|
|
|
|
Implicarea parintilor in terapie
Eric V.Larsson
Parintii au multe solicitari in ceea ce priveste timpul lor. Multi au servicii cu norma intreaga. Multi au alti copii cu nevoi substantiale. Multi sunt parinti singuri. Din aceste si alte motive, ei pot sa nu fie implicati in terapia copilului lor cu intarzieri in dezvoltare in masura necesara pentru a generaliza complet castigurile terapiei in intreaga viata a copilului. Cand acest lucru se intampla, parintii se simt lipsiti de control asupra aptitudinilor curente ale copilului si le lipseste increderea de a-l urmari pe copil. O problema ce poate aparea din aceasta situatie este ca parintii incep sa nu mai fie de acord cu terapia 848e418i si interfereaza fiecare in activitatea de parinte a celuilalt (Nota traducatorului: "parenting" s-a tradus in limba romana prin "parentalitate" in literatura de specialitate, insa in acest context cuvantul se refera la rolurile de parinte-educator asumate prin integrarea copilului in programul Lovaas), datorita lipsei de cunostinte privind situatia curenta a terapiei unui copil. Frecvent, rezultatul este o terapie inconsecventa si progresul optim al copilului este serios afectat.
Cand exista aceasta situatie, o tehnica pe care am gasit-o foarte utila este de a schimba criteriile de invatare pentru fiecare aptitudine. Am adaugat conditia ca, pentru ca o aptitudine sa fie considerata invatata de catre un copil, fiecare parinte trebuie sa fie capabil sa obtina acelasi nivel de performanta care a fost obtinut de echipa pluridisciplinara. Initial, parintii pot considera aceasta conditie ca fiind amenintatoare. Insa, urmatoarea procedura este destinata abordarii pe cat posibil nedureroase si suportive a acestei probleme. In fapt, odata implicati in acest mod, am descoperit ca parintii sunt foarte satisfacuti de participarea lor, se simt increzatori in cunostiintele pe care le au despre terapie, sunt mai disponibili pentru activitati de voluntariat in ore de terapie si generalizeaza utilizarea aptitudinilor mai eficient pe parcursul unei zile.
Procedura de generalizare
Mai intai, pedagogul principal isi programeaza cel putin o intalnire saptamanala cu fiecare parinte separat, pentru a conduce aprecierea generalizarii. In aceasta intalnire, pedagogul principal are lista aptitudinilor achizitionate in cursul saptamanii precedente. Pedagogul prezinta apoi pe rand fiecare aptitudine, si evalueaza generalizarea la parinte.
Pentru fiecare aptitudine, utilizam urmatoarea procedura: Pedagogul descrie pe scurt aptitudinea si metoda utilizata si raspunde la orice intrebare pusa de parinte. Apoi, pedagogul executa ca model programul, asa cum este parcurs de obicei. In timpul pauzei, pedagogul hotaraste daca copilul a avut performante corecte si daca parintele se simte pregatit. Apoi, parintele executa cu copilul intregul program, exact asa cum a fost executat ca model de catre pedagog. Pedagogul da apoi orice feed-back necesar parintelui, si modeleaza (Nota traducatorului: asa cum am precizat si in capitolele anterioare, "a modela" in contextul acestui manual semnifica a executa un comportament ca model, si nu "a modifica") din nou programul, daca copilul nu a reusit sa generalizeze la implementarea programului de catre parinte. Pedagogul si parintele continua apoi sa execute alternativ programul, pana cand copilul are acelasi nivel de performanta cu parintele ca si cu pedagogul.
q Recomandari clare, acord asupra temei de casa
q Reevaluare directa la un interval asupra caruia s-a cazut de acord
q Cautarea solutiilor (brainstorming) pentru impedimentele semnificative
q Prescrieti o sesiune unu-la-unu cu un membru adecvat al echipei pentru a lucra la o anumita abilitate. Concentrati-va asupra cooperarii in cadrul unei sesiuni, cat timp trainerul este prezent. Apoi, concentrati-va asupra progreselor copilului, cu utilizare adecvata a abilitatilor in cadrul unei sesiuni. In al treilea rand, concentrati-va asupra cooperarii cu permanente prescrieri de teme de casa (structurate, cu sesiuni cu baza de date).
Promovarea generalizarii si pastrarii abilitatilor parintilor
Abilitatile parintilor trebuie sa se generalizeze la noi comportamente ale copilului, la alte abilitati adecvate de parenting sau la alte settinguri, in special acelea in care nu sunt prezenti membri ai echipei terapeutice. Comportamentele care se generalizeaza la settinguri noi pot fi vazute ca fiind independente de stimulii de training si, de aceea, probabil ca se vor mentine si dupa training. Cand abilitatile parintilor nu par sa se generalizeze sau nu se vor mentine dincolo de intalnirile clinice, urmatoarele tehnici pot fi avute in vedere: (Stokes & Baer, 1977)
Programati stimuli obisnuiti Trainingul parental este cel mai bine condus acasa, pentru a pune sub controlul stimulilor de acasa raspunsurile parentale exersate. Modelarea inregistrata video si ghidaje scrise specifice luate acasa ajuta la promptarea generalizarii
Programati suficiente exemplare. O varietate de comportamente ale copilului trebuie sa fie prezente. Un contact mai regulat cu parintii permite o mai mare varietate de oportunitati ca sa observe succesele si dificultatile si de aceea mai multe oportunitati de instructie. O rata inalta de comportament adecvat sau de performante fluente in situatii repetate de training este o demonstratie dramatica a competentei parintelui
Instruiti generalizarea. Programarea abilitatilor generalizate prin instructiuni scrise si verbale este frecvent implicata. Pedagogii ii asista pe parinti in planificarea settingurilor din comunitate si dau prescriptii pentru acasa.
Recrutati comunitati naturale de recompensa. Dezvoltarea unui grup de suport continuu prin combinarea parintilor izolati sau includerea altor membri semnificativi ai familiei poate furniza o recompensa continua (ca si o promptare) a abilitatilor exersate
|
