METODICA PREDARII DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE

1. ROLUL DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE ĪN ĪNVĂŢĂMĀNTUL LICEAL TEHNIC

actiunile de instruire conduse de maistru instructor.

actiunile de īnvatare desfasurate de elevi, sprijiniti sa īnvete prin īmbinarea optima a tuturor resurselor de care dispune (metode, procedee, mijloace materiale, forme de organizare.

nivelul de pregatire al elevilor ;

particularitatile individuale ale acestora ;

timpul aferent.

continutul programei scolare īn vigoare si a manualului disciplinei respective ;

nivelul de pregatire si posibilitatile elevilor ;

conditiile necesare existente pentru desfasurarea instruirii: cabinete, laboratoare, mijloace de īnvatamānt.

cunostintele necesare dobāndite la disciplinele studiate anterior: fie de cultura generala, fie de specialitate ;

deprinderi de munca intelectuala evidentiabile prin exprimarea corecta folosind vocabularul specific anumitor domenii, descriere sugestiva, capacitatea de a analiza, evalua, sintetiza, compara, clasifica;

deprinderi de folosire a unor resurse didactice, decodificarea unor mesaje audio-vizuale, efectuarea unor experimente cu truse didactice, utilizarea fiselor de munca independente, folosirea instrumentelor de masurat de larga utilizare, a instrumentelor de desen, calcul, etc.

v         mediul de instruire

v         dotarea cu mijloace de īnvatamānt;

v         materialul bibliografic;

v         posibilitatea de folosire a resurselor puse la dispozitie de alte unitati;

v         posibilitati de autodotare;

v         existenta unor materiale cu caracter metodologic penru disciplina respectiva.

organizarea stiintifica a activitatii ;

cresterea eficientei procesului instructiv ;

realizarea cu maxim de probabilitate a unui anumit nivel de performanta corelat cu cerintele domeniului pentru care se asigura pregatirea ;

sa respecte principiile pedagogice si ale psihologiei procesului instructiv ;

tehnicile de instruire sa fie subordonate continutului si obiectivelor pedagogice urmarite ;

modul de organizare a activiatilor instructive sa satisfaca particularitatile īnvatarii pentru fiecare vārsta ;

activitatile stabilite trebuie sa determine un nivel si un ritm ridicat al īnvatarii, sa mobililizeze toate resursele psihice īn efortul de autoformare ;

sa tina seama de nivelul la care se gasesc resursele necesare desfasurarii activitatii didactice: dotarea didactico-materiala, natura spatiului repartizat instruirii, timpul alocat;

sa tina seama de asigurarea conditiilor unei bune comunicari īntre maistru si elev, evitarea factorilor de oboseala si supraīncarcare;

sa indice caile de evaluare continua a rezultatelor instruirii, oferind astfel posibilitatea reglarii procesului chiar īn timpul desfasurarii lui, pentru obtinerea finalitatilor prestabilite.

Specificul cunostintelor. Tipul de actiuni practice si intelectuale pe care trebuie sa le īntreprinda elevul pentru īntelegerea ti īnsusirea cunostintelor pentru formarea capacitatilor difera de la o disciplina de īnvatamānt la alta. Spre exemplu, īn īnsusirea cunostintelor de tehnologia meseriei, actiunile pe care le īntreprinde profesorul cu elevii sunt de alta natura decāt cele care se īntreprind īn predarea si īnvatarea literaturii. Deci, profesorul va alege metodele, īn primul rānd, īn functie de specificul cunostintelor.

metode explicativ - demonstrative

conversatia

asaltul de idei

problematizarea

descoperirea

experimentul

exercitiul

studiul de caz.

a.Metode explicativ -demonstrative

A explica īnseamna a clarifica, a lamuri, a dovedi ceva.

a.1 Explicatia prin demonstratie logica.

a.2 Explicatia prin demonstratie intuitiva.

demonstratia cu ajutorul obiectelor naturale

demonstratia cu ajutorul obiectelor tehnice. Īn īnvatamāntul tehnic se folossc, īn calitate de suport al explicatiei, obiecte tehnice.

Demonstrarea cu ajutorul modelelor obiectuale. Modelele obiectuale tind sa reproduca un original fie īn ansamblul sau, fie partial. Modelul releva elementele esentiale prin surprinderea caracteristicilor necesare si suficiente pentru procesul desprinderii semnificatiei cunostintelor īn procesul de īnvatare. Īn īnvatamāntul tehnic cele mai eficace modele obiectuale sunt machetele, dar, īn mod deosebit, cele īn functiune, care se pot demonta sau sectiona. Asemenea modele fac posibila observarea aspectelor care īn mod obisnuit nu pot fi percepute la obiectul original. Pentru explicarea cu ajutorul modelelor obiectuale, se foloseste, ca si īn cazul obiectelor tehnice reale, procedeul analizei tehnice.

Demonstrarea cu ajutorul modelelor abstracte simbolice(metoda modlarii abstracte). Īn procesul de īnvatamānt se folosesc pe lānga modelele obiectuale, modele simbolice. Ele īmbraca forma graficelor, disgramelor, organigramelor, formulelor matematice si au functii deosebit de importante īn procesul cunoasterii si dezvoltarii intelectuale ale elevilor. Modelele abstracte redau īntr-o forma stilizata si simplificata raporturi si dependente cauzale, structurale si functionale, concretizeaza un principiu, o teorie

Demonstrarea cu ajutorul desenului didactic, a schitelor reprezentate pe tabla. Prin natura sa, desenul este un limbaj simbolic prin care se traduc demersurile gāndirii tehnice. Explicarea cu ajutorul schitelor la tabla urmareste sa initieze elevii īn acest limbaj si sa le formeze capacitatea de exprimare a ideilor prin schite, prin desene. Deci, profesorul va urmari sa formeze elevilor deprinderi si priceperi de a descifra un mesaj transmis prin desen si de a comunica propriile idei prin desen.

v         expunerea orala a problemelor ce se vor explica ;

v         executarea īn īntregime a schitei la tabla si denumirea, pe masura reprezentarii, a partilor ansamblului desenat; denumind fiecare element atunci cānd este desenat se creaza posibilitatea ca elevii sa deseneze īn caiete constientizānd ce deseneaza. Īn acest caz ei vor asocia denumirea fiecarui element cu actiunea de reprezentare, fapt ce asigura conditii pentru reproducerea constienta a schitei īn caiete ;

v         scurt interval de timp dupa executarea schitei la tabla pentru a verifica exactitatea acesteia si, prin sondaj, corectitudinea desenelor din caietele elevilor ;

v         demonstrarea si explicarea propriu - zisa, cu ajutorul schitei, a problemelor teoretice si practice pe care le presupune tema studiata.

sa se respecte principiile desenului tehnic ;

schita sa fie executata astfel īncāt sa respecte ordinea si logica de abordare īn demersul ei explicativ ;

desenul sa fie executat corect si proportional, sa fie vizibil pentru toti elevii clasei, sa nu fie supraīncarcat cu date;

pentru a diferentia si sublinia anumite elemente se foloseste creta colorata ;

sa se evite īn timpul executiei acoperirea desenului cu corpul ;

sa fie mentinuta schita pe tabla pāna la sfāsitul lectiei.

- Demonstrarea cu ajutorul planselor. Pentru a economisi timpul īn favoarea explicatiilor, profesorul foloseste uneori demonstratia cu ajutorul planselor. Explicarea cu ajutorul planselor se face numai atunci cānd schita respectiva exista īn manual sau īntr-o alta sursa bibliografica;

Demonstrarea experientelor. Prin demonstrarea experientelor, elevii au posibilitatea sa cunoasca pe cale intuitiva modul de producere a fenomenelor fizice, chimice, electrice, mecanice. Demonstrarea se realizeaza īn etape succesive, urmarindu-se ca elevii sa īnteleaga si sa-si īnsuseasca modul de efectuare a experientei, sa cunoasca utilajul, materialele folosite si functia acestora īn producerea fenomenului studiat, sa generalizeze datele experientei.

prezentarea problemelor teoretice ;

prezentarea utilajului si a materialelor folosite, montarea aparaturii si explcarea functiei acestuia īn producerea fenomenului ;

efectuarea experientei ;

īnregistrarea datelor si interpretarea lor cu ajutorul elevilor ;

stabilirea concluziilor si generalizarea datelor experientei ;

demonstrarea experientei sa se integreze īn logica demersurilor explicative pe care le īntreprinde maistrul instructor ;

sa se evite nereusita prin controlul utilajelor si al conditiilor necesare efectuarii experientei ;

Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio - vizuale moderne. Mijloacele audio - vizuale se pot defini ca instrumente pedagogice de substituire si reprezentare a realitatii prin procedee moderne de redare a imaginilor si sunetelor īn scopul realizarii obiectivelor instructic - formative ale īnvatamāntului. Cu ajutorul acestor mijloace se recreaza realul, se organizeaza informatiile astfel īncāt devine posibila intuirea unor structuri microscopice sau macrocosmice, surprinderea esentialului; se pot prezenta fenomene ce se desfatoara prea lent sau prea rapid pentru perceperea normala. Fenomenele, procesele sunt prezentate īn dinamica desfasurarii lor astfel īncāt elevii pot sesiza si distinge transformarile succesive, etapele pricipale ale evolutiei acestora. Importanta mijloacelor audio - vizuale īn activitatea didactica rezida īn faptul ca asociaza modalitati diferite de receptare a informatiei, care pot fi asociate cu actiunile practice si mintale īn scopul consolidarii cunostintelor, formarii deprinderilor.

b.Metoda conversatiei.

īntelegerea si īnsusirea temeinica a cunostintelor ;

dezvoltarea capacitatilor de gāndire si a interesului pentru cunoastere si īnvatare ;

sistematizarea si fixarea cunostintelor ;

verificarea nivelului de īnsusire a cunostintelor si de formare a capacitatilor.

o           frontala (generala sau de ansamblu) adresata tuturor participantilor ;

o           directa, adresata unui anume partipant ;

o           inversata (redirijata), primita de conducatorul discutiei de la unul din participanti si returnata acestuia ;

o           de releu si de comunicare, īntrebarea pe care un participant o adreseaza conducatorului, iar acesta o repune unui alt participant ;

o           de revenire, īntrebare pe care conducatorul desbaterii o pune, reluānd o observatie, o idee, o parere emisa anterior de unul din participanti si a carei luare īn seama nu ere indicata īn acel moment ;

o           imperativa, se formuleaza de fapt, o cerere categorica si neconditionata ;

o           de controversa, presupune raspunsuri contradictorii īn chestiuni principale.

c.Asaltul de idei ( brainstorming; brain=creier, storm=furtuna).

eliberarea elevilor de inhibitie si emotie, de teama de a fi etichetat neconvenabil de catre colegi

suspendarea conventionalismului si relatiilor formale dintre elevi īn scopul circulatiei optime a informatiei

dezvoltarea capacitatilor de a face cu usurinta asociatii de idei

dezvoltarea capacitatilor creative ale elevilor

elevii intervin stabilind ei īnsisi caile, mijloacele prin care se desprind semnificatia cunostintelor sau descopera solutia problemelor propuse. Īn acest caz metoda este descoperirea (īnvatarea prin descoperire)

elevii intervin īn desfasurarea fenomenelor, dar actioneaza potrivit unui algoritm prezentat de catre profesor. Īn acest caz, metoda este experimentala.

de a sintetiza cunostintele īnsusite secvential la diferite discipline de īnvatamānt si de a le aplica īn vederea obtinerii unor rezultate practice;

de a se documenta;

de a gāndi prospectiv si plurifactorial;

de a-si folosi inteligenta si spiritul practic ;

de a anticipa un rezultat, caile de ajunge la el, materialele si mijloacele necesare.

Etapele desfasurarii activitatii de īnvatare prin proiecte

a.            stabilirea temei si a obiectivelor proiectului ;

b. elaborarea proiectului:

etapa de documentare

formularea unor solutii provizorii

analiza solutiilor si stabilirea avantajelor si dezavantajelor acestora

prezentare prin descrieri, calcule, grafice, a solutiilor care raspund exigentelor de ordin tehnic, economic si ergonomic

c.executarea,testarea si eventual ameliorarea produsului

e.Experimentul.

o           demonstarea exercitiului de catre profesor este īnsotita de aplicatii complete ;

o           elevii īnteleg scopul si importanta actiunilor pe care trebuie sa le repete ;

o           elevii sunt motivati si participa efectiv la realizarea scopului ;

o           exersarea se face īn conditii variate, urmarindu-se gradul si continuu īmbunatatirea performantelor elevilor ;

o           profesorul verifica imediat rezultatele, pregatind elevii pentru autocontrol si autoapreciere ;

o           profesorul diferentiaza exercitiile īn functie de nivelul īnsusirii cunostintelor si al dezvoltarii intelectuale a elevilor ;

o           exercitiile se desfasoara esalonat īn timp, potrivit curbei īnvatarii.

g.Studiul de caz.

profesorul prezinta toate informatiile despre cazul studiat

profesorul prezinta informatiile despre caz iar elevii primesc sarcini de a studia un altul din aceeasi categorie pentru a stabili asemanari, deosebiri, avantaje si dezavantaje pe care le presupun cele doua cazuri

elevii nu primesc informatii despre cazul supus analizei, īn schimb li se propun sarcini concrete de realizat.

v         baza tehnico-materiala a īnvatamāntului ;

v       materialele didactice.

3.1.BAZA TEHNICO - MATERIALĂ.

masini de antrenament

simulatoare

instrumente

unelte de munca

dispozitive de verificare si masurare

calculatorul.

sa stabileasca daca elevii detin acele cunostinte    parcurse anterior , care stau la baza īntelegerii si īnsusirii cunostintelor ce urmeaza

sa cunoasca poaentialul intelectual si motivatia pentru īnvatare a elevului. Pentru reusita īn evaluarea initiala, maistrul instructor va consulta programele disciplinelor parcurse si va stabili ce cunostinte, ce capacitati formate anterior sunt importante pentru realizarea obiectivelor pedagogice la disciplina pe care o preda.

numarul de ore afectat disciplinei prin planul de īnvatamānt

gradul de dificultate al cunottintelor

nivelul pregatirii si motivatia elevilor

Īn sens restrāns, itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare, sub forma unei simple īntrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o īntrebare, exercitii si probleme, īntrebari structurate etc.

Īn sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate anterior, ci si tipul de raspuns asteptat din partea elevului .

Tipul de itemi utilizat īn contextul evaluarii este determinat de cel putin patru factori importanti :

Nivelul si tipul de rezultate ale īnvatarii ce vor fi masurate prin intermediul itemilor īn cauza ;

Modalitatile concrete īn care pot fi valorificate rezultatele obtinute īn urma testarii prin itemi ;

Caracteristicile elevilor carora li se adreseaza itemii, corelate cu specificul disciplinei pentru care se realizeaza itemii ;

Timpul efectiv disponibil pentru proiectarea, administrarea si prelucrarea datelor obtinute .

A.           Obiectivi

B.           Semiobiectivi

de completare

cu raspuns scurt

īntrebari structurate.

C.          Subiectivi

cu raspuns deschis .

verificarea acelor obiective ce tin cont de originalitate, creativitate si contibutie personala la formularea raspunsului;

completarea itemilor obiectivi ,punānd īn evidenta modul de īnvatare al elevului prin īntelegere sau memorare ;

perpetuarea formei traditionale de evaluare.

4.5.FACTORI PERTURBATORI ĪN APRECIEREA REZULTATELOR sCOLARE.

comunicarea sau transmiterea cunostintelor ;

formarea deprinderilor ;

recapitularea, sistematizarea si consolidarea cunstintelor ;

verificarea si aprecierea cunostintelor si capacitatilor.

o           lectie de transmitere a cunostintelor ;

o           lectie de formare a priceperilor si deprinderilor ;

o           lectie de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor ;

o           lectie de verificare si apreciere a cunostintelor si capacitatilor elevilor ;

o           lectie de tip mixt.

captarea atentiei ;

comunicarea obiectivelor ;

reactualizarea cunostintelor

dirijarea īnvatarii si obtinerea performantei ;

asigurarea feed - back - ului īnvatarii ;

asigurarea retentiei si transferul cunostintelor.

ŢA CA FINALITATE A PREGĂTIRII PRIN ĪNVĂŢĂMĀNTUL LICEAL.

Amploarea si complexitatea problemelor determinate de transformarile economice si sociale, de cerintele economiei de piata, de necesitatea modernizarii si retehnologizarii productiei, prin intoducerea tot mai accentuata a cuceririlor stiintei si tehnicii, impun cu prioritate, folosirea īn activitatea tehnico - profesionala a unor lucratori tot mai bine pregatiti, tot mai competenti.

Potrivit traditiei īnvatamāntului romānesc si nu numai, calificarea de īnalta competenta se asigura, īn primul rānd, prin scoala. Activitatea didactica din scoala urmareste si asigura pregatirea de cultura generala concomitent cu dobāndirea competentei profesionale.

Īn plan social, competenta desemneaza un ansamblu , o suita de atributii, de sarcini pe care le presupune un loc de munca, un post, o functie. Atributiile pot viza interpretarea unor date, a unor situatii si luarea deciziilor, solutionarea unor probleme si realizarea actiunilor ce se impun.

Sarcinile pe care le presupune desfasurarea unei activtati sunt ordonate si structurate diferit īn functie de complexitatea instrumentelor meteriale si intelectuale implicate īn activitatea, de extensia a relatiilor si interactiunilor umane, de rezultatele ce se urmaresc.

Īn mod uzual termenul de competenta este folosit si la plural pentru a desemna categorii de atributii ce revin aceluiasi post. Īn literatura de specialitate de regula se face distinctie īntre urmatoarele categorii de competente:

o           competente de ordin general

o           competente tehnice

o           competente polifunctionale.

Competente de ordin general - asigura satisfacerea exigentelor partenerilor economici si sociali. Sfera competentelor de ordin general cuprinde valori etice si de comportament, principiile deontologice ale profisiei si nivelul culturii generale.

Competente tehnice - asigura integrarea competentelor de ordin general īn ansablul cunostintelor si deprinderilor tehnice de specialitate īn vederea realizarii atributiilor si performantelor īn activitatea de baza.

Pentru dobāndirea acestor nivele diferite de competenta, pregatirea profesionala se organizeaza si se desfasoara prin cursuri de scurta durata, scoli profesionale, licee , īnvatamānt post - liceal si īnvatamānt superior.

a)     cunoasterii si īntelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica legile lor īn principalele ramuri ale industriei ;

b)     formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor de munca cele mai simple, a masinilor corespunzatoare vārstei scolare ;

c)      orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie īn mod liber si constient, īn concordanta cu aptitudinile si īnclinatiile lor ;

d)     dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formāndu-le o gāndire tehnica, stiintifica.

Succesul obtinut īn procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte mult pe cunoasterea elevilor. De obicei rezulta necesitatea cunoasterii profunde a elevilor, pregatirea maistrilor-instructori cu metode de cunoastere a elevilor.

Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este eficienta ei pedagogica.

Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei cāt si a metodelor de predare, precum si a raportului just īntre toate partile componente ale ueni lectii.

Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii pedagogice si metodice a maistrilor- instructori. Pentru a umple acest gol pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar ca o conditie esentiala:

a)Studierea manualului de pedagogie a metodicilor de specialitate, reviste de pedagogie etc.

Un sprijin important īn pregatirea pedagogica a maistrului -instructor īl poate da activitaea īn cadrul comisiilor metodice si cercurilor pedagogice.

Un larg schimb de experienta īn ceea ce priveste modul de organizare si desfasurare a unei lectii practice īl constituie interasistentele.

Aceasta participare reciproca la lectii īntre maistri-instructori si profesorii de rehnologie, desen, matematica, fizica, chimie, constituie o cerinta obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si practice.

b)Īn munca de pregatire a maistrului - instructor pentru lectie, se disting doua etape:

Prima etapa trebuie sa īnceapa īnainte de deschiderea anului scolar.

Aceasta pregatire consta īn:

v     studierea amanuntita a programei scolare;

v     consultarea cartilor tehnice, pedagogice si metodice;

v     consultarea revistelor de specialitate;

v     elaborarea planificarii calendaristice - care trebuie sa cuprinda si lucrarile practice ce se executa.

Īn cea de a doua etapa pregatirea maistrului-instructor se refera la munca īnainte de a tine lectia practica.

Aceasta cuprinde:

stabilirea scopului si continutului lectiei;

alegerea metodelor si procedeelor de predare;

alegerea pieselor pentru demonstrarea procedeelor de munca si pentru lucrarile practice ale elevilor;

pregatirea SDV-urilor;

pregatirea documentatiei tehnice si a materialului intuitiv.

Īnainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze rezultatele lectiilor precedente, sa se clarifice īn ce fel si īn ce masura au fost atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate īn consideratie lipsurile si golurile īn cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor.

De regula, lectia trebuie sa īnceapa cu:

-verificarea cunostintelor;

-verficarea priceperilor;

-verificarea deprinderilor practice dobāndite de elevi īn lectiile precedente si cu sarcinile date pentru acasa.

O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi noi practice, care trebuie sa cuprinda urmatoarele:

a) stabilirea subiectului lectiei;

Acesta se ia din planificarea calendaristica.

Stabilirea subiectului este de o mare importanta īntrucāt determina continutul si volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi practice.

b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinānd cont de subiectul si de scopul lectiei.

Aceste repere trebuie sa fie alese īn raport cu nivelul de cunostinte tehnice la care au ajuns elevii si cu posibilitatile tehnico-materiale existente īn atelierul-scoala.

c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice noi.

Acestea urmeaza sa fie transmise īn partea introductiva a lectiei si trebuie sa fie bazate pe programa scolara, pe manual etc. Maistrul- instructor trebuie sa studieze cu atentie:

-capitolele din manual;

-sa consulte cartile tehnice ale masinilor;

-sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor legate de orele de practica de la obiectele īnrudite.

d)īn timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-instructor trebuie sa-si dea seama de eventualele greseli pe care le-ar putea comite elevii, fapt ce īl determina sa faca unele recomandari tehnice.

Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate si sanatate īn munca, īn timpul demonstrarii procedeelor de munca.

Pregatirea exercitiilor de munca īn etapa instructajului curent are o mare importanta īn cadrul lectiei.

Maistrul - instructor trebuie sa prezinte elevilor:

desenele;

fisele tehnologice;

piesa model;

SDV-urile necesare;

Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga principala a lectiei īn atelierul scoala.

Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie formulate īn mod precis si stiintific, pe baza īnsemnarilor facute īn caietul de observatii al maistrului-instructor.