Obiectii fata de relativismul etic

Obiectii fata de relativismul etic

Am aratat ca moralitatea ca autolegiferare este posibila numai daca valorile si normele morale au o valabilitate supraindividuala - teza in­compatibila cu teoriile subiectiviste. Valabilitatea supraindividuala a normelor si valorilor morale nu îsi are temeiul în proprietatile imanente persoanelor, situatiilor si lucrurilor din afara noastra, ci în formele spi­rituale ale unei comunitati culturale; de pe aceasta pozitie am respins si teoriile materialiste 131n1310b . Autolegiferarea morala pare a fi conceptibila numai în cadrele conceptuale ale teoriilor relativiste si universaliste, între care exista însa o diferenta semnificativa. Pentru adeptii relati­vismului, valorile si normele morale au o valabilitate supraindividuala, dar numai în limitele unui spatiu cultural specific; nu exista valori si norme universale. În consecinta, pentru relativisti reflectia morala este capabila sa solutioneze controversele etice si sa elimine inconsistenta etica, dar numai atâta timp cât ne mentinem în cadrele spirituale proprii unui anumit context cultural. De îndata ce am încerca sa construim argumente universal valabile, spun ei, pierdem legatura cu realitatea si construim o teorie abstracta si, ca atare, inaplicabila. În consecinta, nu este posibila solutionarea contradictiilor dintre norme si valori morale daca acestea apartin unor culturi si societati diferite.

Pe relativisti nu-i framânta faptul ca în mintile tuturor oamenilor, de oriunde si oricând, se regasesc aceleasi structuri logice si matema­tice invariante, în vreme ce paradigmele structurante ale moralitatii se schimba odata cu ambientul cultural. Drept urmare, exista o singura logica si o singura matematica, universale si corecte, dar o multime de sisteme etice. Tot ce putem face este sa ne straduim a fi rationali si consistenti în cadrul unui sistem etic, dar nu putem dovedi falsitatea altor sisteme de valori si norme morale. Se invoca frecvent o analogie cu regulile jocurilor sportive. Nu e voie sa atingi mingea cu mâna în fotbal sau în tenis de câmp, dar poti sa faci acest lucru daca joci volley sau rugby. Asa cum fiecare joc are propriile sale reguli, tot astfel fie­care comunitate sociala are moralitatea ei specifica.

Nu cred ca relativismul cultural, etic si axiologic greseste în tota­litate. As spune mai degraba ca nu duce rationamentele sale pâna la ultimele consecinte, din cauza unei perspective înguste, în care se vad bine copacii, dar nu si padurea.

Ce-i drept, culturile se deosebesc între ele prin practicile lor mo­rale. În celebra Patterns of Culture, Ruth Benedict ilustreaza faptul ca diversitatea este observabila chiar si în acele probleme de moralitate în care ne-am fi asteptat sa existe o deplina uniformitate. Iata un fragment cât se poate de elocvent:

"Am putea sa presupunem ca toti oamenii sunt de acord în ceea ce pri­veste condamnarea omuciderii. Dimpotriva, în jurul acestei ches­ti­uni se poate sustine ca unul îsi ucide în virtutea traditiei doi dintre copiii sai, ca barbatul are drept de viata si de moarte asupra femeii sau ca fiii au datoria sa îsi omoare parintii înainte ca acestia sa îmbatrâneasca. În unele cazuri sunt ucisi cei care fura, care îsi taie dintii de sus ori cei care s-au nascut într-o zi de miercuri. La unele popoare, individul este torturat daca a omorât un om din gre­seala, dar nu suporta nici o pedeapsa daca omuciderea a fost inten­ti­onata. Sinuciderea este, la unele triburi, o decizie usoara, ce poate fi luata de catre oricine daca a suferit o cât de mica durere sufleteasca. La alte triburi poate fi cel mai înalt si cel mai nobil act al omului înte­lept. Dar sunt si triburi la care simpla relatare a unui caz de suicid trece drept o inventie incredibila, iar comiterea actului în sine este de neconceput. În alte cazuri, sinuciderea este o crima prescrisa de lege sau un pacat fata de zei" (Benedict, 1989, pp. 45-46).

Alti antropologi mentioneaza o serie de alte practici moralmente acceptabile în unele societati, dar blamabile în altele, printre care in­fan­ticidul, genocidul, poligamia, rasismul, sexismul sau tortura. Toate aceste diferente culturale pot pune sub semnul întrebarii existenta unor valori si norme morale universale, ducând apoi inevitabil la abordarea moralitatii ca o problema de "gust cultural".

Avem aici o splendida ilustrare a faptului ca etica este un domeniu de investigatie deschis reflectiei filosofice si mult mai rezistent sau de-a dreptul impenetrabil metodelor stiintifice, calchiate dupa modelul stiintei prime, fizica, si aplicate în spirit îngust pozitivist. Admirabili pentru râvna, devotamentul si, nu de putine ori, chiar eroismul de care au dat dovada traind ani de zile prin jungle, deserturi, savane sau tun­dre, printre cele mai izolate si salbatice triburi neatinse de influentele civilizatiei, un mare numar de antropologi culturali s-au contaminat, dupa cât se pare, de simplitatea rudimentara a "gândirii salbatice", dovedind o inabilitate teoretica destul de suparatoare. Pofta lor insati­abila de "fapte" palpa­bile, culese "pe teren", îi trimite la vânatoare fara un minimum efort de clarificare conceptuala prealabila a ceea ce urmeaza sa observe; în consecinta, interpretarea faptelor - când nu lipseste cu desavârsire - este în cel mai bun caz naiva. Ei pornesc din start de la convingerea ca între viata spirituala si practicile popoarelor primitive si configuratiile practic-spirituale ale societatilor civilizate nu exista nici o deosebire esentiala. Or, daca obiceiul unor papu­asi de a-si pili dintii si de a-si scrijeli fata, sa spunem, si deprinderea (de data relativ recenta) a americanilor de a "fetisiza" canoanele limbajului politically correct apartin în egala masura moralitatii, atunci nu mai e nimic de spus.

Din perspectiva delimitarilor conceptuale anterioare se poate da un raspuns cât se poate de clar: toate faptele, de o covârsitoare diver­sitate, culese si inventariate de antropologi tin de sfera ethos-ului sau a moravurilor si nu au nimic de-a face cu moralitatea care, dupa cum am încercat sa argumentez, este universala în intentiile sale de a institui reguli acceptabile pentru orice subiect rational si liber, dar nu apartine câtusi de putin tuturor stadiilor de evolutie culturala si nici macar tutu­ror indivizilor din culturile cele mai evoluate. Aceasta idee este de ne­conceput pentru antropologi.

Chiar pe terenul "paradigmei" lor aplatizant descriptiviste, antro­pologii nu dau dovada de prea multa subtilitate. Practicile morale (sa le numim totusi astfel) pot fi diferite, însa valorile si normele care le instituie si le confera legitimitate pot fi, în esenta, asemanatoare. De exemplu, ce poate parea mai pe dos fata de convingerile noastre morale decât datina unor triburi care le cere fiilor sa îsi omoare parintii înainte ca acestia sa atinga o anumita vârsta? Este abominabil! Nu neaparat. Ce ati face daca ati avea credinta nestramutata ca moartea nu este decât o trecere a celor vii pe un alt tarâm, aflat undeva peste un deal si o vale, si unde mortii vor continua sa traiasca multa vreme (ideea de vesnicie nu încape în mintile popoarelor primitive) asa cum erau si aratau în tarâmul vizibil de aici? Nu le-ati face un mare bine daca i-ati trimite pe lumea cealalta înca zdraveni si în putere si nu i-ati nenoroci daca i-ati lasa sa moara de batrânete, ca sa-si duca apoi viata cea lunga cu toate betesugurile senectutii? Noi nu împartasim credintele lor reli­gioase si, ca atare, uciderea parintilor ni se pare ceva de-a dreptul ori­bil, însa putem, fara un prea mare efort, sa observam faptul ca, în felul lor, si ei cred, ca si noi, ca fiii sunt datori sa poarte de grija celor care le-au dat viata. Prin urmare, societatile se pot deosebi între ele prin felul în care pun în practica normele lor morale, dar cel putin unele dintre aceste norme pot fi în esenta identice. Iar simplul fapt ca unele practici sunt relative nu înseamna ca toate practicile morale sunt rela­tive. Prohibitia incestului este un bun exemplu în acest sens.

Din pacate, lumea de astazi cultiva si încurajeaza relativismul etic si deocamdata putini se încumeta sa îl atace la radacina. Obiectia cea mai radicala pe care o poate primi relativismul este afirmarea cât mai raspicat cu putinta a ideii ca unele practici si credinte, pe care diferite comunitati culturale le considera firesti si pe deplin legitime, sunt de-a dreptul inacceptabile si cât se poate de blamabile din punct de vedere etic. În razboiul civil american, nordistii au avut dreptate nu pentru ca au câstigat bataliile decisive, ci pentru ca sclavia este profund imorala. Taierea mâinii drepte a hotului sau lapidarea femeilor adultere, pe care fundamentalistii islamici si le apara ca niste daruri de mare pret prin atentate teroriste, sunt niste practici barbare si nedemne de conditia umana. Terorismul este cel mult explicabil prin anumite culpe reale ale dominatiei coloniale, dar nicicum pardonabil din punct de vedere etic. Iar genocidul nazist sau comunist, carora le-au cazut prada multe milioane de victime, întruchipeaza raul absolut si coborârea umanitatii mult sub nivelul de ferocitate sanguinara al celor mai agresive specii de rapitori din lumea animala. A sustine, în numele "dreptului funda­mental la diferenta" si al tolerantei emancipate, ca orice practica este la fel de îndreptatita ca si oricare alta numai pentru ca o comunitate culturala crede în legitimitatea ei este deopotriva o eroare teoretica si un act de lasitate si de iresponsabilitate morala.

Chiar daca respingem doctrina relativismului etic, nu trebuie sa pierdem din vedere ori sa subestimam meritul relativismului de a fi lansat o serie de interogatii stringente în lumea contemporana. Diferite societati au într-adevar conceptii etice diferite, iar convingerile noastre morale poarta pecetea mediului cultural în care s-au configurat de-a lungul istoriei. Relativismul ne încurajeaza sa exploram ratiunile pe care se întemeiaza convingerile morale din alte culturi si astfel ne pro­voaca sa reexaminam temeiurile propriilor noastre convingeri si valori morale. Aceasta este o chestiune extrem de importanta în economia globala, care intensifica si face inevitabile contacte din ce în ce mai strânse între societati si culturi diferite. Vom reveni asupra acestei problematici când vom discuta despre etica afacerilor internationale.