Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






CARACTERIZARE GENERALA A RELATIILOR DE FAMILIE

sociologie











ALTE DOCUMENTE

Sociologia: obiect, definitie, teorie
EXPRESII sI MAXIME CELEBRE
Drogurile
Procesul rezolvarii conflictului
8 trucuri pentru tine si el
MODELUL STADIAL AL DEZVOLTARII MORALE
Formele de gindire in viata practica
MOBILITATEA SOCIALA
DREPTURILE SI LIBERTATILE CIVILE ALE COPILULUI
STRATEGIA NATIONALA IN DOMENIUL PROTECTIEI SI PROMOVARII DREPTURILOR COPILULUI 2007-2013


CARACTERIZARE GENERALĂ A RELAŢIILOR

DE FAMILIE

  I.1.  Definirea notiunii de familie

Conceputa ca forma de comunitate umana, familia este, poate, cea mai trainica dintre ele. Fiind caracteristica pentru toate treptele de dezvoltare istorica si avānd o mare stabilitate ca structura sociala, ea ocupa un loc aparte īn raport cu celelalte forme de comunitate.

"Familia este o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale īntre oameni legati prin casatorie, sānge sau adoptie. Fiind un fenomen social, ea se dezvolta o data cu dezvoltarea societatii si se modifica īn raport cu aceasta"[1].

Ca produs al sistemului social, familia reprezinta o comunitate alcatuita din  mai multi indivizi uniti prin legaturi de casatorie (sot si sotie) si paterne (parinti si copii), care īmbina īntr-un complex, latura biologica si cea sociala. Dublul caracter biologic si social al familiei este surprins de Karl Marx īn afirmatia: " producerea vietii, atāt a celei proprii prin munca, cāt si a celei straine prin procreare, apare . ca o dubla relatie sociala, īn sensul ca presupune colaborarea mai multor indivizi"[2].

Prin urmare, "familia este o realitate biologica prin uniunea dintre barbat si femeie si prin procreatie, una sociala prin comunitate de viata dintre soti, dintre parinti si copii si dintre alte rude, si una juridica prin reglementarile ei de catre societate"[3].

Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-l gasim la alte categorii sociale, familia fiind "un grup social realizat prin casatorie, alcatuit d 14314f56o in persoane care traiesc īmpreuna, au gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul īn fata societatii"[4]. "Īn cazul familiei din afara casatoriei, tatal si copilul pot sa nu locuiasca īmpreuna, sa nu apartina aceleiasi familii īn sens biologic, dar sunt legati prin raporturi de familie juridice"[5].

Astfel, pe lānga familia clasica, formata din tata, mama si copii, īntemeiata pe casatorie, au aparut si familia monoparentala compusa din mama necasatorita si copiii sai, precum si familia sociologica, adica uniunea familiala alcatuita din tata, mama si copiii lor, care nu are la baza casatoria.

Se poate lesne observa ca existenta raporturilor de familie juridice nu presupun īntotdeauna si existenta raporturilor faptice de familie. Potrivit Codului familiei, notiunea de familie desemneaza fie pe soti, fie pe acestia si copiii lor minori, fie pe toti cei care se regasesc īn relatii de familie, care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie sau relatii asimilate din unele puncte de vedere, cu relatiile de familie.

Cu totul izolat, legiuitorul comprima notiunea de familie, atribuindu-i un īnteles mai restrāns fata de dreptul comun, amintind de familia monoparentala, īn contextul reglementarilor Legii privind ajutorul social nr.67/1995, art.2 alin. 2: " termenul de familie desemneaza si persoana necasatorita, care domiciliaza īmpreuna cu copilul sau".

Ţinānd seama de varietatea  notiunii de "familie" si de faptul ca īntreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de aparitia si dezvoltarea formelor de colectivitate umana, putem concluziona ca familia este una dintre verigile cele mai vechi si mai stabile ale societatii, iar istoria societatii este totodata si istoria familiei, functiilor si rolului pe care aceasta īl  exercita īn societate.

  

I.2 De la familie la familii - evolutia modelelor familiale īn  ultimele  decenii

Cercetarea evolutiei istorice a familiei a dezvaluit faptul ca relatiile si functiile familiei sunt determinate  īn ultima instanta de tipul si forma relatiilor de productie, de trasaturile dominante ale sistemului social din care fac parte. Mai mult, functiile familiei sunt influentate de starea generala a societatii, de nivelul progresului tehnic si economic, etc. .

Restructurarea familiei este puternic influentata de trecerea de la o societate rurala axata pe agricultura, la o societate urbana, axata pe industrie. Tranzitia rapida la o societate industriala īnlocuieste structura familiala extinsa, cu familia nucleara. Astfel, procesele de industrializare si urbanizare care actioneaza īn sisteme sociale diferite si care sunt caracteristice societatii contemporane, afecteaza īn mod diferit schimbarile din viata de familie si functiile familiei, īn sensul ca:

·        majoritatea functiilor familiei sunt transferate societatii, formāndu-se institutii specializate pentru īndeplinirea lor: institutii de ocrotire, crese, gradinite, institutii de asistenta si īngrijire medicala, etc.;

·         pozitia sociala a membrilor de familie este determinata de realizarile lor personale īn cadrul ocupatiilor lor si nu de pozitia familiei īn societate;

·         diferenta īntre sexe īn privinta drepturilor si īndatoririlor lor este mai putin autonoma si de sine statatoare, īn prezent familia īndeplinind tot mai pregnant rolul de mediator īntre societate si individ.

Sub acest aspect se poate lesne constata ca situatia familiei īn Romānia a fost afectata de deteriorarea situatiei economice generale a tarii. Cu toate acestea, deteriorarea unor aspecte ale vietii de familie este mult mai redusa decāt declinul economic al tarii, ca urmare a actiunii mai multor factori complecsi: economici, sociali, culturali, ideologici, ce nu sunt identici tuturor societatilor, dupa cum nici schimbarile nu au aceeasi amploare ori acelasi continut. Īn conceptia lui Ioan Mihailescu, principalii factori[6] care determina modificarea modelelor familiale sunt:

·   diminuarea functiilor familiei prin preluarea unora de catre societate;

·   cresterea gradului de ocupare a femeilor si a dorintei acestora de promovare sociala;

·   cresterea independentei economice a tinerilor;

·   cresterea veniturilor prin care s-a asigurat unor persoane posibilitatea de a trai    singure si s-a redus mult frecventa casatoriilor pe motivul constrāngerii economice;

·   cresterea diversitatii politice, culturale si spirituale;

·   schimbari de moravuri si cresterea permisivitatii sociale la noi forme de comportament;

·   efecte de contagiune, de īmprumut a unor modele comportamentale de la un grup la altul si chiar de la o societate la alta.

Actiunea acestui ultim factor, īn Romānia, a fost foarte puternica īn perioada de dupa 1990, mai ales ca urmare a expansiunii extraordinare a mijloacelor de informare īn masa. Astfel, are loc un proces vizibil de emancipare, de democratizare, de laicizare si liberalizare a vietii de familie.

Familia īndeplineste "patru functii pentru viata sociala umana: sexuala, reproductiva, economica si educationala. Fara realizarea functiilor sexuale si reproductive,  societatea s-ar stinge, fara functia economica viata ar īnceta, iar fara functia educationala, cultura s-ar sfārsi"[7]. Īn doctrina juridica sunt mentionate trei functii ale familiei: cea de perpetuare a speciei, cea economica si cea educativa.

Functia de perpetuare a speciei are caracter primordial īn raport cu celelalte functii, deoarece omenirea este de neconceput fara continua perpetuare a speciei umane. Avānd īn vedere functia biologica a familiei, s-a spus ca familia este o realitate biologica, prin uniunea dintre barbat si femeie si prin procreatie (functia de procreare fiind comuna familiei din toate timpurile).

Functia economica a familiei este influentata de gradul de dezvoltare economica a societatii si de importanta  acesteia de la o societate la alta. Aceasta functie īsi gaseste expresia īn "ducerea īn comun a gospodariei casnice si comunitatea de bunuri a sotilor, precum si ajutorul acordat membrilor ei aflati īn nevoie din cauza incapacitatii de a munci"[8]. Prin aceasta functie, familia asigura cadrul material indispensabil pentru siguranta, bunastarea si confortul membrilor sai.

Functia educativa - educatia din familie, prima etapa a procesului educativ, prezinta o importanta primordiala - " familia este cea care asigura cresterea si dezvoltarea fizica si spirituala a copilului, ea imprima primele cunostinte, impresii, aprecieri despre lumea īnconjuratoare, īi formeaza deprinderile si trasaturile esentiale, conturāndu-i astfel viitorul sau profil moral si social. Atmosfera din sānul familiei, exemplele vazute, educatia si instruirea primita se pastreaza īn mintea copilului tot restul vietii si sunt hotarātoare pentru formarea caracterului si personalitatii sale viitoare"[9].

Īn conceptia lui I. Albu, acestor trei functii specifice familiei, se adauga o a patra: solidaritatea familiala - familia asigura nu numai socializarea si integrarea sociala a membrilor sai, ci īnsasi functionalitatea si continuitatea sa, intimitatea si coeziunea grupului, securitatea emotionala si īncrederea membrilor familiei.

Solidaritatea familiala exista īntre membrii familiei si poate fi considerata ca atare daca privim cale trei functii ale familiei (biologica, economica si educativa) dintr-un unghi interior.

Īn cursul ultimelor decenii, numeroase tari īn curs de dezvoltate au cunoscut mari bulversari sociale, avānd un impact profund asupra functiilor si formelor familiei.

Modelul familiei nucleare a suferit schimbari importante īn multe dintre dimensiunile sale, iar īn cazul statelor capitaliste dezvoltate, a īncetat sa mai fie singurul model de familie practicat si acceptat.

Aceste schimbari au devenit tot mai evidente si īn Romānia, īn perioada anilor `90 si privesc modalitatile de constituire a familiei, comportamentul sexual, structura si dimensiunile familiei, diviziunea rolurilor īn cadrul familiei si natura functiilor familiei, stabilitatea familiei si conceptiile cu privire la familie.

Īntr-o masura diferita de la o tara la alta, familia prezinta o diversitate de forme si se combina īn alte forme de convietuire, care sunt foarte diferite de familia nucleara sau nu au nimic īn comun cu familia. Astfel, putem īntālni, potrivit lui I. Mihailescu, urmatoarele tipuri de familii:

·        Familii de o singura persoana - formate dintr-un barbat sau o femeie care a optat pentru celibatul definitiv sau din persoane divortate care nu s-au recasatorit;

·        Familii formate dintr-un barbat si o femeie care coabiteaza - compuse din persoane ce convietuiesc īn aceeasi gospodarie, dar nu sunt uniti prin casatorie legala si care au sau nu copii;

·        Familii formate dintr-un singur parinte (de obicei mama) si unul sau mai multi copii - persoane necasatorite care au copii sau persoane care au fost casatorite, dar care au ramas singure prin divort ori prin decesul partenerului;

·        Familii nucleare propriu-zise;

·        Familii cu 3 sau 4 generatii - extinse - reprezinta un tip familial din ce īn ce mai rar (o forma de familie cu trei generatii, mai frecvent īntālnita si īn mediul urban din Romānia, este cea formata din sot, sotie, copiii acestora si un parinte al unuia dintre soti, de obicei, mama sotiei).

Īn functie de prezenta sau absenta copiilor din cadrul familiei, acestea pot fi parentale sau neparentale, iar īn functie de numarul de nucleele familiale care le compun, acestea poate fi unifamiliale (cu un singur nucleu: neparentale, parentale, monoparentale sau grandparentale) ori bifamiliale (cu doua nuclee), īn timp ce , dupa numarul generatiilor, familiile pot fi: uni-generationale, bi-generationale (doua generatii de parinti si copii), tri-generationale (parinti, copii ,nepoti).

I.3 Ocrotirea relatiilor de familie

"Casatoria uneste pe barbat si femeie īn cea mai fireasca comunitate sociala, care le contopeste īntr-o asemenea masura sentimentele lor reciproce, conceptiile si modul de viata, interesele si idealurile lor, īncāt īntre soti iau nastere relatii multiple si de natura diferita, care acopera toata gama vietii spirituale si sociale, de la relatii de dragoste si prietenie reciproca, la cele de asistenta morala si materiala si pāna la relatii ideologice si politice, iar survenirea copiilor creeaza noi si variate relatii īntre parinti si copii"[10].

Familia, īn sānul careia copii gasesc dragostea cea mai pura, ambianta sufleteasca cea mai propice, grija cea mai atenta, constituie, cu siguranta, cadrul cel mai favorabil pentru dezvoltarea lor fizica, morala si intelectuala. Īnconjurati de iubirea si īngrijirea atenta si continua a parintilor, copii cresc īn sānul familiei īn cele mai propice conditii. Īn cercul familial, ei īsi formeaza primele notiuni despre oameni si lucruri, de la parinti ei capata cele dintāi īncurajari despre felul cum trebuie sa se comporte īn toate īmprejurarile vietii, despre atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de semenii lor, fata de societate si fata de mediul īnconjurator. Īn familie ei primesc primele elemente ale educatiei, care lasa īn mintea lor urme nesterse pe tot restul vietii. Atmosfera din sānul familiei, exemplele vazute si educatia primita de la parinti contribuie īn chip hotarātor la formarea caracterului si personalitatii copiilor.

Ocrotirea casatoriei si familiei se realizeaza nu numai prin reglementarile dreptului familiei, ci si prin alte norme juridice. Legea fundamentala a Romāniei, prin art.48 alin 2 stipuleaza ca, prin lege sunt reglementate conditiile de īncheiere, desfacere si nulitate a casatorie. Īn acest sens, pentru a asigura stabilitatea familiei, sunt prevazute conditii indispensabile īncheierii valabile a unei casatorii (conditii de fond si de forma), drepturi si obligatii personale si patrimoniale ale sotilor, precum si prevederi privind desfacerea casatoriei prin divort.

O importanta deosebita īn ocrotirea familiei o au dispozitiile C.fam. privitoare la īndatoririle si drepturile parintilor fata de copiii lor minori. Ca urmare a faptului ca, prin natura lucrurilor, copilul este cel mai vulnerabil membru al familiei, responsabilitatea ocrotirii sale revine, īn primul rānd, parintilor. Calitatea de parinte nu īnseamna nicidecum un "drept de proprietate" asupra copilului, ci atrage numai obligatii īn sarcina, deloc usoara, dar cu atāt mai nobila a acestora.

Astfel, ocrotirea intereselor mamei si copilului se realizeaza īn cadrul masurilor dispuse de C.fam. cu privire la stabilirea filiatiei fata de mama sau fata de tata, prin obligatia de īntretinere, prin masuri de ocrotire a copiilor minori, prin adoptie, etc..

Familia confera societatii valori de solidaritate umana, de sens al existentei, de perpetuare a unor conceptii, mentalitati, religii sau interese materiale, iar pe cale de consecinta, societatea este datoare sa asigure familiei protectie, conditii de perpetuare si de   dezvoltare, care sa-i permita sa-si īndeplineasca cu prisosinta menirea.

"Daca īn orice societate se poate identifica o politica familiala, īn timpurile moderne, si mai ales īn ultimele decenii ale mileniului II, politica familiala devine mult mai coerenta, organizata si eficienta, ea dobāndind o noua calitate, cea de globalizare"[11].

Data fiind importanta deosebita a familiei īn viata societatii, Adunarea Generala a O.N.U. a proclamat anul 1994 "AN INTERNAŢIONAL AL FAMILIEI", prilej cu care s-a atras atentia, īntregii lumi, asupra rolului urias pe care-l īndeplineste familia īn societatea  contemporana.

Necesitatea de protectie a familiei a dat nastere conceptului de politica familiala, care reprezinta "totalitatea masurilor prin care statul, respectiv administratia publica locala, sprijina integritatea familiei si a membrilor acesteia. Politicile familiale trebuie sa aiba īn vedere, direct sau indirect, atenuarea sau eliminarea dificultatilor si a riscurilor sociale care pot destrama familia si pot fi definite ca reactii ale societatii īn sensul īndeplinirii īndatoririlor sale fata de familie"[12].

Īn vederea asigurarii integritatii familiei si dezvoltarii armonioase a membrilor sai, directiile de actiune a politicilor familiale sunt urmatoarele:

  • acordarea libertatii depline īn alegerea modelului familial si a responsabilitatilor sotilor;
  • diminuarea crizei locuintelor pentru tinerele familii;
  • sprijinirea tinerilor casatoriti pentru īncadrarea īn munca, īn raport de pregatirea profesionala a acestora;
  • ocupatia femeii si sprijinirea acesteia prin acordare de sanse egale pe piata muncii;
  • īncurajarea natalitatii prin acordarea de facilitati pentru mame si īn favoarea familiei;
  • protectia copiilor contra saraciei si redistribuirea veniturilor īntre categoriile sociale, īn favoarea familiilor cu copii;
  • stoparea scaderii nivelului de trai si īntarirea serviciilor medicale si sociale pentru familie;
  • acordarea de credite īn conditii avantajoase tinerelor familii pentru achizitionarea de bunuri de folosinta īndelungata.

Aceste domenii de actiune trebuie dezvoltate īn raport de situatiile reale din cadrul unitatii administrativ-teritoriale si a statului pe ansamblu, de traditiile si specificul regional. Factorul important care sustine actiunile concrete privind politicile familiale īl reprezinta progresul economic, care de fapt este frānat de starea de dezvoltare sociala. De regula fluctuatiile din domeniul economic, nivelul de trai si conditiile de locuit influenteaza īn cea mai mare masura politicile familiale.

Īn perioada actuala, politicile familiale este necesar sa intervina prin unele prioritati, cum sunt:

·        diversificarea indemnizatiilor si alocatiilor familiale pentru a se putea acoperi toate categoriile de nevoi sociale;

·        reducerea impozitelor pe care urmeaza sa le plateasca familiile cu copii si īndeosebi cele monoparentale;

·        acordarea de servicii sociale la domiciliu sau īn unitati specializate, persoanelor din familie care se gasesc temporar sau permanent īn situatie de risc social;

·        asigurarea de locuinte sociale tinerelor familii si familiilor cu multi copii, pe o perioada determinata de timp, pentru ca acestea sa aiba posibilitatea integrarii socio-profesionale;

·        extinderea ajutoarelor īn natura pentru prevenirea sau scoaterea familiilor defavorizate din starea de marginalizare sau dependenta sociala;

·        organizarea de retele de asistenti sociali care sa cunoasca, permanent, evolutia situatiei sociale a familiilor din cadrul comunitatilor.

Promovare familiei constituie suportul oricarei politici familiale, care-si stabileste anumite obiective, pune īn  actiune anumite strategii pentru realizarea carora sa mobilizeze anumite mijloace de ordin economic, uman si social. Astfel, politica familiala se adreseaza īntregii natiuni si prin urmare, se realizeaza īn cadrul politic si juridic pe care-l pune la dispozitie statul, prin crearea unor structuri adecvate: ministere, departamente ori directii.

Politicile familiale trebuie sa sustina institutia familiei si sa contribuie la dezvoltarea sociala si durabila a acesteia. Pentru materializarea acestora sunt necesare resurse financiare ce se asigura din fonduri de solidaritate sociala, la constituirea carora participa toate categoriile de populatie, precum si din donatii si sponsorizari acordate de agenti economici.

Politicile familiale existente la un moment dat reprezinta rezultatul interactiunii fortelor politice cu principalele grupuri de interes din societate. Ele reflecta relatiile de putere, autoritate, competitie, legitimare, suport si consens īntr-un cadru real de valori, traditii si obiceiuri. Ceea ce este fundamentat ca fiind o problema de interes general, poate fi de fapt un interes de grup, care sa nu contravina interesului public sau dimpotriva, sa īl afecteze foarte  puternic.



           [1] Maria Voinea, "Familia si evolutia sa istorica", Ed. stiintifica si Enciclopedica, Buc.1978, p.5

           [2] īn  M. Voinea, op. Cit., p. 8

          [3] idem, p.5

          [4] A. Stanoiu, M. Voinea, "Sociologia familiei", T.U.B., 1983, p.16

          [5] I.P. Filipescu, op. cit., p.3

          [6] idem, p.24

[7] I. Mihailescu, C. Zamfir, L. Vlasceanu, "Dictionar de sociologie", Ed. Babel, Bucuresti 1993,p. 239

[8] idem

[9] I. Albu, op. cit., p. 13

[10] I. Albu, op. cit., p.19

[11] Pavel Abraham, "Legislatie īn asistenta sociala (note de curs)", Ed. National, Bucuresti,2000, p.117

[12] Florin Pasa, Luminita Mihaela Pasa, "Cadru juridic si organizatoric al asistentei sociale īn Romānia", Ed. Polirom, Iasi  2003, p.119


Document Info


Accesari: 13468
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )