Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

Tratarea diferentiata - responsabilitatea scolii moderne

profesor scoala











ALTE DOCUMENTE

ADEVERINŢĂ MEDICALĂ
INTRODUCEREA INSTRUIRII ASISTATE DE CALCULATOR ĪN CICLUL PRIMAR
CONCURSUL DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA
Proiect de lectie limba si comunicare
OBIECT:ABILITATI PRACTICE
PLANIFICARE PREGATIRE AN I FR
PROIECT DE LECTIE AFECTIVITATEA
Disciplina: Limba si literatura romana EVALUARE INITIALA clasa a 4 a
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Tipuri de evaluare


Tratarea diferentiata - responsabilitatea scolii moderne

         Una dintre tendintele modernizarii īnvatamāntului vizeaza flexibilitatea instructiei si educatiei pentru a asigura dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor fiecarui elev, īn raport cu propriile posibilitati. Scoala este chemata sa organizeze procesul de predare-īnvatare-evaluare īn asa fel īncāt sa-l puna pe elev cāt mai devreme posibil īn posesia unor mijloace proprii de īnsusire a cunostintelor, de aplicare īn practica īn mod constant si creator.
Īn literatura de specialitate, conceptul de instruire diferentiata a fost abordat din perspective multiple: strategie de optimizare a īnvatarii, proces dinamic, categorie fundamentala instructionala, directie de formare a competentelor cadrelor didactice

         Problema instruirii diferentiate nu este noua, ci numai modul de abordare.In acest sens, aria preocuparilor s-a extins :

·  In directia conceperii unei activitati instructiv-educative mai variate, nuantate īn raport cu diferentele dintre elevi īn limitele normalului ;

·  In sensul promovarii unei actiuni complexe de asistenta a copilului  (medicala, sociala, psihopedagogica).

       Instruirea diferentiata vizeaza adaptarea activitatii de īnvatare- īndeosebi sub raportul continutului, al formelor de organizare si al metodologiei didactice- la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de īntelegere, ritmul de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev īn parte.  Īntrucāt natura si societatea umana progreseaza prin diferentiere si nu prin uniformizare, interesul educatorilor nu trebuie sa fie tocirea particularitatilor individuale pāna la disparitie, ci respectarea lor, pentru ca prin educatie si instructiune fiecare individualitate sa poata fi transformata īntr-o personalitate umana, capabila sa creeze noi valori materiale si spirituale.Premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata o constituie depistarea trasaturilor care-i diferentiaza 19519r1717t pe subiecti, stabilirea rolului fiecareia īn definirea comportamentului care conduce la performantele asteptate.

        Īn lucrarea "Īnvatamāntul diferentiat - conceptii si strategii", I.T.Radu mentioneaza cateva trasaturi generale caracteristice strategiei īnvatamāntului diferentiat:

·  Activitatea scolara, prin continutul ei si prin programul de lucru, este adaptata intereselor si aptitudinilor elevilor ;

·  Posibilitatea de a alege dintr-un grup larg de discipline pe acelea care īi intereseaza mai mult ;

·  Preponderenta modalitatilor de tratare diferentiata a elevilor īn cadrul unor colectivitati īn componenta eterogena din punct de vedere al capacitatilor lor de īnvatare si al rezultatelor obtinute

·  Alternarea activitatii īn grup cu munca individuala ; diferentierea acestor strategii didactice īn functie de particularitatile unor grupe de elevi dintr-o clasa ;

·  Variabilitatea, mai ales din punct de vedere al gradului de dificultate a lucrarilor de munca independenta efectuate īn clasa sau acasa.

        O privire comparativa asupra conceptiei traditionale a activitatii instructiv-educative si asupra activitatii diferentiate, īn scopul reliefarii marelui cāstig īn planul dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului, īn raport cu propriul potential, este urmatoarea:

Activitatea īn stil traditional

Activitatea diferentiata

·  Diferentele īntre elevi sunt mascate; se actioneaza asupra lor doar cānd devin problematice;

·  Interesele copilului sunt rar apelate ;

·  Domina activitatea cu īntrega clasa;

 

·  Diferentele īntre elevi sunt studiate si acceptate ca baza de pornire īn demersul instructiv-educativ;

·  Elevii sunt ghidati īn sensul propriilor interese si a alegerilor ghidate de acestea;

·  Se folosesc forme de organizare a activitatii diferite: pe grupe, īn echipe, frontal sau individual;

·  Timpul este inflexibil;

·  Timpul este flexibil, īn functie de nevoile elevilor;

·  Se admit interpretarile unice ale ideilor si evenimentelor ;

·  Se admit, chiar se cauta perspective multiple asupra evenimentelor si ideilor;

·  Cadrul didactic directioneaza comportamentul elevilor ;

·  Cadrul didactic faciliteaza activitatea independenta a elevilor;

·  Cadrul didactic rezolva problemele clasei sale;

·  Elevii se ajuta īntre ei, asistati īn rezolvarea problemelor;

·  Cadrul didactic planifica secventele, obiectivele instruirii;furnizeaza standardele de evaluare a activitatii;

·  Elevii, īmpreuna cu profesorii actioneaza īn vederea stabilirii obiectivelor, criteriilor de evaluare;

·  Se respecta CE trebuie īnvatat.

·  Respect pentru CINE īnvata.

          Scoala moderna este aceea īn care elevii trebuie sa-si asume īntr-o mai mare masura responsabilitatea dobāndirii cunostintelor, cadrul didactic devenind īn acest fel un organizator al activitatii de īnvatare. Cerintele formarii individului īn scoala moderna- īn perspectiva educatiei permanente-impun formarea si dezvoltarea capacitatilor acestuia de a-l īnvata sa īnvete, sa se instruiasca independent.Tehnicile de diferentiere a instruirii vizeaza o gradare a sarcinilor scolare, potrivit posibilitatilor individuale si a ritmului propriu de dezvoltare a fiecarui individ, astfel īncāt randamentul sa fie asigurat pentru toti. Putem sublinia īn acest sens rolul deosebit de important al cadrului didactic īn generarea unui climat de īncredere īn posibilitatile individului īncāt sa combata complexul de inferioritate pe care īl traiesc multi dintre cei care nu pot atinge performante ridicate si, de asemenea, sa combata atitudinea de uniformizare a conditiilor de īnvatare si dezvoltare pentru indivizii capabili de performante.

 

 

 

 

 

 Individualizarea instruirii

Individualizarea activitatii cu copiii, respectiv tratarea diferentiata īn functie de particularitatile individuale ale acestora, se realizeaza foarte diferit. Situatiile īntālnite se pot īnscrie īn cāteva categorii:

. Cadrele didactice realizeaza individualizarea instruirii/tratarea diferentiata a copiilor prin urmatoarele elemente:

- copiii primesc sarcini diferentiate pe parcursul tuturor activitatilor (este modalitatea de individualizare cea mai frecventa);

-se adapteaza formele de īnvatare;

- se adapteaza/modifica spatiul, mobilierul īn functie de nevoile copiilor;

- se utilizeaza metode si procedee suplimentare pentru a raspunde nevoilor unor anumiti copii;

- se ofera explicatii suplimentare sau se adreseaza īntrebari ajutatoare;

- se acorda sprijin individual copiilor īn functie de situatiile care intervin, īn functie de interesele, preocuparile copiilor; īntr-un cuvānt, īn functie de particularitatile individuale ale acestora;

- se lucreaza cu copiii care au nevoi speciale (dificultati de atentie si īnvatare) sau cu copiii care sunt avansati fata de programa scolara;

- ritmul instituit de cadrul didactic tine seama de diferentele dintre copii, de experientele lor anterioare, de stilul, nevoile, capacitatile lor, propunānd activitati diferentiate si fara a avea atitudini partinitoare fata de copii.

. Exista si situatii de tipul:cadrul didactic este preocupat de individualizare, īncurajeaza copiii care au nevoie de ajutor, dar nu are timp suficient sa lucreze cu ei individual, sau ritmul activitatii este prea alert si nu permite realizarea individualizarii.

. Nu se recurge la individualizarea instruirii (sarcinile de lucru sunt raportate la continuturi, sunt īn acord cu finalitatile stabilite de programa scolara, dar nu sunt raportate la potentialul fiecarui copil; īn cel mai bun caz, sarcinile sunt formulate respectānd particularitatile de vārsta). Īn situatii izolate, sunt īnvatatori care manifesta atitudini inadecvate, un exemplu īn acest sens fiind acela īn care un copil nu raspunde corect la īntrebarea cadrului didactic, iar acesta īi ofera jumatate din raspunsul corect, suficient cāt sa poata fi continuat de copil.

Constatam astfel intentia multor cadre didactice de a realiza individualizarea instruirii, dar nu īntotdeauna aceasta ia o forma adecvata īn practica. Pentru aceasta trebuie sa avem īn vedere urmatoarele aspecte:

a) Respectarea ritmului propriu de īnaintare īn cunoastere

Respectarea ritmului propriu de īnvatare, ca element definititoriu pentru individualizarea instruirii se regaseste īn salile de clasa īntr-o paleta foarte extinsa:

·        de la

- īnvatatorul care creeaza copiilor conditii pentru a lucra īn ritm propriu (formuleaza sarcini adecvate ritmului acestora, adapteaza formele de īnvatare īn functie de nevoile copiilor, da copiilor posibilitatea de a termina sarcina folosind cāt timp au nevoie);

·        la cele care:

-         nu tin seama de diferentele dintre copii īn privinta ritmului de īnvatare, rezolvānd sarcinile copiilor care nu pot raspunde īn timpul impus sau lucrānd mai degraba cu categorii de scolari decāt cu persoane individuale.

-         b) Stabilirea sarcinilor de īnvatare

Un alt element care defineste individualizarea instruirii este modul īn care sunt formulate sarcinile īnvatarii si masura īn care acestea sunt adecvate particularitatilor individuale ale copiilor. si aici, observarile au scos la iveala practici din cele mai variate :

- exista cadre didactice care stabilesc sarcini de īnvatare adecvate particularitatilor de vārsta si mai putin celor individuale sau nevoilor, unicitatii fiecarui copil - acestea sunt cele mai numeroase situatii;

- īn unele situatii, cadrele didactice formuleaza sarcini de īnvatare diferentiate pe niveluri, dar nu ajung pāna la individualizarea instruirii īn raport cu ideile si unicitatea fiecarui copil;

- īn alte situatii, stabilirea sarcinilor tine seama de particularitatile copiilor, dar se ajunge la etichetarea copiilor, de tipul: "Ţie ti-am dat o fisa mai usoara", sau "Tu lucrezi foarte bine de obicei, haide!";

- īn alte situatii, sarcinile formulate sunt raportate exclusiv la continuturile care trebuie transmise, iar finalizarea lor corecta si rapida surprinde cadrul didactic care nu mai are pregatite si alte activitati pentru copii;

- pentru copiii cunoscuti ca avānd dificultati de īnvatare sunt īnvatatori care formuleaza sarcini specifice, fiind interesati sa participe toti copiii īn activitati;

- exista cadre didactice care construiesc sarcinile de īnvatare plecānd de la continuturile īnvatarii, adaptāndu-le īn functie de caracteristicile copiilor pe care-i conduc - dar foarte putine ca numar.

Īn majoritatea cazurilor nu se regaseste preocuparea cadrelor didactice pentru individualizarea instruirii, respectiv pentru respectarea particularitatilor individuale, accentul fiind plasat pe continutul de predat/īnsusit si pe grup ca īntreg.

De aceea, cred ca, activitatile metodice planificate īn acest an scolar, ar putea sa preia tema individualizarii īnvatarii si sa o abordeze cu multa seriozitate, īncercānd sa aduca īn atentia profesionistilor practici variate si inedite.



Document Info


Accesari: 11100
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )