Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































DOCUMENTELE JURIDICE SI NONJURIDICE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA

sociologie










ALTE DOCUMENTE

Texte de dragoste
Vorbe celebre
CONFLICTELE SOCIALE
Arhetipurile si inconstientul colectiv
DIFERITE TEHNICI DE A PRIVI
ADOLESCENTA
Regretati?
Test sociologie
VILFREDO PARETO SI TRADITIILE GANDIRII SOCIOLOGICE ITALIENE
CUM ARATA LUMEA

DOCUMENTELE JURIDICE SI NONJURIDICE ÎN CERCETAREA SOCIOLOGICA



Cercetarea documentelor sociale - cale directa de cunoastere a vietii dreptului. Este unanim cunoscut faptul ca cercetarea sociologica a dreptului se realizeaza, în primul rând, pe calea observarii directe a fenomenelor juridice. Dar, întrucât dreptul ca fenomen social are o îndelungata istorie si o foarte larga paleta de manifestari, multe aspecte ale vietii sale scapa acestei metode de cunoastere. În aceste conditii, cercetarea documentelor juridice si a celor nejuridice se constituie într-o cale indirecta, cu caracter complementar, de cunoastere a dreptului . Orientarea sociologiei dreptului spre cercetarea unor izvoare de acest fel se justifica si prin aceea ca, în ultima instanta, asa dupa cum arata Charles Seignobos, un document reprezinta "o urma lasata de un fapt".1 Sau, dupa cum observa profesorul Jean Carbonnier, "un document fara a avea prin el însusi nimic juridic, poate sa contina un mesaj interesant pentru sociologia dreptului".2

Multitudinea manifestarilor dreptului în cadrul societatii umane a condus, de-a lungul timpului, la acumularea unui volum impresionant de documente sociale relative la viata acestuia. Ori, asa stând lucrurile, cercetarea documentelor juridice si nonjuridice, desi este o cercetare indirecta, ne ofera posibilitatea reconstituirii vietii trecute si a descrierii unor fenomene si procese contemporane din perimetrul dreptului.                 De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul ca utilizarea documentelor în cercetarile de sociologia dreptului asigura o diversificare a informatiilor, iar nu de putine ori, acestea reprezinta singurele surse de informare asupra unor aspecte ale vietii juridice ce s-a petrecut, uneori, cu mult timp în urma, în anumite comunitati umane sau societati.

Spre deosebire de istoricul dreptului, care, pentru cunoasterea vietii juridice se serveste cu precadere de documente juridice oficiale, sociologul dreptului utilizeaza ca surse de informare specifice cercetarii sociologico-juridice atât documentele de natura juridica, cât si cele de factura nonjuridica, dar care au calitatea de a contine anumite informatii relative la viata dreptului, fie ca acestea sunt documente oficiale sau neoficiale, publice sau personale, documente scrise sau nescrise (obiecte, fotografii, desene, înregistrari audio sau video, filme etc.).

Cercetarea documentelor juridice si nonjuridice întâmpina greutati mai mici sau mai mari în functie de apartenenta acestora la un tip sau altul de societate. De regula sunt luate în calcul trei tipuri de societati: societatile contemporane de tip modern; societatile contemporane de tip arhaic si, în fine societatile disparute.3

În societatile contemporane moderne, cercetarea se poate realiza cel mai usor, întrucât sursele documentare juridice, cât si cele nonjuridice exista din abundenta si într-o larga varietate. Mai mult decât atât, în ceea ce priveste existenta unora dintre ele se constata chiar o supraabundenta, fapt care, de multe ori, creeaza reale dificultati sociologului în selectia acestora. Fara doar si poate ca cele m 151i88b ai numeroase si, în acelasi timp, cele mai importante, sunt documentele juridice si  nonjuridice scrise. De aceea, atentia cercetatorului se va îndrepta, cu precadere, spre analiza acestor tipuri de documente. Dar, acest fapt nu exclude, ci, dimpotriva, impune orientarea cercetarii si spre alte tipuri de documente sociale, precum sunt emisiunile radio si t.v., filmele documentare si artistice, fotografiile, înregistrarile audio si video, sit-urile de pe Internet, benzile desenate etc. Utilizarea de catre sociologul dreptului a documentelor juridice si nonjuridice nescrise va asigura o diversificare a informatiilor ce prezinta interes pentru mai buna cunoastere si corecta surprindere a diferitelor aspecte ale vietii juridice contemporane dintr-o societate sau alta, dintr-o comunitate sau alta.

În ceea ce priveste societatile primitive din zilele noastre, etnologia juridica a demonstrat ca si acestea au un drept al lor, care, chiar daca se afla într-o forma rudimentara sau într-un stadiu incipient, nu este diferit de dreptul nostru actual. Se pune întrebarea daca este important sa cunoastem acest drept. Asa cum preciza H. Lévy-Bruhl, în ceea ce priveste utilitatea cunoasterii dreptului societatilor primitive , raspunsul nu poate fi mai putin pozitiv ca acela ce priveste existenta unui drept în cadrul acestor societati.4 Un sociolog al dreptului nu trebuie sa faca discriminari în ceea ce priveste sistemele juridice ale diferitelor tipuri de societati: în ochii sai, toate trebuie sa fie, în mod egal, îndreptatite de a fi cercetate, fie ca au apartinut unor societati primitive mai apropiate sau mai îndepartate în timp sau în spatiu, fie ca au guvernat viata unor societati de mult apuse, fie ca reprezinta o parte integranta a societatilor moderne din zilele noastre. Autorul francez adauga faptul ca "drepturile primitive prezinta trasaturi interesante"5 si datorita acestui fapt ele nu trebuie excluse din preocuparile invesatigationale empirice ale sociologiei juridice. Desi cercetarea lor face obiectul unui studiu al etnologiei juridice, sociologul dreptului nu poate si nu trebuie sa neglijeze acest câmp de cercetare. Nu vom intra aici în detalii cu privire la munca etnografului si la metodele uzitate de acesta (observatia, conversatia cu indigenii s.a.) în cunoasterea populatiilor primitive. Vom sublinia, în schimb, faptul ca, în lipsa unor documente sociale scrise ce apartin unor astfel de populatii, sociologul dreptului, aplicând tehnica analizei de continut, spre exemplu, îsi poate orienta investigatiile asupra unor fotografii, filme, înregistrari video sau audio ale unor conversatii purtate cu indigenii, ale unor "felii" de viata, evenimente, sarbatori sau ceremonii ale acestora, a unor protocoale de observatie, rapoarte de cercetare, jurnale de calatorie, jurnale intime ale etnografilor etc., spre a surprinde diferite aspecte ale vietii juridice specifice acestor populatii.

În ceea cer priveste societatile de mult disparute, pe care nu le cunoastem decât prin urmele pe care le-au lasat, în ciuda eforturilor meritorii care s-au facut, aspectele juridice ale umanitatii preistorice ne ramân aproape necunoscute. Însa, de la cele mai apropiate de zile noastre, ne-au ramas anumite fragmente de informatie care s-au pastrat sub forma iconografica sau arheologica. Având în vedere sociologia franceza de azi, care în spiritul lui Ch. Seignobos, vorbeste despre "studiul urmelor" (etude des traces), grupând sub cupola acestei metode "analiza documentelor, a statisticilor oficiale, ca si a urmelor materiale reale"6, se poate considera ca un sociolog al dreptului are posibilitatea de a cerceta, în masura în care prezinta interes pentru sociologia juridica, atât continutul documentelor iconografice, cât si ale celor arheologice. Dar în acest caz, atentionam asupra semnalului tras de H. Lévy-Bruhl, potrivit caruia, din analiza unor documente sociale de acest fel, "este foarte delicat" de a obtine date sigure privind institutiile lor juridice.7 Însa, plecând din momentul în care a aparut scrierea, se poate cu adevarat vorbi de existenta unor documente sociale ce cuprind informatii dintre cele mai valoroase asupra institutiilor juridice ale civilizatiilor disparute. Acestea pot fi documente scrise de prima mâna (originale) si documente de mâna a doua (în care informatiile ne parvin printr-un intermediar, nu de la un observator direct).8 În acest din urma caz, noi avem de-a face cu informatiile pe care ni le furnizeaza tertele persoane, cum ar fi informatiile despre geti, pe care ni le ofera marele istoric al antichitatii, Herodot.9 În a sa Sociologie du Droit, H. Lévy-Bruhl, utilizând un alt limbaj, realizeaza aceeasi clasificare dihotomica a documentelor scrise, vorbind despre o documentatie "directa" si, respectiv, de alta "indirecta".10 Desigur, acolo unde exista, este de preferat sa se întreprinda analiza documentelor de prima mâna, dar în cazul în care astfel de documente nu s-au pastrat, cu precautiunile de rigoare, cercetatorul va trebui sa se multumeasca cu investigarea celor de mâna a doua.

În ciuda numeroaselor si masivelor distrugeri la care au fost supuse documentele scrise, în momentul de fata omenirea se afla în posesia unui imens numar de astfel de izvoare documentare. Din pacate, însa, daca ceea ce priveste anumite popoare dispune de foarte multe documente scrise (cum sunt documentele juridice scrise cu caractere cuneiforme ce provin din Mesopotamia, al caror numar este impresionant), în privinta altora se manifesta o lipsa aproape completa (cazul dreptului Egiptului faraonic în privinta caruia, în ciuda a mii de izvoare sub forma de papirusuri, exista putine informatii, al dreptului ebraic vechi cu privire la care aproape trebuie sa ne multumim numai cu Vechiul Testament, ori acela al vechiului drept hindus, care ne este cunoscut numai prin culegerile vedice si Legile lui Manu). Situatia se prezinta cu totul altfel în ceea ce priveste dreptul existent în Roma antica, despre care s-a pastrat, dupa cum stim cu totii, o literatura juridica considerabila ca volum si monumentala valoare. Asa se face ca, datorita documentelor scrise, noi ne aflam astazi în posesia unei cunoasteri destul de aprofundate a dreptului sumero-akkadian, a dreptului helenistic si a dreptului roman, în timp ce alte sisteme juridice ale unor societati demult disparute ne ramân aproape necunoscute.11

Întrucârt cercetarea documentelor scrise ne-a condus spre o buna cunoastere a dreptului vechilor societati, putem presupune ca investigarea unor surse documentare asemanatoare ne va ajuta si în cunoasterea dreptului unor societati mai apropiate de noi, dar de la disparitia carora a trecut suficient de mult timp pentru a nu nu mai trai nici un membru al acestora pe care sa-l putem chestiona asupra celor petrecute în acele timpuri în viata dreptului.

Numarul coplesitor de mare al documentelor sociale ce pot intra în sfera de interes a sociologului dreptului, si mai ales larga lor varietate, au impus cu necesitate realizarea unei clasificari a acestora. O astfel de operatiune, desi simpla, a avut si are darul de a oferi repere precise de orientare în activitatea lor de cautare, identificare, recoltare si prelucrare a informatiilor privitoare la viata dreptului si, nu în ultimul rând, de a permite o mai buna comunicare între specialistii din domeniul sociologiei juridice. Potrivit unei tipologii proprii acestei discipline, tipologie la care deja ne-am referit mai sus, documentele ce reprezinta obiectul ei de cercetare se clasifica în documente juridice  si documente nonjuridice,12 care, la rândul lor, pot cunoaste multiple subclase. Aceasta tipologizare, ce tine seama de natura documentelor supuse cercetarii, nu este doar o diferentiere formala; ea are implicatii metodologice directe asupra muncii cercetatorului, care trebuie sa tina seama, spre exemplu, de faptul ca în documentele nonjuridice informatia de factura sociologico-juridica se afla, în mod natural, diseminata în continutul acestora si, nu de putine ori, chiar denaturata, fapt ce face ca separarea acesteia de restul informatiilor sa fie mai dificila.13

Cercetarea documentelor juridice. Nu exista nici o îndoiala asupra faptului ca, pentru cercetarea dreptului ca "aspect al vietii sociale", cum îl caracteriza patriarhul sociologiei românesti Dimitrie Gusti, cele mai valoroase surse documentare sunt cele de factura juridica. Principala caracteristica a unui document juridic este aceea ca "documentul are un raport cu dreptul", mai precis, documentul respectiv are un raport direct cu dreptul.14 Întrucât o enumerare exhaustiva a documentelor juridice este practic imposibila, redam mai jos câteva tipuri de documente ce se bucura de privilegiul de a se afla printre cele care au fost cel mai des utilizate în cercetarile de sociologia dreptului.

Atunci când abordeaza problema documentelor juridice, cei mai multi specialisti au în vedere, în primul rând, legile si celelalte acte normative, hotarârile judecatoresti, hotarârile instantelor de arbitraj, testamentele, alte acte notariale sau sub semnatura privata etc., iar, în al doilea rând, documentele precum statisticile judiciare, rapoartele anuale ale procurorilor generali, articole pe teme juridice aparute în publicatiile cu caracter profesional, lucrarile de doctrina si jurisprudenta etc. Cele mai importante documente juridice sunt însa documentele scrise, iar, dintre acestea, cele cu caracter tehnic, de genul textelor legislative sau reglementare, care ne dau posibilitatea de a cunoaste regula de drept, sau hotarârile judecatoresti cuprinse în colectiile de jurisprudenta, prin intermediul carora putem cunoaste modul în care acestea se aplica. Cercetarea textelor legislative ofera sociologiei dreptului posibilitatea de a cunoaste normativitatea juridica la un moment dat în societate, evolutiile si transformarile pe care aceasta le-a cunoscut în decursul timpului etc.15 Asa dupa cum atentiona H. Lévy-Bruhl, cercetatorul nu trebuie sa uite însa ca "o colectie de legi este, în acelasi timp, pletorica si incompleta": pletorica prin aceea ca un astfel de document juridic contine un numar mai mare sau mai mic de dispozitii care sunt aplicate; incompleta pentru ca aceasta nu cuprinde, si nu are cum sa cuprinda, numeroasele reguli obisnuielnice, care, chiar daca n-au primit girul legislativului, pentru simplu fapt ca sunt, în general, respectate, reprezinta reguli juridice ale societatii respective.16

Cea mai potrivita metoda de cercetare în aceasta materie s-a dovedit a fi analiza de continut a textelor de lege, prin intermediul careia pot fi cunoscute fenomene precum: schimbarile politicii legislative si cauzele sociale ale acestora; periodicitatea reglementarii în planul dreptului a unui anumit tip de raport social; ponderea reglementarilor juridice ale anumitor tipuri de relatii sociale în ansamblul legislatiei statului respectiv; variatiile activitatii de legiferare de la o epoca la alta si legatura acestora cu o serie de schimbari economice, politice, militare etc. ce s-au petrecut în societate; fenomenul de inflatie legislativa, sau, dimpotriva, acela de vid (deficit) legislativ; valorile sociale ce le apara o lege si multe alte astfel de fenomene specifice vietii dreptului. Un exemplu edificator în acest sens este acela al cercetatorului belgian John Gilissen care, facând apel la procedeul cuantificarii exterioare, a analizat activitatea legislativa  din tara sa pe o lunga perioada de timp, de la începutul secolului al XVI-lea pâna în anul 1954 (Revue historique du Nord, nr.158,1958). În ciuda unor carente metodologice, în studiul sau, autorul ajunge la câteva constatari interesante, printre care se numara aceea ca "productia legislativa cea mai ridicata a fost atinsa în perioadele de criza (1576-1580) sau de revolutie (1788-1790) si aceea potrivit careia, în lunga perioada de timp analizata , au existat unele "epoci de influenta legislativa" (ceea ce denota faptul ca acest fenomen juridic nu este nici pe departe o "inovatie" a timpurilor noastre).17 Un studiu asemanator întreprins în tara noastra asupra legislatiei adoptate în România posttotalitara a pus în evidenta mari lacune ale procesului legislativ în perioada 1990-1995, lacune ce s-au concretizat, în principal, în: incapacitatea forului legislativ de a elabora o legislatie capabila sa ofere fundamentul juridic necesar unei reforme sociale profunde si clar orientate; lipsa de unitate si coerenta interna a corpului de legi destinate reformei; impreciziile legislative, ambiguitatile, caracterul contradictoriu si chiar anacronic al unor legi etc.18

Desi toate documentele juridice prezinta o mare importanta pentru sociologia dreptului, literatura sociologico-juridica de factura metodologica s-a aplecat, mai cu seama, asupra hotarârilor judecatoresti publicate în culegerile clasice de jurisprudenta sau în cele specializate.19 Acest lucru, coroborat cu experienta dobândita în cursul mai multor cercetari empirice asupra culegerilor de jurisprudenta, avea sa conduca la una dintre cele mai reusite adaptari ale unei metode sau tehnici de cercetare a sociologiei generale la investigarea fenomenelor juridice. Este vorba despre adaptarea cunoscutei tehnici a analizei de continut la cercetarea jurisprudentei, proces în urma caruia s-a particularizat si dezvoltat tehnica analizei sociologice de jurisprudenta, tehnica asupra careia ne vom opri pe larg în studiul urmator. Acum ne vom limita, însa, la un simplu exemplu menit sa ilustreze existenta unor cercetari de acest fel. În acest sens, avem în vedere analiza de continut a unui numar de 246 de sentinte date de cinci tribunale militare din Norvegia în  perioada 1947-1954, analiza ce s-a desfasurat în aceasta tara în cadrul unei cercetari asupra celor care au invocat obiectia de constiinta pentru a se sustrage efectuarii stagiului militar.20



O alta sursa documentara de factra juridica ce suscita mult interesul sociologilor dreptului o reprezinta dosarele privind cauzele penale, din continutul carora acestia pot extrage pretioase informatii cu privire la contextul psihosocial al comiterii crimei, la scopul si mobilul infractiunii, la trasaturile de personalitate ale infractorilor etc. Tot din aceasta categorie de documente juridice cu un potential informational la fel de mare sub aspect sociologico-juridic, alaturi de dosarele penale, intra si  dosarele în materie civila.

Surse importante de informatii pentru cercetarile din domeniul sociologiei dreptului reprezinta si contractele (de casatorie, de vânzare-cumparare etc.), testamentele, declaratiile de succesiune si alte acte notariale si arbitrale etc. De asemenea, în cercetarile sale, mai ales în acelea cu privire la viata juridica a comunitatilor rurale din trecut, analistul se poate apleca asupra "actelor de împroprietarire", a "învoielilor agricole" sau asupra "actelor de dota". Astfel de documente, chiar daca au un caracter personal si neoficial, au o reala valoare pentru reconstituirea vietii sociale si juridice din trecut. Subliniem, în acest sens, importanta "foii de zestre", care, spre deosebire de "actul de dota" (conform dreptului civil), este un document personal neoficial cu valoare juridica, în care, în trecut, se înscria tot ceea ce primeau ca dota tinerii casatoriti (terenurile si inventarul agricol, articolele de îmbracaminte s.a.)21 În ciuda faptului ca un astfel de document nu reprezinta un act de dota încheiat în conformitate  cu principiile Codului civil, cercetatoarea Xenia C. Costa-Foru aprecia ca "Încheierea foii de zestre care urmeaza tocmelii este de fapt un act legal ce trebuie studiat ca manifestare juridica"22.

În Planul pentru cercetarea dreptului familial, H. H. Stahl face distinctie între urmatoarele forme de înzestrare: "act de dota facut conform codului civil, foaie de zestre, tocmeala de zestre conform obiceiului pamântului, sau diferite forme deghizate: vânzari cu pret fictiv, donatie, cu sau fara conditii rezolutorii, arendari, dare de dijma, simpla tolerare de fapt etc."23 Reprezentând consemnarea în scris a unei întelegeri între familiile celor care se casatoreau, foile de zestre sunt documente personale cu caracter neoficial. În aceasta calitate, ele sunt documente cu mare potential informational, atât pentru sociolog, preocupat de viata sociala în general sau de diferite aspecte ale acesteia, cât si pentru sociologul dreptului, interesat de viata juridica a comunitatii si raporturile acesteia cu celelalte manifestari ale vietii sociale. "Din punct de vedere sociologic, foile de zestre - considera profesorul si cercetatorul Septimiu Chelcea - furnizeaza informatii pretioase referitoare la obiceiurile juridice ale poporului nostru, dând în acelasi timp o imagine autentica asupra situatiei materiale a diferitelor categorii sociale din trecutul mai apropiat sau mai departat al patriei. Aducem în discutie, în acest sens, un singur exemplu. Ion Rautescu semnaleaza în monografia comunei Dragoslavele (1923) ca într-o foaie de zestre din 1859 se consemna si <<o litra de fierastrau>> (pag.165), cu drept de padure în Valea Cheii. Acest lucru constituie un indiciu pretios pentru viata economica a satului si zonei (Muscel-Arges), evidentiind importanta exploatarilor forestiere, industria sateasca, mestesugaritul, ocupatiile traditionale. Coroborate cu alte documente oficiale sau neoficiale - precizeaza autorul - foile de zestre ajuta la reconstituirea vechilor structuri sociale"24.

Faptul ca diferite tipuri de documente juridice mentionate aici, si altele pe care nu le-am amintit, constituie adevarate "mine" de informatii pentru sociologul dreptului si sunt utilizate ca atare, nu reprezinta nicidecum o simpla aspiratie a sociologiei juridice, cum ar putea crede cititorul mai putin informat în domeniul acestei discipline stiintifice, ci, dimpotriva, se prezinta deja ca o incontestabila realizare a acesteia. Marturie stau în acest sens rezultatele cercetarilor empirice desfasurate de unele institute nationale sau internationale într-o serie de tari asupra unor documente juridice de o larga varietate. Astfel, utilizând tehnica analizei de continut, în anul 1971 Institutul International al Drepturilor Omului din Strasbourg a cerectat un set de documente juridice, internationale, relative la drepturile omului, cu scopul de a determina frecventa cuvinteloe semnificative pentru aceasta categorie de drepturi. Rezultatele acestei analize au relevat faptul ca "legea" se afla pe prima pozitie, fiind urmata de "egalitate" si "libertate"25. Tot în sfera cercetarii documentelor juridice se înscrie si studiul comparat al codurilor penale ale tarilor scandinave, pe care un grup de cercetatori, facând apel la aceeasi tehnica a analizei de continut, l-a realizat în Danemarca26. Completam tabloul ilustrativ al notabilelor realizari ale sociologiei dreptului în domeniul cercetarilor asupra documentelor juridice cu investigatiile întreprinse de specialistii acestei tinere discipline sociologice asupra contractelor de casatorie, si concretizate în importante studii, dintre care merita sa fie amintite: J. Vincent, Le Contrats de mariage ŕ Cannes de 1785 ŕ 1815 (1973); J. Tarrade, La population de Poitiers au XVIII-e sičcle, essai d'analyse socioprofessionnelle d'aprčs les contrats de mariage (1974); J. Leličvre, La pratique des contrats de mariage chez le notaires du Châtelet de Paris (1959); G. Sicard, Sociétés et comportament juridique, une enquęte sur le contrats de mariage au XIX-e sičcle (1970); j. Lafon, Régimes matrimoniaux et mutations sociale, les époux bordelais (1972). Acelasi lucru se poate spune si despre cercetarile asupra testamentelor, în cadrul carora, de pilda, M. Vovelle a investigat, în Provence, atitudinea oamenilor în fata mortii dupa cauzele testamentare. Alte cercetari s-au oprit asupra cauzelor de succesiune. Pe baza unor astfel de documente, A. Daumat si colaboratorii sai au cercetat averile franceze în secolul al XIX-lea27. Si în tara noastra, studiul relativ la unele aspecte disfunctionale ale procesului legislativ din România în perioada posttotalitara, la care deja am facut trimitere, s-a bazat tot pe cercetarea documentelor juridice, în speta pe analiza "Monitorului Oficial", partea I, relativ la perioada 22 decembrie 1989 - 31 ianuarie 1995 si a "Repertoriului actelor publicate în Monitorul Oficial, partea I", privitor la aceeasi perioada28. Sau investigatia întreprinsa în anul 1995 pe baza dosarelor de divort de la Tribunalul Municipiului Brasov, de studentul Palistan Cristian-Elly de la Facultatea de drept a Academiei de Politie asupra motivelor de fapt si de drept invocate de partile reclamante implicate în astfel de litigii.29

Interesante cercetari s-au realizat si asupra unor reviste dedicate dreptului. Amintim, în acest sens, cercetarile întreprinse în Italia asupra modului de administrare a justitiei, cercetari în cadrul carora a fost facuta analiza de continut a unor colectii anuale ale periodicului "La magistratura".30

Referindu-se la documentele juridice ca izvoare de informatii pentru cercetarile de sociologua dreptului, se cuvine sa precizam faptul ca, în investigarea acestora, analistul este obligat sa respecte anumite cerinte metodologice. Dintre acestea, în opinia profesorului Jean Carbonnier, cel putin doua sunt de cea mai mare importanta.

În primul rând, cercetatorul trebuie sa priveasca documentul "cu ochii unui sociolog al dreptului, si nu ai unui jurist dogmatic. Ceea ce trebuie sa caute el în aceste documente, nu este aplicarea unei reguli de drept, ci manifestarea unui fenomen juridic [.] Documentul juridic nu este important decât prin reconstituirea sociologica pe care o permite".31 Pentru cercetator se impune o munca de decriptare si de scoatere la iveala a contextului social în care au fost redactate actele juridice respective, a fenomenelor care au cauzat si/sau conditionat manifestarea juridica "relatata" de documentul analizat. Spre exemplu, un act de vânzare-cumparare în materie funciara trebuie plasat în contextul social în care el a fost încheiat (conjunctura economico-financiara din acea vreme, starile sociale din care proveneau partile contractante etc.). Apoi, vor fi identificate motivele de fapt care l-au determinat pe vânzator, pe de o parte, si pe cumparator, pe de alta parte, sa încheie o astfel de tranzactie pe care au consfintit-o printr-un document juridic oficial.

În functie de obiectivele cercetarii, sociologul poate plasa acest document într-o serie sincronica de astfel de acte, daca doreste sa cunoasca modul de manifestare a fenomenului juridic cercetat la un moment dat, sau, dimpotriva, îl poate introduce într-o serie diacronica, daca si-a propus sa urmareasca evolutia acestuia în timp. De asemenea, în analiza documentelor juridice, sociologul dreptului trebuie sa tina seama si de cazurile în care are de-a face cu aplicarea frauduloasa a unor institutii de drept. De pilda, profesorul H.H. Stahl vorbeste despre faptul ca "Obiceiul împricinatilor poate schimba înfatisarea sistemului unui cod, prin simplul fapt al întrebuintarii exclusive a unei anumite parti a institutiei sale, în dauna altora si, în al doilea rând, prin aplicarea frauduloasa a celor institutiuni. Ca sa luam o pilda usoara de înteles: satenii întrebuinteaza foarte deseori, pentru înzestrari, mosteniri si pentru adoptiuni, formula actului de vânzare legala. Un om care nu are copii, de pilda, în traiul patriarhal satesc al anumitor regiuni este expus sa moara de foame la batrânete si se închipuie chinuindu-se, nepomenit în viata de apoi. Adoptiunea îi este absolut necesara. Dar ea nu se face cu formele prevazute de cod, ci adoptantul vinde averea sa adoptatului pe un pret fictiv, rezervându-si uneori dreptul de habitatie viagera asupra casei si pamântului. Acelasi lucru se întâmpla, în forme putin schimbate si în materie de vânzari si mosteniri inter vivos. Se ajunge de pilda, pe cale vânzarii la rezultatele partajului  ascendentului, din cod. Actele, de aceea - concluzioneaza reputatul cercetator - trebuie interpretate si clasate dupa <<clauzele de stil>> pe care le cuprind si care singure ne arata adevaratul scop juridic care se urmareste, în ciuda formei întrebuintate. Ne-am apropiat prin acest exemplu de o viata juridica oarecum straina codului, dar de drept viu local, camuflat în formele codului civil"32

În al doilea rând, sociologul dreptului trebuie sa priveasca documentul juridic "ca un document", altfel spus "ca un ansamblu de semne, nicidecum ca un echivalent obiectiv al realitatii pe care acesta tinde sa o exprime".33 Respectarea unei astfel de cerinte se impune datorita faptului ca documentul juridic este numai "o urma lasata de un fapt" (Ch. Seignobos) si nu faptul însusi. Aflat în aceasta ipostaza, documentul ne poate prezenta o imagine denaturata a faptului respectiv. În aceste conditii, sociologul dreptului, pentru a nu se lasa înselat, va aplica anumite corectii documentului, astfel încât sa aiba, daca nu certitudinea, cel putin convingerea ca a facut tot ce-i statea în putinta pentru a identifica în continutul acestuia "realitatea pe care el tinde s-o exprime" si nu o alta realitate.

În general, datorita faptului ca sunt surse de cercetare secundare, diferitele categorii de documente juridice vor fi supuse, în functie de tipul lor, unei critici din partea cercetatorului, critica menita a spori obiectivitatea cercetarii sale. De pilda, daca este vorba de documente cu caracter constatator (procese verbale, acte juridice constatative de drepturi, inventare notariale sau judecatoresti) acestea trebuie supuse unei critici istorice.34

Cercetarea documentelor nonjuridice. O polivalenta sursa de informatii pentru analiza sociologica a dreptului o reprezinta dupa Jean Carbonnier, Renato Treves, Sofia Popescu, Valerius Ciuca si alti autori, asa-zisele documente nonjuridice. Este vorba despre acele documente literare, istorice, politice, economice etc. în continutul carora poate fi identificat un "mesaj juridic".35 De multe ori, astfel de documente sociale surprind fenomenul juridic în dimensiuni mai apropiate de veridicitatea sa fenomenologica. Referindu-se la acest gen de scrieri profesorul Valerius Ciuca considera ca "Frescele societatilor structurate pe osaturi normativiste sunt mai putin infuzate de simulacre si erori atunci când sunt desprinse din studiile si scrierile nonjuridice, fiind mai putin interesate sa conserve structurile, cât sa defineasca optiunile si sa reliefeze <<spiritul timpului>>. Poate, oare, vreun act normativ (indiferent care ar fi calitatea sa sub aspect formal, de izvor al dreptului roman) sa egaleze satira vitriolata a inegalabilului Petronius36 pe care a facut-o la adresa moravurilor decadentului sfârsit de epoca clasica sau, prin extrapolare, întreaga literatura latina37, din perioada Republicii, a Principatului si a Dominatului în raport cu integralitatea textelor dreptului roman ?"38

Carbonnier atragea atentia asupra faptului ca, documentele nonjuridice, dreptul nu apare în limbajul juridic, ci se afla, în general, în doza infinitesimala, în suspensie, ori îmbraca haina unor forme disparute, "mazilite" de istorie, pentru ca, de multe ori, acesta sa ramâna "neexprimat, latent, sub grosimea moravurilor". De aceea, cercetarea sociologica a documentelor de acest fel nu poate fi conceputa fara o munca ce reclama o buna cunoastere a dreptului spre a-l extrage din noianul de fenomene sociale nonjuridice în care se afla dispersat.

Printre documentele nonjuridice cele mai valoroase pentru sociologia dreptului se numara documentele etnografice, care, prin specificul lor, descriu originea si raspândirea teritoriala a popoarelor, modul lor de viata, cultura, legaturile lor cultural-istorice etc., implicit, dreptul acestora. De multe ori, din continutul unor astfel de documente "nu se discern decât folkways-uri, poate moravuri; câteodata, însa - dupa cum sustine autorul francez - acesta va fi dreptul".39

Alaturi de documentele etnografice, documentele istorice  reprezinta si ele o polivalenta si valoroasa sursa de informatii pentru sociologul dreptului dispus sa surprinda diferite manifestari ale acestui fenomen social peren. În ceea ce priveste cercetarea documentelor istorice scrise, apreciem ca aceasta poate fi extinsa si completata cu analiza "istoriei orale" (oral history) a vietii juridice, cu cercetarea amintirilor pe care actorii sociali le pastreaza din timpul evenimentelor la care au luat parte activa sau au fost martori. Apreciem ca cercetarea istoriei orale a unor fragmente ale vietii dreptului poate aduce o contributie semnificativa la reconstruirea unor manifestari juridice ce au guvernat sau însotit desfasurarea unor evenimente istorice, politice, economice etc., sau chiar de natura juridica. De mare interes sociologico-juridic s-ar dovedi, spre exemplu, analiza de continut a "istoriei orale" relatate de fostii membrii ai comisiei instituita la 11 iulie 1990, în vederea redactarii Proiectului de Constitutie a României, ce avea sa fie adoptata de Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991.

Desi în societatea contemporana omul dispune de multiple posibilitati de înregistrare a evenimentelor, includerea cercetarii "istoriei orale" (oral history) în sfera preocuparilor investigationale empirice ale sociologiei juridice se justifica, în primul rând, prin existenta anumitor "paturi si grupuri care nu lasa documente (adecvate) din motive social-politice".40 În al doile rând, lipsa detaliilor, caracterul protocolar ori stilul concis al unor documente oficiale scrise se constituie si ele în argumente importante în favoarea includerii istoriei orale printre sursele de informatii ale cercetarii sociologico-juridice.




Utilizarea complementara a istoriei orale în investigatiile sociologico-juridice va permite descoperirea unor aspecte ale dreptului care n-au aparut si nu vor aparea niciodata în documentele oficiale scrise. Probabil, cercetarea amintirilor traite de participantii la procesul din 25 decembrie 1989 al fostului presedinte al României, Nicolae Ceausescu, ne-ar oferi o multime de motive politice, etnice, social-economice si, nu în ultimul rând, juridice inedite, ce au fost invocate cu acea ocazie, dar care nu au aparut în documentele oficiale privitoare la judecarea acestei cauze. Sau, investigarea amintirilor celor care au încheiat un contract de munca oficial cu unii patroni în actuala perioada de tranzitie prin care trece tara noastra, ne-ar oferi detalii dintre cele mai interesante cu privire la regulile nescrise de angajare, conditiile nestipulate ce au însotit încheierea actului oficial.

Printre documentele nonjuridice de mare interes pentru sociologul dreptului se numara si scrierile literare sub multitudinea formelor de manifestare: romane, nuvele, opere dramatice, poeme etice, pamflete etc. Documentele sociale din aceasta categorie s-au bucurat de multa atentie din partea cercetatorilor care au facut apel, în general, la analiza calitativa derivata din critica istorica a literaturii. De exemplu, F. Pergolesi, care a cercetat Diritto e giustizia nella letteratura moderna (1956) sau M. Henriette Faillie, care a investigat La famme et le Code civil dans la Comédie humaine (1968).41 Valoarea acestei categorii de documente sociale consta, în primul rând, în aceea ca cercetarea scrierilor literare permite obtinerea unei informatii sociologice asupra unor fapte îndepartate în timp, la care n-am putea ajunge niciodata cu ajutorul altor metode sociologice de genul anchetei, sondajului de opinie etc., iar, în al doilea rând, în aceea ca sursele literare pot completa, sau, la nevoie, chiar corecta informatiile obtinute din analiza documentelor juridice. Edificator în acest sens este faptul ca sociologia istorica a recurs constant la sursele literare ale Antichitatii sau Evului Mediu pentru a-si face o imagine mai clara asupra dreptului acestor mari epoci pe care le-a cunoscut omenirea în evolutia ei. În al treilea rând, valoarea srierilor literare pentru sociologia dreptului consista si în aceea ca, de multe ori, în operele literare pot fi descoperite amanunte de factura juridica peste care juristii pot trece cu vederea, considerându-le nesemnificative sau chestiuni de natura intima42, dar care, pentru scriitorii fini observatori ai celor mai mici "frimituri" de viata sociala si individuala, astfel de detalii ale dreptului reprezinta probleme de maxim interes, care, de multe ori, pot constitui subiectele unor creatii literare de mare anvergura si valoare. Ilustrativ în acest sens pentru literatura zilelor noastre este cazul scriitorului nord-american John Grisham (1955), ale carui romane pot constitui documente nonjuridice de mare valoare pentru cercetarea unor laturi mai putin vizibile ale vietii juridice din S.U.A. Acesta, dupa ce a studiat dreptul la Mississippi State University si a profesat timp de zece ani avocatura în Oxford si în orasul natal al lui William Faulkner - Mississippi, a ajuns unul dintre cei mai prolifici si lecturati scriitori ai anilor '90. Tânarul avocat-scriitor ne poarta prin romanele sale de succes în lumea afacerilor, dar si în culisele jurisprudentei americane. Oprindu-se asupra cunoscutuilui sau roman Juriul (1996), sub haina mijloacelor literar-artistice si a elementelor de fictiune la care face apel scriitorul, cercetatorul interesat de detaliile si partea nevazuta a vietii juridice, poate constata o multitudine de aspecte de foarte mare interes pentru sociologia dreptului. Acestea se refera, spre exemplu, la rolul juriului în administrarea justitiei în sistemul juridic american, la modul de constituire si structura acestuia, la o serie de aspecte ce privesc posibilitatile de manipulare sau chiar de control asupra lui, mai ales, la motivatiile diferitelor grupuri de presiune de a-si exercita influenta asupra membrilor juriului si, nu în ultimul rând, la modalitatile de interventie utilizate în acest scop.43 Astfel, cercetarea unor lucrari literare vechi sau contemporane, în care autorii surprind anumite aspecte ale vietii dreptului, ofera sociologului posibilitatea de a completa imaginea acestuia cu anumite detalii pe care nu le poate identifica în documentele juridice oficiale.

La rândul lor, legendele, miturile si povestirile reprezinta, de asemenea, documente nonjuridice deosebit de valoroase, pentru ca, nu de putine ori, ele ne releva adevarate pattern-uri juridice mentale, care au dominat viata unor societati sau grupuri sociale de mult disparute, ale unor edificii juridice din trecut. Valoarea unor astfel de documente sociale creste prin aceea ca, în unele sisteme, ele reprezinta, chiar în zilele noastre, importante izvoare ale dreptului. Este cazul sistemului musulman de drept, spre exemplu, în cadrul caruia o suma de legende, istorioare, expresii sapientiale si paradigme existentiale puse, toate, pe seama vietii si gândirii profetului Muhammad si care, structurate într-o colectie de astfel de traditii - Sunnah -, se constituie într-un izvor principal de drept, de aplicatie subiacenta (dupa Coran). Ele îl diriguiesc pe judecatorul islamic în gasirea solutiilor temeinice si "legitime" aplicabile în cauzele contencioase.44

Discursul parlamentar ce însoteste procesul de legiferare reprezinta si el un document nonjuridic cu mare potential informational pentru sociologul dreptului care vede în acesta un "material frust, nerafinat, prin intermediul caruia poate deduce cu mai multa precizie si acribie stiintifica trasaturile societare si harta ideilor sau a mentalitatilor dominante dintr-o societate si epoca date, decât întregul material legislativ sau normativ care regleaza un aspect conflictual la care refera actele reglementare în totalitatea lor. Motivatiile si fundamentele ideologice ale actiunilor oamenilor sunt, nu de putine ori, mai importante pentru un cercetator atent decât actiunile si consecintele imediate ale actiunilor acelorasi oameni. Ca atare, veridicitatea acestora transpare , mai cu seama, în surprinderea quasi-spontana, în franchetea si onestitatea constiintelor vii ale secolelor care sunnt: scriitorii, aristii, jurnalistrii, chiar daca instrumentul estetic cunoaste prea largi expresii stilistice" .45

Atentia cercetatorilor se îndreapta, de asemenea, spre studiul sociologico-juridic al unei alte categorii de documente nonjuridice de o factura aparte, cum sunt cele difuzate prin intermediul mijloacelor de comunicare în masa (presa scrisa, radioul, televiziunea etc.).46 Aceasta categorie de documente reprezinta o importanta sursa de informatii, mai ales în cazul unor cercetari privind sistemul de norme si valori juridice, mecanismele de receptare a acestora sau al unor studii asupra atitudinilor si opiniilor diferitelor categorii ale publicului fata de anumite legi, ori comportamente umane ce transgreseaza normele de drept. Analiza presei scrise poate scoate în evidenta aspecte relative la locul pe care un anumit fapt juridic, dar, mai ales, judiciar, l-a ocupat într-o perioada determinata de timp în spatiul publicistic al unor ziare si, pornind de aici, pe calea unui rationament ipotetic inductiv, sociologul dreptului poate sa afle cât de mare sau de mica a fost atentia ce s-a acordat faptului respectiv în diferitele segmente ale opiniei publice. De asemenea, prin analiza documentelor aparute în mass-media, cercetatorul poate identifica principalele curente de opinie care s-au format cu privire la adoptarea unor legi, desfasurarea unor procrese penale etc.

În cercetarea presei scrise, sociologul dreptului trebuie sa tina seama de faptul ca relatarile despre unele evenimente pot avea o semnificatie juridica evidenta, ca în cazul cronicilor judiciare care relateaza "pe fata" dreptul, spre a satisface curiozitatea nonjuristilor sau, dimpotriva, acestea pot oferi o informatie mascata, ascunsa, cum este cazul rubricilor de fapte diverse, unde dreptul este "îngropat" sub moravuri. Dar pentru sociologul dreptului, tocmai materialele de acest gen reprezinta o adevarata mina de aur, întrucât în astfel de articole este prezentat sub forma faptului senzational, de multe ori într-o maniera pitoreasca, este relevat în afara contenciosului, înainte de a ajunge sub "lupa" juristilor.47 Desigur, la fel de bine pot fi cercetate si anumite emisiuni de radio sau televiziune ce abordeaza diferite aspecte ale vietii juridice, iar odata cu extinderea Internet-ului, analiza se poate opri si asupra sit-urilor ce prezinta interes pentru cercetarea diferitelor fenomene de drept.

În sfera documentelor nonjuridice care prezinta importanta majora pentru cercetarea sociologico-juridica se înscriu si documentele personale (scrisori, jurnale, înscrisuri, biografii sociale) ale celor însarcinati cu supravegherea sau observarea infractorilor (educatori sau supraveghetori din penitenciare sau alte institutii de reeducare, psihologi, psihiatrii sau asistenti sociali) sau ale infractorilor însisi.48 Dra sfera acestei categorii de documente nonjuridice poate fi extinsa si asupra documentelor personale ale altor agenti ai dreptului, precum sunt: legislatorii, judecatorii, procurorii, avocatii, politistii s.a. Astfel de documente contin uneori o bogatie de informatii imposibil de obtinut prin tehnicile standardizate de cercetare. Ilustrativa pentru importanta documentelor personale în cercetarea sociologico-juridica este lucrarea lui R.S. Galvan, Suicide (Chicago, 1928), în care o pondere însemnata o are analiza unor jurnale intime ale adultilor sinucigasi. În acelasi scop ilustrativ amintim si cercetarea realizata în tara noastra de profesorul Septimiu Chelcea, care pe baza unui ghid de biografii sociale, în perioada 1968-1969, a studiat relatia dintre urbanizare si delicventa, încercând sa identifice factorii sociali de context (familia, structura de vecinatati, conditiile de viata etc.) "responsabili" pentru fenomenul de delicventa ca expresie a inadaptarii sociale.49

Interesant si oarecum surprinzator este faptul ca si documentele iconografice au trezit interesul sociologilor dreptului. Ei au avut în vedere, în primul rând, reprezentarile picturale ale justitiei expuse în salile de tribunale si numeroasele tablouri aflate în diferite muzee, tablouri care reprezinta, între altele, scene din desfasurarea unor procese, portrete de judecatori etc.50 Fie ca imaginea respectiva a avut drept scop traducerea într-un limbaj accesibil publicului larg, neinitiat în problemele dreptului, a unei manifestari a vointei juridice (tablourile murale Crédit et mort amplasatre în butiques-uri, subiect binecunoscut al folclorului francez, despre care vorbeste J. Crabonnier), fie ca acesta avea rolul de a crea o constiinta juridica în cadrul colectivitatii (tablourile privind administrarea justitiei, asezate în salile de audienta si destinate sa impresioneze publicul). O astfel de reprezentare plastica a vietii juridice se prezinta ca o inedita sursa de informatii pentru cercetatorul dreptului ca fapt de viata. Dra, în afara de iconografia juridica prin intentie, autorul francez include într-un "muzeu imaginar al dreptului" si picturile si sclupturile a caror finalitate este mai degraba estetica sau documentara decât juridica, dar al caror subiect poate fi juridic sau, cel mai adesea, judiciar, pentru ca "o scena de tribunal este, pentru spectatorul profan, reprezentarea cea mai pitoreasca a dreptului"51

Alaturi de reprezentarile picturale, tot în categoria documentelor iconografice ce reprezinta interes pentru sociologia dreptului, specialistii aseaza la loc de cinste fotografiile si filmul. Daca fotografiile au fost utilizate mai mult în cercetarea diferitelor aspecte sociologice privind casatoria si grupul familial, cercetarea filmelor poate surprinde aspecte mult mai diverse din viata dreptului. Astfel, în Italia, în cadrul cercetarilor privind modul de administrare a justitiei, V. Tomeo a întreprins o investigatie sociologica asupra imaginii judecatorului în cinematografia italiana, iar în prima faza a investigatiilor sale a realizat o analiza a continuturilor narative ale filmelor produse de tara sa în perioada 1946-1965, încercând sa individualizeze itemii relativi la caracterul judecatii.52

Pe lânga cercetarea imaginilor vizuale, J. Carbonnier are în vedere si posibilitatea desfasurarii unor investigatii asupra imaginilor auditive, mai exact asupra "juridicitatii sunetului", chiar daca astfel de studii nu au fost înca întreprinse. Autorul exemplifica aceasta posibilitate prin cercetarea "intonatiilor încarcate de drept" sau muzicii care poate sa sugereze dreptul (spre pilda, unele lucrari ale lui Wagner).53

Înainte de a încheia consideratiile noastre asupra documentelor nonjuridice ca surse de informatii pentru cercetarile de sociologia dreptului se cuvine sa subliniem faptul ca în activitatea de investigare a acestei categorii de documente sociale, cercetatorul trebuie sa îndeplineasca cel putin doua sarcini.

În primul rând, trebuie sa "distileze juridicul", sa-l separe de socialul nonjuridic si fenomenele indivbiduale cotidiene, iar, în al doilea rând, sa multiplice în spatiu si timp informatiile astfel recoltate, sa le ordoneze sub forma unor serii, pentru ca, în final, printr-o abordare istorico-comparativa, sa dea acestora o semnificatie cu valoare sociologico-juridica.54

Toate cele mai sus prezentate demonstreaza într-o maniera concludenta faptul ca, asa cum sustine si profesorul Valerius Ciuca, "sociologia juridica poate sa-si abstraga baza informationala la fel de bine din multitudinea documentelor nonjuridice, ca si dintr-o lege sau dintr-o expunere de motive facuta în parlament de un ministru".55

În concluzie, pentru a-si recolta datele si informatiile de care are nevoie în decursul cercetarilor empirice pe care le întreprinde spre mai buna cunoastere a vietii juridice, sociologul dreptului se poate apleca cu încredere nu numai asupra faptelor sociale, ci si asupra documentelor sociale juridice si nonjuridice.




1 Charles Seignobos, La méthode historique appliquée aux sciences socials, Félix Alcan, Paris, 1901, p.17.

2 Jean Carbonnier, Sociologie juridique, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p.263-264.

3 Henri Lévy-Bruhl, Sociologie du droit, Presses Universitaires de France, Paris, 1971, p.98.

4 Ibidem, p.104.

5 Ibidem, p.104-105.

6 R. Ghiglione, B. Matalon, Les Enquętes sociologiques. Thčories et pratique, Armand Colin, Paris, 1991, p.11



7 H. Lévy-Bruhl, Op. cit., p.106.

8 Theodore Caplow, L'Enquęte sociologique, Armand Colin, Paris, 1970, p.186.

9 Herodot, Istoria, IV, 93, în Istoria, vol I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961, traducere de Felicia-Vant-Stef

10 H. Lévy-Bruhl, Op. cit., p.105.

11 Ibidem, p.106-107.

12 J. Carbonnier, Op. cit., p.264 si Renato Treves, Sociologia del diritto. Origini, ricerche, problemi, Picola Biblioteca Einaudi, Torino, 1993, p.203.

13 J. Carbonnier, Op. cit., p.264.

14 Ibidem

15 H. Lévy-Bruhl, Op. cit., p.99.

16 Ibidem

17 Cf. J. Carbonnier, Op. cit., p.290.

18 Vezi Ion Vladut, Aspecte disfunctionale ale procesului legislativ din România posttotalitara, în "Analele Academiei de Politie <<Alexandru Ioan Cuza>>", Anul V, 1997, pp.137-140.

19 Vezi J. Carbonnier, Op. cit., pp.137-140.

20 V. Aubert, Consecientions Objectors Before Norwegian Military Courts, în G. Schubert (eds.), Judicial Decision, New York, 1963, pp.211-219.

21 Septimiu Chelcea, Documentele sociale în investigatia socioumana, în Septimiu Chelcea (coord.), Semnificatia documentelor sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p.39.

22 Xenia C. Costa-Foru, Cercetarea monografica a familiei. Contributie metodologica, Biblioteca de sociologie, etica si politica, I.S.R.-I.C.S.R., Studii si cercetari, 10, 1945, p.105.

23 H.H. Stahl,Plan pentru cercetarea dreptului familial, în Îndrumari pentru monografiile sociologice, redactate sub directia stiintifica a d. prof. D. Gusti si conducerea tehnica a d. T. Herseni, Institutul de Stiinte Sociale al României, Bucuresti, 1940, p.358.

24 S. Chelcea, Op. cit., p.40.

25 Cf. J. Carbonnier, Op. cit., p.290.

26 A. Weis Bentzon, La sociologia del diritto in Danimarca, în R. Treves (a cura di), Nuovi sviluppi della sociologia del diritto, Edizioni di Comunita, Milano, 1968, p.73.

27 Cf. J. Carbonnier, Op. cit., p.268.

28 Vezi I. Vladut, Op. cit..

29 Vezi Cristian-Elly Palistan, Divortul. Studiu de sociologia dreptului, 1995 (lucrare de diploma).

30 Vezi G. Freddi, Tensioni e conflitto nella magistratura, Bari, 1977.

31 J. Carbonnier, Op. cit., p.266.

32 H.H. Stahl, Op. cit., pp.347-348.

33 J. Carbonnier, Op. cit., p.266.

34 Ibidem, p.267.

35 R. Treves, Op. cit., p.206.

36 Vezi Petronius, Satyricon, traducere, prefata si note de Eugen Cizek, grafica si ilustratia de Mihai Bacinsky, Editura Hyperion, Chisinau, 1991.

37 Vezi Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I-II, Societatea "Adevarul" S.A., Bucuresti, 1994, in integrum

38 Valerius M. Ciuca, Lectii de sociologia dreptului, Polirom, Iasi, 1998, p.144.

39 J. Carbonnier, Op. cit., p.277.

40 Zoltán Rostás, Documentele sociale si istoria orala, în S. Chelcea (coord.), Semnificatia documentelor sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p.62.

41 Cf. R. Treves, Op. cit., p.206.

42 J. Carbonnier, Op. cit., p.279.

43 Vezi John Grisham, Juriul, RAO International Publishing Company, Bucuresti, 1997.

44 Valerius M. Ciuca, Op. cit., p.143.

45 Ibidem, p.142.

46 R. Treves, Op. cit., p.206.

47 J. carbonnier, Op. cit., pp.278-279.

48 Rodica Mihaela Stanoiu, Metode si tehnici de cercetare în criminologie, Editura Academiei, Bucuresti, 1981, p.145.

49 Septimiu Chelcea, Analiza documentelor sociale, în Septimiu Chelcea, Ioan Marginean, Ion Cauc, Cercetarea sociologica. Metode si tehnici, Editura "Destin", Deva, 1998, p.367.

50 R. Treves, Op. cit., p.206.

51 J. Carbonnier, Op. cit., p.283.

52 Cf. R. Treves, Op. cit., pp.206-207.

53 J. Carbonnier, Op. cit., p.265.

54 Ibidem, pp.277-278.

55 Valeriu M. Ciuca, Op. cit., p.143.













Document Info


Accesari: 2980
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )