica - "Educatia pentru sanatate" in scolile din Romania -


                                                             

 DASCĂLI 

 DE 

 NOTA  10                              

REVISTA ÎNVĂŢĂTORILOR

DE LA sCOALA  « LUCIAN BLAGA » JIBOU

Numarul 1, Anul 2005

COLECTIVUL REDACŢIONAL

COORDONATORI:

DIRECTOR: prof. Coste Gheorghe

CONS. EDUC.: prof. Pop-Cozac Emil

·        înv .  Hideg Ana

·        înv.   Berar Floare

·        înv.   Biris Valeria

·        înv.   Borzan Irina

·        înv .  Câmpan Cosmina

·        înv .  Cret Marioara

·        înv .  Coste Daniela

·        înv.   Fazacas Livia

·        înv.   Inceu Aurel

·        înv .  Masalar Angela

·        înv .  Moldovan Eugenia

·        înv .  Moldovan Eva

·        înv .  Motisan Isidor

·        înv .  Oniga Virginia

·        înv .  Veres Sanda

 

Tehnoredactare computerizata: înv. Veres Sanda

                       

"scoala trebuie sa te învete a fi propriul tau dascal,

 cel mai bun si cel mai aspru"

Nicolae Iorga

"Ţin minte-un timp ce nu l-a sters uitarea,

Când, lânga chipul mamei, mult iubit,

Îmi aparea alaturi alt chip

Un chip frumos si blând: învatatoarea"

Nina Cassian
Cuvânt înainte

Revista initiata de învatatorii scolii "Lucian Blaga" Jibou are un titlu cu rezonanta: "Dascali de nota 10". Acesta incuba doua elemente esentiale, si anume: "dascal" si "nota 10".

Cine este dascalul? Este un om simplu, dar cu suflet mare. Este fiinta care se apleaca cu gingasie si migala asupra tinerelor vlastare, îndrumându-le pasii spre tainele scrisului si cititului. Este cel care, prin tot ceea ce face, devine un adevarat model, un artist desavârsit, al carui rol nu poate fi monoton, pentru ca fiecare zi îi da posibilitatea sa apara în mod inedit, deoarece sufleorul îi sugereaza ideile cele mai potrivite. Este persoana pentru care toti cei din jur ar trebui sa ridice palaria sau sa schiteze o mica plecaciune în semn de respect fata de tot ceea ce a facut, rupându-si câte o mica particica din sufletul sau si daruind-o, cu multa dragoste, discipolilor.

Ce este nota 10? "Nota 10" reprezinta telul suprem spre care tinde orice persoana care respecta si se respecta. Reprezinta o însumare de lucruri bune care duc spre progres, spre tot ceea ce este frumos si placut.

Aceasta revista se doreste a fi un corolar al muncii neobosite a dascalilor nostri, o sinteza a vastelor activitati desfasurate si, în acelasi timp, un ghid pentru toti cei care o vor rasfoi. Îi urez viata lunga si plina de realizari, spre folosul tuturora.

Prof. Gheorghe Coste

Învatamânt prescolar

Educatia si conceptul de educatie

a  copilului mileniului III

ed. Barbur Susana

Gradinita cu program normal nr.3, Jibou

 

Ideea conceperii educatiei ca o dimensiune a întregii vieti, ca un fenomen continuu care se identifica cu însasi existenta individuala, are origini foarte îndepartate si aceasta afirmatie poate fi sustinuta de aprecierea revelatoare a filozofului SENECA - "Chiar si batrânii trebuie sa învete" -  considera el în secolul I.

De asemenea, marele pedagog L. A. Comenius atentiona, în secolul al XVII - lea, ca viata toata este o scoala si tot el este autorul celebrei triade privind educatia: "oriunde, oricând, oricine".

În perioada interbelica, savantul Nicolae Iorga aprecia ca "Învatat este omul care se învata necontenit pe dânsul si învata necontenit si pe altii".

Traim într-o lume complexa, aflata într-o transformare rapida si globala, iar supravietuirea omenirii depinde de noi, de-o varianta istorica a educatiei permanente prin care învatarea depaseste cadrul strict al transmiterii didactice, devenind anticipativa, inovativa si permanenta. Educatia este factorul strategic al dezvoltarii de perspectiva si priveste modelarea multidimensionala si anticipativa a factorului uman. În educatie, un rol aparte îl ocupa perioada prescolaritatii, care, conform datelor si concluziilor formulate de specialistii în pedagogie, psihologie si antropologie, este decisiva pentru formarea ulterioara a tânarului si perfectionarea specialistului de mâine.

Considerarea copilului în evolutia sa specific individuala si sprijinirea lui prin educatie în fiecare etapa a dezvoltarii sale este conditia de baza a schimbarii de comportament de care avem nevoie acum si de la care putem porni.

Programa    activitatilor   instructiv - educative  din      gradinita de  copii prefigureaza doua mari tendinte de schimbare în comportamentul educatoarei, si anume:

-         crearea unui mediu educational adecvat pentru o stimulare continua a învatarii spontane a copilului;

-         introducerea copilului în ambianta culturala a spatiului social caruia îi apartine, în ideea formarii ca o personalitate autonoma si constienta de sine.

Prima componenta a EDUCAŢIEI, si anume educatia anticipativa, deschide usile gradinitei, unde educatoarea este cea care creaza mediul educational favorabil, stimulativ si interesant pentru învatare în sala de grupa. Ea însasi devine parte integranta a acestuia, corelând metodele de predare-învatare cu vârsta, nevoile, dorintele si cu viata activa, care are propriile ei exigente.

Noua politica educationala se dovedeste a fi capabila sa anticipeze schimbarile de mâine ale societatii, tinând cont de finalitatile si functiile educatiei pe nivele de vârsta, elaborând obiective specifice ce se regasesc si în noua programa, cum ar fi:

-   însusirea deprinderilor sociale fundamentale (lecturi, calcul matematic, info, notiuni pentru sanatate);

 - dezvoltarea capacitatii de dezvoltare si de adaptare la o   societate bazata pe valori fundamentale (pace, libertate, democratie);

-   cultivarea unor trasaturi de personalitate din perspectiva unei noi calitati a vietii.

În viata de zi cu zi auzim mereu expresiile: «românul este inventiv»  sau «inventia românilor», «... din statele lumii au facut», pentru ca, în epoca revolutiei tehnico-stiintifice, la fiecare 8/10 ani, volumul de cunostinte se dubleaza, iar educatia se realizeaza daca educatorii au capacitatea de a selecta esentialul pe care trebuie sa-1 retina copilul. De aici si în aceste conditii atitudinea stiintifica a educatoarei este o conditie necesara în realizarea educatiei inovative. Adica sa-i entuziasmezi pe copii în fata realizarilor cercetarii, sa le formezi deprinderi de lucru adecvate, acestea find obiective ale educatiei la început de mileniu III.

Consiliul European desfasurat la Lisabona, în martie 2000, marcheaza un moment decisiv în stabilirea directiei politice si de actiune în Uniunea Europeana. Concluziile sale sustin ca Europa a intrat, în mod indiscutabil, în era cunoasterii, cu tot ce implica aceasta, pentru viata culturala, economica si sociala.

Modelele învatarii, muncii si cele ale vietii se schimba rapid. Acest fapt nu presupune doar adaptarea individului la schimbare, ci, în egala masura, aceasta stabileste cai de schimbare a modului în care lucrurile sunt realizate. Din concluziile Consiliului European reiese ca sistemul de educatie si instruire din Europa este pentru implementarea învatarii pe tot parcursul vietii la nivel individual si institutional si în toate sferele publice si private. Asta înseamna noi deprinderi de baza pentru toti - aici intrând limbile straine, cultura tehnologica, deprinderi anteprenoriale, competente sociale. Stapânirea solida a acestor deprinderi de baza este cruciala pentru fiecare si acest fapt este începutul învatarii de-a lungul vietii. si-n acest sens, gradinita devine, la început de mileniu III,  "POARTA NR. 1".

În prezent, toti avem nevoie de informatii si sfaturi asupra ceea ce vom face mai departe, iar sursele de informatie si instrumentele de diagnosticare bazate pe ICT-Internet Based, deschid noi orizonturi pentru îmbunatatirea gamei si calitatii serviciilor de orientare si consiliere. Ele pot extinde rolul profesional al educatiei, dar nu-1 pot înlocui. Prin folosirea calculatorului conectat la Internet, atât în institutiile de învatamânt, cât si în familiile copiilor prescolari, apropiem mai mult învatarea de domiciliu si copilul de o alta realitate. Prin urmare, mobilizarea resurselor autoritatilor locale în sprijinirea învatarii permanente este esentiala. Diferitele oportunitati locale ale accesului la învatarea permanenta constituie o garantie a faptului ca oamenii nu sunt obligati sa-si paraseasca regiunea natala pentru a studia si instrui, deci trebuie sa aiba posibilitatea de a face acest lucru, iar experienta unei asemenea mobilitati trebuie sa devina o experienta pozitiva în sine. Pentru anumite grupuri, cum sunt cele ale persoanelor cu handicap, mobilitatea fizica nu este întotdeauna posibila. În anumite cazuri, accesul egal la învatare poate fi dobândit prin aducerea învatarii catre beneficiar cu ajutorul calculatorului, realizându-se comunicarea virtuala.

Daca problemele cheie se contureaza în rezolvare, în gradinita, în sensul ca educatoarele stapânesc elementele de baza în învatarea si initierea copiilor de a accesa programe, jocuri etc., iar resursele materiale exista (macar un calculator pe grupa), se poate asigura începutul educatiei copilului mileniului III, este pe fagasul bun, iar acesti copilasi vor cere necontenit calculatorul acasa, la scoala, în cluburi de copii, la casa de cultura, în biblioteci, în locuri de rugaciune.

Impactul mediilor educative asupra copiilor educati lasa loc de cercetari continue, iar realitatea în continua schimbare determina o dinamica socio-culturala cu efecte imprevizibile si la nivel prescolar. Toate formele educatiei sunt realizate si la acest nivel astfel ca instruirea în sistem traditional este realizata cu rigurozitate în timp si spatiu, prin planuri si programe finalizate cu testari.

Educatia nonformala se realizeaza prin activitati extrascolare, extracurriculare, obtionale, întreceri, competitii, vizionari de spectacole (deci activitati complementare).

Educatia informala se realizeaza prin activitati spontane, difuze si ocazionale (strada, cartierul, grupuri religioase), mass-media, acestea uneori scapând controlului pedagogic.

si toate aceste forme ale educatiei, la nivel de gradinita, se realizeaza considerând ca, pâna la 6 ani, copilul acumuleaza, prin inteligenta, 68% din totalul operativitatii intelectuale pe care le-ar avea la 17 ani (conform studiilor psihologului B.S.Bloom), iar, pe urma, în întreaga perioada prescolara se constituie personalitatea copilului, pe de o parte, si, pe de alta parte, este implicata inteligenta în structura marilor întrebari « Ce este? De ce? Cum? »

Conform cercetarilor psihologului american A.Gessel, pâna la 3 ani copilul este conformist, la 4 ani devine fantezist în exces, la 5 ani atinge vârsta de aur.

În fata nostra, a tuturor s-au deschis numeroase probleme de factura noua. Ele solicita înca o activitate foarte complexa a formatorilor, o mai bogata abilitate a lor în folosirea instrumentelor, modalitatilor si a mijloacelor de evaluare.

Ce ramâne constant sunt programele educationale cu tematica axata pe joc si ce mai ramâne de facut este cuprinderea tuturor copiilor în sistem (ma refer aici la etnia rroma).

Oricum portile mileniului III stau deschise si în interiorul timpului asteptat fermenteaza constituirea dimensiunilor reformei învatamântului ca o fila de istorie, iar institutia gradinitei a carei vocatie sociala consta, pe de o parte, în prevenirea progresiva a esecului scolar, iar, pe de alta parte, în anticiparea succesului scolar prin valorificarea deplina a mijloacelor sale specifice, este

POARTA CU CHEIA NR. 1.

Odata intrat si adaptat la programul educational al prescolarilor, orice copil si parinte are garantia ca formarea si dezvoltarea dorintei de a învata jucându-­se, reprezinta un succes al pregatirii lor pentru treapta urmatoare de învatamânt, pe care speram ca o vor consolida si transforma într-o atitudine permanenta.

În concluzia specialistilor care studiaza fenomenul EDUCAŢIEI, educatia este activitatea psiho-sociala de formare si dezvoltare a personalitatii în vederea integrarii în societate, proiectata conform unor finalitati de sistem si de proces, realizata la nivelul corelatiei functionale dintre educator si educat, dezvoltata într­ -un context pedagogic deschis.

Bibliografie:

1.Educatia 2000+, Revista Învatamântul prescolar, prof.univ.Ursula schiopu, Bucuresti

2.Educatia, conceptul de educatie,  prof.univ.Sorin Cristea, Bucuresti

3.Istoria  - sursa de informatie, Revista Înv.Presc.nr.l si 2/2003, prof. Teodor  Clocotici

4.Educatia permanenta-2002-2003, cu prezumtii în 2010, M.E.C.             

5.Educatia permanenta, psiholog, 1961,Bertrand Schwartz

6.Programa activitatilor instructiv-educative din gradinite, ed. 2000

 

Pregatirea pentru scoala

                                                           

                                                                                  Ed.Chereches Aurelia

                                                                                   Gradinita nr. 2 Jibou                              

                                       ,,Fericit  este copilul

 care gaseste în fiecare etapa  a drumului sau pe educatorul

 capabil sa-i insufle treptat forta si elanul necesare

 împlinirii destinului sau ca om"
                                                                                             (M. Debesse)

Problema debutului scolar reprezinta o preocupare atât pentru educatori, cât si pentru parinti. Conceputa ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educationale, pregatirea pentru scoala trebuie înteleasa ca o adaptare reciproca, pe de o parte, a copilului la scoala, pe de alta parte a scolii la copil. Aceasta este optima în conditiile în care copilul este pregatit, atât sub aspect cognitiv, cât si socio-afectiv.

La gradinita, prescolarul se va integra si adapta la activitatea de aici în functie de modelele pe care le foloseste educatoarea, de felul cum îi stimuleaza interesul de a se implica în jocurile cu copiii, de ambianta pe care o pregateste ca acesta sa se simta în gradinita în siguranta si sa poata relationa. O adevarata educatoare este cea care iubeste si întelege copilul, oferindu-i sanse egale si ajutându-l sa-si rezolve nevoile si trebuintele, în functie de ritmul sau propriu de dezvoltare si de particularitatile sale individuate.

La gradinita, printr-o munca sistematica a educatoarelor, copilul îsi dezvolta aptitudinea de scolaritate, care presupune existenta unui ansamblu de calitati, însusiri în plan senzorio-motor, cognitiv, afectiv, motivational si relational, care permit celui în cauza sa faca fata cerintelor formulate în scoala - însusiri ce asigura desfasurarea cu succes a activitatii scolarului în clasa I.

Cea mai importanta problema legata de aptitudinea de scolaritate este cea referitoare la capacitatile necesare prescolarului de a se integra cu succes în clasa I.    Fiind o aptitudine speciala, complexa, în competenta relationeaza urmatorii factori:

- dezvoltarea fizica, întarirea sanatatii;

- dezvoltarea motorie, complexa;

- pregatirea mâinii pentru scris;

- dezvoltarea intelectuala;

- formarea unor notiuni;

- capacitatea de a întelege fenomene simple;

- capacitatea perceptiva:

                                       - de vorbire cursiva;

                                                - de gândire logica;

- de memorare;

                                                - atentie si imaginatie;

                                                               -  orientare în spatiu;

- formarea unor deprinderi de munca intelctuala.

Dezvoltarea socio-afectiva implica rezolvarea unor sarcini care necesita efort de vointa si atentie, perseverenta, cooperare cu altii, subordonarea intereselor personale celor colective si trezirea interesului pentru activitatea scolara.

Experienta noastra practica a confirmat ca, din punct de vedere somato-psihic, copilul trebuie sa dispuna de o perfecta stare de sanatate, integritate senzoriala si o dezvoltare fizica armonioasa. În caz contrar, apare mai frecvent oboseala, agitatia psihomatica, atentia instabila.

Capacitatea de creatie se dezvolta prin activitati muzicale - cântece, dansuri, jocuri si auditii muzicale, prin practicarea desenului, a picturii, a modelarii cu ajutorul diferitelor mijloace si materiale.

Învatamântul prescolar a preluat sarcina pregatirii mâinii pentru însusirea scrisului, desfâsurând aceasta activitate prin exercitii grafice. Odata pregatita mâna pentru scris, acestea vor da nastere viitoarelor litere cu care se confrunta prescolarul la intrarea în scoala.

Având în vedere acest lucru, am cautat câteva metode si procedee care sa influenteze pozitiv activitatea grafica a copilului, pentru ca la intrarea în scoala însusirea scrisului sa-i fie cât mai usoara, plecând din gradinita cu un bagaj optim de cunostinte în acest domeniu.

Adaptarea intelectuala integreaza toate structurile si functiile psihice superioare - gândire, memorie, limbaj, imaginatie. Vorbirea copilului apt pentru scolarizare trebuie sa fie corecta si expresiva, sa stapâneasca limbajul ca instrument de informare, comunicare si exprimare.

Deoarece însusirea structurii gramaticale este deficitara la unii prescolari, iar vocabularul prezinta mari diferente individuale, am lucrat cu copiii în grup si individual folosind jocul didactic. Constatând ca exprimarea unor copii abunda în dezacorduri, am desfasurat jocuri didactice, ca: " Spune ce face", "Cum este?", "Gaseste cuvântul potrivit", prin care copiii au alcatuit propozitii simple în care sa exerseze acordul dintre subiect si predicat la singular, apoi i- am solicitat sa formeze propozitii care presupun raporturi gramaticale mai complexe. Pentru realizarea acordului subiect-atribut, predicat-complement am desfasurat jocul "Completeaza ce lipseste". Pentru întelegerea sensului cuvintelor, am desfasurat jocul "Surorile", copiii având sarcina sa gaseasca antonimele cuvintelor:

·        buna

·        rea 

·        ordonata

·        dezordonata

·        curata

·         murdara, etc.

Tot în cadrul activitatilor de educare a limbajului, am desfasurat jocuri în care copii trebuiau sa gaseasca si sa denumeasca cuvinte care încep cu un anumit sunet, sa desparta cuvintele în silabe, în sunete, sa formuleze propozitii corecte din punct de vedere gramatical: « Alege jetoanele », « Cuvinte, sunete, silabe », « Ce stii despre mine? ».

În vederea pregatirii pentru scoala, am desfasurat activitati care au stimulat copilul în vederea perceperii si cunoasterii mediului. În cadrul activitatilor de cunoastere a mediului am efectuat o serie de plimbari cu scopul cunoasterii orasului, cartierului, strazii, vizite la Gradina Botanica, gara, brutarie, scoala, observari spontane, toate acestea ducând la stimularea imaginatiei si intuitiei copilului.

În vederea pregatirii copilului pentru scoala, în cadrul activitatii matematice, prin exercitiile cu material individual si jocurile desfasurate am urmarit:

- cunoasterea si utilizarea conceptelor specifice matematicii

- formarea si dezvoltarea capacitatii de-a comunica folosind limbajul matematic: multe, putine, tot atâtea, egal; scrierea, citirea si compararea numerelor naturale de la 0 la 10; recunoasterea formelor geometrice, sortarea si clasificarea unor obiecte dupa forma;

- stabilizarea pozitiilor spatiale;

- compunerea si descompunerea grafica a numerelor de la 1 la 10;

- asocierea numarului la cantitate si invers;

- estimarea numerelor de obiecte într-o multime;

- rezolvarea de probeleme simple de adunare si scadere;

Aptitudinea de scolaritate este o notiune complexa care se raporteaza la starea multidimensionala a personalitatii copilului, cuprinzând si sfera afectiva volitionata si sociala. La reusita scolara participa urmatorii factori: biologici, psihologici, sociali, pedagogici, învatatorul cu personalitatea sa, metoda folosita, dozarea cerintelor scolare si gradul de activare a elevului.

Toate acestea cunosc o dinamica individualizata specifica fiecarei relatii ce intervine între învatator si elev.

 

 

Legatura gradinita -scoala

în scopul formarii limbajului prescolarilor

pentru optimizarea integrarii lor în activitatea scolara

                       

                                                                                              ed. Pop Livia

                                                                                    Gradinita nr. 3 Jibou

 

Gradinita de copii, parte integranta a sistemului de învatamânt din tara noastra, este chemata sa asigure o pregatire eficienta si multilaterala a prescolarilor pentru scoala, astfel încât ei sa se poata integra cu usurinta în activitatea de tip scolar, cu toate obiectivele sale.

O prima sarcina este cunoasterea programei de învatamânt, atât a celei din gradinita, cât si a celei din clasa I. O planificare bine întocmita asigura succesiunea si gradarea cunostintelor în vederea formarii priceperilor si deprinderilor trainice în vorbirea copiilor.

Sarcinile dezvoltarii vorbirii la prescolari, care sunt precizate si în programa: capacitatea de a percepe sunetele si cuvintele prin exersarea auzului fonematic, perfectionarea pronuntarii corecte, îmbogatirea vocabularului activ al copilului, însusirea unor structuri gramaticale, dezvoltarea vorbirii monologate si dialogate, sunt menite sa raspunda procesului de învatare în scoala.

Copilul nu va putea sa înteleaga continutul unei lecturi atâta timp cât el nu are capacitatea de a asculta si nu poate asculta daca nu are auzul fonematic sa distinga sunetele. El nu va putea sa exprime gândurile si sentimentele sale daca n-a fost pus în mod organizat sa povesteasca, sa raspunda la întrebari.

stim ca limbajul se dezvolta sub influenta adultilor cu care stabilesc relatii de comunicare din ce în ce mai complexe. Îmbogatirea limbajului prescolarului merge în pas cu cunoasterea realitatii. Copiii se ridica treptat de la cuvântul care defineste o categorie de obiecte, de însusiri, adica o notiune. Trep­tat, ei fac comparatii între obiecte si stabilesc note comune si esentiale, deosebindu-le de altele.

În jocuri didactice am deprins pe copii sa recunoasca marimi, forme, relatii spatiale, cuvinte care devin notiuni.

Odata cu dezvoltarea gândirii, se formeaza la copii o vorbire corecta. Educatoarelor le revine sarcina sa urmareasca în special pe cei cu o exprimare greoaie. Dupa aparitia limbajului interior, vorbirea copilului devine mai închegata, mai logica. La grupa mare se intensifica functia intelectuala a limbajului, iar vorbirea devine coerenta, logica. Povestirile, convorbirile, jocurile didactice au ajutat copiii sa se detaseze de prezent, vorbirea lor devenind expresiva, nuantata. Jocurile didactice dau copiilor posibilitatea sa spuna pe scurt sau cu detalii continutul unui text literar.

Atractiv si util pentru dezvoltarea vorbirii este jocul « Cine stie povesti câstiga ». Toate jocurile necesita o activitate intelectuala complexa. Copiii observa, sesizeaza, recunosc si reproduc. Ele constituie un exercitiu de dezvoltare a gândirii, a exprimarii si a imaginatiei reproductive. Este necesar ca în activitatile copiilor limbajul sa fie viu, colorat, intonatia educatorului sa fie expresiva. Antrenarea copiilor în povestiri create de ei, în povestiri dupa început dat, dupa obiect, o jucarie, un sir de ilustratii ofera posibilitati mari de exprimare libera a copilului.

Dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari urmareste pregatirea lor pentru scoala si stabileste o strânsa legatura între continutul muncii instructiv-educative din gradinita si scoala.

Gradinita poate si trebuie sa contribuie la dezvoltarea copilului în vederea procesului de învatare din scoala.

 

Evolutia limbajului la copilul prescolar ,

cale spre integrarea scolara

                                                         ed. Motisan Cornelia -Gradinita nr.3 Jibou

                                               înv. Motisan Isidor- scoala ,,Lucian Blaga" Jibou

Limbajul este un sistem de semne, specific oamenilor, alcatuit din sunete articulate, prin care acestia îsi exprima gândurile, sentimentele si dorintele.

În cadrul fenomenului total, care este limbajul, distingem doi factori: limba si vorbirea.

Limba este principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivitati, ea este produsul social al facultatii limbajului, "o comoara- dupa Al. Graur-pe care practica vorbirii o pune la dispozitia vorbitorilor apartinând aceleiasi comunitati lingvistice, un sistem gramatical existent, virtual, în fiecare creier sau, mai exact, în mintile unui ansamblu de indivizi; caci limba nu este completa la nici unul din vorbitori, ea nu exista deplin decât în masa de vorbitori".

Vorbirea este realizarea practica a limbii, activitatea practica a vorbitorului. Ea este un act individual de vointa si inteligenta, la care distingem:

a)               combinatiile prin care subiectul vorbitor utilizeaza codul limbii pentru a-si exprima gândurile sale;

b)              mecanismul psiho-fizic care-i permite sa-si exteriorizeze aceste combinatii.

Fiecare om îti însuseste treptat, din cea mai frageda copilarie, limba poporului în mijlocul caruia traieste, limba pe care o vorbesc oamenii din jurul sau si o foloseste în relatiile sale cu ceilalti, repectând anumite reguli (fonetice, lexicale, morfologice si sintactice), proprii limbii respective.

La vârsta prescolara, când are loc largirea si dezvoltarea raporturilor dintre copil si realitatea înconjuratoare, în gradinita, copilul devine obiectul unor variate influente, complexe si bine organizate, în comparatie cu cele din perioadele precedente. Formele si continutul comunicarii devin mai ample si mai variate. Practic, de aici începe vorbirea limbii, caci, înainte de orice, copilul trebuie învatat sa rosteasca, cu participare sufleteasca, afectiva si intelectuala cuvintele limbii materne.

,,Limba este lacasul de adapost al Fiintei"- spunea Heidegger. Sa-i construim, cu grija si responsabilitate, lacasul de adapost cel mai îngrijit cu putinta fiintei de mâine si, astfel, sa ajutam copilul sa se construiasca pe sine.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie sa constituie o preocupare permanenta a parintilor si, mai ales, a educatoarelor si învatatorilor. Limbajul se dezvolta ca un continuum la copil, iar noua ne revine sarcina de a organiza si planifica experientele de limbaj ale fiecaruia, în functie de ritmul propriu de dezvoltare.

Argumente de ordin psihologic scot în evidenta faptul ca vârsta prescolara si scolara mica este o etapa hotarâtoare în însusirea corecta a vorbirii, datorita modificarilor cantitative si calitative care vizeaza însusirea pronuntiei corecte a tuturor fonemelor, construirea lexicului de baza, aparitia limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor cognitive ale limbajului, asimilarea în practica curenta a structurilor gramaticale, etc.

Argumentele de ordin pedagogic subliniaza rolul hotarâtor pe care îl au influentele sistematice asupra dezvoltarii vorbirii copiilor, cu atât mai mult cu cât acest proces  este dependent de mediul de vorbire (gradinita, scoala), de modelele de exprimare oferite de adulti (îndeosebi aceia care reprezinta pentru copii persoane semnificative-parinti, educatori).

În procesul de îndrumare a educarii limbajului la prescolari, noua  programa propune educatoarelor obiective cum ar fi:

·        Sa elaboreze concluzii în urma audierii unui text, sa elaboreze si desprinda idei într-un scop dat;

·        Sa distinga, din anumite contexte date, reale/imaginare, despre mediul înconjurator, sa descrie un eveniment real sau imaginar;

·        Sa faca descoperiri, punând întrebari;

·        Sa participe, ca ascultator si ca vorbitor, la o activitate într-o sarcina data;

·        Sa foloseasca corect cuvinte, propozitii sau fraze.

Dorim sa prezentam câteva considerente cu privire la modul în care o povestire se crede un deosebit de valoros mijloc spre realizarea acestor obiective.

Prin varietatea, bogatia, noutatea ideilor pe care le cuprinde povestirea, dar mai ales modul în care scriitorul si apoi povestitorul le prezinta si reuseste sa-l stimuleze afectiv pe copil si sa-l convinga, contribuie la cunoastere mai adânca a vietii, a adevarului.

Povestirea educatoarei tine de necesitatea de a-l creste pe copil într-o atmosfera verbalizata, de aceea textul literar utilizat în povestire trebuie sa fie simplu, dar, accesibil, continutul sa fie placut, sa vizeze actiuni si comportamente în legatura cu viata sa, copiii sa înteleaga majoritatea cuvintelor si expresiilor, ideile sa se succeada logic si sa aiba un continut emotional ascendent.

Lectura educatoarei este tipul de povestire cu eficienta sporita, prezentata cu tact si maiestrie, ea devine o ,,lectura explicativa", permitându-i educatoarei înlocuirea cuvintelor necunoscute  cu unele sinonime ale acestora, familiare copilului.

Diafilmul, ca mijloc sau ca forma de povestire a educatoarei, prezinta scene si actiuni concrete din text, care faciliteaza întelegerea si însusirea integrala a continutului de idei, stimuleaza vorbirea copiilor prin comentarea actiunlor sau caracterizarea comportamentului personajelor si exprimarea atitudinilor proprii vizavi de acestea.

Povestirea cu ajutorul textului imprimat artistic este benefica prin utilizarea nuantata a cuvintelor si expresiilor literare, tonalitatea si expresivitatea personajelor, fondul muzical ce însoteste povestirea îi induc copilului trairi interioare deosebite menite a-i facilita întelegerea mesajului.

Povestirea cu început dat, povestirea dupa ilustratii sau povestirea selectiva sunt des utilizate de catre educatoare, în special în grupa pregatitoare. Odata audiate povestirile, expresiile literare care dau valoare artistica textului sunt deseori memorate si utilizate în vorbirea curenta, copiii le exerseaza, le stapânesc, înteleg gândurile si sentimentele oamenilor, se familiarizeaza cu bogatia formelor gramaticale, cu frumusetea si expresivitatea limbii.

Practica a dovedit ca, pe lânga procesul didactic în sine, este necesar sa existe o diagnosticare a  activitatii verbale si o înregistrare periodica a evolutiei limbajului fiecarui copil, bazate pe evaluari continue sau sumative. Este important sa vorbim copiilor, sa vorbim cu ei, nu doar catre ei, sa-i ascultam si sa-i învatam sa asculte la rândul lor, sa le aratam carti, imagini, sa le descifram împreuna cu ei, sa-i învatam sa le foloseasca, sa folosim tot ce ei ne ofera ca experienta de limbaj, în sprijinul lor.

Pentru ca exprimarea orala sa devina abilitate trebuie cultivate în continuare capacitatile de conversatie, de povestire si de comunicare. În acest scop, în clasa I se impune folosirea diferitelor strategii de organizare si desfasurare a lectiilor, o utilizare a cât mai multe si diverse variante de exercitii în vederea îndeplinirii importantului obiectiv cadru- dezvoltarea capacitatii de exprimare.

Ilustratiile din abecedar se ofera ca o importanta sursa de observare si conversatie. Învatatorul poate îndruma aceasta observatie, iar elevii pot elabora raspunsuri dezvoltate, variate, clare la întrebarile directe ale acestuia, pe lânga acestea s-au încercat stabilirea legaturilor cauzale dintre unele aspecte surprinse de aceste imagini (frumusetea legumelor din gradina, harnicia legumicultorului; schimbarile din natura -anotimpul toamna, pestii din acvariu- mediul de viata al acestor vietuitoare), precum si stabilirea unui titlu cât mai frumos, concis si sugestiv pentru fiecare din aceste imagini.

Selectarea unor ilustratii ce prezinta momente din lumea povestilor si discutarea acestora dau posibilitatea elevilor sa gaseasca si sa relateze firul  logic al întâmplarilor.

În cadrul acestui tip de exercitii am încercat si punerea în valoare a creativitatii copiilor prin întrebari de tipul ,,Ce s-ar fi întâmplat daca ....?", ,,Cum s-ar fi descurcat personajul daca...?".

Efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu accesibil si placut, ce stimuleaza capacitatea de comunicare reciproca a elevilor. Jocul ,,Eu vând, tu cumperi" surprinde aspecte din activitatea zilnica, ofera posibilitatea exprimarii opiniei proprii.

Am solicitat elevilor sa-si imagineze un dialog ce ar putea avea loc între personajele basmului ,,Ursul pacalit de vulpe" de Ion Creanga,  prilej cu care au fost exprimate motivatii si atitudini interesante.

Un alt joc în care învatatorul a avut o mai mare implicare prin ajutorul dat a fost cel numit ,,Reporterul", în care elevul-reporter pune întrebari cu privire la familia celui intervievat, prietenii de joaca, preocupari, întâmpari deosebite, etc.

Memorarea unor poezii si apoi recitarea lor dau prilejul unor discutii cu privire la atitudinile surprinse în text, la atitudinile surprinse în context: ,,Motanul pedepsit"-lacomia si urmarile ei, ,,Albinita" -harnicia si disciplina prilej de împlinire, de asemenea au fost comentate unele expresii din poezia ,,Toamna".

Am surprins doar câteva modalitati utilizate în aceasta scurta perioada parcursa pâna în prezent în care am încercat valorificarea optima a bagajului informational al deprinderilor si capacitatilor cu care copiii veneau din gradinite convinsi ca asigurarea unei comunicari clare, corecte, nuantate si cursive, atât în gradinita, cât si în scoala constituie premise ce garanteaza progresul intelectual al copilului si realizarea obiectivelor cadru  specifice dezvoltarii vorbirii, dezvoltarii limbajului.

Bibliografie :

1.Heidegger, M.-Originea operei de arta,Ed. Univers, Bucuresti, 1982;

2.Rosetti, Al.-Introducere în fonetica,Ed.stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982;

3.Stanescu, N.-Amintiri din prezent,Ed. Sport-Turism, Bucuresti,1985.

Influenta defectelor de vorbire

asupra dezvoltarii psihice a copilului

                                                                     

                                                                               Ed.  Botis Mariana

                                                                                     Gradinita "PRICHINDEL"  Jibou

Învatamântului prescolar, ca prima treapta în procesul instructiv­ educativ, îi revine sarcina primordiala de a dezvolta capacitatile de comunicare verbala la copii, având rolul cheie în dezvoltarea proceselor psihice a însusirii cunostintelor despre realitatea înconjuratoare, a evolutiei întregii personalitati.

Vârsta prescolara fiind perioada de "maxima receptivitate si plasticitate, atât fata de factorii care favorizeaza dezvoltarea limbajului, cât si cei care provoaca diferitele sale tulburari, este perioada cea mai accesibila prevenirii si corectarii deficientelor de vorbire".

Este demonstrat faptul ca dezvoltarea limbajului este conditionata de factorii socio-afectivi si, concomitent, de o dezvoltare normala psihica si fizica generala. Numerosi cercetatori, printre care C. Paunescu, Almasanu, au precizat rolul educatiei ca element esential în dezvoltarea vorbirii. «Vorbirea nu este o facultate mostenita, ci ea trebuie învatata». Lipsa de preocupare a celor din jur, cu precadere adultii, de a-i stimula copilului modul de articulare a vorbirii conduce la întârzierea formarii inhibitiei de diferentiere, ceea ce determina fixarea si permanentizarea erorilor motrice ale fenomenelor.

Nu este de neglijat nici rolul pe care-l joaca sistemul nervos si organele de simt în dezvoltarea limbajului. Diferitele malformatii, ca si leziunile sistemului nervos central, deficientelor organelor fono-articulatorii îsi lasa puternic amprenta asupra limbajului, iar stradaniile educative ramân fara eficienta.

Rolul mediului social este evident demonstrat prin cazuistica unor copii cu dezvoltare si evolutie normale, dar care, la vârste mici, în perioada constituirii limbajului, au fost pierduti, crescând în mediul natural alaturi de animale, iar atunci când au fost gasiti dupa câtiva ani procesul de reabilitare s-a dovedit foarte dificil de realizat si, în unele cazuri, nerecuperabili chiar la vârsta adulta.

Referitor la acest aspect, Tolstoi afirma ca «de la un copil de cinci ani pâna la mine nu-i decât un pas, dar de la un nou nascut pâna la un copil de cinci ani e o distanta enorma».

Tot astfel, având în vedere ritmul dezvoltarii intelectuale, Gluscova sustine ca «jumatate din dezvoltarea globala a facultatilor intelectuale se petrec în decursul primilor 5 ani de viata, 30% pâna la 8 ani si numai 20% pâna la 17 ani». Faptul ca prima copilarie cunoaste ritmul cel mai înalt de dezvoltare intelectuala, când se pun bazele întregii personalitati, iar capacitatea de asimilare a informatiilor este foarte ridicata, determina si actiunea de prevenire a devierilor de la vorbirea corecta.

Corectarea defectelor de vorbire în perioada prescolara este impusa, pe de o parte, de îndreptarea greselilor datorate maturizarii firesti a mecanismelor necesare unei exprimari clare, corecte, logice, pe de alta parte, activitatea desfasurata cu copiii care au un ritm mai lent de dezvoltare cu tendinte de persistenta în anumite deficiente de pronuntie.

Argumentele psihologice scot în evidenta faptul ca vârsta prescolara este etapa hotarâtoare în procesul de însusire corecta a vorbirii, datorita modificarilor de ordin cantitativ si calitativ care vizeaza însusirea pronuntiei corecte a tuturor cuvintelor desemnând fenomene si lucruri, constituirea lexicului de baza, divesificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor cognitive ale limbajului, asimilarea în practica exprimarii curente a structurii gramaticale.

La vârsta de 6 ani, vocabularul copiilor poate depasi 3000 de cuvinte, iar framântarile determinate de exprimarea în propozitii devin din ce în ce mai complexe. Sub influenta muncii organizate din gradinita se stabilesc stereotipurile complexe ale limbii pe baza carora copiii sesizeaza nuantele mai fine ale exprimarii.

În aceasta perioada, interventiile sunt mai eficiente în procesul formarii însisi decât ulterior, când s-au stabilit si s-au stabilizat unele structuri eronate, când deficientele s-au consolidat si au început sa frâneze procesul dezvoltarii gândirii si sa-si puna amprenta asupra întregii personalitati.

Numeroasele particularitati de pronuntare încep sa dispara treptat, astfel încât în jurul vârstei de 5 ani copiii îsi însusesc sistemul fonetic al limbii materne. Începe sa se reduca numarul omisiunilor si înlocuirilor de sunete, vorbirea devenind din ce în ce mai inteligibila.

Cu toate acestea, în perioada prescolara se mentine înca o suma de anumite dificultati determinate de pronuntarea consoanelor mai diferentiate, cum ar fi:

- omisiunea unei consoane dintr-o asociere de doua consoane consecutive (tactol sau tatol pentru tractor; caun pentru scaun; batân pentru batrân);

- înlocuirea consoanei R cu alte sunete (iepuias, iepulas pentru iepuras, iata pentru rata, etc);

- înlocuirea frecventa a consoanelor s- J cu S-Z si, mai rar invers (sarpe în loc de sarpe, jmeu în loc de zmeu).

La o vârsta mai avansata, înlocuirile dintre sunete devin din ce în ce mai rare. În aceasta masura, toate deformarile de sunete tind sa se atenueze odata cu trecerea de la o vârsta la alta, luând în calcul unitati de timp reduse, nu numai anii.

Persistenta acestor deformari de sunete apartine deja de domeniul patalogicului.

Un argument în plus în sustinerea oportunitatii corectarii defectelor de vorbire în gradinite este faptul incontestabil ca educatoarea profesionista dispune de mai mult timp în comparatie cu învatatoarea, iar copilul-subiectul se supune mai usor tratamentului încadrat în jos, corectându-se pe nesimtite, fara a-si sesiza sau a i se arata defectul.

De asemenea, deprinderile de exprimare gresita pot fi corectate mai usor datorita plasticitatii sistemului nervos care permite acomodarea rapida la situatii noi.

Depistarea timpurie a defectelor de vorbire si aplicarea unor masuri de prevenire si de înlaturare a lor are importanta covârsitoare. La copii, deprinderile de exprimare gresita nu sunt înca prea adânc fixate si pot fi înlaturate cu totul, astfel încât, mai târziu, sa fie înlocuite cu formarea unor deprinderi de exprimare corecta prin respectarea masurilor de educare cu caracter general, care sa asigure dezvoltarea normala a vorbirii.

Pedagogia prescolarului sustine, prin argumente, rolul hotarâtor pe care îl are un sistem de influente, dirijat si corelat, asupra dezvoltarii vorbirii, datorita dependentei acestui proces de mediul de vorbire, de modelele de exprimare oferite de catre adulti, în special, de catre educatoare sau/si parinti, cei care au o capacitate mai puternica de influenta.

Pentru a putea interveni eficient în corectarea tulburarilor de vorbire, este necesar ca fiecare educatoare sa cunoasca particularitatile dezvoltarii ontogenetice a limbajului, ca si specificul tulburarilor de vorbire si cauzele care l-au generat, precum si unele tehnici logopedice generale ce pot fi aplicate în gradinite.

BIBLIOGRAFIE

1. Badica,T.-Exercitii pentru dezvoltarea vorbirii prescolarilor,E.D.P., Bucuresti, 1979;

2. Boscaiu, E.-Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire în gradinita de copii, E.D.P., Bucuresti, 1973;

3. Florescu, D.-Educarea vorbirii corecte la vârsta prescolara, În «Gradinita si educatia copilului prescolar», 1979;

4. Elinor Schuman Kolumbus-Didactica prescolara, Bucuresti, 1998.

 

                    

 Predarea -învatarea disciplinelor scolare


Utilizarea eficienta a limbii ca mijloc de comunicare, gândire si

creatie de catre elevii din ciclul primar

înv. Coste Daniela

scoala ,,Lucian Blaga" Jibou

Învatatorul este cel care daruieste fiecarui om, la pornirea lui pe drumul spre lumina, primele elemente, calauzindu-i pasii spre marele titlu de ,,Om". El este acela care modeleaza materialul cel mai de pret-copilul-, tinzând ca din fiecare bloc de marmura bruta sa realizeze o fiinta înzestrata cu cele mai frumoase trasaturi, un om care sa înmanuncheze calitatile morale cele mai înalte. El este acela care îl ajuta pe fiecare copil sa descopere ,,tainele naturii". Toate acestea au facut ca activitatea  sa fie socotita "Profesiunea  de aur". Învatatorul exercita o profesie si nicidecum o meserie. Functiile sale sunt cu totul intelectuale, cu totul morale, iar relatiile -totdeauna sociale.

Pornind de la premisa ca învatatorul are rolul hotarâtor în a pastra limba, de a cultiva vorbirea îngrijita  si corecta, el este factorul dinamizator în influentarea  exprimarii elevilor - determinata de componenta cu care actioneaza în aceasta directie, stapânirea mijloacelor de fixare si activare a cuvintelor însusite.

,,Limba -spune marele om de cultura-Lucian Blaga-este întâiul mare poem al unui neam". În limba neamului ne nastem si murim, în limba neamului nostru ne plângem durerile sau ne  cântam ,,bucuria si amarul", cum spunea un alt poet al plaiurilor transilvanene.

De aceea, predarea-învatarea limbii române capata conotatii profunde, chiar si numai din perspectiva faptului ca este suportul predarii-învatarii altor discipline de învatamânt. Cum ar putea un copil rezolva o problema la matematica, daca n-ar putea citi enuntul problemei? Cum ar putea învata la istorie, geografie, stiinte, daca nu ar sti citi?

Din perspectiva noului Curriculum National, obiectul central al predarii- învatarii limbii si literaturii române în învatamântul primar este ,,dezvoltarea componentelor elementare de comunicare orala si scrisa ale copiilor, precum si familiarizarea acestora cu texte literare si nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6/7-10/11 ani.  Prin studierea limbii în ciclul primar se urmareste atât cultivarea limbajului oral si scris al elevilor, cunoasterea si folosirea corecta a limbii materne, cât si învatarea unora din instrumentele  esentiale ale activitatii intelectuale (cititul, scrisul, exprimarea corecta), acumularea unor informatii din diferite domenii ale cunoasterii, cultivarea în rândul elevilor a calitatilor moral-cetatenesti.

Curriculum-ul pentru limba si literatura româna la clasele I-IV propune o mutatie fundamentala la nivelul studierii limbii române, în sensul ca în locul compartimentarii artificiale a disciplinei în: citire, lectura, gramatica, compunere, se realizeaza o predare integrata. De aceea, lectia de limba româna nu mai este specializata pe citire, comunicare-pentru ca citirea înseamna si lectura, explicarea cuvintelor noi tine de gramatica-sensul cuvintelor, semantica, redarea continutului pe baza de întrebari, orale sau scrise înseamna de fapt compunere dupa un  plan de întrebari. Rolul învatatorului este ca, prin mult tact pedagogic, pe baza textelor literare studiate, sa poata atinge toate aceste componente, deoarece fiecare dintre ele are un rol hotarâtor în educatia copilului.

De exemplu lectura, care constituie unul dintre cele mai importante obiective ale actului citirii, în sensul larg al cuvântului, cu semnificatia sinonima lecturii la ciclul primar, îl reprezinta formarea si dezvoltarea gustului pentru a citi, pentru lectura, în asa fel încât cartea sa devina prietenul fidel si nedespartit al copilului. Lectura cartilor angajeaza în mintea si sufletul copiilor valori formativ-educative, reprezentând una dintre cele mai complexe si importante activitati  ale omului modern. Prin lectura, elevii sunt condusi spre a-si forma si dezvolta capacitatea de a surprinde, de a descoperi continuturi si forme ale realitatii exprimate într-o multitudine de modalitati de expresie de  a asocia unele cu altele, ceea ce le permite sa-si extinda astfel aria cunoasterii. În cadrul lectiilor de citire, învatatorul trebuie sa urmareasca în permanenta sa nu se opreasca la dezbateri liniare, de tipul:,,Despre ce este vorba în fragmentul ...lectura?" , la a dezvolta sau sintetiza doar continutul unor opere sub aspectul actiunii , ci sa reflecteze "cum se comunica" un continut, fructificând textele sub aspectul expresivitatii, valentelor educative, raportului dintre opera si realitate, a perenitatii ideilor exprimate.

Compunerile realizeaza o sinteza a tot ceea ce învata elevii la gramatica, citire, la celelalte obiecte de învatamânt, sub raportul corectitudinii exprimarii, ele constituind prilej de:

-         valorificare a experientei de viata a elevului;

-         manifestare a imaginatiei si fanteziei creative.

Gramatica se învata prin mijlocirea limbii. Obiectivul principal al studiului gramaticii  este de a contribui la dezvoltarea flexibilitatii gândirii, la formarea unor capacitati intelectuale. Acestea solicita realizarea caracterului formativ, activ si euristic al studiului limbii române. Toate textele literare constituie un mijloc important de formare a limbajului elevilor. Sarcina dezvoltarii corecte si clare îi revine învatatorului.

   Munca creatoare a dascalului, desigur, va gasi în practica scolara numeroase posibilitati de realizare a acestor obiective.

 

Metoda eficienta utilizata în scopul accesibilizarii
si formarii limbajului figurat prin lectiile de limba româna în ciclul primar

                                                                                                 Înv. Inceu Aurel

                                                                            scoala ,,Lucian Blaga " Jibou

Exercitiul constituie, prin varietatea la care se preteaza, prin posibilitatea efectuarii în orice moment al lectiei, prin multitudinea sarcinilor ce pot fi rezolvate, prin valoarea lui formativa, o metoda nelipsita din activitatea educatorului. Aceasta varietate a exercitiilor nu înseamna improvizatie, lipsa de discernamânt. Dimpotriva, rezolvarea unor sarcini multiple pornind, de exemplu, de la acelasi text, este conditionata de selectarea textului, de gradarea sarcinilor, de ordinea operatiilor etc.

Exercitiile scrise la limba româna, indiferent de sarcina momentan urmarita, tintesc, în ultima analiza, realizarea unei exprimari corecte, fluente si expresive. Exercitiile scrise permit educatorului sa observe corectitudinea grafica a enunturilor verbale (elevul poate vorbi corect, dar poate scrie gresit !). Cele pe care le prezentam noi sunt alese si urmaresc, îndeosebi, achizitionarea sensului figurat al cuvântului si folosirea sensurilor figurate (provocându-se astfel raspunsurile creatoare din partea elevilor). Vom da forma rezolvata a primei parti a exercitiilor (de altfel, una din conditiile realizarii eficiente a exercitiilor o constituie o prealabila demonstrare în clasa si însotirea acesteia de explicatiile necesare).

Uneori, exercitiile sunt urmate de o "motivare" teoretica, de o explicare a procesului lingvistic care sta la originea lor:

l.a. Gasiti comparatii pentru adjectivele:

                                       alb ca zapada (neaua, omatul)

                             subtire ca...     

negru ca...       

iute ca ...         

greu ca....       

usor ca ....      

l.b. Cu ce sau cu cine se compara de obicei:

                                      slab...          

gras.......

lenes.......

           un om  sprinten

                             înalt

                                blând

                              viclean

l.c. Gasiti verbele potrivite pentru urmatoarele comparatii:

sare ca din pod

          ...ca din pusca

                    .........ca pe spini (oua)

                    .........ca vântul (gândul)

                    .........ca din carte

                    ...ca din gaura de sarpe

                   2.a. Cine are ochi?

          geamul (fereastra)

                   sfoara (ata)

          lantul

                   aragazul

          gheata

                   fagurele

          padurea

                   sita (ciurul)

2.b. Cine are dinti?

          Grebla

                   Peria

Pieptenele

Roata (dintata)

Soarele

       2.c. Cine are picioare?

                    Masa (dulapul, patul, soba)

           Muntele

                    Paharul

           Podul

                    Ciuperca

        2.d. Cine are brate?

                     Râul

           Macaraua

                    Candelabrul

           Omul

                     Cuierul

3.a. Alcatuiti perechi de propozitii, dupa modelul:

                    Vasile a gasit cheia lânga portita.

           Vasile a gasit cheia problemei.

folosind cuvintele: ploaie, arde, inima, leagan (sau alte cuvinte, de preferinta din vocabularul fundamental al limbii române)

3.b. Înlocuiti, acolo unde este posibil, cuvintele subliniate cu altele cu înteles asemanator:

Grivei, la piciorul (laba) stânga era pansat.

La piciorul muntelui s-au oprit.

Îl ducea de brat (mâna).

Bratul mort al râului se umple din nou de apa.

Fata (obrazul) îi era îmbujorata.

4. Completati spatiile libere cu unul din verbele din stânga paginii:

Manânca                    Ma.........        la inima.

Pisca                         Obrazul ma .............       

Înjunghie                    Ma ........        maseaua.

Furnica                      Ma.........pe la spate.

Chinuie                      Ma ..........în palma.

Arde                            Ma.........la limba.

Înteapa                      Ma......... la spate.

Omisiunea subiectului (impersonalizarea verbului) sau înlocuirea subiectului din grupul substantivelor de gen personal printr-un substantiv din sfera grupului - parti ale corpului - determina trecerea verbului de actiune în categoria verbului de stare.

5. Transformati propozitiile de mai jos în propozitii simple si observati daca se schimba întelesul:

Baiatul citeste o carte.

Ion bea un pahar de suc.

Vasile cânta la vioara.

Ana joaca într-o piesa.

6. Dupa modelul "Gradina îmbraca haina (vesmânt, straie) noua.", înlocuiti cuvintele subliniate cu cuvinte sau expresii cu acelasi înteles:

                                   albastrul

                                    necuprinsul

   Rândunica sageata   nemarginirea

                                  oglinda

                                     bolta

                                   înaltimile

                                     infinitul

                                     cerul

Între cele doua vecine era cearta din cauza puilor de closca.

                                    sfada

                                    ura

                                              vrajba

                                              neîntelegere

                                     vreme rea

                                       încordare

Trebuie sa facem observatia ca rezolvarea exercitiilor de catre elevi a scos la iveala si unele fisuri în întocmirea lor initiala. Astfel, daca s-a cerut sa înlocuiasca cuvântul razboi din propozitia "Între cele doua vecine era razboi din cauza puilor de closca", elevii au fost tentati sa înlocuiasca cu sinonimele lupta, batalie, care se dovedeau totusi improprii contextului. Daca, însa, s-a cerut sa înlocuiasca cuvântul cearta, lista sinonimelor a fost mai lunga, iar contextul a câstigat în firesc.

Fiind vorba de tipuri de exercitii, învatatorului îi ramâne sarcina de a fixa momentul prielnic rezolvarii unuia sau altuia din tipurile de exercitii. Dar aceasta nu este o sarcina dificila daca tinem seama de faptul ca ele au fost prezentate în ordinea crescânda a dificultatii.

Bibliografie:

1. Bidu-Vranceanu, Angela-Forascu Narcisa, Modele de structurare semantica, Ed. Facla, Timisoara

2. Evseev Ivan, Semantica verbului, Ed. Facla, Timisoara

  

Contributia lecturii suplimentare

 la dezvoltarea abilitatilor de comunicare

la elevii din ciclul primar

                                                                          Înv . Masalar Angela

                                                            scoala "Lucian Blaga" Jibou                                                                    

Programele scolare pentru învatamântul primar nu cuprind, în structura lor, lectura suplimentara a elevilor. Un mic sondaj desfasurat în rândul învatatorilor a descoperit pareri diferite. Unii considera ca, daca nu se specifica nimic, învatatorul nu mai are sarcini exprese în acest sens. Altii gasesc lectura suplimentara printre rândurile programei, prin unele obiective de referinta. Unii învatatori  au declarat ca nu renunta la îndrumarea lecturii suplimentare a elevilor, altii o gasesc doar în disciplinele optionale, iar altii au precizat ca nu se complica pentru ca este obligatia familiei.

Este foarte important sa subliniem ca, daca exista sau nu în schema orara disciplina optionala "literatura pentru copii", învatatorul are obligatia sa îndrume lectura suplimentara a copiilor. Aceasta obligatie este determinata de faptul ca obiectivele cadru si unele obiective de referinta nu se realizeaza numai cu textele din manuale. De aceea, este necesara lectura suplimentara a elevilor, fara de care formarea lor în aria curriculara "Limba si comunicare" nu este completa.

Dar ce înseamna lectura bine îndrumata?

În primul rând, înseamna criterii clare în legatura cu alegerea textelor.            Unul dintre aceste criterii este accesibilitatea. Pentru clasele I-IV, accesibilitatea textului înseamna:

·        marimea textului, potrivit cu vârsta cititorilor;

·        numar corespunzator de personaje (mai mic la calsele I-II, ceva mai mare la clasele III-IV);

·        numar mai mic de actiuni pentru a putea fi retinute;

·        perceperea acestor actiuni si ordinea desfasurarii lor;

·        ponderea mai mica acordata descrierilor.

Un alt criteriu se refera la genuri si specii literare adecvate. Pentru vârsta claselor primare sunt potrivite textele narative care îndeplinesc cerintele de accesibilitate si care dezvolta teme din sfera de cunostinte a copiilor. Cele mai apropiate copiilor sunt textele cu actiuni din lumea fantasticului, în care se poate întâmpla orice, cu rasturnari de situatii, în care, pâna la urma, binele învinge raul, indiferent de forma pe care o îmbraca.

Nu trebuie neglijate nici textele lirice, în special cele în versuri, care ofera modele de exprimare si care trezesc sentimente, provoaca emotii, etc.

Un alt criteriu pentru alegerea textelor vizeaza limbajul folosit de autor.       Din acest punct de vedere, textele trebuie alese cu mare grija, încât sa ofere modele de exprimare pentru elevi. Textele cu multe arhaisme si regionalisme trebuie evitate la clasele I si a II-a si folosite cu atentie la clasele a III-a si a IV-a.

Ca orice sarcina didactica, lectura suplimentara a elevilor trebuie îndrumata si verificata. Pentru aceasta, se folosesc secvente din orele de limba româna, orele la dispozitia învatatorului sau se stabilesc ore speciale prin planificarile semestriale.

Este cunoscut faptul ca, în gradinita si în familie, copilul se formeaza ca ascultator de lectura. De aceea, în primii ani de scoala, trebuie sa trezim interesul pentru citit, sa-l îndrumam în asa fel încât lectura sa devina o deprindere statornica, iar, cu timpul, elevul sa constientizeze ca lectura este o activitate individuala cu caracter permanent.

În vederea trezirii interesului pentru citit, învatatorul prezinta elevilor un fragment din textul care este mai atractiv. Prezentarea poate fi însotita de planse sau de diafilme. Când elevul este mai interesat de continutul textelor atunci se întrerupe prezentarea, se recomanda citirea individuala a textului si se stabileste termenul pâna la care se poate realiza acest lucru.

Dupa citirea individuala a textului, învatatorul verifica, în ore speciale, în ce masura s-a înteles continutul textului, daca elevii au înteles sensurile cuvintelor si expresiilor noi si daca pot opera cu ele. De asemenea, elevii pot fi pusi sa povesteasca textul citit, sa rezolve teme în legatura cu textul, sa prezinte întâmplari, actiuni asemanatoare cu cele din text, sa formuleze mesaje cu privire la text, sa sesizeze momentele subiectului, fara  sa le denumeasca, în creatiile narative.

Cum am îndrumat eu lectura suplimentara a elevilor?

·        Anumite ore de limba româna le-am transformat uneori în adevarate "scene teatrale", pe care s-au perindat, rând pe rând, personaje ce si-au interpretat rolul cu o maiestrie de artist ;

·        Fiind curiosi sa afle mai multe despre personajele prezentate în fragmentele din manual,  copiii si-au cumparat cartile  sau le-au împrmutat de la biblioteca scolii ;

·        Concursuri precum: "Lumea povestilor", " Personajul preferat", "Din tainele cartilor", au constituit activitati preferate care au dezvoltat pasiunea pentru citit ;

·        Profesorul Viorel Muresan, consacrat pe linie literara, a prezentat copiilor versuri din creatia sa, încurajându-i spre creatie ;

·        scoala noastra a beneficiat de multe carti din literatura pentru copii prin "Editura Donaris". Dragostea pentru lectura nu se mosteneste, nu se învata, ci se dezvolta prin apropiere de lumea minunata si sensibila a "cuvintelor potrivite".

"Oricarui copil mic îi face placere sa se exprime, pentru ca aceasta îi da bucuria de-a se simti traind; de aici se deduce necesitatea de a se da exprimarii personale cea mai mare libertate si de a o recunoaste drept cea mai instinctuala dintre manifestarile spontane: a vorbi, a face, a crea, a actiona în toate domeniile, iata miezul pricipiului fundamental al pedagogiei- libera exprimare." (Pedagogia Freinet)

Limba este izvorul ce porneste din "stânca" primelor cuvinte si se revarsa mai târziu în noi, umplându-ne de sentimente si trairi. Este "bulgarele de aur" revarsat în "marea de azur", este "o poveste minunata" toarsa-n fir de-"A fost odata.".

Conchid prin a sublinia ca orele de lectura constituie piatra de hotar dintre cele doua lumi: copilaria si adolescenta. Povestile, povestirile, poeziile ajuta în formarea si dezvoltarea unui vocabular elevat, modeleaza caractere si  contureaza trasaturi morale ce pot fi urmate.

Bibliografie:

1.     Învatamântul primar, revista editata la Editura Discipol, Nr.3,4-1999;

2.     Pedagogia Freinet.

 

Rolul cunostintelor si deprinderilor

de comunicare  si compozitie în abordarea

textului literar

                                                                                       

înv. Fazacas Livia

                                                                                        înv. Cret Marioara

                                                                                 scoala "Lucian Blaga" Jibou 

                                                                     

Comunicarea trebuie sa usureze învatarea rolurilor sociale si contactelor umane, ceea ce înseamna asimilarea deprinderilor de dialogare civilizata, de a asculta si a vorbi, de a pune întrebari si a raspunde, de a emite si descifra mesajele verbale, paraverbale si nonverbale.

Comunicarea, ca disciplina de studiu, cuprinde cunostinte din disciplinele dezvoltarea vorbirii, compunere si gramatica, corelate într-o viziune integratoare. Deprinderile de vorbire corecta si expresiva, activitatile de elaborare creativa, la care se adauga celelalte componente, ale limbii române (citire, lectura, scriere), urmaresc formarea la elevi a capacitatii lingvistice si sociale de comunicare - ca schimb de mesaje, de impresii, precum si de "ascundere" a gândului exprimabil: « Cuvântul e atât de bogat în întelesuri, încât, uneori , el comunica mai mult decât trebuie » ( I. Cristoiu).

Comunicarea didactica este un transfer complex între entitati (indivizi sau grupuri) ce-si asuma, simultan sau succesiv, roluri de emitatori si receptori. Spre a întelege aceasta definire, vom adauga urmatoarele precizari:

a. comunicarea este un proces în care sunt angajati, reciproc, emitatori si receptori;

b. comunicarea înseamna un proces interactiv, în care învatatorul este si emitator si receptor, iar elevii sunt, deopotriva, receptori si emitatori de mesaje;

c. spre deosebire de comunicare, informarea presupune circulatia informatiei doar de la emitator spre receptor;

d. învatatorul care informeaza adopta o forma de comunicare ierarhica, prin care autoritatea (ca proces de informatii), exercita o presiune privilegiata (si inhibatorie) asupra elevilor;

e. învatatorul care comunica cu elevii îsi asuma pozitia de egalitate cu acestia, schimbând mesaje reciproce: "în timp ce învatatorul emite, elevul îsi construieste, pe baza elementelor informationale remise, mesajul sau, care , în parte va fi returnat (explicit sau prin transparenta mimicii, gesturilor, etc.) învatatorului.

Comunicarea poate fi ierarhica si reciproca. Pe rând si oricând, emitatorul (învatatorul) ia locul receptorului (elevul), determinând aceeasi pozitie privilegiata a partenerilor, a educabilului si a celui ce educa. Tipul de comunicare reciproca raspunde unui proces de învatamânt democratic, în care cadrul didactic nu ramâne un agent de informatizare, iar elevul un asimilator de informatie. Actul de comunicare este bilateral, determinând optiunea ca " mesajul nu este numai ceea ce se preda, ci si ceea ce se receptioneaza" .

În comunicarea scolara un rol fundamental îl are comunicarea orala si comunicarea scrisa. Comunicarea orala sau verbala presupune schimbul de mesaje, prin dialog între doi sau mai multi parteneri, care iau alternativ rolul de ascultator si vorbitor. Ea impune o etica a capacitatii de a conversa. De aceea, partenerii de conversatie (învatator, elevi) au nevoie de înzestrarea de a-si construi spontan discursul, de a-1 rosti clar, corect si logic, pe de o parte, si de a-l asculta atent, civilizat, cu interes pe de alta parte. Disfunctiile unei comunicari orale optime sunt: receptorul nu manifesta interes fata de mesaj, mesajul se transmite cu pauze lungi, deranjante, întelegerea gresita a mesajului, pentru ca receptorul are cu totul alta pozitie fata de el, receptorul nu are capacitatea de a asculta si întrerupe repetat comunicarea, insuficienta dispozitie de a participa la conversatie." ( V. Molan, 1997, p. 31).

Toata activitatea de comunicare orala se converteste didactic în ceea ce numim formarea la copii a unei expresii orale corecte. Din perspectiva obiectivelor didactice exprimarea orala corecta înseamna:

·        la clasa I, formarea unei pronuntari clare si precise, articularea corecta a fonemelor, cuvintelor si a enunturilor simple;

·        la clasa a II-a,   deprinderea de a formula raspunsuri si întrebari, de a asculta si a dialoga, formarea capacitatii de a relata, comenta si repovesti evenimente;

·        la clasa a III-a, pronuntarea, articularea si accentuarea corecta a cuvintelor;

·        la clasa a IV-a, însusirea sistematica a unor norme privind constituirea discursului, formarea deprinderilor de structurare a ideilor, de stimulare a gândirii creatoare, de reproducere a unui enunt original.

Abilitatea de exprimare orala se realizeaza prin însusirea capacitatii de conversatie, de povestire si de comentare.

Pentru maturizarea progresiva a acestei abilitati se impune un exercitiu permanent de îmbogatire si nuantare a vocabularului, de structurare a mesajelor în discurs coerent, de promovare si provocare a comunicarii orale pentru a înfrânge inhibitiile si a disciplina dialogul, de a aprecia corectitudinea, limpezimea si precizia enunturilor proprii sau a celor receptate.

Comunicarea în scris, spre deosebire de comunicare orala, presupune mai multa rigoare, reusita chiar din natura canalului de vehiculare a mesajului. Oralul se caracterizeaza prin libertatea de exprimare, aceasta fiind dependenta de un context situational, prin posibilitatea de rectificari si reluari prin folosirea conduitei nonverbale si paraverbale, prin constructia sa spontana, prin subiectivismul evident al discursului si chiar prin abatere de la vorbirea corecta.

Scrisul realizeaza o comunicare la distanta; cel ce scrie nu se afla în acelasi timp si în acelasi spatiu cu cel ce recepteaza ceea ce scrie. De aici rezulta o serie de dezavantaje dar si de avantaje ale comunicarii prin scris .

Între dezavantaje amintim:

-         imposibilitatea folosirii limbajului nonverbal;

-         inexistenta "marcii emotionale" a subiectivismului participativ;

-         lipsa fonnei de control pentru reactia spontana a receptorului;

-         posibilitatea ca receptorul sa nu înteleaga mesajul.

Între avantajele comunicarii scrise sunt:

-         se foloseste un limbaj controlat si controlabil din punct de

vedere al normelor de corectitudine;

-         se pot ascunde manifestarile patimas subiective care ar putea bruia o comunicare directa;

-         se pretinde o anumita grija pentru redactarea, estetica;

-         stapânirea corecta a tehnicii scrierii, cunoasterea regulilor de scriere.

Din perspectiva didactica, obiectivele comunicarii scrise se realizeaza progresiv si presupun:

-         învatarea elementelor componente ale literelor, legarea acestora în cuvinte si a cuvintelor în mesaje;

-         cunoasterea regulilor de ortografie, a normelor        de punctuatie, a corectitudinii gramaticale;

-         îmbogatirea si nuantarea vocabularului;

-         deprinderea de a folosi cuvinte în tinuta metaforica;

-         asigurarea unei logici în exprimarea scrisa, perceperea unei rigori bine structurate si usor inteligibile.

În clasele primare, prin orele de comunicare, se va urmari formarea capacitatii de comunicare prin dialog, observare, pronuntare, interpretare de rol, povestire, denumire, memorare, alcatuire de mesaje, ordonare, recunoastere si completare (Marcela Penes- 1966).

Pentru realizarea performantelor de mai sus se pot folosi diferite strategii de organizare si desfasurare a lectiilor:

a. observarea unei planse, a unei ilustratii sau desen si elaborarea spontana a unor raspunsuri la întrebari; elevii vor fi îndrumati sa observe o imagine din apropiere spre îndepartare si-de la stânga spre dreapta ;

b. observarea unor ilustratii care selecteaza momente din lumea povestilor, precum si/sau personaje pe baza carora elevii vor relata, în ordine logica, întâmplarile ; învatatorul va complica "lumea povestii", solicitând inventivitatea copiilor cu întrebarea ,, ce s-ar fi întâmplat daca..."

c. pentru formarea unei pronuntari corecte, se vor provoca secvente didactice de denumire a lucrurilor si fiintelor, de folosire a cuvintelor în propozitii orale;

d. punerea de întrebari reciproce si provocarea unui dialog între elevi este o forma importanta de asigurare a comunicarii ;

e. efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu important si agreabil de a încuraja capacitatea de comunicare reciproca a elevilor.

Jocul de rol "nu este nici pe departe un antrenament pentru actorie, ci unul de participare activa în comunicare" (L.Sarivan, 1997, p.20); prin jocul de rol se formeaza deprinderi precum descrierea, caracterizarea, exprimarea opiniei, rezumarea, schimbarea punctului de vedere, interpretarea etc., care pot fi provocate în mai multe etape:

-reprimarea continutului textului;

-relatarea continutului dintr-un alt punct de vedere (inventarierea de situatii narative paralele);

-descrierea de situatii narative si exprimarea starilor afective (ex. de joc de rol : « Eu vând, tu cumperi »);

-alcatuirea de propozitii cu ajutorul unor cuvinte date, cu cuvinte ce încep cu aceeasi litera, schimbarea topicii în exprimare;

-memorarea unor poezii scurte, recitarea lor si comentarea unor cuvinte sau grupuri de cuvinte (firicel sau "sare iarna ca o iada");

-adresarea reciproca de întrebari în legatura cu un text literar si evidentierea calitatii raspunsurilor date;

-exercitii de îmbogatire si nuantare a vocabularului, de întelegere a cuvintelor, cum ar fi: foi, moi, joi, atribuire de însusiri (om bun, harnic, lenes, frumos, urât);

Metoda de baza pentru realizarea obiectivelor comunicarii este exercitiul,   procedeul antrenament atitudinal si o ocazie de învatare a jocurilor sociale, cu toate consecintele majore - pentru practicarea eficienta a comunicarii si pentru adaptarea la cerintele vietii sociale, care solicita de regula, schimbari rapide de rol, statut si perspectiva (L. Sarivan, 1997, p.24).

Asemenea jocuri pot avea diferite continuturi :

-         imitarea unor sunete din natura;

-         dramatizarea unor texte literare, a unor sunete,

-         recitare dramatizata a unor fabule s.a. m.d.

Orele de comunicare impun un alt tip de disciplina decât cea ordonata de învatator. Atmosfera din clasa este mult mai agitata, copiii vorbesc, se muta, se agita, se deranjeaza. Astfel, ei se deprind cu o atmosfera sociala normala, de lucru, în care respectul pentru ceea ce spune partenerul de dialog este necesar, ca la rândul meu, când spun ceva sa fiu ascultat.

Comunicarea, ca exercitiu didactic, apropie formarea elevilor în scoala de conduita lor publica si sociala, de exersarea unor situatii previzibile sau imprevizibile pe care viata le ofera. Un element esential în asigurarea unei comunicari clare, corecte, nuantate si cursive este legat de folosirea corecta a lexicului.

Exercitiile lexicale efectuate au contribuit la îmbogatirea vocabularului, la dezvoltarea capacitatii de a gândi si de a exprima în imagini. Pentru dezvoltarea creativitatii gândirii le-am cerut elevilor sa-si imagineze fapte si întâmplari diferite.

De exemplu:

a. Continuati povestea si spuneti cum credeti ca s-au înteles mai departe printul si printesa! (Lectia « Printesa si mazarea »- cls. a II-a)

b. Imagineaza-ti discutia dintre mosneag si brad înainte de a fi taiat. (Lectia "Printre stele" -cl.a II a)      

Ascultând scurtele povestioare, mi-am dat seama ca elevii au înteles foarte bine continutul textelor citite si au deprins si mesajul educativ.

Spre sfârsitul clasei a II-a, elevii pot fi condusi sa sesizeze si valorile artistice ale textului literar prin procedee didactice corespunzatoare. De exemplu, dupa întelegerea continutului unui text în care sunt mai multe cuvinte care exprima însusiri ale obiectelor, se poate încerca gruparea acestora în însusiri obisnuite si neobisnuite. Daca în clasa a III-a si a IV-a reusesc aceasta performanta, va fi usor sa-si însuseasca în clasele gimnaziale epitetul.

În alte texte, elevii descopera ca autorii apeleaza la exagerari voite pentru a scoate în evidenta anumite aspecte, fapte, obiecte. Daca într-un text se afla un singur exemplu de acest fel, el trebuie valorificat. Dupa modelul dat, elevii vor scrie enunturi, în care vor folosi aceste "exagerari".

Textele literare din manuale ofera, uneori, situatii în care lucruri, fiinte, fenomene capata însusiri omenesti. Autorul le foloseste pentru a le apropia mai mult de cititor, pentru a le da viata, ca sa participe activ la actiune. si aceste elemente se evidentiaza atunci când se discuta textul literar. Atât textele literare, cât si diferitele tipuri de conversatii trebuie analizate si prelucrate didactic, pentru a forma la elevi capacitatea de comunicare.

Textele literare studiate la clasa a III-a au constituit un suport veritabil pentru asimilarea cunostintelor si deprinderilor de comunicare si compozitie prevazute de programa.

Cunostintele despre text, titlu, autor, asezarea în pagina, aliniate si fragmente atât de necesare deprinderilor de redactare a compunerilor scrise au fost observate, însusite si aprofundate începând cu primul text parcurs, "Prima zi de scoala" de Cezar Petrescu, pâna la cele studiate recent, fiecare din acestea fiind modele de redactare si asezare corecta a unui text scris.

Succesiunea logica a întâmplarilor narate în textele "Cheia" si ,,Cartea lui Costel", precum si exercitiile în care elevii trebuiau sa ordoneze corect ideile extrase, dar prezentate într-o ordine gresita, au fost un ajutor pretios în a ne însusi partile unei compuneri si realizarea compunerilor dupa un sir de imagini.

Faptul ca textele sunt scrise pe alineate, precum si întelegerea faptului ca alineatul poate sa marcheze începerea unei idei noi în text, a facut mai usoara delimitarea fragmentelor unui text si realizarea planului de idei, iar lucrul pe texte ca "O poveste veche - Portretul" sau "Mingea de sub saltea" a facut povestirea orala si realizarea compunerilor dupa un plan de idei dat mai accesibile, mai usoare.

Textul literar este creat de autor pentru a produce emotii, sentimente si chiar atitudini, dar faptele si întâmplarile imaginate de autor pot fi inspirate de fapte reale sau nu au nici o legatura cu acestea. Comparatia dintre textele « Am fost si eu la Alba - Iulia » si "Vreau sa traiesc printre stele" a facut posibila observarea si întelegerea acestor lucruri. Textele ,,Amintiri din copilarie" si ,, Vizita" ne-au oferit prilejul de a ne apropia de personajele lor pe care am putut sa le cunoastem, sa discutam despre trasaturile lor asa cum reies din faptele, atitudinile si comportamentul lor, sa formulam aprecieri sau dezaprobari fata de acestea.

Cunostintele si deprinderile însusite prin intermediul textelor parcurse face de acum posibila abordarea noilor texte literare bazându-se pe acumulari reale cu care putem opera efectiv, de aceea textul "Pâinea" dupa L.M.Raureanu a fost abordat din punct de vedere al structurii, continutului, personajelor si concluziilor educative bazându-ne pe aceste acumulari.

La clasa a IV-a, cunostintele si deprinderile de comunicare si compozitie au fost folosite în abordarea textului literar sub diferite aspecte.

Elevii au fost stimulati sa discute pe baza lecturilor studiate, sa prezinte o lucrare în mod oral, sa asculte activ notându-si pe caiet, au fost atrasi în jocuri de rol, sa-si exprime parerea despre anumite evenimente, legarea textului de experientele copilului.

Au fost încurajati sa înteleaga si sa utilizeze mesajul scris, elaborarea unor lucrari pornind de la textul literar si folosind cunostintele de gramatica însusite, aprecierea primelor productii literare ale copilului.

Elevul este încurajat pentru a cere informatii si explicatii suplimentare. A avea o informatie înseamna a atinge standardul minim, adevarata performanta didactica presupune a opera cu informatia asimilata într-un context si chiar a o integra într-un sistem si a folosi ceea ce a asimilat elevul într-un context. Atingerea etalonului de creativitate înseamna competenta informationala si  egalizarea de sanse.

Evaluarea eficienta a exprimarii orale se dezvolta numai prin observarea regulata si atenta a fiecarui elev. În acest fel, învatatorul va sti ce strategii de extindere a folosirii limbajului de catre elev poate folosi. Fireste, este o sarcina grea pentru un învatator care lucreaza cu un colectiv mare de elevi, dar din informatii culese în timp se poate constitui profilul fiecarui elev.

Este important ca învatatorul sa le comunice de la început elevilor ce anume va urmari în timpul activitatilor de comunicare orala si sa discute cu fiecare în parte punctele tari si punctele slabe ale deprinderilor de comunicare exersate.

Învatatorul observa felul în care elevul foloseste exprimarea orala ca mijloc de a participa la dezbatere si de a explora anumite teme. Cu alte cuvinte, învatatorul observa felul în care elevul:

·        vorbeste si asculta;

·        participa la discutie cu usurinta si siguranta;

·        povesteste anecdote despre experienta personala;

·        foloseste limbajul adecvat situatiei de comunicare;

·        se implica în sarcina de lucru;

·        îsi clarifica ideile si revine asupra lor;

·        îsi exprima sentimentele;

Învatatorul observa elevul angajat în învatarea cooperativa, în cadrul unor grupe mici sau în cadrul întregii clase. El observa felul în care elevul:

-   preia cuvântul;

-   construieste pe o comunicare facuta anterior de altii;

-   accepta alte puncte de vedere;

-   sugereaza noi piste ale discutiei;

-   asociaza informatii noi cu altele vechi;

-   exploreaza si pune întrebari;

-   dezvolta situatii imaginare;

-   initiaza conversatii cu învatatorul;

-   accepta sau adopta rolul de lider al grupului.

Învatatorul este doar unul dintre cei care vorbesc si asculta în timpul lectiei. În anumite situati elevii pot lucra fara ajutorul învatatorului.

Elevii învata cel mai bine când sunt implicati în grupuri mici de conversatie si în sarcini de conversatie construite pe contexte naturale si autentice. Lucrul în grupe restrânse:

·        încurajeaza exprimarea ideilor, a opiniilor si a sentimentelor;

·        creaza un cadru relativ confortabil de comunicare, astfel încât elevii sunt pusi în situata de a-si întelege propriile gânduri si pe cele ale celorlalti;

·        permite sprijin în completarea activitatilor desfasurate în cooperare;

Învatatorul poate structura, observa si participa la activitatile de comunicare a grupurilor si sa-si schiteze un profil de exprimare orala pentru fiecare elev dupa o serie de experiente. Poate înregistra observatii privind:

o       atitudinile elevului fata de el însusi, fata de colegi si fata de învatator;

o       abilitatea elevilor de a învata în cadrul grupurilor de conversatie;

o       contributia pe care o au în discutie; reactiile lor fata de ceea ce spun ceilalti; implicarea lor în activitatea de comunicare;

o        rolul elevilor în cadrul grupului.

Iata câteva exemple de activitati corespunzatoare diverselor tipuri de interactiune care pot aparea în orele de Limba si literatura româna si câteva moduri de realizare a lor:

Elev-profesor

- prezentarea punctului de vedere;

- citirea unei lucrari redactate de el;

- relatarea unei experiente personale;

- formularea de întrebari etc.

Elev- elev

- colaborarea pentru rezolvarea unei sarcini; -

- relatarea unei experiente personale;

- povestirea unei carti sau a unui film;

- citirea cu voce tare;

- participarea la jocuri de simulare.

Elev- grup mic

- discutii

- rezolvarea unei anumite sarcini de lucru;

- povestirea unei întâmplari;

Elev - grup mare

·        discutii pe marginea unor carti;

·        citirea cu voce tare;

·        povestirea;

·        raportarea;

·        relatarea experientelor personale;

·        lansarea unor anunturi etc.

Punerea elevilor în diferite situatii de comunicare le creaza dorinta de a comunica în diferite scopuri. Lectia de limba româna este, prin excelenta, o activitate de cultivare a creativitatii, a sensibilitatii artistice si a imaginatiei. Ea trebuie sa încurajeze vorbirea corecta si expresiva, sa aprinda scânteia de a citi din trairi interioare si nu din obligatiile pe care le impune practica scolara. Nu este suficient sa retina un numar mare de cuvinte si expresii, ci ca acestea sa intre în vocabularul activ al elevului, sa fie folosite în vorbirea curenta. Numai atunci se va dezvolta capacitatea de exprimare si comunicare a elevilor.

Dewey descria calitatea fundamentala a dascalului astfel: "Adevaratul dascal este caracterizat prin aceea ca mintea sa se misca în armonie cu mintile elevilor sai, traind împreuna dificultatile si victoriile intelectuale deopotriva".

În concluzie, este usor de presupus ca, atunci când invatatorul si elevul stiu sa comunice, întâlnirea celor doi parteneri va fi în profitul amândurora. Câstigul va fi, în aceste conditii mai mare decât cel aparent, dat fiind ca, pe lânga satisfacerea scopurilor care-i duce laolalta, el asigura si o doza crescuta de satisfactie personala si interpersonala.

BIBLIOGRAFIE

1. Curriculum scolar pentru cls. I-IV

2.Învatamântul primar nr.2-3 1998 - Ed. Discipol

3. Învatamântul primar nr. 1-2 1999 - Ed. Discipol

4. Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Limba si Literatura Româna

   Antrenarea sistematica a capacitatilor
vizând întelegerea conceptelor, cunoasterea procedurilor de calcul

 si rezolvarea de probleme.

                                                                   

                                                                             Înv. Berar Floare

                                                            scoala "Lucian Blaga" Jibou

 

                     "Personalitatea se formeaza treptat pe sine însasi;

 ceea ce face personalitatea la un moment dat

este oarecum format dinainte si prevestit

de istoria sa individuala"

                                                                                                 - Nuttin­-

Studiul matematicii în scoala primara îsi propune sa asigure pentru toti elevii formarea competentelor de baza, vizând: calculul aritmetic, rezolvarea de probleme prin tatonari, încercari, implicarea activa în situatii practice, cautarea de solutii dincolo de calculul strict al celor învatate.

La baza învatarii matematice sta gândirea - forma superioara a activitatii omului. În cele mai multe cazuri, gândirea apare sub forma rezolvarii de probleme.

Din punct de vedere pedagogic, este bine ca atentia sa fie orientata asupra acestui sens  al gândirii - gândirea eficienta are loc deseori si fara aparitia expresa a problemei (cu ocazia recitirii unei poezii învatate cândva putem descoperii un nou sens; în interventia cuiva putem descoperi o problema la care nu ne-am gândit pâna atunci).

Gândirea ca proces de rezolvare de probleme si ca actiune interiorizata - ce se realizeaza la niveluri diferite începe cu izbirea de dificultati; apare nesiguranta, în fata efectuarii unei sarcini importante pentru individ, deoarece acesta nu poate aplica oricum solutiile sale la situatia - problema data.

Exemplu: Un copil are de rezolvat urmatoarea problema: mama ti-a lasat în grija rezolvarea unor treburi. Pe acestea trebuie sa le efectuezi cât mai repede, deoarece mai ai de ajutat si acasa. Ai de efectuat urmatoarele: sa cumperi doi litri de lapte, sa duci un colet greu la posta, sa cumperi zahar si margarina de la magazin, sa cumperi medicamentul de la farmacie, (prepararea dureaza 1/4 ora).     În ce ordine vei actiona? Înainte de a porni, copilul are o reactie de nesiguranta subiectiva: trebuie sa-si formuleze o ipoteza, sa cântareasca posibilitatile multiple de reactie, sa gaseasca calea cea mai economicoasa.

Procesul rezolvarii de probleme poate fi defalcat în etape:

 l . aparitia dificultatii - problema;

2. delimitarea problemei, formularea ei;

3. cautarea solutiilor posibile, formularea ipotezei;

4. verificarea ipotezei, motivarea;

5. aplicarea, confruntarea, transferul.

Se impune, accentuat, faptul ca, fara participarea individului, viata sociala nu creaza gândirea; iar legatura reciproca permanenta dintre gândirea individului si a altora, în copil nu ar deveni constiente acele deosebiri care separa eul lui de al celorlalti.

Dascalul prezinta notiunile unei clase, dar în acelasi timp lucreaza cu individul. Fiecare elev percepe ceea ce i se spune la nivelul lui de întelegere. Aplicam metode consfintite de traditie sau de propria noastra experienta, care ar putea fi eficiente în cazul influentei reciproce a unui singur învatator si a unui singur elev, dar în clasa duc, în mod inevitabil, la inegalitatile binecunoscute. La matematica operam cu concepte, reguli de calcul, proprietati, stabilim relatii între numere, introducem fractia ca parte dintr-un întreg... ne zbatem între dorinta de a-i face pe copiii nostri sa stie cât mai multe si neputinta de-a ajunge la performantele scontate.

Ar fi ideal ca într-o clasa de elevi, 10 cel putin sa ajunga matematicieni pentru ca noi le-am oferit tot ce se poate, dar în planul idealului educational tranzitia de la formularea « educatie pentru toti » la « educatia pentru fiecare » are implicatii majore la nivelul institutiei scolare. Este vorba de centrarea pe posibilitati de devenire ale fiecarei individualitati.

Predarea care sprijina procesul de rezolvare de probleme este eficienta daca problemele sunt bune (interesante, rezolvabile de catre elevi), daca elevii primesc numai sprijinul absolut necesar în vederea interpretarii problemei, alegerii metodelor de rezolvare eficiente; daca rezolva nu numai problema data, ci afla cu usurinta drumul ce duce la rezolvarea cu succes si a altor probleme; daca beneficiaza de încurajari continue; daca reusesc sa treaca din scoala în viata creatoare si profesia aleasa apti pentru o învatare si o gândire independenta. Preceptele tin de intelect, exemplele de simturi, iar simturile sunt înaintea intelectului; exemplele aduc lumina preceptelor -desigur nu este nimeni dintre noi care, trebuind sa intre într-o pestera întunecoasa, sa nu doreasca mai degraba a i se purta înainte o faclie, decât sa i se intinda acea faclie abia dupa ce a intrat în întuneric.

 

Elevul, participant activ

 la cunoasterea si ocrotirea mediului înconjurator

      

                                                                                                                înv.Borzan Irina

                                                                                               Înv.Hideg Ana

                                                                   scoala "Lucian Blaga" Jibou

 

                             « Cu cât a vazut si a auzit mai mult un copil,

 cu atât vrea el sa vada si sa auda mai mult »

                                                       (Jean Piaget)

Pornind de la obiectivele de referinta/continuturile învatarii prevazute în programele de gradinita si programele din clasele a III-a si a IV-a, s-a introdus ca disciplina de studiu "Cunoasterea mediului" la clasa I, o veriga ce lipsea. În cadrul orelor de cunoastere a mediului se asigura continuitatea cunostintelor din gradinita si nevoia de informare, precum si         cu ceea ce urmeaza sa studieze. Se urmareste de asemenea dezvoltarea capacitatilor de explorare, întelegerea mediului înconjurator, precum si formarea unei atitudini pozitive fata de mediu.

Pornind pe calea cunoasterii active si directe a lumii înconjuratoare, am organizat cu elevii scurte plimbari pentru a cunoaste orasul si a stabili care sunt edificiile importante din oras (scolile, Casa de cultura, Spitalul Orasenesc, Politia, Primaria, Gradina Botanica, magazine si fabrici). Acestea au fost urmate de discutii vizând rolul si importanta edificiilor descoperite si completarea unor fise întocmite în acest sens. Observatiile elevilor s-au regasit în lucrarile elevilor, având ca tema: "Orasul meu'", "Strada mea", "Gradina Botanica".

S-au orgzanizat chiar activitati în cadrul unor institutii, precum: Biblioteca oraseneasca, Casa de cultura, Gradina Botanica, pentru a cunoaste mai exact rolul acestora.

Un interes deosebit au manifestat elevii pentru cunoasterea plantelor existente în Gradina Botanica din orasul nostru. Lumea plantelor exotice i-a fascinat. A observa "pe viu" si nu la televizor sau în atlas, trezeste curiozitatea copilului, mai ales când este ajutat si îndrumat de persoane competente sa observe tot ce se poate observa la o planta, nu numai ceea ce le atrage atentia.

Urmând proverbul ebraic ,.Nu lasa copiii sa se limiteze la ce stii, pentru ca ei s-au nascut în alte vremuri", în activitatea de cunoastere a mediului s-au implicat si parintii. La dorinta elevilor de a avea plante, respectiv flori frumoase si în sala de clasa, parintii au sprijinit realizarea unui colt viu al clasei fata de care elevii manifesta grija si interes. Tot cu sprijinul parintilor s-a realizat o colectie de seminte,  frumos aranjate. Fisele folosite în acest sens i-au solicitat pe elevi a  cunoaste partile componente ale plantelor, iar rebusurile pentru a denumi diferite categorii de plante.

Jocurile despre plante si animale, mai ales când se desfasoara  pe echipe, dau satisfactie si creaza placere elevului.

Cum fiecare copil are un animal preferat, care uneori exista în gospodaria familiei, cu multa usurinta, elevii au stabilit caracteristicile si însusirile animalului, modul de hranire si înmultire, foloasele pe care acesta le aduc omului. Sentimentele de afectiune care se stabilesc între copil si animal, transforma elevul într-un activ protector al acestora. Dascali si elevi desavârsesc, în felul acesta, întelepciunea proverbului "A fi bun este un lucru nobil, dar a-i învata pe altii sa fie buni este si mai nobil''.

Dar si parintii au participat activ la desfasurarea orelor de cunoastere a mediului, punând  la dispozitia elevilor pliante, calendare si informatii referitoare la interactiunea lanturilor trofice existente în natura. Elevii au înteles ca exista o simbioza între viata plantelor si  ceaaanimalelor. Omul, prin activitatea lui directa, influenteaza pozitiv sau negativ viata pe Pamânt. Actiunile sale pot fi constructive sau distructive. Pentru ca viata omului este legata de cea a plantelor si animalelor, sta în puterea lui sa ocroteasca si sa îngrijeasca plantele si animalele. si copilul este un participant activ în protejarea mediului. Atunci când se depaseste limita normalitatii, sau din cauza neglijentei, apar dezechilibre, iar natura este amenintata, cu efecte vizibile ca: poluarea apei si aerului, poluarea sonora.

În timpul unei excursii de observare, elevii au constatat pe viu efectele poluarii aerului, apei, respectiv poluarea sonora. Prin discutiile si actiunile care au urmat, micii scolari au înteles ca pot sa preîntâmpine poluarea, iar acolo unde ea este prezenta, sa participe la înlaturarea efectelor poluarii.

În cadrul programului "Eco-scoala", elevii au curatat spatiile verzi din jurul scolii si au plantat si întretinut un colt din suprafata verde din incinta scolii.     Actiunea de întretinere a acestui coltisor a permis o cunoastere mai buna a efectului pe care îl are asupra plantelor vremea, respectiv temperatura, precipitatiile si celelalte fenomene.

În sala de clasa, elevii au întocmit si urmarit calendare pentru anotimpurile si lunile anului, cu imagini specifice fiecaruia, precurn si prognoze meteo ale zilei respective.

Îmbinând metode traditionale si moderne, am încercat sa punem copilul în situatia de a cunoaste, a observa si a participa activ la tot ceea ce implica cunoasterea si protejarea mediului înconjurator, dar mai ales, mentinerea acestuia cât mai sanatos.

Un mediu de viata sanatos are ca rezultat un copil sanatos, respectiv o societate sanatoasa.

Bibliografie:

1.     Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învatatorilor-Curriculum pentru clasele I si a II-a, Bucuresti, 2003

2.     Ghid pentru învatatori - Ed. Solstitiu, Satu-Mare

3.     Verza,E. ,Zlate,M. ,Golu,P.,- Psihologia copilului, E.D.P. Bucuresti, 1997

Abordarea transcurriculara a continuturilor

                               

                                                                                                     Înv. Veres Sanda                                                                                                                  

                                                                                  scoala ,,Lucian Blaga"  Jibou

Transcurricularitatea impune depasirea unor granite, eliminarea unor cadre rigide, ca domenii exclusiv ale unei discipline, transferul de rezultate de la o disciplina la alta, în vederea unei explicari mai profunde a fenomenelor, realizându-se astfel o coordonare a diverselor unghiuri de vedere, în locul predominarii unuia dintre ele, situatie care poate duce la o imagine unilaterala asupra educatiei si implicit la restrângerea rolului sau în societate.

Disciplinele nu sunt ignorate, dar nu mai constituie punctul de focalizare al formarii, ci furnizeaza situatii de învatare.

Activitatile transcurriculare sunt activitati care abordeaza o tema generala din perspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cât mai completa a temei respective. Este tipul de activitate unde cunostintele si capacitatile sunt transferate de la o arie curriculara la alta. Prin intermediul acestor activitati se urmareste atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un context integrat.

Transdisciplinaritatea vizeaza o organizare globala, multinivelara a unor discipline, pe o tematica ce implica o diversitate de continuturi si activitati de învatare ce converg catre atingerea obiectivelor din mai multe arii curriculare.

"Cunoasterea mediului înconjurator, clasa a II-a. Activitati de învatare" este un argu­ment în acest sens, deoarece continuturile aferente unitatilor de învatare si activitatile de învatare acopera obiective de referinta specifice ariilor curriculare « Limba si comunicare », « Matematica si stiinte », « Arte », « Educatie fizica si sport »  si, nu în ultimul rând, a ariei curriculare « Om si societate ».

Transdisciplinaritatea recomandata de programa scolara a disciplinei, obiectivata si în prezenta lucrare în activitati transdisciplinare, reprezinta un  beneficiu pentru elev. Argumente:

.   Elevul beneficiaza de o diversitate de stimuli si conditii care fac ca acesta sa devina progresiv interesat, motivat, atent, curios pentru a sti, a cunoaste, a actiona în conformitate cu anumite cerinte, valorificându-si cunostintele si expe­rientele, capabil, în egala masura, de a aprecia si exprima rezultatele activitatii proprii si ale grupului din care face parte;

.   Elevul cerceteaza lumea reala în ansamblul ei si nu fragmentat, el recepteaza informatii despre mediul înconjurator continuu, situatia impunând o învatare interactiva;

.   Elevul este activ pe tot parcursul activitatilor, situatiile practice în care  rezolva sarcinile de lucru îl determina sa fie dinamic, finalitatea actiunilor sale  având conotatii formative reale;

.   Instruirea elevului nu se produce în mod verbalist si livresc, ci prin actiuni  de investigare, observare, exersare, aplicare;

.   Realizarea unui echilibru între activitatea individuala si activitatea de grup se produce plasând activitatea frontala într-un plan secundar;

.   Activitatile transdisciplinare conduc copilul spre investigarea unor teme conglomerat, evitând abordarea fragmentata a unei probleme de studiu, facilitând  si învatatorului o astfel de organizare a lectiei, locul secventelor distincte, adesea fara punti între ele, luându-i tema care deschide, atât învatatorului, cât si copilului  itinerarii flexibile, respectiv demersuri pedagogice globale, scenarii didactice unitare, iar copilului anulându-i granitele dintre discipline, permitându-i corelatii, asocieri, determinarea cauzelor si efectelor proceselor/fenomenelor din mediul  înconjurator etc.

De asemenea, activitatile transdisciplinare favorizeaza elevul, pentru ca:

.   permit acestuia sa se exprime liber, sa contribuie în stilul sau la  aprofundarea temei studiate;

.   sunt respectate particularitatilor individuale ale elevului, ritmul propriu de lucru al acestuia,  diferentierea învatarii se realizeaza eficient, iar evaluarea lui se raporteaza la performantele reale si, în nici un caz, dupa modul în care el s-a ajuns în timp pentru rezolvarea unei sarcini;

.   contributia copilului la realizarea temei este în conformitate cu potentialul intelectual, implicit cu aptitudinile si nevoile sale;

. pe parcursul abordarii unei teme, rolul învatatorului este de îndrumator al salii, el dirijeaza si controleaza activitatea elevului, care este factor activ a ceea ce întreprinde, prin rezolvarea sarcinilor de lucru;

.   rezolvarea cerintelor de lucru pe grupe, în echipe, dezvolta spiritul de cooperare al elevilor;

. solicita elevii sa-si valorifice experienta de cunoastere, orientându-i spre acumularea de noi cunostinte, formarea de noi deprinderi, abilitati, atitudini, comportamente;

. ofera elevilor, înca de la intrarea în scoala, cadrul propice investigarii, descoperirii ca baza în formarea unor strategii de cercetare, de rezolvare a unor situatii problematice, de exprimare de opinii completate cu argumentari;

. prezinta copilului programul zilnic de lucru si odihna, constientizarea activitatilor zilnice, modul de îmbinare al acestora, dozarea efortului, îl deprinde sa fie organizat;

. faciliteaza învatatorilor si parintilor o evaluare de progres a copilului, acestia putând stabili cu precizie cauza si momentele în care sunt oportune interventiile asupra copilului;

. faciliteaza utilizarea unor multiple si variate surse-suport pentru activitatile ce urmeaza sa le întreprinda elevul si deschide cadrul de comunicare si relationare  cu alte persoane care pot avea influenta educationala asupra lui;

.   dezvolta elevului creativitatea, încrederea în sine, libertatea de exprimare si actiune.

Activitatile transdisciplinare, prin urmare, completeaza activitatile mono­disciplinare, facilitând o abordare eficienta a continuturilor, contribuind la atingerea unor finalitati formativ-educative din arii curriculare diferite.

Fructficarea elementelor de transcurricularitate în lectiile de desen

Întrucât experienta cognitiva este îmbogatita prin satisfacerea trebuintei de cunoastere, stimularea acestei trebuinte ar trebui sa determine stimularea si dezvoltarea potentialului creator. Am utilizat ca metode de baza experimentul natural (variabila independenta fiind trebuinta de cunoastere), observarea si analiza desenelor. În prima parte a acestei etape, am identificat domeniile si problemele care declanseaza atentia involuntara a elevilor si am desfasurat lectii de stiinte. Observatiile mele mi-au relevat faptul ca scolarii din clasa I sunt interesati de lumea plantelor, viata animalelor, pe când cei din clasa a III-a, de realizarile tehnice ale omului, de vulcani, de cutremure de cosmos.

Noile cunostinte au fost transmise prin lectiile de stiinte. Am stimulat motivatia pentru aceste continuturi prin noutatea si neobisnuitul cunostintelor, prin natura sarcinilor de invatare (elevii au fost pusi sa exploreze, sa faca mici experimente, sa identifice cauzele fenomenelor, sa anticipeze consecintele, sa-si exprime parerile), prin valorificarea valentelor afective ale lectiilor, prin utilizarea cooperarii si competitiilor, prin prezentarea materialelor didactice atractive si relevante.

În timp, au fost organizate urmatoarele lectii : la clasa I, animale domestice (mediul si modul de viata, obiceiuri), pasari (specii, fenomenul de migratie), padurea (importanta pentru om, ocrotirea ei), anotimpurile, iar la clasa a  III-a, ziua si noaptea, apa în natura, fenomene atmosferice, simturile omului, cosmosul, vulcanii, cutremurele, curiozitati din lumea mamiferelor. Transmiterea acestor continuturi s-a realizat prin intermediul metodelor activ-participative: experimentul, observarea sistematica si independenta, problematizarea etc. În urma acestor lectii a urmat desenul cu tema libera.

Prin analiza desenelor realizate, am surprins urmatoarele aspecte:

.   în desenul copiilor apar imediat elemente compozitionale care se bazeaza pe cunostintele nou asimilate;

.   la clasa I se amplifica flexibilitatea si-în timp-fluiditatea;

.   la clasa a III-a s-au produs modificari rapide la nivelul fluiditatii;

.   în cazul în care desenul urmeaza imediat activitatii de cunoastere, desi copiilor li se spune sa deseneze ceea ce vor ei, elementele compozitionale sunt aceleasi la întreaga clasa, semn ca originalitatea se diminueaza. În cazul în care copilul este preocupat de teme pe care le cunoaste cu mai multa vreme înainte, elementele compozitionale încep sa se diferentieze.

Am formulat urmatoarele concluzii:

.   informatiile, modelele de actiune însusite prin declansarea si satisfacerea curiozitatii copilului sunt reflectate în desenele lui;

.   noua experienta apare mai evidenta în desen, unde se remarca modificari la nivelul fluiditatii si flexibilitatii plastice;

.   relatia dintre trebuinta de cunoastere si potentialul creativ este mijlocita de didactica, utilizata pentru a satisface aceasta trebuinta.

 

 Bibliografie:

1.Programa scolara pentru clasele I si a II-a, Bucuresti, 2004

2.Veres , S. - Tehnici  noi utilizate în cadrul letiilor de desen pentru dezvoltarea creativitatii elevilor -  Lucrare metodico-stiintifica pentru obtinerea gradului didactic I

       

Educatia civica si exigentele psihopedagogice

ale realizarii ei

                                                                                           Înv.Hideg Ana

                                                                   scoala "Lucian Blaga" Jibou

 

Ax central al educatiei morale, educatia civica a constituit o permanenta în preocuparile si programele de guvernare, organizare si dezvoltare sociala, de când s-au diferentiat si individualizat atributele constiintei de sine a comunitatilor umane. Desi continutul si obiectivele sale s-au modificat continuu,  odata cu diversificarea si cresterea gradului de complexitate al vietii sociale, finalitatea practica a ramas aceeasi: pregatirea tinerei generatii pentru o buna adaptare si integrare în sistemul exigentelor si valorilor propri comunitatii sau poporului la momentul istoric dat. De aceea, determinatia cea mai stabila a obiectivelor educatiei civice a fost si continua sa fie ,,formarea unor buni cetateni". Semnificatia acestei sintagme difera în functie de criteriile si scarile valorice impuse de optiunile si dominantele politice si ideologice. În cazul unei societati democratice ,,a fi un bun cetatean" înseamna  a-ti cunoaste si exercita cât mai deplin drepturile, a avea initiativa si a întreprinde, pe cont propriu, actiuni care pot conduce la optimizarea si progresul vietii comunitare, a-ti asuma raspunderi si obligatii care sa vina în sprijinul satisfacerii unor nevoi sociale si generale.

Conceperea si proiectarea programei si procesului viu al eductiei civice într-un regim democratic presupune tratarea individului ca subiect activ, liber, critic, el fiind orientat si format pentru a întelege, interpreta si evalua orice influenta educationala, pentru a deveni capabil sa faca optiuni în cunostinta de cauza, sa participe, în raport cu posibilitatile si capacitatile sale, la conservarea si dezvoltarea patrimoniului material si spiritual  al comunitatii.

Învatatorului îi revine o sarcina complexa. El este chemat sa ofere copilului posibilitatea de a-si forma o imagine adecvata, obiectiv-critica  despre eterogenitatea si complexitatea vietii sociale, despre pluralitatea opiniilor si a criteriilor de evaluare-alegere în sfera evenimentelor si manifestarilor spirituale. Prin procedee si activitati diferentiate, de ordin teoretic si practic, el trebuie sa asigure formarea si consolidarea unor structuri si mecanisme psiho-comportamentale suficient de operante pentru a permite o orientare independenta si, totodata, socialmente compatibila în multitudinea situatiilor concrete de viata.

Atât sub aspect teoretic, cât si practic, educatia civica a fost regândita în coordonate noi. Se cauta evidentierea comportamentelor psihico-cognitive, motivationale, afective, volitionale, atitudinale structurii civice a personalitatii. Vizând în mod direct stabilirea unor raporturi optime între aspiratie si realitate, între tentatie si abstinenta, între drepturi si obligatii, educatia civica angajeaza personalitatea la nivelurile sale cele mai complexe-psihologic si psihosocial.

scoala primara este prima veriga a sistemului de învatamânt, ei revenindu-i un rol central si îsi va pune amprentele pe întreaga dinamica a comportamentului civic. Din acest punct de vedere, primii patru ani de scoala au aceeasi importanta, pentru modelarea comportamentelor moral-civice, ca si cei sapte ani de acasa.

Învatarea experientiala

resursa educationala în pregatirea elevilor

prin orele de educatie pentru sanatate.

                                                                                          Înv.Moldovan Eva

                                                                         scoala "Lucian Blaga " Jibou

                                                              " Miluita noastra mâna,

                                                               inima duioasa,

                                                               grija noastra iubitoare,

                                                               calda noastra casa,

                                                               toate-s partea fara care n-ar

                                                               mai fi cântarea.

                                                           -Ce-ar fi fara noi pustiul, calea

                                                          si-nvatarea?"

                                  

Cresterea, educarea si dezvoltarea copiilor constituie expresia fundamentala a preocuparii omului pentru om. Educatia din cadrul familiei are un caracter mai putin organizat, în comparatie cu institutiile specializate.

Raportându-ne la educatia pentru sanatate ca aspect al demersului educational, e necesar sa reamintim ca formarea deprinderilor igienice începe în familie si este completata în gradinita si, mai târziu, în scoala.

Pentru aceasta latura a educatiei sunt la fel de importante atât formarea unor moduri de executie corecta a deprinderilor, cât si formarea motivatiei necesare pentru efectuarea anumitor activitati igienice.

Ce este învatarea experimentala? Este o "învatare prin experienta", la care elevii sunt solicitati si implicati în activitate, fapt ce duce la schimbarea de comportament.

Experienta reprezinta o situatie problematica, asemanatoare celor din viata de zi cu zi, în care sunt implicati elevii. Crearea acestei situatii problematice este responsabilitatea educatorului si, pentru a crea o situatie problematica, pot fi folosite diferite tehnici de predare  (jocul de rol, clasificarea valorilor, studiul de caz, munca în echipa, simularea, demonstratia, lucrul cu pliantele, brainstormingul, muzica, etc.)

Modul învatarii experientiale are urmatoarele etape: experienta concreta, analiza (se bazeaza pe observatie si reflectie), generalizarea­, care are la baza enuntarea de concepte abstracte si generalizare aplicarea-testarea implicatiilor, conceptelor în situatii noi.

Rolul învatatorului (în prima etapa - experienta) este acela de a genera o experienta si de-a asista grupul în parcurgerea acesteia. Metode: joc de rol, studiu de caz, demonstratia, selectie fortata, prezentare, etc.

Învatarea experientiala are urmatoarele caracteristici :

·                    directionata spre sine;

·                    orientata spre satisfacerea unei nevoi imediate;

·                    participativa;

·                    reflectativa;

·                    sursa de feedback;

·                    centrata pe respectul pentru participant;

·                    realizata într-o atmosfera de siguranta;

·                    desfasurata într-un mediu confortabil;

Cele mai multe dintre tehnicile de învatare se concentreaza pe participarea si interactiunea în grup. Ele ofera elevilor posibilitatea de a pune întrebari, de a împartasi idei sau de a discuta continutul informatiei.

Învatarea apare într-un mediu care confera încredere, este bazata pe respectul mintal si consideratia pentru intimitatea persoanei.

Orele de educatie pentru sanatate trebuie sa ocupe un loc prioritar în activitatea educativa, deoarece vin sa corecteze, completeze si sa formeze deprinderi igienice fara de care omul n-ar putea fi creatia Dumnezeiasca completa.

 

Continutul lectiilor de desen

-mijloc de stimulare a  potentialului creativ

                                    

                                          Înv. Hideg Ana -Scoala ,, Lucian Blaga  " Jibou

                                          Înv. Veres Sanda -Scoala ,,Lucian Blaga"  Jibou

                                               ,,Când arta va deveni un bun  comun

 -ca lumina  soarelui-

 atunci vom fi facut înca un pas, si poate cel mai

                                                        temeinic spre adevarata civilizatie"

                                                                                    N. Tonitza

Urmarindu-se introducerea unor tehnici de informatizare la clasele mici, aceasta nu exclude, ci presupune cultivarea sensibilitatii artistice, prin rolul acordat muzicii, artelor plastice, pentru stimularea creativitatii, dimensiune necesara în toate domeniile de activitate.

Limbajul artei, cu preponderenta al artei plastice, fiind cel mai adecvat nevoii de dezvoltare a creativitatii la toti indivizii, în toate domeniile vietii materiale si spirituale, ne duce cu gândul la educatia în viitor, privind-o ca un aspect complementar între cele doua dimensiuni ale civilizatiei, stiinta si arta, acestea fiind modurile cunoasterii umane. Fiind considerata ca cea mai valoroasa resursa a unei colectivitati, se apreciaza ca, în viitor, creativitatea va fi tot mai mult solicitata.

Civilizatiile viitorului vor avea sansa de a supravietui mai mult, cu cât vor fi mai creative.

Înscrierea învatamântului pe traiectoria reformei se axeaza tot mai mult pe aducerea în prim plan a personalitatii elevului, cu accent pe educarea creativitatii acestuia, pregatindu-l astfel spre a se încadra în societatea actuala.

Educarea creativitatii în raport cu particularitatile de vârsta, mediul cultural, dotare genetica va permite sa culegem, în societate, creativitatea pe care o semanam în scoala.

La 6 -10 ani, scolarul dispune de un potential creativ sustinut de manifestarea pregnanta a trebuintelor de cunoastere, de independenta si de relatie interpersonala, stimularea acestor trebuinte conducând la întretinerea si potentarea manifestarilor creative ale scolarilor.

Mai mult decât alte activitati, activitatile incluse în aria curriculara ,,Arte" (educatie plastica, educatie muzicala) constituie cadrul cel mai generos de activare si stimulare a potentialului creativ.

Prin arta, cele doua simturi privilegiate, auzul si vazul, învata sa asculte muzica devenirii interioare a lucrurilor si faptelor. Arta îl pregateste pe copil sa traiasca în frumusete,  în armonie, sa recepteze frumosul si sa vibreze în fata lui. Cuvintele, sunetele, gesturile, formele plastice, culorile sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorintelor, asteptarilor, relatiilor cu ceilalti, a problemelor. Mijloacele artei devin, pentru copil, unelte autentice de rezolvare curajoasa si cu stiinta  a problemelor de echilibrare, de armonizare, de modulare a spatiului în care traieste si se joaca, de automodelare.

Reluând ideea lui A. Gramschi, ca arta este un educator pentru ca este arta, profesorul  I. Neacsu  precizeaza: ,,Prin bucurie si prin traire, elevul va reasimila în adâncime si înaltime frumosul si armoniosul prezente ca paternitate si realitate, ca sensibilitate si rationalitate."

Prin  arta se dezvolta sensibilitatea senzoriala, dar si cea artistica si delicatetea comportamentala. Sensibilitatea artistica se construieste pe baza afectivitatii, intuitiei si fanteziei, în functie de maiestria educativa a adultului si de caracteristicile mediului în care se formeaza. Desi determinata genetic, ea se modeleaza prin educatie, pentru ca personalitatea copilului este rezultanta actiunii conjugate a factorilor ereditari, de mediu si de educatie, iar ea nu se poate configura adecvat decât prin considerarea si actiunea lor paralela".

Artele plastice înseamna, pentru copil, un mijloc de exprimare, de manifestare si exteriorizare a lumii sale interioare, a tendintelor si aspiratiilor sale. Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat scolarului. Acest limbaj  are misiunea de a echilibra si armoniza relatiile copilului cu natura, cu ceilalti, cu sine. Învatatorul nu va cere copilului sa reproduca, sa execute cu maiestrie asemanarea, pâna la identificare cu înfatisarea naturii, care, oricum, este, în mod permanent, alta. Daca ar actiona asa ar face din copil un inapt în ceea ce priveste creatia artistica, l-ar îndeparta de arta si l-ar înstraina de propriile posibilitati creative. Rolul învatatorului este de încurajare, de sensibilizare a copilului în fata frumosului, de instrumentare a acestuia cu limbajul si operatiile specifice artei plastice. Procedând astfel si dovedind empatie si respect neconditionat, învatatorul îl ajuta cu adevarat pe copil sa se autodescopere, sa se armonizeze cu sine, sa se descopere si sa rezolve problemele de compozitie si de tehnologie  artistica. Cunoscând limbajul artei plastice, precum si particularitatile individuale, învatatorul poate actiona creativ în vederea dezvoltarii potentialului creativ.

Se impune cu obligativitate descoperirea si exersarea predispozitiilor artistice care sunt aproape generale:

·        simtul culorii actualizat treptat, în prezenta atributelor cromatice ale naturii (culori calde, culori reci, pete fuzionate, pete vibrate, pete plate) se manifesta la toti copiii; la cei real înzestrati se manifesta printr-o voluptate iesita din comun, pentru culori în acorduri stralucitoare, neasteptate;

·        simtul formei se manifesta prin pornirea launtrica de a o aprecia mental sau cercetând cu mâna înainte de a o fixa pe hârtie;

·        simtul ritmului are o nuanta de echilibrare fizico-comportamentala, dar si de armonie; se manifesta prin respingerea energica a uniformitatii; ritmul liniilor, culorilor, formelor va deveni si va reflecta  ritmul demersurilor psihice.

Desi nu este un artist, scolarul elaboreaza plastic, cu imensa placere. Lucrând cu pensula sau cu creioane colorate, manifesta o atitudine de uimire în fata realitatii si în fata propriilor produse. Sensibilitatea micului scolar contribuie la perceperea frumosului, cu precadere în natura. Este capabil sa admire, sa se bucure, sa exclame în fata armoniilor formelor si culorilor compuse de natura. Este preludiul viitoarei conduite creative.

Cu scopul de a evita limitarea creativitatii, actuala programa în domeniul artelor plastice a eliminat sintagma ,,dupa model" si ,,libere". Învatatorul îl va instrumenta pe elev cu principalele elemente de limbaj plastic si îl va stimula sa le reproduca, sa le transforme (prin modificari, disocieri, omisiuni, formari, exagerari), sa le asocieze (prin juxtapunere, multiplicari, asamblari, suprapuneri). Aceste elemente sunt:

·              punctul plastic , static sau dinamic, pe care elevul îl va multiplica, supradimensiona, antrena în miscare, va opera cu puncte pe care le va concentra sau risipi, distribui egal sau inegal;

·              forma plastica spontana (creata prin scurgere, stropire, pulverizare) sau elaborata (prin analiza, asamblarea formelor naturale); aceste forme plastice vor fi supuse descompunerii, amplificarii, combinarii unor elemente ale întregului;

·               culorile sunt supuse operatiilor de amestecare, juxtapunere, contrastare (contrastul culorii în sine, contrastul deschis-închis, contrastul cald-rece , contrastul complementar, contrastul simultan, contrastul de cantitate);

·              linia-elevul învata sa exprime prin linie energie, miscare, spatialitate, sa separe, dar si sa unifice;

·              compozitia plastica rezultata din organizarea relatiilor dintre elementele compozitionale;

·              spatiul plastic rezultat din ordonare unitara si expresiva a elementelor plastice; scolarul îl poate realiza aglomerat, dar si dispersat, apropiat, dar si departat, conferindu-i delicatete sau vigoare.

Elementele de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnica:

·              dactilo-pictura confera flexibilitate, abilitate în folosirea degetelor si favorizeaza armonizarea culorilor prin combinarea lor;

·              tehnica tamponului îi ofera copilului libertate în alegerea materialelor si mijloceste fuzionarea culorilor;

·              tehnica stampilei poate fi aplicata si în lucrarile colective; suportul stampilei este variat, ceea ce genereaza receptivitatea copilului pentru posibilitatile oferite de natura;

·              tehnica conturului permite ordonarea elementelor compozitionale, echilibrarea compozitiei; conturul si culoarea se sustin reciproc;

·              tehnica pieptenului implica un studiu despre linii orizontale, verticale, oblice, ondulate, totul conducând la efecte deosebite;

·              tehnica scurgerii si suflarii dezvolta sensibilitatea pentru armonia cromatica.

Toate aceste continuturi si operatii specifice educatiei plastice sunt interiorizate si,  mai târziu, aplicate în alte acte creative. Educatia creativa la vârsta scolara devine din ce în ce mai mult nu numai un deziderat, ci si o realitate.  

Bibliografie:

1.Calin ,M.-Educarea creativiatii în Teoria educatiei, Ed. ALL, Bucuresti, 1996

2.Hideg, A.-Dezvoltarea creativitatii elevilor în cadrul lectiilor de desen, Lucrare stiintifico-metodica pentru obtinerea gradului didactic I

3.Neacsu ,I.- Motivatie si învatare, E. D. P., Bucuresti, 1978

4.Pavel , V.-Ora de desen, Sugestii, Ed. Muntenia,Constanta, 1996

5.Popescu-Neveanu, P.-Creativitate si învatare în ,,Revista de Pedagogie", 1/1980

6.Programa scolara pentru clasele I si a II-a, Bucuresti, 2004

7.Roco, M.-Probleme ale stimularii creativitatii individuale, în ,,Revista de psihologie , 1-2/1991

8.Stoica, A.-Creativitatea elevilor. Posibilitati de cunoastere si educare, E. D. P., Bucuresti, 1993

9.Ţopa, L.-Creativitatea, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980

10.Veres, S.-Tehnici  noi utilizate în cadrul lectiilor de desen pentru dezvoltarea creativitatii elevilor, Lucrare metodico-stiintifica pentru obtinerea gradului didactic I

       

         

Evaluarea 

barometrul activitatii scolare

pentru învatator si elev

                                                                                                     Înv. Borzan Irina      

                                                                                              scoala ,,Lucian Blaga"  Jibou

Schimbarile din viata sociala din ultimii ani, framântarile si evenimentele sociale au impus o noua abordare a conceptelor scolare. Noul si actualul curriculum din învatamânt propune o abordare moderna a procesului de învatamânt. Se urmareste astfel trecerea de la un învatamânt bazat numai pe achizitie si acumulare la un învatamânt modern, în care elevul este înzestrat cu mijloacele si instrumentele necesare formarii lui ulterioare. De asemenea, partea de comportament se urmareste a fi realizata nu prin impunere, ci prin întelegerea unor norme si acceptarea lor liber consimtita. De asemenea, se urmareste eliminarea stresului cotidian existent, elevului dându-i-se  posibilitatea de exprimare si de manifestare. Evaluarea, ca barometru al achizitiilor, ramâne aceeasi parte importanta în procesul învatarii. Este necesar sa vedem daca în cadrul învatarii elevul si-a însusit toate instrumentele cu care noi dorim sa-l înzestram. Atât munca învatatorului, în raport cu continutul programei. Fiecare pas facut deschide noi orizonturi, da noi posibilitati. Ca într-o structura de tip piramidal, fiecare                "caramida informationala" devine suportul a doua sau mai multe astfel de caramizi. De aceea tinând seama si de particularitatile individuale si de vârsta, evaluarea este momentul în care se face bilantul, putându-se apoi trece mai departe.

O evaluare sistematica si corect facuta,  are ca rezultat o activitate eficienta, atât a elevului, cât si a cadrului didactic.

Se trece astfel de la o evaluare comparativa, a carei functie principala este de a clasifica elevii, la o evaluare criteriala, una corectiva  si constientizata. Aceasta are rolul de a furniza informatiile functionale, de a situa elevii în raport cu atingerea rezultatelor prevazute în documentele scolare si de a oferi solutii de ameliorare a rezultatelor scolare. Se doreste ca elevul sa i se ofere informatii suplimentare în functie de dificultatile constatate, pentru a-i facilita învatarea si se urmareste participarea activa si autonoma a elevului, cu scopul de a constientiza propriile dificultati.

Importante sunt toate tipurile de evaluare: initiala, formativa si sumativa, dar accentul este deplasat în functie  de specificul vârstei si competentele elevului.

În mod corect, dupa fiecare unitate de învatare se realizeaza evaluarea - prin probe orale, scrise sau practice.

Tehnicile de  lucru trebuie astfel alese încât sa dea posibilitatea elevului si învatatorului sa afle cu exactitate progresele realizate. Se îmbina astfel raspunsurile cu alegere duala, raspunsurile cu alegere multipla, itemi tip pereche, textele lacunare, eseul semistructurat, eseul structurat, eseul liber.

La clasa a II-a, la Limba româna, dupa prima unitate de învatare, « Cartea », în proba de evaluare, elevii au avut cinci exercitii de efectuat. La primul exercitiu, elevii au trebuit sa spuna cum se numeste învelisul unei carti, ce alcatuiesc doua foi si ce se scrie pe prima coperta, deci trei sarcini de lucru.    Rezolvarea unei sarcini era suficienta, doua-bine, trei-foarte bine. La al doilea exercitiu trebuiau sa scrie denumirile a sase imagini, câte doua pentru fiecare treapta de calificativ. La exercitiul trei aveau de pus în ordine alfabetica mai multe cuvinte, câte trei pentru fiecare treapta de calificativ. La urmatorul exercitiu aveau mai multe litere la dispozitie: m, o,  r, i, e, t, iar ei trebuiau sa formeze (toate) cel putin trei cuvinte pentru suficient, 6 pentru bine si 10 pentru foarte bine, iar la ultimul exercitiu aveau de alcatuit trei propozitii cu trei cuvinte date. Rezolvarea tuturor exercitiilor implica atât cunostinte de alfabet, de structura a unei carti, precum si activa gândire a elevului, punându-l sa gaseasca toate cuvintele care contineau un numar limitat de litere, apoi alcatuirea de propozitii.

Într-o alta proba de evaluare s-a urmarit capacitatea elevilor de a emite si recupera un mesaj oral, de a formula raspunsuri, de a pune întrebari, sau de a dialoga dupa niste imagini date. Ei trebuiau sa-si imagineze ce întrebare poate sa puna elevul din imagine la un raspuns dat, sau ce raspuns a dat fetita la întrebarea pusa. Apoi au trebuit sa realizeze un dialog.

Au trebuit apoi sa gaseasca o formula de adresare la începutul unui dialog, o formula de încheiere pentru un dialog, sa formeze diferite mesaje.

Astfel elevii au trebuit sa desprinda informatiile dintr-un mesaj, sa distinga sensul cuvintelor si sa semnaleze prin replici corecte întelegerea mesajului scris.

Au fost pusi în situatia de a initia sau încheia un schimb verbal, de a identifica obiecte sau persoane, sa formuleze întrebari si raspunsuri, sa ofere informatii, si sa-si exprime parerile în legatura cu un fapt.

Evaluarea odata realizata, trebuie interpretata de catre învatator si iar activitatea urmatoare trebuie sa porneasca, avându-se în vedere  rezultatele evaluarii. Se pot lua astfel masuri corective a activitatii  sau de simulare si ameliorare.

Fiind constienti de propriile capacitati si posibilitati, dar si de dificultati pe care le întâmpina, elevii au astfel posibilitati de comunicare, cooperare, colaborare si autoevaluare, atât la nivelul grupului, al clasei, cât si la nivele sociale, depasind granitele  scolii.

                                           

           

 Meridiane pedagogice                          

Crearea claselor responsabile

                                                                                      Înv. Daniela Coste

                                                                             scoala ,,Lucian Blaga" Jibou

La sfârsitul scolarizarii, fiecare dascal are niste asteptari din partea elevului:

.   sa gândeasca pe cont propriu

.   sa-si exprime ideile clar

.   sa comunice eficient

.   sa-si asume responsabilitati

.   sa aiba grija unul de altul

.   sa se înteleaga cu altii

.   sa aiba spirit critic

Prin acest proiect se urmareste dezvoltarea, consolidarea întarirea culturii democratice în rândul copiilor. Metodele propuse sunt:

.   încurajarea copiilor de a face alegeri

.   asumarea responsabilitatii pentru propriile decizii

.   exprimarea cu curaj a propriilor idei

.   respectarea stilurilor, abilitatilor, temperamentelor diferite ale

colegilor

.   folosirea abilitatilor de învatare prin cooperare

.   dezvoltarea competentelor de gândire critica

.   practicarea gândirii eficiente

Scopul programului îl constituie dezvoltarea valorilor care promoveaza comportamentul, responsabilitatea si toleranta în rândul copiilor din scoala primara, în rândul cadrelor didactice si a parintilor.

Obiectivele programului

* cresterea numarului de cadre didactice care folosesc practicile ,,Întâlnirii de dimineata", pentru a încuraja toleranta, empatia, rezolvarea prin comunicare a problemelor;

La aceasta întâlnire, elevii se aduna la începutul zilei pentru a se saluta unul pe altul, pentru a asculta cu atentie gândurile colegilor de clasa în legatura cu o problema ridicata de unul dintre copii.

Întâlnirea de dimineata este o reprezentanta a unei mici comunitati democratice, o oglinda a societatii pe care încercam sa o constituim.

Comunitatea creaza un sentiment de apartenenta. Membrii ei traiesc într-o societate mai larga, dar sunt legati unii de altii prin valori si interese comune.

O clasa protectoare, democratica, functioneaza pe premisele ca fiecare om, fiecare copil doreste:

·        sa cunoasca

·        sa lucreze

·        sa se bazeze unul pe altul

·        sa-si arate încrederea

Întâlnirea de dimineata doreste sensibilizarea tuturor membrilor de a acorda atentie celorlalti. Învatatorul îsi asuma rolul de coordonator, iar activitatea devine interactiva si plina de viata. El:

.   sprijina

.   mediaza conflictele

.   furnizeaza informatii

.   împaca

.   implica toti elevii

.   activeaza

.   încurajeaza initiativele

.   faciliteaza

.   gestioneaza

.   initiaza anumite momente

Un alt factor de baza este comunicarea eficienta, adica "sa asculti cu ochii" stirile zilei :

   SALUTUL   se desfasoara în sala de clasa, unde elevii sunt asezati în semicerc, pentru a se putea vedea unii pe altii. Astfel, constientizeaza ca sunt importanti. (planse cu formule de salut)

   ÎMPĂRTĂsIREA este momentul în care doi/trei elevi prezinta evenimentele importante din viata lor. Colegii pot pune trei, patru întrebari pentru a primi informatii.

   ACTIVITATEA DE GRUP  este un moment dinamic, la care participa toti elevii; este atractiv si relaxant, deoarece de desfasoara, de regula, sub forma de joc.

   sTIRILE ZILEI  se pot realiza pe o coala de hârtie sau pe tabla. Înseamna o informare legata de continutul unei lectii, date istorice, evenimente mai importante din viata comunitatii locale, zile onomastice si aniversari.

Discutia se poarta pe baza planselor folosite la clasa pentru orele de limba si comunicare, matematica, stiinte, istorie, geografie, muzica.

Întâlnirea de dimineata înseamna pregatirea elevului pentru activitatea din ziua respectiva si trecerea de la activitatea din familie, de pe strada, mediul înconjurator, la activitatea de învatare.

Comunitatile solide si sanatoase, clasele responsabile recunosc rolul important al fiecarui individ ca membru cu drepturi si responsabilitati egale cu toti ceilalti.

Cadrele didactice trebuie sa-i ajute pe elevii lor sa aiba un sentiment al apartenentei, identitatii si valorii de sine, iar, în schimbul acestui ajutor, copiii au responsabilitatea de a participa activ, cu toleranta, simpatie, întelegere si respect reciproc.

 

Profesiunea de dascal - daruire de sine

                               înv. Moldovan Eugenia

                                                                                   scoala "Lucian Blaga" Jibou

Profesiunea de dascal ar putea fi definita drept conditia umana, cu alte cuvinte preocuparea de a ameliora în permanenta pe plan spiritual. Prin urmare, dupa obtinerea calificarii nimeni nu poate ramâne în afara studiului fara riscul descalificarii, deoarece nimic nu este mai daunator viitorului dascal decât formarea sentimentului de "suficienta" de sine. Sunt necesare în continuare initiative, actiuni concrete, antrenare ritmica, care sa determine mobilizare totala, reala si efectiva a cadrului didactic, indiferent de specialitatea sa, pe linia ridicarii permanente a nivelului de cunostinte, prin utilizarea eficienta a tuturor formelor de perfectionare a pregatirii profesionale si pedagogice.

Nobila munca de autoperfectionare continua a educatorului si de a sadi ceva din fiinta sa în fiecare activitate cu tineretul se cere facuta cu multa pasiune, cu multa dragoste, asa cum au facut-o atâtia ctitori de scoala româneasca: N. Iorga, T. Vianu, G. Calinescu s.a. Acestia au înteles ca a fi un bun sau mare dascal nu înseamna numai a avea fisele ultimelor noutati pe care sa le comunice cu "emfaza calculata", ci înseamna a fi un bun pedagog si patriot, adica a iubi pâna la daruire totala omul, tânarul care vine încrezator sa "devoreze" idei, înseamna a iubi cu ardoare tara cu viitorul ei, sa cultive în toate împrejurarile cel mai scump tezaur al inimilor noastre, care este limba româneasca, sa cerceteze obiceiurile si datinile stramosesti, care trebuie pastrate cu sfintenie si transmise nealterate generatiilor urmatoare.

Privit din aceasta perspectiva, dascalul este chemat sa se racordeze la cerintele vietii, sa se implice total în lupta pentru o noua calitate  în învatamânt, în solutionarea problemelor pe care le pune integrarea acestuia în cercetare si productie. Calitatea muncii acestuia este data nu numai de ceea ce stie sa faca, ci, mai cu seama, de felul cum realizeaza ce trebuie sa înfaptuiasca, de orizontul sau spiritual, de forta, adâncimea si cuprinderea întelegerii, gândirii si intuitiei sale, de vibratia si tensiunea intelectuala si afectiva pe care le investeste si cu care îsi înzestreaza munca.

De la omul scolii societatea pretinde calitate si eficienta maxima, instructia si educatia fiind socotite ca investitia cea mai importanta, o investitie facuta de om si pentru om, rezultatele materializându-se în constiinte, convingeri, sentimente si atitudini. Aceasta presupune un efort permanent de informare si de încorporare fireasca a noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii în activitatea teoretica si practica, conditie esentiala a mentinerii în actualitate a oricarui educator care se vrea competent si eficient.

Orice dascal îsi aminteste cu placere anii de scoala si retraieste tainica nadejde cu care si-a ales aceasta cariera: de a nu trai inutil, închis în preocupari marginite, ci de a mai avea o familie. Nu e o simpla metafora vorba "dascalul e al doilea parinte al copilului", ci o realitate. N-au oare dascalii, dupa împrejurari, toata severitatea, toata ambitia, toata duiosia, toata amaraciunea si tot orgoliul adevaratilor parinti? Ba da! Pâna într-atât ca, adesea, elevii si studentii se înseala asupra valorii iubirii reale a dascalului, asa cum se înseala uneori asupra iubirii parintilor. Trebuie sa ajunga oameni în toata firea, sa traiasca departe de acestia, pentru a-si da seama de adevarata durere de inima ce sta la izvorul unei masuri aspre, a neînduplecarii, ce li s-a parut grozav de grea atunci, dar sub care era dorinta si truda de a-i face oameni.

Iata de ce etica dascalului se cade în mod special sa fie ireprosabila, pentru ca dascalii reprezinta principalul si cel mai înrâuritor model viu de comportament în viata elevilor. Un dascal transmite, odata cu cunostintele sale, si, de regula, fara sa-si dea seama, si modul lui de a fi, de a gândi, de a se comporta în societate si în viata, în raport cu oamenii, cu valorile spirituale si materiale ale poporului nostru; totul este sa le transmita într-un sens pozitiv, creator, care sa duca la configurarea nu a unui cetatean oarecare, ci a omului nou de care avem nevoie.

Din acest motiv, dascalul nu poate sa fie înlocuit de alte mijloace audiovizuale, de noile tehnici electronice de transmitere a informatiei. scoala, fara dascal, este o fictiune. Conceptia dupa care stiinta si tehnica duc la înlocuirea dascalului are un caracter dezumanizant, contrar însasi ratiunii de a fi a învatamântului. Rolul dascalului se va schimba, dar nu în sensul unei diminuari impuse de noile tehnici care vor fi introduse în procesul instructiv-educativ, ci într-unul opus, al cresterii misiunii sale, al aparitiei unor note definitorii noi ale profesiunii de dascal, izvorâte din pozitia noua a învatamântului, din noile sale valente informational-formative. Personalitatea umana nu poate fi decât creatia omului.

Încercarile de prefigurare a profilului dascalului de mâine nu pot sa nu tina seama si de faptul ca procesul de formare a personalitatii umane este rezultatul interactiunii dintre individ si societate, ca principalul factor care va asigura si în viitor aceasta interactiune între ansamblul relatiilor sociale si individualitatea umana în formare îl va constitui tot dascalul.

Suntem îndreptatiti, însa, sa vorbim de un dascal al viitorului ale carui principale trasaturi caracteristice trebuie sa fie o pregatire intelectuala superioara, multilaterala, care, pe fondul unei largi culturi generale, trebuie sa însumeze nu numai o solida specializare, dar si o temeinica pregatire pedagogica, psihologica, sociologica si, bineînteles, tehnica.

Cu privire la chemarea dascalilor, poetii, si adeseori marii gânditori - pedagogi, vorbind în mod figurant, le-au adus cele mai frumoase elogii. Au fost numiti "fauritori de suflete", "creatori de valori", "luminatori sau apostoli ai poporului", "învatatori ai neamului".Acesta este rolul cel mai frumos si cel mai compatibil cu misiunea dascalului si care va putea continua cu succes în toate timpurile, nefiind o obligatie, ci o necesitate nationala izvorâta din dragostea celor ce au fost educati în acest spirit.

Generalitati

despre modelul de program STEP BY STEP

pentru învatamântul primar

                                                                Înv. Moldovan Eugenia 

                                                         scoala ,,Lucian Blaga "Jibou

"Cu cât a vazut si a auzit mai mult un copil,

cu atât vrea el sa vada si sa auda mai mult"

(Jean Piaget)

Copiii mici îsi petrec o mare parte din timp încercând sa înteleaga lumea înconjuratoare. Curiozitatea naturala îi conduce pe copii sa puna întrebari, sa cerceteze si sa faca legatura între experiente actuale si din trecut. Un astfel de mod interogativ de abordare a vietii este apreciat si promovat de Programul Step by Step (S.b.S) pentru învatamântul primar.

La baza programului S.b.S pentru copii sta o credinta ferma în principiile democratiei. Atât programul prescolar, cât si cel primar încurajeaza copiii sa devina cetateni activi si sa aprecieze valorile inerente ale unui mod de viata democratic. Dascalii îi îndruma în efectuarea alegerilor, preluând raspunderea personala a acestor alegeri. Copiii din aceste clase democratice sunt încurajati în a-si formula si exprima propriile opinii. Se pun întrebari. Se sustin discutii.

Programului S.b.S pentru învatamântul primar pune în valoare respectul reciproc si responsabilitatea fata de cei din jur, onestitatea, civismul si seriozitatea. Adultii formeaza constient aceste trasaturi de caracter în relatiile zilnice cu copiii. Aceste trasaturi stau la baza dezvoltarii caracterului în programul S.b.S pentru învatamântul primar.

Modelul acestui program adera la filosofia, principiile si practicile deja cunoscute din proiectul pentru prescolari. Acesta include implicarea prin:

Ř     Participarea familiei

Ř     Didactici adecvate ce tin cont de personalitatea copilului

Ř     Pozitia centrala a copilului în abordarea demersului educational bazat pe individualizare

Ř     Centre de activitate în sala de clasa

Ř     Instruirea continua si sustinerea logistica a învatatorilor

Programul S.b.S pentru învatamântul primar este un model creat ca un raspuns serios la marile schimbari ce se petrec în societate. Necesitatea unei schimbari în învatamânt este de neînlaturat, daca luam în considerare fluxul de informatie din viata cotidiana, schimbarile atributiilor din institutiile traditionale si noile descoperiri privind activitatea mentala.

Autorii programului definesc urgenta numarul unu ca fiind aceea de a crea un nou model educational, care-l va face pe copil sa fie constient, chiar din clasa I, ca tot ce se întâmpla în viata este interdependent.

Învatatorii ajuta copiii în cadrul programului S.b.S pentru învatamântul primar sa-si atinga scopurile propuse printr-o expunere clara a modului de atingere a acestor scopuri. Copiii îsi pot atinge scopurile sub o multitudine de forme. Anticiparea consta în sfaturi, care sunt oferite presupunând un comportament pozitiv, nu sunt cerinte ferme exprimate de catre învatatori copiilor. Aceste îndemnuri sunt oferite într-o maniera binevoitoare care induce copiilor siguranta ca dascalul este încrezator în capacitatea copilului de a reusi.

Catre sfârsitul primului an, programul S.b.S pentru învatamântul primar va expune copiilor patru concepte puternice, care sunt centrale în proiectarea metodologiilor si modelului S.b.S.: comunicarea, preocuparea, comunitatea, relatiile. Comunicarea este conceptul cheie în deprinderile pedagogice în informarea despre citire, incluzând citirea propriu-zisa, scrierea, dezvoltarea vorbirii, ascultarea, ortografia, în artele plastice si în matematica. Preocuparea este tema care asigura impulsul necesar studiului cunostintelor despre natura, incluzând stiintele biologice, fizica si geografie, la fel ca si educarea caracterului. Comunitatea ajuta copiii si dascalii sa conceptualizeze interconexiunile dintre istorie, geografie si educatia civica. Relatiile, definite ca întelegerea interrelatiilor în viata, ajuta copiii sa-si formeze noi concepte din cele cunoscute si sa-si dezvolte o privire cuprinzatoare asupra lumii. Prin aceste concepte specifice, programul S.b.S pentru învatamântul primar stabileste patru obiective:

ü     Sa pregateasca indivizi dispusi sa se instruiasca toata viata

ü     Sa creeze un mediu de instruire bazat pe respect reciproc si pe principii democratice

ü     Sa asigure continuitatea si metode practice de dezvoltare

ü     Sa se asigure ca toti copiii vor dobândi deprinderi eficiente artistice, etice si practice pentru a lua parte cu succes la viata unei societati democratice

Proiectul conceptual al programului S.b.S pentru învatamântul primar se bazeaza pe o cercetare riguroasa, o retea teoretica solida si pe practici pedagogice încununate de succes ale unor pedagogi din întreaga lume.

"Dascalii cu adevarat înzestrati sunt cei care îsi aduc clasa la stadiul în care sa poata spune: <Fie ca sunt de fata ori nu, clasa îsi continua activitatea. Grupul si-a câstigat independenta.>"

(Maria Montessori)

Bibliografie:

1.     Kate Burke Walsh - Predarea orientata dupa necesitatile copilului

2.     Piaget, J. - A învata înseamna a inventa

3.     Montessori, M. - Educatia pentru o lume noua

 

             

Socializarea copilului la vârsta scolara mica

(6/7-10/ll ani)

                                                                                     Înv. Oniga Virginia

                                                  scoala ,,Lucian Blaga "Jibou

Din foarte multe puncte de vedere, schimbarea adusa de intrarea în vârsta scolara este dramatica, fiind în acelasi timp si un pas hotarâtor în viata. Mica scolaritate este perioada când se modifica substantial regimul de munca si de viata a copilului.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare, presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care sa-i insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea îngusta din mediul familial si de interesele imediate ale jocului, pentru a patrunde într-un nou univers de legaturi sociale si a-si asuma îndatoriri. Studiile de specialitate înregistreaza dificultati multiple de adaptare, generate fie de o baza psihofiziologica precara (instabilitate neuropsihica), fie de fixatiile si conflictele afective de sorginte socio-familiala (încapatânare, negativism), fie de însusi mediul scolar (clase supra populate, programe scolare prea aglomerate, etc.). De aici comportamentele de retragere în sine, împrastiere, compensare prin mijloace nedorite.

Noul mediu scolar, obositor, dar si de temut, provoaca nu rareori scolarului ceea ce unii specialisti au denumit "socul scolarizarii". De aici, importanta deosebita a socializarii prin gradinita, care, interpusa între familie si scoala, contribuie la atenuarea socului începutului de scoala. Ea îl obisnuieste pe copil cu viata sociala în afara caminului familial. Prescolarul din gradinita intra în contact cu alti copii, mai mari decât el sau de aceeasi vârsta, traieste noi experiente sociale (diferite de cele din familie), experimenteaza direct un numar mare de conduite interrelationale. În aceste conditii, el este fortat sa faca saltul de la existenta solitara la existenta colectiva, de la atitudinea "fiecare pentru sine" la atitudinea "fiecare pentru altii", de la pozitia de ,,spectator" la activitatea altuia, la cea de "actor", deci la interactiunile sociale active.

În perioada prescolara, aproximativ 70% dintre copii îsi gasesc frecvent ocupatii care-i izoleaza de altii (de ex. construirea unui turn din bucati de lemn), iar preocuparile care-i aduna laolalta nu au decât un caracter ocazional. De abia mai târziu, în jurul vârstei de 6-7 ani, copiii se decid, în mod spontan, sa colaboreze.

Totul se petrece ca si cum vârsta scolara ar fi vârsta descoperirii celuilalt ca egal, cu care stabileste raporturi dintre care unele sunt noi pentru el: de simpatie si de munca în echipa. Aceste legaturi se stabilesc cu o dificultate variabila de la caz la caz; foarte multa vreme copilul arata neliniste în fata necunoscutului.

Posibilitatea de contact este uneori perturbata si de imaginea pe care unii parinti anxiosi o au despre ceilalti copii: doar al lor este dragut, altii sunt brutali, prost crescuti, tovarasia lor constituie un pericol: ,,nu te juca cu el, e murdar" sau "e rau...". De asemenea, exista situatii în care familia cultiva nesabuit dorintele copilului, pretentiile copilului, dar neglijeaza dezvoltarea initiativei, a implicarii în activitate, echilibrul, aparând astfel grave disfunctionalitati în relatiile copiilor cu cei din jur, ce ia forma "crizei negativismului infantil". Aceasta se asociaza cu instalarea unor trasaturi de caracter: egoism, lipsa de sensibilitate si atentie fata de altii, etc.

Foarte multa vreme nu se observa nici un fel de solidaritate de grup; copilul continua sa caute aprecierea învatatoarei, fara sa tina cont de reactiile celorlalti. El încerca sa se faca preferat, "pârând" la nevoie poznele vecinului. Vrea, de asemenea, sa lucreze mai bine decât colegul sau pentru a fi mai iubit si mai apreciat de catre învatatoare. Astfel, rivalitatea sau competitia este aproape întâia forma de socializare. Obligatiile scolare, care merg de la "cel mai frumos desen", pâna la povestirea cea mai fidela a lectie de istorie, vor fi un mijloc de a se face remarcat si ales dintre camarazii "rivali".

De abia pe la 8-9 ani, "pâra" va dispare odata cu obiceiul de a-i face "curte" învatatorului, iar grupul de camarazi se va fi consolidat ca mediu cu regulile lui, cu solidaritatea lui si cu constiinta lui de grup.

În perioada urmatoare se amplifica nevoia copilului de a se afla în colectivi­tate, de a stabili relatii interpersonale cu cei de o vârsta, de a forma, împreuna cu ei, grupuri, echipe, care sa se întreaca cu alte echipe. Grupul de prieteni capata o greutate crescânda în viata copilului. Acum, copiii devin mai selectivi în alegerea prietenilor. Prezinta o tendinta de a avea "cel mai bun prieten", mai mult sau mai putin stabil si pot, de asemenea, sa îsi fixeze un "inamic" semistabil. Importanta crescânda a prietenilor nu reduce importanta familiei. Copiii învata de la fratii lor mai mari o serie de abilitati sociale: cum sa negocieze, cum sa îsi controleze mânia fara a pune punct unei relatii. Parintii continua sa aiba si ei un puternic impact asupra copilului de vârsta scolara mica, în functie de cantitatea de dragoste pe care o ofera copilului, de cantitatea de autonomie pe care i-o permite copilului, de receptivitatea la parerile acestuia, de anxietatea- "îngrijorarea" cu care se implica în viata copilului si de masura în care se bazeaza pe metode de disciplina.

În primii ani de scoala, profesorii si parintii sunt cei care stabilesc standardele de conduita, iar cei mai multi copii încearca sa le respecte. La sfârsitul ciclului elementar însa, copiii pot fi mai doritori sa-si impresioneze prietenii decât sa-l asculte sau sa-l multumeasca pe adult. Din pacate, unii elevi pot încerca sa îsi impresioneze colegii prin sfidarea sau ignorarea învatatorului.

Un rol deosebit în procesul integrarii elevului din clasele mici în colectivul scolar revine sistemului de interrelationare cu ceilalti, climatului socio-afectiv care se dezvolta în cadrul grupului. În cadrul microgrupului scolar se formeaza trasaturi ale personalitatii, cum sunt: simtul onoarei, al demnitatii personale, onestitatea, etc.

La aceasta vârsta, copii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate sub forma de joc, în grupuri mici, dar ele sunt prea adesea acaparate de respectarea regulilor sau de spiritul de echipa. Centrarea pe sarcina poate cadea pe planul secund. La aceasta vârsta copiilor le vine greu sa înteleaga de ce si cum trebuie adaptate regulile la diferite situatii. Daca clasa este împartita în echipe, rivalitatea va surveni spontan. De aceea, trebuie mereu sa li se reaminteasca, prin atitudinea dascalului, ca, totusi, nu sunt în arena "gladiatorilor", iar componenta echipelor sa fie schimbata mereu.

Este de stiut ca o functionare deficitara a mecanismelor psihosociale se poate traduce într-o serie de fenomene neprielnice integrarii socioeducationale, relatii competitive exagerate, relatii conflictuale, etc. De aici, necesitatea cunoasterii reale a climatului psihosocial din grupurile de elevi, în vederea gasirii unor metode optime de orientare a evolutiei grupului si de corectare a unor abateri de la modelul functionarii optime.

Cercetarile efectuate cu ajutorul unor instrumente sociometrice si psihodiagnostice asupra grupurilor din clase au scos în evidenta locul central pe care îl ocupa randamentul scolar în dispozitivul conduitei preferentiale si interapreciative. Liderul sociometric (persoana cel mai intens preferata) se confunda oarecum cu "specialistul tehnic" al sarcinii (elevul cel mai bun la învatatura) si tot el realizeaza cel mai bun scor la interapreciere, fiind perceput într-o lumina constant favorabila pe directia trasaturilor psihocomportamentale care faciliteaza integrarea în grup. Aceasta nota distincta a profilului personalitatii scolarului mic poate fi fructificata în cadrul procesului educational, în sensul întaririi si întretinerii interesului elevului pentru angajarea în fluxul unor prestatii scolare elevate.

 

Evaluarea activitatii de recuperare-aprofundare cu rromii

Înv. Biris Valeria

scoala "Lucian Blaga" Jibou

Rromii  formeaza un grup minoritar  special, în care ei au un statut dublu. Constituie  o comunitate etnica  care interactioneaza cu alte grupuri sau cu un grup majoritar. Rromii care traiesc  în tara noastra trebuie sa se adapteze conditiilor specifice tarii noastre;  în primul rând sa cunoasca limba româna, obiceiurile  si traditiile noastre, pe lânga ale etniei lor.

Pentru a cunoaste limba româna, ei trebuie sa frecventeze scoala. Cititul si scrisul reprezinta în societatea informationala în care traim, reale imperative culturale. Succesul în viata, la scoala sau într-o anumita ocupatie sunt dependente de aceste competente. Multi copii întâmpina dificultati de citit - scris, iar acestea pot avea un impact negativ asupra performantelor scolare.

Copiii proveniti din medii socio-economice defavorizate  reprezinta un risc în aparitia dificultatilor de scris-citit.

Cauzele frecvente ale deficientelor de citit-scris  pe care le întâlnim  la acesti copii sunt legate de lipsa experientelor  de interactiune verbala, stimulativa, accesul redus la surse multiple de informare, lipsa posibilitatilor financiare pentru achizitionarea de carti, deseori datorita analfabetismului  parintilor si dezinteresului acestora pentru educatia scolara.

Integrarea în mediul scolar se realizeaza cu mari dificultati, între scoala  si bagajul de  cunostinte acumulat    existând o mare prapastie.

Eforturile  învatatorilor de-a realiza progrese în munca de învatare  sunt imense.

Acesti copii au un vocabular sarac si neexersat, cunostinte generale minime  ceea ce  reduce capacitatea lor de a întelege textele  scrise si de a învata  pe baza acestora.

Întrucât sarcinile scolare se bazeaza, în cea mai mare parte, pe competentele citit-scrisului, deficientele  din acest domeniu  se reflecta  si asupra  celorlalte obiecte de învatamânt, rezultatul  fiind o demotivare a elevilor pentru scoala si chiar abandonului scolar.

Identificate corect dificultatile de citit-scris pot fi înlaturate prin activitati de remediere dupa un program individualizat. Evaluarea sistematica a performantelor de citit-scris  ale elevilor într-un  sistem de monitorizare a progresului înregistrat, permite  identificarea la timp a dificultatilor  pe care le întâmpina  elevii în acest domeniu de activitate.

O problema  mare cu care se confrunta  cadrele didactice este lipsa  unei metodologii specifice, a unor instrumente de evaluare viabile  care sa le permita monitorizarea progresului elevilor.

Dobândirea cititului si scrisului  este un proces îndelungat de achizitie constructiva în care un rol important îl are exercitiul.

Prin exercitiu, cititul si scrisul se automatizeaza  si se permite operarea la un nivel superior, devenind deprinderi de baza  si instrumente utile în achizitia de cunostinte. Toate informatiile legate de evolutia elevilor se obtin prin procesul  de monitorizare a progresului.

Monitorizarea progresului elevilor în dobândirea competentelor de citit-scris este un proces de evaluare si înregistrare sistematica de catre învatator, performantelor de citit-scris, pe care le obtin  elevii cu scopul de a urmari evolutia  lor spre atingerea obiectivelor propuse.

Orice activitate pe care o monitorizam trebuie gândita si realizata prin diverse  sarcini (probe). Acest fel duce la stabilirea procedurii de evaluare, duratei, frecventei si modului  de realizare a evaluarii.

Evaluarea  "la minut" consta  în grupuri  de silabe si alcatuirea de cuvinte de catre elevi: ma , sa, ta,  bla, ca, pac. Elevii au ca  sarcina  sa selecteze silabele  si sa alcatuiasca cuvinte, într-un minut.

Silabele se scriu pe tabla împrastiate si apoi, cu cuvintele gasite, sa alcatuiasca propozitii. Exemplu:

Co - pa - cul e us- cat.

Am mai cautat cuvinte asezate în dezordine pe fise si ei sa le organizeze si sa alcatuiasca o propozitie pornind de la cuvântul scris cu litera mare: un, are, cos, Alina, mere, cu - Alina are un cos cu mere.

Învatatorul urmareste rapiditatea citirii, a felului cum le aranjeaza si cum le scrie.

În cazul activitatilor curente, se pot observa, la marea majoritate a elevilor, greutatile pe care le întâmpina  la citirea cuvintelor sau rezolvarea de exercitii simple de adunare si scadere (1-10). Acesta este cazul elevilor care nu au reusit sa cunoasca  literele  si grupurile de cuvinte.

Acesti elevi au nevoie de un program aparte de recuperare, de folosire a Abecedarului un timp mai îndelungat.

Dar ca sa se vada rezultate trebuie ca si elevii sa-si dea silinta, sa se munceasca mai mult. Acesti copii au dezavantajul ca nici parintii nu stiu carte, retin copiii acasa pentru diverse munci (adunat fier vechi, hârtie si alte lucrari).

Frecventa lor este slaba. La matematica parca este mai usor, deoarece socotesc cu ajutorul degetelor. În cazul calculelor cu grad de dificultate mai mare abandoneaza.

Exemplu de fisa:

1. Scrie în ordine crescatoare numerele: 7 , 0 , 9, 4, 2, 5, 3.

2. Calculeaza:    2 + 5 = 7                4 + 2 + 3 = 9

                        6 + 4 = 10                       10 - 1 - 2 = 7

                        7 + 0 =   7              7 + 2 - 3 =  6

                        2 + 8 =  10             0 + 4 - 4 = 0

Greutati se întâmpina la însusirea  tablei înmultirii, unde elevii trebuie sa o memoreze  si ei nu pot. Se poate  însusi tabla înmultirii prin adunare repetata; cum gândirea lor este concret intuitiva, doar prin adunare elevii mai receptivi o pot face. Se scrie tabla adunarii 1-100 si elevii trebuie orientati sa se descurce  pe orizontala si pe verticala ca sa ajunga la produsul cerut.

Eu asa am lucrat cu ei si lucrez în continuare.

La rezolvarea problemelor de aritmetica situatia este mai dificila.

Sau putem aminti exercitii  de recunoastere a imaginii si ei  sa spuna ceva despre obiectul  respectiv, sau sa alcatuiasca o propozitie oral sau în scris.

Toate activitatile pe care le desfasoara învatatorul trebuie sa  fie cât mai interesante si mai atractive pentru a-i atrage spre scoala si a le stârni interesul.

Daca drepturile omului, ale fiecarui om au devenit "religia acestui sfârsit de secol", daca constientizam  adevarul filozofic potrivit caruia atunci când  sufera un om, sufera întreaga umanitate - deci nimeni nu trebuie uitat, cu atât mai mult acesti copii - problema lor apare în toata complexitatea si dramatismul ei.

Copiii rromi prezinta aceste complexe de frustrare, au dificultati profunde  care genereaza comportamente deviate. Dupa o experienta de doi ani la clasa, în care toti elevii provin din etnia rroma, pot preciza  ca se observa deviatii comportamentale de gravitate redusa, dar cu o frecventa relativ mare ( ex. vorbitul în timpul orelor).

De asemenea, exista elevi cu un slab control al atentiei sau o capacitate mica de autocontrol (impulsivitate), fapt care duce la agravarea dificultatilor de învatare. Lucrând la aceasta clasa, am încercat sa aplic urmatoarele reguli dinainte stabilite si care mi-au fost de un real folos:

-           nu am dramatizat dificultatile copiilor;

-           am creat un climat relaxant  astfel încât copiilor  sa nu le fie teama sa greseasca, sa încerce înca o data;

-           am apreciat orice progres, oricât de mic, cum ar fi: un zâmbet, un gest, un cuvânt;

-           în activitatea  de învatare am recurs la joc, la cântece, la destinderea atmosferei din clasa;

-           relatiile stabilite între elevi le-am valorificat prin învatare, prin cooperare, negocierea solutiilor, ascultarea opiniilor  celorlalti.

Descartes  a fost cel care, în forma maximei " Cogito ergo suni", a spus în felul sau ca baza pentru toata gândirea sunt cuvintele, limbajul. Ca o alternativa, dar la fel de adevarata, limbajul restrâns înseamna gândirea limitata.

Lingvistul brazilian Paolo Fereire, care a realizat o mare lucrare în tara sa de bastina, învatând pe indienii analfabeti cum sa se exprime, a spus: "numai prin punerea unui nume copacului  îl aduce pe acesta în existenta".

Cu toate problemele pe care le ridica acesti elevi, trebuie sa acceptam ideea ca fiecare individ are ceva bun în el, în fiecare se gaseste acel "graunte luminos" care, îngrijit cum trebuie, va determina renasterea sa.

"A da trupului si  sufletului fiecaruia întreaga perfectiune de care sunt  capabile, numai pe aceasta baza se poate proiecta  întregul procesul de învatamânt pentru a diminua sursele de frustare si esec, pentru ca acesti copii "nu trebuie sa fie ceilalti", ci ei trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca toti copiii.

 Lectorate pentru sedintele cu parintii


 

Ce carti a mai citit copilul meu?

                                                                Înv. Moldovan Eugenia 

                                                                         scoala ,,Lucian Blaga "Jibou

Cartea  este comoara fara de pret  în care oamenii îsi  aduna cele mai  frumoase gânduri, ca altii sa le poata folosi în voie.

"Cartea reflecta,  ca o oglinda, lungul sir de secole ale vietii omenirii, istoria luptei sale pentru existenta, pentru un viitor mai luminos, suferintele, bucuriile, înfrângerile si biruintele sale toate. Iubiti cartea, îngrijiti-o si cititi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios de nadejde".

                                                     (G.F. Morozov - Carti prietene)

Alternativa "Step by Step" considera parintii ca primii învatatori ai copilului, parte din procesul de învatamânt. Parintii sunt invitati  sa participe efectiv la clasa, la procesul de educatie, bineînteles sub auspiciile unei colaborari cu învatatorul. Prezenta unui parinte în clasa este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. În comunicarea cu învatatorul în clasa, se nuanteaza specificul  în dezvoltare al fiecarui copil, se gasesc modalitati de cultivare a unor abilitati în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ.

Parintii ar trebui sa se întrebe cât mai des: "Ce carti a mai citit  copilul meu?". Daca nu stiti raspunsul  la aceasta întrebare, e timpul sa-l aflati! Iar daca îl stiti, dar nu va place, e timpul sa îl schimbati!

Copilul sta pe canapea. Ce face? Mai nimic. Butoneaza telecomanda. Oferta  e atât de generoasa! De cartile uitate pe raft cine mai are timp? Nici el, nici mama, nici tata.

Daca asta se întâmpla si la dumneavoastra acasa, ar trebui sa mai schimbati câte ceva! Nu uitati: cartile sunt de neînlocuit!

Niciodata nu este  prea devreme  sa începeti sa-i cititi copilului dumneavoastra. Cartea va deveni, pentru el, un prieten drag. Chiar  daca sunteti ocupati, gasiti-va totusi macar 30 de minute pentru "povestea de fiecare seara". Înregistrati pe casete aceste povesti citite de dumneavoastra si lasati-i-le  copilului la îndemâna pentru a le asculta atunci când doreste.

Daca va creste într-o casa în care nu exista nici o carte, iar parintii nu-si petrec timpul decât uitându-se la televizor sau "jucându-se" pe computer, copilului îi va fi greu sa înteleaga importanta cititului, iar lecturile recomandate, mai târziu, de profesori i se vor parea chinuitoare si chiar inutile.

Pentru cei mici, învatarea cititului  este o aventura  obositoare, pentru care nu sunt pregatiti toti la fel. Fiti alaturi de copilul dumneavoastra, încurajati-l  si spuneti-i ca îl iubiti asa cum este. Nu îi reprosati  ca altii de vârsta lui i-au luat-o înainte de multa vreme.

Motivarea este esentiala în munca de a transforma un copil într-un cititor înfocat. Amenajati împreuna un atragator "colt al cartii" special pentru el, unde sa se regaseasca si sa citeasca în liniste. Mergeti împreuna în librarii si ajutati-l sa îsi aleaga singur cartile. Abonati-l la reviste pentru copii si obisnuiti-l sa împrumute carti de la biblioteca. Nu ratati ecranizarile si spectacolele - adaptari dupa carti pentru copii, dar sfatuiti-i sa citeasca si opera literara respectiva.  Vizitati casele  memoriale ale scriitorilor si vorbiti-i copilului despre viata si opera acestora.   Înregistrati pe caseta video sau audio primele lui lecturi. Sarbatoriti prima carte pe care o citeste în întregime singur. Astfel de "artificii"  au efecte mult mai bune  decât o mie de sfaturi, predici sau reprosuri!

Sfaturi pentru parinti:

Învata-l sa respecte cartile, sa nu mâzgaleasca filele si sa  foloseasca numai "semnul de carte" pentru "unde am ramas" cu cititul.

Alege carti potrivite pentru vârsta lui

Cei mici sunt atrasi de cartile cu ilustratii colorate. Trecerea catre cartile cu mai mult text se va face treptat. Daca pe o pagina  citita gasiti mai mult de 5 cuvinte sau expresii pe care copilul nu le întelege, cartea este prea "grea" pentru el.

Ţineti  cont si de temperamentul si de pasiunile lui. De exemplu, copilul dumneavoastra este înnebunit dupa fotbal. Cumparati-i  carti despre acest sport sau despre viata marilor fotbalisti. Nu îl obligati sa citeasca nenumarate poezii doar pentru ca dumneavoastra  aveti o fire romantica sau pentru ca vi se pare ca el ar avea talent actoricesc.

Daca tocmai a descoperit o poveste care îi place foarte mult,

 lasati-l sa o citeasca de câte ori vrea. Nu e ceva  neobisnuit. Nu va pierdeti energia pentru a-l convinge sa citeasca altceva. Încercati sa aflati ce si de ce îi place atât de mult.

Când copilul vrea sa fie  de ajutor în bucatarie,  rugati-l sa va citeasca din cartea de bucate.

Mergeti împreuna la cumparaturi.

Copilul  ar putea sa scrie lista de cumparaturi, iar în magazin sa caute produsele pe raft si sa le bifeze pe cele achizitionate.

E bine sa ai lânga tine oameni cu simtul umorului. Cumparati-i carti, reviste si ziare care contin anecdote si glume potrivite vârstei lui.

Copilul dumneavoastra nu poate fi dezlipit de computerul sau? Învatati-l sa navigheze pe Internet.(atentie  ce site-uri acceseaza). Cumparati-i C.D. -uri cu informatii istorice, geografie, culturale,etc. În plus nu uitati ca exista si carti electronice!

"Nu-i poti obliga pe copii sa scrie si sa citeasca. Învatatorii iscusiti din totdeauna au adresat o invitatie.O întreaga lume asteapta sa fie explorata, vino! Dar nu-i poti invita sa vina într-un loc unde tu însuti n-ai fost"                                                              (Donald Graves).

                            

                           

 Proiecte de lectii                                  

Proiect de lectie

DATA: 06.12.2004

CLASA : a-IV-a C

OBIECTUL: Limba si literatura româna

UNITATEA DE INVATARE: " Iarna"

TIPUL LECŢIEI : evaluare

DURA.TA : 1 ora

ÎNV : Câmpan Cosmina

OBIECTIVE:

sa recepteze corect mesajul transmis

sa-Si organizeze ideile intr-un plan simplu sa alcatuiasca rezumatul unui text

sa sesizeze structurile gramaticale intr-un text

sa analizeze corect partile de vorbire sî de propozitie invatate

METODE  sI  PROCEDEE: conversatia, explicatia, demonstratia, exercitiul, activitate independenta,

MATERIAL DIDACTIC: ecusoane pe care sunt scrise cuvinte (substantive) pentru salutul de dimineata, afisiul. manualul, fisa cu rebus.

 

                                         Desfasurarea lectiei

Etapele lectiei

            Activitatea învatatorului

    Activitatea elevilor

1. Moment organizatoric

Se dau îndrumari cu privire la materialele necesare :manualul, caietul, creionul

Asezarea elevilor fata în fata pe doua rânduri

Pregatesc materialele

2. Captarea atentiei

Se realizeaza salutul în cadrul întâlnirii de dimineata folosind ecusoanele pregatite.

Se saluta , citind cuvintele de pe ecusoane.

3. Desfasurarea propriu-zisa a lectiei

4. Anuntarea temei

Învatatoarea cere elevilo4r sa citeasca afisul pregatit.

Pun copiii sa citeasca propozitia de pe afis si sa raspunda la întrebarea : Din ce text face parte?

Pun copiii sa citeasca lectia din manual.

Întreb copiii despre ce este vorba în text.

În ce texte am mai citit despre sarbatorile de iarna? Cine vrea sa recite câteva versuri ?

Toate aceste sarbatori sunt în anotimpul iarna . La ce va duce pe voi  gândul când spuneti ,,iarna,,?

Realizarea unui joc didactic cu ajutorul metodei ,,ciorchinele"

Sa gasim adjective potrivite pentru aceste substantive.

si în propozitia de pe afis avem un substantiv urmat ( însotit)de un adjectiv. Care este acesta ?

,,Banica le împarte colacul rumen.."

Ce sens are în aceasta propozitie cuvântul ,,colac"?

Ce alte sensuri mai areacest cuvânt?

Sa alcatuim propozitii în care acest cuvânt sa aiba mai multe sensuri.

Acum vom analiza propozitia: ,,Banica le împarte colacul rumen"

În final completeaza rebusul de pe fisa.În rebus vor gasi si Sf. Nicolae care le-a adus copiilor câte o nuielusa împodobita ca simbol al iernii si al sarbotorilor de iarna.

Pentru acasa aveti ca tema sa povestiti pe scurt lectia ,, În ajun de anul Nou "

Citesc pe rând cuvintele si anuntul de pe afis .

Citesc propozitia si raspund la întebare :,, În ajun de Anul Nou" de Fanus Neagu.

Un elev va citi model lectia .

Vor povesti pe scurt continutul lectiei.

În poezia ,, Colindatorii".

Spun cuvintele :

Brad    ger    zapada    fulgi

Anul Nou   IARNA   sanie

Craciun   manusi   derdelus

Vor gasi adjective potrivite :

·        Brad frumos

·        Ger cumplit....

·       

Copiii vor gasi substantivul cerut:colacul (rumen)

Colac de mâncat.

Copiii vor alcatui propozitiile cerute.

·        Colac de salvare

·        Colac de sârma

·       

Copiii vor analiza propozitia

Sunt atenti si îsi noteaza tema.

Proiect de lectie

DATA:  11 III  2005

CLASA: A II-A C

TEMA PLASTICA: GRUPELE DE CULORI /NUANŢE sI TONURI

SUBIECTUL: POMI ÎNFLORIŢI

TIPUL LECTIEI: CONSOLIDARE

PROPUNATOARE: ÎNV. SANDA VEREs

OBIECTIVE OPERATIONALE:

·        O.1.  Sa compuna spatiul plastic folosind tehnica picturii cu pasta de dinti ,tehnica hartiei mototolite si  dactilopictura

·        O.2. Sa-si reaminteasca culorile primare si binare precum si nonculorile, nuantele si tonurile acestora

·        O.3. Sa le recunoasca in natura, reproduceri si tablouri

·        O.4. Sa realizeze armonia cromatica a acestei compozitii plastice cu ajutorul culorilor semnificative

·        O.5. Sa evalueze si autoevalueze pe baza criteriilor stabilite,lucrarile obtinute

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE: dialogul dirijat, observatia, conversatia euristica, demonstratia, exercitiul, exercitiul-joc,descoperirea, lectura

MATERIALE DIDACTICE: planse demonstrative, reproduceri dupa opere de arta, C. D. cu reproduceri de arta, calculator

BIBLIOGRAFIE:Metodica predarii educatiei plastice la claseleI-IV ,Maria  Ilioaia,Ed.Didactica si Pedagogica, 1981,Bucuresti;

                            Album de arta,Viorel Marginean,Arte,1985,Bucuresti;

                           Dictionar plastic , Ion Susala, Sigma,1990

Obiective

operationae

Dozare

Secventele    lectiei

  

  Activitatea propunatoarei

Activitatea

elevilor

1

min.

Momentul

organiza

toric

Pregatirea si organizarea elevilor pentru desfasurarea lectiei.

Verifica daca toti elevii au materialele necesare.

Se pregatesc

8

min

Întâlnirea de dupa -masa

Salutul- Copiii vor avea în piept prinse flori de primavara.Se reactualizeaza culorile si nuantele acestora

Joc -"Când vad floare , ma gândesc la.."

 stirea zilei:

        Buna ziua, floricelelor!

Citeste textul:

  ,, Eu sunt fiica cea mai tânara si mai frumoasa. Pe mine ma mângâie soarele cu razele lui caldute si luminoase.

   Eu trezesc la viata întreaga natura.

  Aici flori, dincolo verdeata, pomi în floare , zumzet de albine, ciripit de pasarele .

  Ogoarele rasuna de duduitul tractoarelor. Câta frumusete, câta viata peste tot locul!"    

O.2.

O.3.

5

min

Reactuali

zarea cunostintelor

Deschide o discutie despre primavara:

·        In ce anotimp ne aflam?

·        Care sunt lunile de primavara?

·        Ce modificari s-au petrecut in natura?

·        Daca am dori sa realizam un desen despre primavara ,ce culori am putea folosi?

·        C e elemente din natura ar trebui sa apara în desenele noastre?

  • Ce tehnici de lucru putem folosi?

Pune intrebari asupra culorilor cunoscute(primare si binare),precum si a nonculorilor(alb si negru).

Conduce discutia privind existenta culorilor in natura,cu exemple pentru fiecare:

Joc:Spune cine poate fi?

·        Albastru-cerul

·        Galben-soarele

Raspund

·        Verde-iarba

·        Rosu, portocaliu, violet, galben, albastru-florile de pe camp

Recunoasteti culorile primare, binare, nonculorile folosite pe planse si  la realizarea acestor reproduceri de arta!

Cum obtinem tonuri de culoare?

2

min

Exercitiu -joc

Pe masa aveti doua capacele-unul cu vopsea lavabila iar celalalt cu pigment rosu.Prin amestec obtineti ton deschis de rosu!

Desenati floarea primita cu tonurile obtinute!

1min.

Anuntarea temei

 Zâna Primavara ne cere sa-i desenam  din  livada 345de piersici, piersicii timpurii, stiind ca piersici târzii sunt cu 342 mai multi.

 Folosind tehnica pictatului cu pasta de dinti ,tehnica hartiei mototolite  si dactilopictura  , astazi vom realiza un desen - POMI ÎNFLORIŢI

Asculta

O.1.

O.2.

O.3.

O.4.

27

min

Executa

rea lucrarii

Creaza climatul necesar(fond muzical).

Se impatre clasa pe ateliere care vor folosi cate o tehnica de lucru pentru redarea  florilor.

Cere elevilor sa execute compozitia.

Urmareste si ajuta elevii care cer sprijin.

Da indicatii si face observatii individuale sau globale.

Executa lucrarea

Joc

,, stafeta"

          Zâna cea buna a vazut ca în curtea scolii noastre doar un cais nu a reusit sa înfloreasca.Ajutati-o voi copii, folosindu-va de florile pictate pe scârt. Pentru aceasta ne împartim pe doua grupe si ne vom întrece între noi.

         Se explica regulile.

Se apreciaza echipa care a reusit sa

aplice cel mai repede florile pe pom.

O.5.

3min

Evaluarea lectiei

Se realizeaza o expozitie cu lucrarile elevilor si se evalueaza dupa urmatoarele criterii:

·        Bogatia si semnificatia culorilor

·        Diversitatea tehnicilor folosite

·        Creativitatea, originalitatea

Cântecelul ,,Prin pomii plini de floare"

Expun lucrarile alese

                           

                               

 Sarbatori


Festivalul Pastelui

                                                                                            Înv. Câmpan Cosmina

                                                                                  scoala ,,Lucian Blaga "Jibou

Bine ati venit la Festivalul Pastelui!

Iata, oameni de orice neam si orice limba, îmbracati în haine de sarbatoare,se pregatesc sa reconstituie,în poezii si cântari, Pastele Domnului.

A venit iar primavara si, în Saptamâna Pastelui, prin case e mare curatenie. Peretii sunt proaspat varuiti si miroase frumos a cozonaci. În Saptamâna Pastelui încercam si noi sa fim mai buni, ne cerem iertare unii de la altii.

Pastele este Sarbatoarea Candelelor Aprinse. Noaptea Pastelui este cea mai importanta noapte - vin îngerii si stau la masa cu noi. E noaptea în care Dumnezeu a facut cele mai neasteptate minuni, e noaptea în care trebuie sa fim gata pentru orice.

Pastele este o invitatie la Masa Tainelor. Pe masa este Pâine si Vin - Trupul si Sângele lui Isus. Cine manânca si bea din ele capata nemurirea! De Paste îi promitem din nou lui Dumnezeu ca-L vom urma.

Pastele este Sarbatoarea Sângelui Spalator. Sângele mieilor jertfiti putea spala trupul, dar nu si sufletul de pacate. Jertfele mieilor nu erau desavârsite de aceea trebuiau repetate în fiecare an. Jertfa Domnului Isus însa, a fost perfecta încât nu a fost nevoie sa se mai repete niciodata; si Sângele Lui ne poate da spalarea inimii de pacate. Biblia spune ca, daca ne marturisim pacatele, Dumnezeu e credincios si drept si ne iarta. Iar sângele lui Isus ne spala si ne sterge orice pacat. Pastele este Sarbatoarea Întâmpinarii Domnului Isus ca Împarat al inimii.

Pastele este sarbatoarea vietii. Viata este taina extraordinar de mare a lui Dumnezeu, a carei bucurie El o împarte cu noi. Sarbatoarea Pastelui este demonstratia ca Dumnezeu iubeste oamenii.

Pastele este atât de bogat în taine si atât de nepatruns, încât noi nu-l putem primii decât prin credinta, cu veneratie si cu uimire, cu multumire si cânt!

Pastele este Sarbatoarea Armoniilor - ziua când întreaga creatiune cânta cântari de armonii Creatorului ei pentru înviere.

 

                                                                          

 Cuprins:


I.                  ÎNVĂŢĂMÂNT PREsCOLAR

1.     Ed. Barbur Susana, Gradinita cu program normal nr.3 - Educatia si conceptul de educatie a  copilului mileniului III                                          p. 5
2. Ed. Chereches Aurelia, Gradinita nr. 2- Pregatirea pentru scoala       p. 8

3. Ed. Pop Livia, Gradinita nr. 3- Legatura gradinita -scoala în scopul formarii limbajului prescolarilor pentru optimizarea integrarii lor în activi-tatea scolara                                                                                             p. 11

4. Ed. Motisan Cornelia-Gradinita nr.3 Jibou, înv. Motisan Isidor-scoala ,,Lucian Blaga" Jibou - Evolutia limbajului la copilul prescolar, cale spre integrarea scolara                                                                                p. 12

5. Ed.  Botis Mariana - Influenta defectelor de vorbire asupra dezvoltarii psihice a copilului                                                     p. 15

II.         PREDAREA-ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR sCOLARE

1. Înv. Coste Daniela, scoala ,,Lucian Blaga" - Utilizarea eficienta a limbii ca mijloc de comunicare, gândire si creatie de catre elevii din ciclul primar                                                                                                     p. 19

2. Înv. Inceu Aurel, scoala ,,Lucian Blaga" - Metoda eficienta utilizata în scopul accesibilizarii si formarii limbajului figurat prin lectiile de limba româna în ciclul primar                                                                                       p. 21

3. Înv. Masalar Angela, scoala "Lucian Blaga" - Contributia lecturii suplimentare  la dezvoltarea abilitatilor de comunicare la elevii din ciclul primar                                                                                                   p. 25

4. Înv. Fazacas Livia, înv. Cret Marioara, scoala "Lucian Blaga" - Rolul cunos-tintelor si deprinderilor de comunicare  si compozitie în abordarea textului literar                                                                p. 28

5. Înv. Berar Floare, scoala "Lucian Blaga" - Antrenarea sistematica a capacitati-lor vizând întelegerea conceptelor, cunoasterea procedurilor de calcul  si rezolvarea de probleme                                                              p. 35

6. Înv. Borzan Irina, înv. Hideg Ana, scoala "Lucian Blaga" - Elevul, participant activ  la cunoasterea si ocrotirea mediului înconjurator           p. 37

7. Înv. Veres Sanda, scoala ,,Lucian Blaga" - Abordarea transcurriculara a continuturilor                                                                p. 39

8. Înv. Hideg Ana, scoala "Lucian Blaga" - Educatia civica si exigentele psihopedagogice ale realizarii ei                                                               p. 42

9. Înv. Moldovan Eva, scoala "Lucian Blaga" - Învatarea experientiala - resursa educationala în pregatirea elevilor prin orele de educatie pentru sanatate                                                                                                       p. 43

10. Înv. Hideg Ana, înv. Veres Sanda, scoala ,,Lucian Blaga" - Continutul lectiilor de desen-mijloc de stimulare a  potentialului creativ p. 45            11. Înv. Borzan Irina, scoala ,,Lucian Blaga"-Evaluarea-barometrul activitatii scolare pentru învatator si elev                                                      p. 48

III.           MERIDIANE PEDAGOGICE

1. Înv. Daniela Coste, scoala ,,Lucian Blaga" - Crearea claselor responsabile                                                                                        p. 51

2. Înv. Moldovan Eugenia, scoala "Lucian Blaga" - Profesiunea de dascal - daruire de sine                                                                                p. 53

3. Înv. Moldovan Eugenia, scoala ,,Lucian Blaga" - Generalitati despre modelul de program STEP BY STEP pentru învatamântul primar                  p. 56

4. Înv. Oniga Virginia, scoala ,,Lucian Blaga" - Socializarea copilului la vârsta scolara mica (6/7-10/ll ani)                                                                  p. 58

5. Înv. Biris Valeria, scoala "Lucian Blaga" - Evaluarea activitatii de recuperare-aprofundare cu rromii                                                            p. 61

IV.            LECTORATE CU PĂRINŢII

1. Înv. Moldovan Eugenia, scoala ,,Lucian Blaga" - Ce carti a mai citit copilul meu?                                                                                       p. 65

V.               PROIECTE DE LECŢII                                                            p. 68

VI.            SĂRBĂTORI

1. Înv. Câmpan Cosmina, scoala ,,Lucian Blaga" - Festivalul Pastelui

                                                                                                                   p. 74

                                                  

                                                                                                                                                                                                                                           

                                                                      

                                                                                        

                                                                                  


Document Info


Accesari: 9272
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )