Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CONDUCEREA UNUI GRUP -

sociologie












ALTE DOCUMENTE

VEZI CĂ ACEST ELEMENT NU ESTE NUMAI UNUL DE MENTALITATE, CI UNUL FUNCTIONAL, DE PROTECŢIE
Cele 10 nevoi nevrotice care raman in structura de personalitate a adultului
Prezentarea criteriilor pe baza caruia se realizeaza studiul comparativ
Anul 2012
Violenta in familie
EXPRESII sI MAXIME CELEBRE
TEHNICI DE UTILIZARE A CREATIVITĂŢII GRUPULUI
20 DE REGULI DE VIATA
Structura planului de relatii publice

- CONDUCEREA UNUI GRUP -

OBLIGAŢIILE ORGANIZATORILOR:

-         sa stabileasca traseul, grupul, timpul disponibil si sezonul;



-         pentru orice rezervare se va plati un acont de 30-50% de persoana.

OBLIGAŢIILE GHIDULUI:

Obligatii înaintea excursiei:

-         de a fi disponibil în zilele lui libere;

-         de a verifica daca i s-a dat un grup;

-         de a se prezenta la sedintele agentiei si de a primi actele;

-         pregatirea echipamentului cu 2 zile înainte;

-         pregatirea teoretica: parcurgerea documentelor traseului;

-         verificarea fisierului mental scris al cabanelor si cabanierilor întâlni& 21221v211v #355;i;

-         actualizarea trusei medicale;

-         pregatirea psihologica.

Obligatii în timpul excursiei:

-         prezentarea la locul întâlnirii cu cel mult ˝ ora înainte;

-         verificarea prezentei;

-         verificarea ocuparii în totalitate a zonei rezervate pe mijlocul de transport si verificarea înainte sau dupa plecarea trenului (autocarului);

-         verificarea echipamentului particular al membrilor grupului;

-         anuntarea turistilor sa manânce cu aproximativ ˝ ora înainte de coborârea din tren;

-         verificarea prezentei la coborâre;

-         deplasarea pe traseul de apropiere;

-         prezentarea la cabana si luarea în primire a camerelor; cazarea se face pe sexe;

-         se vor asigura apoi serviciile: masa, program de cabana;

-         ora micului dejun si a plecarii pe traseu se vor stabili seara;

-         plecarea pe traseu;

-         predarea camerelor în ultima zi.

Obligatii dupa excursie: decontarea actelor la agentie.

MODALITĂŢI DE PILOTARE EFECTIVĂ PE TRASEU:

Tehnica de mars:formatia de deplasare=MONOM,cu distanta 1 m între membri,iar în panta, 5 m.

Pozitie de mers:

-         mâinile lejer pe lânga corp;

-         sincronizarea respiratiei cu efortul de deplasare;

Pozitia în monom:

-         înaintasul dovedeste valabilitate când grupul are tendinta de destramare spre înainte, la coborârea pantelor si apropiere de cabana;

-          "maturica" este importanta în cazul destramarii spre înapoi, când trebuie imprimat un ritm mai rapid;

-         ghidul are dreptul de a aplica mijloace de constrângere asupra turistului.

Deplasarea grupului în traseu:

-         se va urmari adaptarea vitezei la profilul terenului;

-         pentru urcare, viteza este adaptata din timp;

-         dupa urcus, viteza de înaintare nu se va mari pâna nu va iesi si ultimul turist din panta;

-         pantele nu se vor coborî în viteza.

Pilotare în conditii de vizibilitate redusa:

În caz de ratacire, se face regruparea la primul reper sigur. Tatonarea terenului se face de catre o singura persoana, în linie dreapta, maxim 50 m. Daca a gasit marcajul, acesta se va întoarce la grup si împreuna cu acesta va merge pâna la noul marcaj. Daca este cazul, actiunea se repeta pâna se va ajunge la destinatie.

Pe traseu:

-         nu se va consuma apa sau mâncare în mers;

-         pauza pentru verificarea prezentei, ajustarea echipamentului, tur de orizont, împrospatarea apei;

-         popas pe traseu: 15-20 de minute, la 3-4 ore de mers;

-         nu se descarca rucsacul din spate în primele 10 minute de popas; se consuma hrana rece, se beau maxim 100 ml de apa;

-         popasul de prânz va dura aproximativ 1 ora;

-         masa se va termina cu 15 minute înainte de plecare;

-         la sfârsitul popasului, locul trebuie curatat;

-         modalitati de refacere a turistilor dupa traseu: jocuri de cabana.

- METEOROLOGIE. TIPURI DE ZĂPADĂ -

Precipitatiile, ceata si vântul, precum si alte fenomene atmosferice au o mare importanta în organizarea unei excursii pe munte.

Roua  - apare în noptile senine sau atunci când nebulozitatea este redusa, fara vânt, când are loc racirea puternica a solului, realizându-se atingerea starii de saturatie (vaporii de apa se transforma în picaturi fine).

Bruma - se produce în aceleasi conditii ca si roua, dar racirea suprafetei terestre este mai mica de 0 grade C.

Chiciura - se prezinta sub forma de zapada sau structura cristalina rezultata prin sublimarea vaporilor de apa sau în urma înghetarii picaturilor de apa.

Poleiul - este fenomenul de acoperire a obiectelor de la suprafata solului cu un strat des de gheata, datorita patrunderii unei mase de aer cald si umed într-o regiune puternic racita anterior.

Ceata - este formata din picaturi / cristale fine, de ordinul micronilor, care se afla în aer reducând vizibilitatea de la suprafata pamântului.

Norii - se numara printre cele mai importante fenomene atmosferice, ei oferind informatii foarte pretioase asupra evolutiei vremii. Sunt produsii condensarii / sublimarii din atmosfera libera. Formarea se bazeaza pe 3 conditii:

-         Cantitatea de umiditate din atmosfera duce la puncte de saturatie.

-         Nucleele de condensare din atmosfera (particule de mici dimensiuni care se gasesc în suspensie în atmosfera).

-         Trebuie sa aiba loc o racire suficienta a atmosferei pentru realizarea sublimarii.

În functie de etajul altitudinal în care se dezvolta, s-au definit mai multe tipuri de nori:

A.     Etajul superior, la peste 8 km înaltime:

-         CYRUS - albastru stralucitor, structura filamentoasa (forme de suvite, vertebre, fulgi); formati din cristale foarte mici de gheata; se deosebesc de cei din etajul mijlociu prin grosimea mica, transparenta cu structura filamentoasa clar pronuntata; prevestesc schimbarea de vreme, în sensul ca sunt mesageri ai timpului ploios.

-         CYROCUMULUS - spre deosebire de cyrus, au o structura ondulata sau în smocuri, gramezi dispuse în siruri; prevestesc înrautatirea vremii

-         CYROSTRATUS - au forma de pânza continua, fiind transparenti, omogeni, compacti; prevad schimbarea vremii.

B.     Etajul mijlociu, între 2 - 7 km înaltime:

-         ALTOCUMULUS - au culoare cenusiu - deschisa; au aspect de valuri si bulgari; se deosebesc de cyrus prin desime si dimensiuni relativ mai mari ale elementelor componente prin relieful lor variabil; de stratocumulus se deosebesc prin înaltime si transluciditate mai mare.

-         ALTOSTRATUS - aspect de pânza continua omogena, cenusiu - albastruie, care acopera treptat tot cerul; produce precipitatii slabe iarna; invazie de aer rece; se deosebesc de nimbostratus prin densitatea mai mica si plafonarea mai mare.

C.     Etajul inferior, de la zeci, sute de m de sol pâna la 2 km înaltime:



-         STRATUS - norii cei mai de jos, cenusii; acopera sn general întreaga bolta cereasca; nu dau precipitatii însemnate.

-         STRATOCUMULUS - aspect de paturi groase sau dispusi în rulouri sau gramezi, fie de culoare albicioasa, fie sumbri si opaci; rar dau precipitatii slabe, de scurta durata.

D.     Norii cu dezvoltare verticala:

-         NIMBOSTRATUS - strat amorf de culoare cenusie - sumbra, ce întuneca stralucirea soarelui; dupa cum îi tradeaza si numele (nimbus  = ploios), acesti nori produc precipitatii sub forma de ninsoare, zile în sir.

-         CUMULUS - nori grosi cu baza orizontala cenusie sau albastruie si vârful albicios; apar izolati sau în salve, cu bazele aflate la acelasi nivel cu marginea norului, mai luminata decât centrul.

-         CUMULONIMBUS - nori grosi de culoare închisa la baza si alba la vârf, înaltându-se ca niste mase enorme în forma de munti cu vârful fibros; din ei cad precipitatii sub forma de averse, însotite adesea de descarcari electrice, vijelii si caderi de grindina.

E.      Nori orografici - categorie aparte de nori ce apar pe creste sub forma de caciula de nori care prevestesc timpul ploios sau "steaguri" de nori, uneori aducând ploaie.

SEMNE DE ÎNRĂUTĂŢIRE A VREMII / MENŢINERE A VREMII NEFAVORABILE:

·        Daca cerul a fost senin si încep sa apara dintr-o parte a orizontului norii albi subtiri în forma de fibre cu ramificatii ca niste gheare la un capat, în cel mult 3 zile va fi vreme ploioasa.

·        Daca Soarele si Luna se vad prin nori cu un cerc în jurul lor, vremea se schimba în 2 zile.

·        Când cerul este acoperit si sub pânza de nori cenusii apar nori mici si negriciosi care se deplaseaza într-o directie contrara, ploaia va începe în câteva ore sau minute.

·        Vara, când observam dimineata pe un cer albastru nori alungiti cu niste benzi cu ridicaturi pe ele, în dupa-amiaza aceleiasi zile vor fi furtuni.

·        Furtunile si vijeliile de dupa-amiaza sunt anuntate si de nori rotunjiti si grupati.

·        Daca norii sunt mici, apar spre seara si colorati în reflexe roz sau verzi, urmeaza mai multe zile de ploi mari.

·        Seara, când pe cer sunt tot felul de nori, la diferite înaltimi, putem fi siguri ca vremea ploioasa se mentine.

·        Când cerul se însenineaza seara, exceptând partea de NE a orizontului, care ramâne neagra, nici în ziua urmatoare timpul nu va fi frumos.

·        Daca seara bancurile de ceata sau nori se prind de vârfurile muntilor în loc sa coboare, în urmatoarea zi va ploua.

·        Daca dimineata cerul este alburiu, aerul - putin încetosat, vântul slab, soarele arzator, în dupa-amiza aceleiasi zile va fi furtuna.

·        Daca ploua marunt si cerul se însenineaza dimineata, dupa-amiaza avem furtuni cu ploi repezi însotite de descarcari electrice.

·        Daca dimineata vântul bate tare într-o directie pe coasta muntelui si în directie opusa pe creasta, vremea se strica repede.

·        Daca vremea este rea, iar vântul bate dinspre S, aceasta se mentine mai multe zile.

·        Daca timpul este frumos, iar vântul bate tare dinspre NV, vremea se strica în zilele urmatoare.

·        Pe versantul sudic al Carpatilor Meridionali, norii dinspre E si SE aduc ploi abundente si lungi, în special toamna si primavara.

·        Vremea rea este prevestita de comportamentul unor animale si plante astfel: animalele salbatice si turmele se adapostesc; corbii se aduna în stoluri, croncane si se deplaseaza perpendicular pe directia furtunii ce se asteapta; iarba se umple de roua.

SEMNE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A VREMII:

·        Când norii înalti si subtiri vin vara dinspre rasarit, vremea se încalzeste.

·        Daca dimineata se ridica pe vai nori ce nu se dezvolta în sus, ci se turtesc, în acea zi nu va ploua.

·        Daca ploua si vântul îsi schimba directia dinspre N si NV spre N si NE, vremea se amelioreaza rapid si vremea ramâne frumoasa.

·        Daca dupa o ploaie linistita care a durat mai multe ore urmeaza o serie de ploi repezi cu vânt tare, suntem siguri ca a trecut un sistem noros si urmeaza o perioada cu cer senin dimineata si înnorari trecatoare dupa-amiaza.

În general, în Carpati, vânturile tari dinspre NV aduc vreme ploioasa vara si viscole iarna. Vântul dinspre NE mentine timpul frumos, cel dinspre S si SV mentine timp uscat si calduros, iar vântul de N cauzeaza un timp rau de câteva ore, apoi vreme frumoasa mult timp.

TIPURI DE ZĂPADĂ:

-         Zapada grunturoasa - se formeaza datorita actiunii razelor solare asupra zapezii crustate, transformând-o într-o masa compusa din mici cristale granulate; dimineata are aspectul unei cruste marmorate, putin transparenta si cu o mare aderenta; mersul pe jos pe o astfel de zapada este greoi si duce la epuizarea prematura a fortelor.

-         Zapada în talazuri - se formeaza în zone cu suprafete mari batute de vânturi puternice; se prezinta ca o "mare" ravasita de furtuna cu "valuri" de pâna la 0,5 m; este cea mai periculoasa la schi.

-         Zapada crustata - rezulta din înghetarea unei zapezi înmuiate de soare; suprafata ei este marmorata, având o pojghita subtire de gheata; nu poate fi batuta de vânt, ci numai de soare, rezultând zapada uda ce nu permite mersul fara piolet si coltar.

-         Zapada moale - rezulta din zapada ninsa, sub actiunea temperaturii mai mici de 00 C formând îndesarea si unirea fulgilor, care se lipesc cu usurinta si care lasa apa când sunt calcati; mersul cu schiurile este foarte greu.

-         Zapada prafuita - rezulta din ninsoare la temperaturi de înghet; în cristalele ei se gaseste o cantitate de aer cu mult mai mult decât propriul sau volum; pe masura ce trece timpul, aerul este pierdut, iar grosimea stratului se micsoreaza de 2-3 ori, devenind tot mai des; cataratul si mersul sunt favorabile atunci când are grosimea pâna la 20-30 cm si este depusa pe un strat mai vechi; se lipeste de talpa schiurilor si este lunecoasa; mare parte din avalanse sunt urmare a fenomenului de trecere de la zapada prafuita la zapada moale si ruperii echilibrului tensional datorita densitatii foarte mari pe unitatea de suprafata.

-         Zapada cartonata - rezulta din actiunea vântului, cristalele marunte devenind, sub presiunea vântultui, suprafete întarite ca o coaja de câtiva mm; este destul de alunecoasa si destul de aderenta pentru a nu permite derapajul schiurilor; când este suficient de tare ca sa sustina un om, suna a gol sub pasi; daca nu este rezistenta, se rupe si formeaza "scânduri" de zapada; mersul este suficient de usor.

-         Zapada geruita - rezulta din zapada prafuita supusa actiunii vântului cu temperaturi sub 0 grade C; se prezinta ca o suprafata alcatuita din fulgi mari si compacti; permite mersul usor pe schiuri si bocanci.

-         Zapada ondulata - rezulta din actiunea vântului asupra zapezii prafuite; se prezinta ca o suprafata usor încretita, ca o plaja de nisip peste care a trecut o furtuna puternica; dunele sunt perpendiculare pe directia vântului; schiatul este dificil pentru începatori.

Actiunea vântului pe culmile înalte ale muntilor asupra zapezii da nastere la zapada de vânt, depusa si orientata pe pantele si crestele dinspre directia vântului, extrem de periculoasa, si zapada la vânt, formata din cornise în preajma carora deplasarea se face cu masuri de asigurare, sub linia de rupere a ei.

- ORIENTARE -

Scurt istoric:

Orientarea turistica sportiva a aparut în tarile scandinave, cel dintâi concurs desfasurându-se în 1897 în Norvegia. Raspândirea orientarii ca sport în afara teritoriului scandinav s-a facut abia dupa 1945, iar dupa organizarea de campionate nationale într-o serie de tari, s-a ajuns în 1962 la desfasurarea primului campionat mondial de orientare într-o alta tara scandinava, Finlanda.

Orientarea este practicata azi ca sport de performanta în probe ca: individual, stafeta, cursa lunga (pâna la 30 km), întrecere de noapte, întreceri cu mai multe etape (2 - 7 zile consecutive), pe schiuri etc.

Harta:

Citirea unei harti se poate realiza numai printr-o cunoastere temeinica a elementelor care o compun. Toate acestea creeaza celui care foloseste harta o imagine reala a terenului care îl înconjoara, precum si a viitorului traseu care va fi parcurs.

Scara hartii este raportul care ne arata de câte ori a fost micsorat terenul (lungimile si suprafata) pentru a fi reprezentat pe harta. Scara poate fi reprezentata sub 2 forme: numeric / grafic. Scara numerica este cea mai des întâlnita. Ea este exprimata sub forma unei fractii al carei numarator reprezinta unitatea de masura, iar numitorul este numarul care arata de câte ori liniile din teren sunt reduse pe harta. Exemplu: 1:25000, 1:10000 etc. Pentru usurarea utilizarii scarii numerice este bine sa se retina urmatoarea regula: daca de la numitorul scarii se vor taia ultimile 2 zero-uri, atunci numarul ramas indica câti metri reprezinta pe teren un centimetru de pe harta. Scara grafica este reprezentata printr-o linie dreapta divizata în parti egale. Pe scarile grafice se arata prin cifre care este distanta în metri corespunzatoare unei diviziuni. Se foloseste mai mult pe hartile turistice.

Directia Nord este un alt element care apare pe harta sub forma unor linii subtiri verticale paralele între ele, indicând directia N prin sagetile de la unul din capete. Daca nu exista aceste linii, obligatoriu harta va avea indicata directia N printr-o simpla sageata.

Semnele conventionale sunt esentiale pe o harta si sunt prezentate într-o lista de la marginea hartii numita legenda hartii.

 

Busola:

Harta si busola sunt instrumentele principale în orientarea turistica, deci cunoasterea elementelor busolei este de asemenea indispensabila.

Placa de baza este suprafata-suport pentru celelalte elemente.




Lupa se foloseste în cazul în care elementele de pe harta sunt greu observabile si este necesara marirea acestora.

Rigla se afla pe marginile suport; cu ajutorul ei putem masura distanta între 2 repere de pe harta, transformând lungimea masurata în lungime adevarata aeriana. Unele busole au rigla încadrata la scara, citirea distantelor facându-se direct.

Cadranul gradat are un rol foarte important în orientarea cu harti si dupa azimut sau viza (unghiul dintre directia oarecare si directia N - S, masurat în directia inversa a acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putându-se roti la 360 de grade, si are însemnate punctele cardinale.

Acul magnetic este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia N - S; jumatatea acului care arata nordul este colorata cu rosu, iar la unele busole vârful acestui ac este fosforescent, asigurându-se în acest fel orientarea pe timp de noapte.

Liniile nordului se rotesc odata cu cadranul, având indicata directia N; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei (azimutului).

În cazul în care nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta, este necesara determinarea unor repere vizibile clare. Dupa determinarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel încât pozitia reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor pe harta (reorientata în noua pozitie). Pe parcursul deplasarii se urmareste ca harta sa fie orientata dupa pozitia din jurul nostru.

Alte mijloace de orientare:

-         dupa Steaua Polara: se poate afla pozitia punctelor cardinale pe timpul noptii, luându-se în considerare faptul ca aceasta indica întotdeauna nordul;

-         pe partea de nord, copacii au coaja neregulata, crapata, uneori acoperita cu muschi; muschii acopera deasemenea pe partea de nord a lor si stâncile sau pietrele mari;

-         inelele anuale de crestere de la copacii taiati sunt mai îndepartate unele de altele în sudul trunchiurilor;

-         în partea de nord a poienilor din padure, iarba este mai deasa decât pe cea din sud;

-         la bisericile ortodoxe, altarele sunt îndreptate spre est.

- PRIMUL AJUTOR. PERICOLE ÎN MUNŢI -

În frumoasele expeditii montane se pot întâmpla numeroase accidente care pot pune în pericol viata turistului, iar cunoasterea acordarii primului ajutor este esentiala. Cu cât primul ajutor este acordat mai repede si mai corect, sansa de vindecare a  accidentatului este mai mare.

Fractura

            = întreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os, aparuta în urma unui traumatism; la fractura deschisa, osul penetreaza tesutul, rupe pielea si e vizibil în focarul de fractura.

Simptome: durere intensa; partea lovita se misca anormal; zona lovita se umfla; regiunea se poate scurta prin încalecarea fragmentelor osoase.

            Primul ajutor:

1.      La fractura deschisa, cu hemoragie, se încearca oprirea sângerarii, se taie si se îndeparteaza îmbracamintea (nu incercati sa împingeti înapoi nici o bucata a osului iesita în afara; nu spalati si nu puneti nimic pe rana);

2.      Se apasa cu blândete cu o compresa sterila pentru a opri sângerarea;

3.      Se acopera întreaga rana cu un bandaj

4.      Se imobilizeaza zona respectiva cu ajutorul atelelor, facute numai din scânduri, crengi etc. (atela sa fie suficient de lunga pentru a fixa articulatiile de deasupra si dedesubtul osului rupt; între atela si pielea zonei traumatizate se aseaza o bucata de pânza, vata sau prosop; nu legati atela prea tare astfel încât sa nu afecteze circulatia sângelui);

5.      Victima se transporta la cel mai apropiat spital (se poate administra un calmant pentru dureri);

Luxatia:

= pierderea contactului normal dintre oasele care alcatuiesc o articulatie.

Simptome: durere puternica; deformarea zonei; pozitie anormala a membrului.

            Primul ajutor: imobilizare provizorie (nu se incearca readucerea oaselor la pozitia normala); transport la spital.

Entorsa:

= traumatism articular închis care afecteaza capsula si ligamentele, fara o deplasare a extremitatilor osoase. Se produce frecvent la sportivi prin rasucirea membrului datorita exagerarii unei miscari normale.

Simptome: durere, umflare, impotenta functionala.

Primul ajutor: comprese cu gheata (nu se maseaza); transport la spital.

Degeraturile sunt de mai multe grade, în functie de gravitatea afectiunii; daca se asociaza cu o maleabilitate anormala, entorsa este grava si necesita  obligatoriu imobilizarea.

Hemoragia:

= pierdere de sânge

Tipuri:

1.      arteriala - sângele rosu aprins tâsneste în jeturi;

2.      venoasa - sângele rosu închis se scurge continuu;

3.      capilara - sângele este putin abundent, aparând ca picaturi de roua.

a)      externa - sângele se scurge la exterior;

b)      interna - sângele se scurge în cavitatile închise din organism.

Simptome: ameteli, vâjgâituri în urechi, neliniste, senzatie de sete, puls 100-200 batai pe minut, lesinuri.

Primul ajutor = hemostaza provizorie prin:

1.      compresiuni digitale, deasupra ranii, pe un plan dur osos la hemoragiile arteriale si sub rana la cele venoase;

2.      pansament compresiv

3.      garoul: aplicarea corecta este confirmata de culoarea palida a segmentului de membru subiacent, datorita compresiunii arterelor;

Atentie! Se va slabi garoul la 1-2 minute; ridicarea garoului se face treptat pentru ca substantele toxice produse de lipsa de O2 sa nu patrunda brusc în circulatie, ceea ce ar putea duce la soc si deces.

Degeraturi:

= leziuni locale datorate actiunii frigului sau a zapezii asupra corpului (de obicei se produce la extremitati - membre, nas, urechi, unde circulatia sângelui este mai slaba).

Simptome - grade:

Gradul I: zona se înroseste si apare o mâncarime suparatoare, tulburari circulatorii, pielea devine palida; sângele se acumuleaza în viscere, ceea ce conduce la vascodilatatie paralitica, rezultând culoarea albastruie a pielii.

Gradul II: pielea se inflameaza, apare tumefierea si basici pline cu exudat sanguinolent inflamator; acestea se sparg usor, lasând ulceratii greu vindecabile.

Gradul III: necroza pielii si a tesutului subcutanat

Gradul IV: necroza se extinde pâna la oase, fiind necesara amputarea.

Primul ajutor:

1.      Se încalzesc zonele respective prin apropierea de zone mai calde si prin acoperire cu paturi etc. (nu se freaca cu zapada sau cu mâinile);

2.      Se înlatureaza factorii care împiedica circulatia sângelui;

3.      Când pielea s-a înrosit, se usuca bine cu prosoape si flanele, se pudreaza cu talc si se înveleste regiunea cu obiecte de îmbracaminte uscate si calduroase, fara a strânge puternic (oprirea circulatiei);

4.      Daca au aparut basicute, le spargem cu o pensa sterila, apoi se unge cu alifie antiseptica;

5.      Bolnavul va fi transportat asigurând pozitia verticala a membrului înghetat, sustinut cu atele pentru favoriza circulatia;

6.      Îi dam sa bea bauturi alcoolice reci, apoi treptat bauturi calde;

7.      Se transporta la spital înfasurat în paturi groase.

Atentie! O trecere brusca de la frig la caldura poate duce la  decesul înghetatului (paralizia inimii); daca, trecând în camera mai calda, bolnavul se schimba la fata ca si cum s-ar asfixia, îl readucem în camera rece. În cazul gradului IV, pe traseu nu se încearca încalzirea deoarece pot aparea infectii.

Hipotermia:

= racirea organismului datorita expunerii permanente la frig. Se poate produce atât iarna cât si vara, prin actiunea frigului în conditii de oboseala, imobilitate, umezeala. Vara, vântul actioneaza asupra turistilor uzi pâna la piele.

Simptome: ameteli, somnolenta, functiile vitale sunt încetinite treptat, apar tulburari metabolice; în jurul temperaturii corpului de 25oC se produce decesul. Hipotermia are 3 stadii:

1.      Excitatia hipotermica = excitatie nervoasa, tremuraturi musculare, cresterea vitezei cardiace si a tensiunii arteriale;

2.      Hipotermie paralitica = indiferenta la stimuli exteriori; se caracterizeaza prin somnolenta, scaderea vitezei cardiace, a respiratiei si a presiunii diferentiale arteriovenoase, imobilitate, oboseala musculara, hiporeactivitate la excitatii;

3.      Coma paralitica - somnolenta se accentueaza; miocardul se lezeaza => oprirea inimii.

Primul ajutor: se împiedica pierderea de caldura. Bolnavul se aseaza între 2 salvatori, astfel încât pieptul unuia sa se lipeasca de spatele victimei, iar al doilea sa-si lipeasca spatele de pieptul victimei. Un salvator cuprinde victima între coapsele sale îmbratisând-o din spate si un alt salvator se aseaza între coapsele victimei, rezemat cu spatele de pieptul acesteia. I se administreaza un ceai cald îndulcit. Sunt interzise: orice miscare activa a victimei (=> deces, deoarece sângele rece produce reactii violente ale creierului si inimii), frectionarile, masajele, respiratia artificiala, transportul fara primul ajutor.

Muscatura de vipera:



Omul muscat de vipera poate muri în 5 ore prin sufocare, hemoglobina din sânge alcatuind cu veninul un compus stabil.

Primul ajutor:

1.      Se încearca imobilizarea si linistirea victimei;

2.      Se îndeparteaza orice din jurul muscaturii;

3.      Se aplica 2 garouri, unul deasupra si unul dedesubtul ranii;

4.      Se poate face o incizie superficiala în zona ranii,asirând sângele si veninul; se poate suge veninul (atentie la leziunile bucale);

5.      Se acorda confortul termic; se poate administra Diazepam pentru linistire si O2;

Cea mai buna metoda este injectarea intramusculara a serului antiviperin.

Sunt interzise: mobilizarea inutila, fuga sau agitatia victimei, ingestia de alcool, aplicarea locala de gheata.

Insolatia:

= se produce dupa expunerea prelungita la soare puternic.

Simptome: oboseli, ameteli, dureri de cap, fata congestionta, puls rar.

Primul ajutor: victima se aseaza la umbra, culcata cu capul putin ridicat; se stropeste cu apa rece, i se pun comprese pe cap si pe piept; i se da apa sa bea.

Trusa minima de prim-ajutor trebuie sa contina urmatoarele: fasa tifon 8 cm latime, comprese sterile, bandaje, leucoplast (role si fluture simplu pt. plagi), foarfeca, vata sterila si absorbanta nesterila, bandaj elastic 7-8 cm, aspirina, calmant forte, termometru, pensa fara dinti, ace de siguranta, apa oxigenata, calciu gluconolactat, tinctura de iod, xilina, antihistaminic.

Fumatul si consumul de alcool nu sunt recomandate sub nici o forma pe munte, nici la popasurile în cabane.

PERICOLE ÎN MUNŢI

Câinii de la stâne - sunt noaptea foarte agresivi; metoda de aparare: ne oprim spate în spate, în cerc, cu rucsacii în fata la 2 m.

Vipera cu corn - este cafenie, are pe spate o linie negricioasa si solzi foarte mici, capul triunghiular. Sare la alb, la gât si la organele genitale.

Vulpea turbata - nu se fereste de om si este foarte agresiva; nu se fuge; o îndepartam facându-i "vânt" cu ceva.

Vipera ursin - se întâlneste în golul alpin; este neagra, are 20 cm, ochi foarte mici, pe maxilarul inferior are 2 colti pe o punga de venin.

Roiurile de albine - se gasesc peste tot; mai mult de 10 întepaturi pot produce deces prin sufocare.

Jnepenisurile = conifere din zonele de munte; 1 ora de mers prin jnepeni echivaleaza cu 3 ore de mers la deal pe o diferenta de nivel de 500-1000 m.

Avalansele - tipuri: pulver (sub forma de faina), de cartoane (gheata), din zapada apoasa. Recomandari: distanta între membrii grupului (asezati în monom) sa fie de 7-9 m; putarea unui snur colorat în jurul mijlocului; în caz de prindere în avalansa nu intram în panica si se înotam "brat" pentru a ne mentine pe cât posibil la suprafata; când alunecarea a încetat, încercam sa ne identificam pozitia cu ajutorul fortei gravitationale.

- SUPRAVIEŢUIRE -

În conditii de supravietuire, problema mentinerii sanatatii are o mare importanta, determinata de faptul ca nu exista la dispozitie medici, medicamente, conditii de tratare sau alte posibilitati de restabilire a sanatatii organismului. Cel mai mare pericol pentru organism în conditii de supravietuire este nutritia slaba, extenuarea fizica, lipsa de îngrijiri medicale, conditii slabe de igiena.

Pentru a-si mentine viata, supravietuitorul va trebui sa procure sau sa improvizeze mijloacele strict necesare (improvizarea = o lege a supravietuirii).

DEPLASAREA ÎN TEREN NECUNOSCUT:

Materialele strict necesare care trebuie sa se gaseasca asupra turistului sunt: busola, harta a zonei, carnetel, lanterna, ceas, lenjerie de schimb, trusa sanitara, alimente, chibrit, cutit, pelerina de ploaie, bocanci, caciula, manusi; pe timp de iarna, pentru neafectarea vederii, ochelari de soare.

Turistul trebuie sa aleaga întotdeauna drumul cel mai usor si mai sigur, chiar daca acesta este mai lung. Trebuie sa-si menajeze fortele, sa nu urce în linie dreapta pantele abrupte, ci în serpentine pentru a-si economisi energia. Sa nu treaca prin mlastini atunci când ele pot fi ocolite, sa alterneze timpul de mers cu cel de odihna, iar popasurile sa fie mai dese.

ADĂPOSTIREA:

În orice situatii, supravietuitorul trebuie sa caute un refugiu (pestera, grota, scobitura în stânca, scorbura) sau sa improvizeze (cort, coliba, nisa).

Actiunea de improvizare si timpul adapostirii va fi în functie de destinatie si de posibilitatile oferite de materialele pe care le ai.

Locul de adapost trebuie sa se situeze în apropierea unei surse de apa, hrana si lemne, pe teren uscat si ferit de avalanse (de pietre sau zapada), de crengi putrede ce pot cadea din copaci, de vânt si de zapada viscolita. Adapostul nu trebuie sa fie în paduri dese si umede, unde nu patrund razele soarelui, sau în locuri mlastinoase si cu tântari.

FOCUL:

Focul este indispensabil omului pentru încalzire, uscarea echipamentului, semnalizare, hrana, purificarea apei. Supravietuitorul trebuie sa stie ca poate folosi drept combustibil orice material aflat la îndemâna care are proprietatea de a arde: lemn, carbuni, iarba uscata, frunze uscate, conuri, scoarta copacilor uscati, hârtie, materiale textile. Focul se aprinde prin mijloace clasice (chibrit, bricheta) sau prin mijloace improvizate (lentile, scântei produse de mijloace electrice sau materiale dure). Pentru aprinderea focului cu ajutorul razelor solare folosind lentila (sau chiar o bucata de gheata finisata astfel încât sa rezulte o lupa) se va proceda astfel: se orienteaza lentila cu partea concava spre soare si se apropie pâna ce razele solare vor fi concentrate într-un punct cât mai mic pe materialul inflamabil. Focul se mai poate aprinde frecând doua bucati de lemn (stejar, fag, ulm, carpen, salcâm, frasin) pâna ce apare flacara.

Înainte de parasirea locului sau de a adormi, focul va fi stins sau izolat de restul materialelor inflamabile.

APA:

Apa este indispensabila vietii, reprezentând 70 % din greutatea corpului.

În zone fara apa, consumul se va face în mod RAŢIONAL, lucru ce presupune ca apa sa se bea sistematic, fara sa se astepte aparitia senzatiei de sete. Alte surse de apa în afara de cele de suprafata (râuri, izvoare) sunt: zapada, gheata, roua, fructele, fântânile de sub un strat de pamânt, apa de sub nisipul din albiile unor cursuri seci de apa.

ALIMENTELE:

Alimentele de origine vegetala sunt: plantele cultivate (legume, fructe), plantele salbatice si ciupercile.

·        Fructe: castane, fragi, smeura, mere, mure, alune (arahide).

·        Plantele salbatice si partile lor comestibile: ceretel (radacini, frunze), chimion (fructe, radacini), cicoare (frunze, radacini), papadia, pastârnacul (radacini), macrisorul.

·        Ciuperci comestibile: trufe, ciuperci sub forma de gogosi, aproape rotunde, albe sau cafenii, bureti sub forma de cupa, spongiosi; trebuie sa se friga obligatoriu; nu se culeg ciuperci cu vâlva.

Alimentele vegetale se recomanda spre sfârsitul verii si toamna, deoarece radacinile devin comestibile dupa ce florile s-au scuturat. Rizomii si tuberculii legumelor trebuie sa fie copti, prajiti sau fierti. Grauntele si fructele cu coaja tare se coc numai dupa curatare. Ciupercile se manânca numai prajite sau coapte.

Alimentele de origine animala:

1.      Mamifere comestibile: iepure, caprioara, mistret; prindere: cu latul sau plasa;

2.      Pasari: fazan, ciocârlie, gaina, potârniche; prindere cu clei;

3.      Pesti si crustacee; prindere cu undita, plasa, mâna;

4.      Moluste, broaste, reptile (serpi de apa); prindere cu plasa; broasca râioasa este comestibila daca este jupuita cu grija, deoarece pielea contine glande veninoase; serpii veninosi pot fi mâncati daca li se taie capul pentru a li se înlatura glandele cu venin;

5.      Insecte.

Capcanele:

Pentru a instala o capcana trebuie sa se ia toate masurile pentru a înlatura orice miros care poate îndeparta animalul. Se spala cu apa clocotita, se ascunde sub un strat de frunze uscate. Efectuarea capcanei trebuie sa se faca cu cât mai putine modificari vizibile ale mediului, departe de adapost, pe înserat, ancorata de un punct fix. Momeala trebuie pusa numai dupa ce capcana a fost instalata, iar animalul trebuie obisnuit cu hrana cu 2-3 zile înainte.

Tipuri de capcane: latul (sfori de in sau cânepa, par de cal împletit, cablu, sârma). Pasarile se vâneaza relativ usor, cu plase si laturi sau clei - betisor ce se plaseaza pe sol cu momeala. Se lipesc de aripile pasarilor care nu mai pot zbura. Cleiul se poate obtine prin fierberea cojilor de rasinoase. Pescuitul se face cu plasa, cu undita improvizata (oase, lemne tari, sârma, ace), sau cu o sticla cu fund conic si gât astupat, ce se scufunda si se mentine orizontala.

Conservarea alimentelor: pe timp de iarna - usor; pe timp de vara - pericol de alterare.

Pregatirea: Fierberea este cea mai buna metoda de preparare, iar frigerea este cel mai rapid mod. La altitudini mari, fierberea este foarte dificila, aproape imposibila. Nu se manânca maruntaiele.

Dupa ce animalul a fost taiat, se atârna cu capul în jos. Se taie beregata, se sângereaza bine, apoi se jupoaie si se viscereaza (se scot organele din cavitatea abdominala). Viscerarea se va face cu atentie pentru a nu se sparge intestinele. Toate partile animalului sunt comestibile. Se cere atentie deosebita la înlaturarea vezicii biliare.

Pasarile se oparesc si se jumulesc, cu exceptia pasarilor de apa, care se jumulesc mai usor uscate. Se înlatura intestinele.

Pestii se curata de solzi, li se scot branhiile si înotatoarele si se fierb.

Broastele, serpii mici, sopârlele vor fi prajite cu ajutorul unui bat. serpii mari se fierb, apoi se prepara.

Pe timpul prepararii alimentelor, în lipsa sarii, se poate folosi cenusa de cicoare sau cicoarea uscata.

-         FUMATUL sI ALCOOLUL ÎN DRUMEŢIA MONTANĂ  -

Fumatul produce o accelerare a batailor inimii, o crestere a tensiunii arteriale, o congestie a mucoasei bronhice, paralizia cililor, paralizii ale sistemului nervos, cresterea globulelor albe si scaderea celor rosii, tulbura vederea si auzul, micsoreaza perceptia gustativa (distrugerea unei enzime), scade secretia salivara, mareste contractiile intestinale, duce la cresterea colesterolului si a triglicerinelor în sânge, mai ales între 20 si 40 de ani, ceea ce explica si de ce unii fumatori fac infarct miocardic.

Fumatorii consumatori de mâncaruri grase, picante, si nici nu fac miscare, sunt predispusi la artero-scleroza si infarct miocardic.

Turistul trebuie sa evite fumatul atât în timpul mersului cât si în minutele de odihna, deoarece în timpul inspirarii fumului ritmul respiratiei se deregleaza si cantitatea de oxigen scade.

Prin consumarea unei singure tigari, se introduc în plamâni 30-40 cm3 oxid de carbon, gaz otravitor care unindu-se cu hemoglobina formeaza un compus ce nu se mai descompune si deci nu mai da posibilitatea oxigenului sa se fixeze pe hematii. O data cu fumul de tigara se introduc în plamâni si circa 260 de substante, dintre care cea mai toxica este oxidul de carbon. Prin actiunea nicotinei si a oxidului de carbon, tutunul îmbolnaveste si aparatul cardiovascular, provoaca tulburari de ritm, ataca vasele de sânge. Toate acestea provoaca tulburari de grave de irigatie la nivelul muschiului cardiac, în creier etc, iar la nivelul vaselor de sânge ale membrelor apare arterita.

Fiecare tigara fumata duce la distrugerea a 2 mg de vitamina C, lucru ce împiedica arderile din organism si favorizeaza acumularile de sânge.

Turistii care fumeaza au tulburari ale sistemului cardiac si respirator, inima lor oboseste mai usor, iar muschii nu mai sunt capabili de efort.

Alcoolul

Parerea ca bauturile alcoolice ar avea valoare nutritiva este falsa. Alcoolul etilic nu numai ca nu contine nici unul dintre factorii nutritivi necesari organismului, dar pentru ca el sa fie ars în organism are nevoie de vitamina B1. Consumul de alcool duce la carenta acestei vitamine, ca si la scaderea vitaminei B12. De asemenea, scade absorbtia unor factori nutritivi. Falsa este si motivarea acelor turisti care atribuie bauturilor alcoolice un rol energetic. Alcoolul => vascodilatare => senzatie de caldura => pierdere de caldura (vascodilatatie si paralizie a centrului termoreglator din sistemul nervos central). În final, pierderea de caldura este mult mai mare; organismul intra într-un stadiu termonegativ; apare senzatia de frig si starea de moleseala => somn => degeraturi. Nu este valabila nici parerea acelora care cred ca bauturile alcoolice reprezinta un mijloc de tratament al bolilor infectioase. Bauturile alcoolice nu maresc pofta de mâncare si nu influenteaza pozitiv digestia. Senzatia subiectiva se datoreaza faptului ca alcoolul, fiind un puternic excitant al secretiei gastrice, da senzatia de foame, dar aceasta hipersecretie pregateste numai terenul pentru gastrite si ulcere, modificându-se compozitia sucului gastric. Falsa este si motivarea adusa de unii turisti ca bauturile alcoolice le-ar mari capacitatea de efort.












Document Info


Accesari: 3108
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )