Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Educatia profesionala si tehnologica

sociologie


Educatia profesionala si tehnologica

8.1. Esenta si scopul educatiei profesionale si tehnologice

            Latura componenta a educatiei, educatia profesionala urmareste īn principal pregatirea omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizeaza latura actionala  a idealului educational, pentru ca exercitarea profesiunii reprezinta modalitatea fundamentala prin care se realizeaza jonctiunea dintre individ si societate. Necesitatea sa este determinata de cerinta obiectiva privind participarea omului la procesul de productie 333s184d a bunurilor materiale si spirituale, care reprezinta baza existentei societatii, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formarii si educarii profesionale a tinerei generatii este de mare actualitate īn conditiile societatii contemporane, cānd revolutia stiintifica si tehnica solicita participantilor la procesul de productie 333s184d un orizont tehnologic tot mai larg, capacitati si abilitati superioare de folosire a tehnicii. Pregatirea profesionala temeinica a tinerilor este īn aceste conditii indispensabila pentru a putea face fata schimbarilor semnificative si accelerate din societate.



            Prin educatia profesionala se īntelege pregatirea sau perfectionarea personalitatii īn vederea desfasurarii unei activitati profesionale. Esenta educatiei profesionale consta īn "formarea unui orizont cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii ei" (7, p.230). Notiunea de educatie profesionala nu este sinonima cu notiunea de educatie tehnologica. Educatia tehnologica consta īn formarea tinerilor pentru a fi capabili sa aplice cunostintele stiintifice īn activitatea productiva. Ea este strāns legata de educatia intelectuala, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologica a cunoasterii stiintifice. Continutul educatiei tehnologice este constituit din notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilitatii lor. O temeinica educatie tehnologica constituie baza educatiei profesionale (5, pag.134).

8.2. Sarcinile educatiei profesionale

            Sarcinile educatiei profesionale decurg din īnsasi esenta sa si vizeaza īn principal:

q       formarea orizontului cultural-profesional.

q       formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati, competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive.

q       familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni.

8.2.1. Formarea orizontului cultural-profesional. Urmarind formarea orizontului cultural-profesional, avem īn vedere ansamblul cunostintelor necesare orientarii omului īntr-o profesiune sau grup de profesiuni. Se constituie pe fondul culturii intelectuale, pe cunostintele, priceperile, si deprinderile, competentele dobāndite īn plan intelectual, cultura generala, constituind substratul pe care se cladeste cultura profesionala.

Interdependenta dintre cultura intelectuala si cultura profesionala asigura o pregatire de specialitate īn profil larg, creeaza omului posibilitatea de a se adapta la schimbarile si mutatiile ce au loc īn stiinta si tehnica, īn procesul de productie si la nivelul profesiunilor. Rezulta ca orizontul cultural-profesional se constituie ca o unitate dintre cunostintele stiintifice si cunostintele tehnologice. El se formeaza si restructureaza continuu de-a lungul dezvoltarii ontogenetice a copilului, ponderea si interactiunea dintre cunostintele stiintifice si cele tehnologice modificāndu-se de la o vārsta la alta, de la un ciclu de īnvatamānt la altul, precum si īn functie de profilul scolii.

            Pentru a se realiza unitatea dintre cultura intelectuala si cultura profesionala este necesar ca īn cadrul procesului de īnvatamānt sa imprimam o finalitate tehnologica cunostintelor stiintifice predate si asimilate la diferite discipline. Aceasta impune ca īn activitatea de predare-īnvatare sa se evidentieze si sa se demonstreze, de fiecare data, valentele aplicative ale notiunilor, principiilor, legilor si teoriilor stiintifice fundamentale, multiplele interactiuni posibil de stabilit īntre acestea si procesul de productie 333s184d . Predarea stiintei īn scoala trebuie sa vizeze educarea tehnologica a elevilor. Aceasta presupune, pe de o parte, īntelegerea si īnsusirea temeinica de catre elevi a cunostintelor stiintifice, sesizarea si constientizarea multiplelor interactiuni dintre acestea, iar pe de alta parte, evidentierea posibilitatilor de aplicare a acestora īn procesul de productie 333s184d , formarea capacitatii de a le aplica īntr-o activitate practica. Asemenea obiective urmeaza a se realiza nu numai īn interiorul unei discipline, ci īn toate domeniile de cunoastere si activitate, īntr-o viziune inter si transdisciplinara.

         8.2.2 Formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati , competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive. Asigura formarea unor componente operatorii care permit transformarea cunostintelor stiintifice īn instrumente directe si eficiente ale activitatii practice. Aici se includ: gāndirea si aptitudinea tehnica, o serie de capacitati senzoriomotorii si priceperile si deprinderile practice (7, pag.297-298).

q       Gāndirea tehnica reprezinta o forma specifica a gāndirii ce  se diferentiaza īn functie de continutul sau si de domeniul īn care se manifesta. Presupune īntelegerea si rezolvarea unor sarcini tehnice legate de patrunderea principiilor de functionare, elaborarea de prototipuri, descoperirea relatiilor functionale dintre diferitele componente ale unui ansamblu tehnic, gasirea solutiilor optime pentru diferite probleme tehnice. Continutul principal, materialul asupra caruia opereaza gāndirea tehnica este reprezentat de imaginile spatiale (schite, planuri, diagrame, scheme ale diferitelor obiecte si mecanisme tehnice).

q       Aptitudinea tehnica este o aptitudine speciala complexa, ce presupune elaborarea pe plan mental a unor solutii optime si aplicarea lor īn vederea rezolvarii unor sarcini din domeniul tehnic. Include un complex de īnsusiri psihice cum sunt gāndirea tehnica bine conturata, capacitati perceptive, abilitati motorii, elemente de factura afectiv-motivationala.

q       Capacitatile senzorio-motorii includ perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor (sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, simtul cromatic, simtul echilibrului), aptitudini motorii (viteza de reactie, precizia miscarilor, ritmul, forta, finetea miscarilor), dexteritatea manuala. Se formeaza prin implicarea elevilor īn activitati practice īn care predomina aspectul manual si solicita manipularea obiectelor si instrumentelor, aprecierea distantei, marimii, pozitiei spatiale, coordonarea miscarii, dar si prelucrarea si valorificarea informatiei senzoriale.

q        Priceperile, deprinderile, competentele practice. Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, formate si consolidate prin repetare, exersate īn conditii relativ identice .Odata formate, se deruleaza cu usurinta, precizie, rapiditate, eficienta si cu un control redus din partea constiintei. O mare importanta īn vederea practicarii viitoarei profesiuni prezinta deprinderile de citire si īntocmire a schitelor si desenelor tehnice, deprinderile de alegere a materialelor si uneltelor, de organizare a operatiilor de munca, deprinderile operationale specifice diferitelor tipuri de activitate productiva (pilire, taiere, nituire), deprinderi de planificare a muncii, de control si autocontrol operativ(realizat pe masura desfasurarii activitatii) si de calitate( vizānd rezultatul final si masura īn care acesta a atins parametrii ceruti).

            Priceperile sunt abilitati de integrare si efectuare teoretica si practica a unei activitati date, corespunzator scopului si conditiilor īn care aceasta se desfasoara. Sunt dezvoltari superioare ale deprinderilor si se caracterizeaza printr-un indice crescut de eficienta si de modelare īn raport cu conditiile noi ale unei sarcini date.

8.2.3 Familiarizarea elevilor cu diferite   profesiuni    si formarea intereselor pentru acestea. Vizeaza cunoasterea de catre elevi a specificului, locului si importantei diferitelor profesiuni pentru economia nationala , declansarea unor preferinte, interese pentru anumite profesiuni. Se realizeaza treptat, initial stimulāndu-se atractiile si preferintele copiilor pentru anumite domenii de activitate sau profesiuni care ulterior se vor stabiliza sub forma intereselor profesionale. Interesele apar si se dezvolta īn cadrul activitatii , fiind expresia īntelegerii si adeziunii la anumite domenii si forme de activitate. Odata formate, se constituie īntr-un factor motivational puternic, asigurānd substratul energetic necesar desfasurarii eficiente a unei activitati, care raspunde unei nevoi si trebuinte individuale.

8.2.4 Formarea unei atitudini corecte fata de munca intelectuala si productiva, ca o componenta fundamentala a personalitatii. Concomitent cu realizarea celorlalte sarcini se urmareste si formarea unei atitudini pozitive fata de munca, aspect deosebit de important īn aprecierea valorica a personalitatii. Atitudinea fata de munca este o atitudine-valoare care include un ansamblu de reprezentari, idei, trairi afective, convingeri referitoare la valoarea sociala si individuala a muncii. Presupune dragoste fata de munca, harnicie, constiinciozitate, spirit de ordine si disciplina, spirit creator, responsabilitate īn realizarea sarcinilor. Are o componenta voluntara foarte puternica, formāndu-se īn corelatie cu trasaturile voluntare de caracter cum sunt consecventa īn realizarea scopurilor, hotarārea, fermitatea, dārzenia, independenta īn actiune, stapānirea de sine s.a.

            Sarcinile educatiei profesionale se realizeaza etapizat, asigurāndu-se un echilibru īntre profesionalizare (cāmp profesional larg) si specializare. Sensul educatiei profesionale este asigurarea competentei profesionale , īnteleasa ca o rezultanta a cunostintelor , priceperilor, deprinderilor, atitudinilor, intereselor, de care dispune individul si pe care le investeste īn realizarea unei profesiuni. Bine conceputa si condusa, educatia profesionala trebuie sa duca la dobāndirea vocatiei , creānd premisele necesare exercitarii unei profesii cu efecte deosebite, benefice pentru societate ca si pentru individ.

8.3. Orientarea scolara si profesionala

8.3.1 Precizari conceptuale

Orientarea scolara si profesionala (O.P.S.) reprezinta una din sarcinile fundamentale ale scolii.  Ea are profunde implicatii atāt pentru scoala  si individ cāt si pentru societate. Īnca la īnceputul secolului nostru, parintele psihologiei muncii, Hugo Műstenberg considera ca alegerea profesiunii si cea a tovarasului de viata (sot/sotie) sunt hotarārile cele mai importante īn viata omului. De multe ori profesiunea aleasa influenteaza īn oarecare masura si asupra casatoriei, avānd īn vedere ca īn numeroase familii sotii lucreaza īn meserii īnrudite. Ocupatia, profesia, depaseste īnsa frontierele serviciului propriu-zis, ea traseaza cadrele īntregului stil de viata al individului: distributia orelor de munca si libere, domiciliul, colegii. Īn viata adulta, profesia reprezinta cea mai importanta conditie care influenteaza modelarea personalitatii si bunastarea sociala cāt si sanatatea fizica si mintala a individului. Buna īntelegere a locului si rolului orientarii scolare si profesionale presupune  unele delimitari conceptuale.



q                   Orientarea scolara reprezinta actiunea de īndrumare a elevilor spre acele forme de īnvatamānt care corespund īn cea mai mare masura aptitudinilor si aspiratiilor lor īn scopul de a  le dezvolta la maximum toate posibilitatile. Īn aceasta actiune se va tine seama  atāt de disponibilitatile (predispozitiile) elevului, cāt si de cerintele sociale caracteristice epocii īn care traieste. Īn acest fel orientarea scolara creeaza o baza favorabila orientarii profesionale.

q                  Orientarea  profesionala este actiunea de īndrumare a individului catre o profesiune sau un grup de profesiuni īn conformitate cu capacitatile si interesele sale. Pe plan social, orientarea profesionala contribuie la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce pe plan personal īnseamna siguranta drumului ales de individ.

            Cele doua activitati- orientarea scolara si  orientarea profesionala se afla īntr-o relatie de strānsa interdependenta. Ele se realizeaza una īn continuarea celeilalte. Actiunile īntreprinse pe linia orientarii scolare si profesionale reprezinta parte componenta , organica a procesului de īnvatamānt. Cu toata atentia de care se bucura pe plan mondial orientarea scolara si profesionala, fluctuatia profesionala n-a putut fi lichidata. Numai īn S.U.A. īn fiecare an 8% din muncitori īsi schimba locul de munca si chiar profesia. Datele statistice īntocmite īntr-o serie de tari avansate evidentiaza faptul ca aproximativ 80% dintre cei ce muncesc īn tarile lor sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca cel putin o data si chiar profesiunea (9, p. 54).Toate acestea ridica problema reorientarii profesionale.

q   Reorientarea  profesionala  reprezinta schimbarea din cauze obiective - reprofilarea unitatii economice, restrāngerea activitatii, accidente de munca sau boli profesionale, - a profesiunii alese si exercitate initial (3).

            Un alt concept folosit īn acest domeniu este cel de selectie profesionala.

q       Selectia profesionala  se refera la alegerea (pe baza unui examen, teste, probe de lucru etc.) dintr-un grup de persoane pregatite profesional, a acelora care īntrunesc la un nivel superior cerintele profesiunilor sau ale locurilor de munca vacante. Selectia profesionala se aplica unor persoane care au deja o anumita profesie.

            Activitatea desfasurata īn perioada scolara vizeaza doar orientarea scolara si profesionala. Realizarea acestor obiective presupune un ansamblu de actiuni si influente pedagogice, sociale, medicale, psihologice, etice etc. , care au ca obiectiv pregatirea elevilor īn vederea exprimarii unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste, īn conformitate cu particularitatile lor individuale (aptitudini, interese, nivel de pregatire etc.) si exigentele psihofiziologice ale profesiunilor( indicatii, contraindicatii) si cerintele societatii. Orientarea scolara si profesionala  reprezinta deci un proces pedagogic, fiind un ansamblu de actiuni educative, o componenta intrinseca a actiunilor educative, un rezultat al unor influente mai mult sau mai putin organizate. Atāt orientarea cāt si educatia urmaresc dezvoltarea personalitatii umane. Ele īnsa nu se identifica pentru ca  actiunea educativa urmareste dezvoltarea integrala a personalitatii īn concordanta cu cerintele idealului educativ, pe cānd orientarea are īn vedere dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care  sa-i permita realizarea unei optiuni scolare si profesionale cāt mai adecvate posibilitatilor sale si exigentelor profesiunii. Toate acestea se realizeaza īn primul rānd īn cadrul procesului instructiv-educativ. Ca subsistem educativ, orientarea scolara si profesionala necesita realizarea unor investigatii psihologice privind structura si dinamica personalitatii elevilor. Diversele aspecte care intra īn sfera de preocupari a orientarii scolare si profesionale pot fi grupate, īn functie de principalele domenii comportamentale, īn trei mari categorii: cognitiv (intelectual), afectiv-motivational si psiho-motoric.

            Componenta cognitiva se refera la procesele de cunoastere, aptitudinile generale si speciale, stilul de munca, aprofundarea cunostintelor despre un domeniu oarecare al realitatii etc.

            Componenta afectiv-motivationala include mobilurile ce se afla la baza optiunii: interese, nazuinte, īnclinatii, preferinte, atitudini, ideal profesional, precum si o serie de trasaturi volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenta, fermitatea, consecventa, dragostea fata de munca etc.

            Componenta psiho-motorie cuprinde aptitudinile  perceptive, miscarile reflexe, miscarile fundamentale de baza,(locomotorii, de manipulare), calitati fizice (rezistenta, forta, supletea, agilitatea) , miscarile de dexteritate, expresive, estetice etc.

            Interdependenta īntre cele trei categorii de īnsusiri īmbraca forma unor discordante si concordante. Discordantele apar de regula īntre componenta afectiv-motivationala si celelalte doua componente , īntre ceea ce doreste si ceea ce poate individul, īntre nivelul de aspiratie si cel de realizare. Actiunile educative vor urmari diminuarea acestor discordante si imprimarea unei atitudini realiste. Caracterul interdisciplinar al orientarii scolare si profesionale cuprinde (pe lānga elementele de pedagogie si psihologie) aspecte de ordin medical, fiziologic, economic, ergonomic etc. Astfel cunoasterea personalitatii elevilor si a profesiunilor spre care se orienteaza se impune realizata si din perspectiva compatibilitatii sau incompatibilitatii lor medicale si fiziologice .Totodata īn procesul orientarii se va tine seama  si de  investigatiile economice cu caracter prospectiv , privind dinamica economiei nationale si īndeosebi a necesarului fortei de munca īn profil teritorial si pe plan national. Orientarea scolara si profesionala  va tine seama, de asemenea, de unele date de natura sociologica, etnica, politica. Vor fi luate īn consideratie atāt cerintele individului cāt si cele ale societatii. Daca din punct de vedere al individului important este ca orientarea sa asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii īn munca, din punct de vedere social, important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel īncāt prin valorificarea potentialitatilor de care dispune personalitatea , sa se asigure o crestere a productivitatii muncii sociale. Unei scari profesionale cu o infinitate de trepte pe care ne-o ofera societatea, īi corespunde  o scara a diferentelor individuale īntre oameni. Rolul orientarii este de a realiza o jonctiune cāt mai eficienta īntre cele doua scari (6).

8.3.2. Continutul si principiile orientarii scolare si profesionale. Continutul orientarii este deosebit de bogat, avānd īn vedere ca urmareste ca finalitate esentiala sa contribuie la elaborarea independenta de catre fiecare subiect a celei mai rationale optiuni scolare si profesionale. Īn acest scop ea presupune drept conditii principale: :autocunoasterea, dezvoltarea unor motivatii superioare sociale fata de munca, formarea unui sistem de atitudini si valori adecvate īn raport cu  sfera muncii si vietii profesionale, informatii despre reteaua scolara si universul profesiunilor, despre necesarul de cadre īn diferite sectoare de activitate, adeziune fata de diferite profesii.

Abordata ca sistem de actiuni social-educationale, orientarea scolara si profesionala include patru subsisteme (directii de actiune )importante:

           a) cunoasterea personalitatii elevilor;

           b) educarea elevilor īn vederea alegerii studiilor si profesiunii;

           c) informarea scolara si profesionala;

           d) īndrumarea elevilor spre diferite tipuri de studii si grupuri de profesiuni.

a) Cunoasterea personalitatii elevilor  sau psihodiagnoza de orientare. Cunoasterea elevilor reprezinta o conditie esentiala a desfasurarii eficiente a procesului instructiv-educativ, dar si o componenta fundamentala a orientarii scolare si profesionale. Trebuie sa se realizeze īntr-o viziune longitudinala care consta īn observarea si examinarea evolutiei capacitatilor si performantelor elevilor de-a lungul scolaritatii.

Presupune o analiza complexa a potentialului elevilor, a performantelor obiectivate īn realizarile scolare si extrascolare, prin care se exprima caracteristici si capacitati de natura intelectuala, afectiv-motivationala, voluntar-caracteriala, aptitudinile generale si speciale, profilul temperamental. Trebuie sa evidentieze sansele reale ale subiectilor de integrare si evolutie pozitiva īn directia anumitor activitati social-productive.

La activitatea de cunoastere a elevilor trebuie sa participe toti factorii educativi si īn primul rānd toate cadrele didactice din scoala. Fiecare profesor īn cadrul lectiilor, cercurilor pe obiecte si al altor actiuni scolare si extrascolare are posibilitatea sa obtina o serie de date privind :nivelul de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor, interesele si aptitudinile pentru disciplina predata, atitudinea fata de munca etc. Toate aceste date trebuie transmise dirigintilor, care, confruntāndu-le cu propriile date (culese la lectii, orele de dirigintie, activitatile extrascolare si de la alti factori educativi) , le utilizeaza la completarea fisei scolare a elevului.

            b) Educarea elevilor īn vederea alegerii studiilor si profesiunii

            Procesul o.s.p. presupune īnsusirea de catre elevi a unui ansamblu de cunostinte privind diversele domenii ale realitatii, formarea de abilitati si deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale si a unor interese profesionale dominante , dezvoltarea aptitudinilor, formarea unor atitudini pozitive fata de munca, educarea preferintelor si aspiratiilor īn directia satisfacerii cerintelor vietii sociale, dezvoltarea unor motivatii superioare (social-morale), care sa stea la baza optiunilor scolare si profesionale, formarea unor comportamente psihomotorii adecvate diverselor profesiuni. Educarea elevilor īn vederea alegerii studiilor si profesiunii urmareste īn esenta "dezvoltarea profesionala" sau profesionalizarea lor treptata. Acest proces presupune īnsusirea de cunostinte, formarea unor abilitati si capacitati care sa-i ajute pe elevi sa-si valorifice posibilitatile lor īn mod liber si constient īn diverse activitati scolare si profesionale .Educarea profesionala īnseamna īn ultima instanta dirijarea procesului de formare a personalitatii fiecarui elev īn parte, īn directia realizarii unei concordante optime īntre ceea ce vrea (sistemul de aspiratii si dorinte), ceea ce poate (cunostintele si capacitatile de care dispune) si ceea ce trebuie (cerintele vietii sociale) sa faca elevul.  




c) Informarea scolara si profesionala

Optiunea scolara si profesionala corecta si realista este posibila numai īn cazul unei informari complete a elevilor privind tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma, lumea profesiilor si necesarul fortei de munca īn profil teritorial si pe plan national. Informarea scolara si profesionala consta dintr-un ansamblu de actiuni desfasurate īn cadrul lectiilor si īn afara acestora (dirigentie, activitati extrascolare cum sunt: cercurile pentru elevi, vizite īn unitati economice, īntālniri cu specialisti etc.) care au drept scop prezentarea tipurilor de scoli si a profesiunilor. Din punct de vedere didactico-metodic principalele etape care se contureaza īn cadrul actiunilor de informare scolara si profesionala sunt urmatoarele:

·                    o informare generala, prin care se urmareste familiarizarea elevilor cu diversitatea formelor de pregatire si de activitate umana ;

·                    o informare relativ diferentiata privind activitatile scolare si profesionale spre care se poate īndrepta elevul īn perioada respectiva ;

·                    o informare de detaliu, la īncheierea scolaritatii asupra domeniilor de activitate( scolara sau  profesionala) spre care elevul are acces īn conditiile respectarii concordantei relative dintre ceea ce vrea , ceea ce poate si ceea ce trebuie sa faca;

·                     o informare specializata, asupra formelor de solicitare si asupra concordantei dintre solicitarile profesionale si posibilitatile elevilor.

d) Īndrumarea, consilierea elevilor īn alegerea scolii sau profesiunii

Īntreaga activitate de cunoastere , educare si informare a elevilor reprezinta, īn esenta, o īndelungata etapa pregatitoare īn vederea īndrumarii lor spre diverse profiluri de scoala si profesiuni. Aceasta īndrumare sau consiliere, cu care se īncheie de fapt procesul de orientare la sfārsitul unui ciclu de scolaritate presupune acordarea unui sfat de orientare cu caracter facultativ. El consta īn aprecierea corectitudinii optiunii facuta de elev , a posibilitatilor si capacitatilor sale de autocunoastere si autodeterminare, īn exprimarea de opinii cu privire la domeniul īn care elevul are sanse mai mari de a se afirma. Subliniind caracterul umanitar al o.s.p., pedagogul belgian Emile Planchard subliniaza ca "Īn orice orientare si selectie omul trebuie considerat o persoana pe care avem obligatia s-o īndrumam, iar nu o māna de lucru īn serviciul productiei "(7,p.159-160). Pentru evitarea subiectivismului si a erorilor de apreciere este bine ca recomandarea finala sa fie rezultatul colaborarii tuturor factorilor educativi. Acest lucru presupune din partea tuturor cadrelor didactice atāt cunoasterea temeinica a personalitatii elevilor cāt si a retelei scolare si a necesarului de forta de munca īn special īn profil teritorial.

Organizarea stiintifica si eficienta a continutului muncii de o.s.p. presupune respectarea unor anumite norme sau principii pedagogice, elaborate pe seama experientei pozitive acumulate īn practica orientarii elevilor. Principiile care se refera la principalii termeni (factori) ai o.s.p: elev, scoala, profesiune, si cerintele social-economice, sunt urmatoarele:

q                  Pregatirea psihologica a elevilor īn vederea alegerii scolii(profesiunii), prin care se urmareste, īntre altele sa se previna aparitia unor decalaje īntre ceea ce trebuie, ceea ce vrea, si ceea ce poate sa faca tānarul;

q                   Valorificarea continutului īnvatamāntului, a mijloacelor si metodelor de predare reprezinta caile prin care se realizeaza īn principal actiunea de o.s.p. Continutul fiecarui obiect de īnvatamānt, prin natura, volumul si aplicatiile sale influenteaza procesul general al dezvoltarii personalitatii elevului;

q                      Autodezvoltarea si autoorientarea pune īn evidenta rolul prioritar al individului īn procesul o.s.p. scoala, īmpreuna cu ceilalti factori, trebuie sa constituie doar elemente de sprijin īn procesul de autoclarificare vocationala a elevului, acesta transformāndu-se treptat īn subiect al propriei sale orientari. La autoorientare se ajunge prin dezvoltarea la elevi a capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva;

q                  Asigurarea unei concordante optime dintre particularitatile individuale ale elevilor  si cerintele psihofiziologice ale profesiunii

Acest principiu presupune desfasurarea unor actiuni sistematice de cunoastere a elevilor si a solicitarilor psihofiziologice specifice profesiunilor spre care aspira. Īn procesul o.s.p trebuie sa se porneasca de la ideea ca exista diferente īntre profesiuni asa cum exista si īntre oamenii care le exercita, iar prin orientare trebuie sa se asigure cele mai bune corelari īntre specificul si exigentele uni scoli sau profesiuni cu potentialitatile de care dispune fiecare individ.

q                  Adecvarea pregatirii si autopregatirii cu cerintele progresului tehnic si economic al epocii

Acest principiu stipuleaza necesitatea realizarii īn permanenta a unui acord īntre aspiratiile si posibilitatile elevilor pe de o parte si necesitatile sociale , progresul societatii, pe de alta parte.

q            Colaborarea scolii cu toti factorii interesati

Ţinānd seama de complexitatea procesului de o.s.p., la realizarea caruia participa numerosi factori-scoala, familia, institutiile si īntreprinderile, mass-media etc.- proces īn care scolii īi revine rolul principal- se impune cu necesitate conlucrarea tuturor factorilor interesati. Actiunea lor comuna reprezinta un mijloc de verificare reciproca si evaluare mai obiectiva a sanselor de reusita ale elevului.

8.3.3. Factorii orientarii scolare si profesionale. Asa cum am vazut, scoala reprezinta factorul principal al orientarii .Acest rol al scolii rezulta din faptul ca orientarea este o actiune educativa. Este cunoscut faptul ca aparitia si dezvoltarea aptitudinilor nu se face de la sine. Munca si exercitiul sunt indispensabile īn acest sens. Procesul de īnvatamānt si activitatile īn afara de clasa asigura conditii prielnice depistarii si dezvoltarii aptitudinilor, pregatind terenul pentru orientare (6). scoala īsi exercita rolul de factor principal al o.s.p., atāt prin structura sistemului de īnvatamānt din tara noastra, prin continutul procesului de īnvatamānt, cāt si prin activitatea personalului didactic. Dupa cum se stie structura sistemului nostru de īnvatamānt se diversifica pe masura ce urcam spre treptele superioare ale acestuia. Se asigura īn acest mod, conditii prielnice īn vederea depistarii  īnclinatiilor si aptitudinilor elevului, a īndrumarii lui spre scoala sau profesiunea care sa-i permita o dezvoltare optima a acestora.

            Continutul procesului de īnvatamānt detine ponderea cea mai mare īn actiunea de orientare. Finalitatile sale instructiv-educative sunt īn acelasi timp si finalitati ale orientarii. Continutul tuturor obiectelor de studiu contribuie la realizarea obiectivelor orientarii, cu deosebire īn directia informarii scolare si profesionale, stimularii si cultivarii aptitudinilor generale si speciale, educarii trasaturilor volitiv-caracteriale. Fiecare obiect de īnvatamānt dispune de valente deosebite īn acest sens, cu conditia ca educatorul sa-si propuna si sa urmareasca sistematic valorificarea acestora īn mod firesc si logic, fara exagerari si interventii fortate. Introducerea īn Curriculum National a ariei curriculare Consiliere si orientare sporeste considerabil posibilitatile de influentare, prin continutul īnvatamāntului, a optiunilor scolare si profesionale ale elevilor, cu conditia ca acestea sa fie maximal valorificate īn scopul educatiei elevilor pentru cariera. Relatiile stabilite īntre profesor si elev trebuie, de asemenea, sa stimuleze preocuparea de autocunoastere a elevului , sa impulsioneze formarea unei motivatii pozitive (interese, aspiratii, dorinte de autorealizare si autodepasire) si a unor trasaturi de caracter implicate atāt īn optiunea scolara si profesionala, cāt si īn exercitarea unei profesiuni.

            Profesorul  nu este obligat sa desfasoare actiuni speciale de o.s.p. Cu toate acestea īntreaga lui activitate instructiv-educativa are si o finalitate pe linia orientarii. Prin preocuparea pentru cunoasterea elevilor, īndeosebi a īnclinatiilor si aptitudinilor lor, prin stabilirea continutului lectiilor, metodelor si modalitatilor de lucru, recomandarea lecturii suplimentare, discutii individuale si colective, el trebuie sa aiba īntotdeauna īn vedere ce anume poate fi utilizat īn scopul orientarii elevilor. Dirigintele are rolul cel mai important īn o.s.p. El coordoneaza īntreaga activitate desfasurata pe aceasta linie cu clasa pe care o conduce. Dirigintele organizeaza activitati speciale pentru cunoasterea elevilor, informarea si īndrumarea profesionala a acestora, stimuleaza si īndruma activitatea de autoinformare si autocunoastere a elevilor, colaboreaza cu familia si alti factori educativi si īntocmeste fisa scolara a elevilor. Directorul scolii este prezent īn procesul de o.s.p. prin īntreaga sa activitate de planificare, organizare, īndrumare si coordonare, control si evaluare a muncii din unitatea pe care o conduce. Familia elevilor reprezinta un alt factor care contribuie la o.s.p. Potrivit numeroaselor studii facute īn acest domeniu, familia ocupa primul loc īn influentarea optiunii profesionale a elevilor. Se impune īnsa sa facem distinctie īntre influentele familiei si actiunea ei educativa, pentru ca nu īntotdeauna influentele familiei sunt fundamentate din punct de vedere psihopedagogic si social. De cele mai multe ori ele sunt emanatia unor factori subiectivi ce tin de experienta si profesia parintilor, de dorintele interesele si aspiratiile lor. Asemenea influente se pot repercuta negativ asupra dezvoltarii personalitatii elevilor si implicit asupra integrarii lor sociale(5).



            Cu toate ca obiectivele scolii si familiei privind o.s.p. sunt relativ aceleasi, mijloacele de realizare de regula, difera. La nivelul familiei se folosesc modalitati de cunoastere si orientare a copilului īn functie de structura ei, climatul educativ, nivelul de cultura al familiei etc. De multe ori aprecierile familiei, mai ales cele privind aptitudinile copiilor sunt subiective. De aceea colaborarea scolii cu familia presupune nu numai informarea reciproca cu privire la tot ce tine de orientarea copilului, ci si īndrumarea parintilor, cu toate problemele pe care le comporta aceasta actiune, īnarmarea lor cu tehnica folosirii metodelor si mijloacelor de cunoastere si educare a copiilor. Un anumit rol īn o.s.p. īl are si mass-media. Prin specificul lor, mijloacele de comunicare īn masa, cum sunt: radioul, televiziunea, filmul, presa etc. ofera informatii pretioase īn legatura cu orientarea, īntr-o forma atractiva si accesibila unui numar mare de beneficiari. Influenta acestor mijloace se poate repercuta direct asupra alegerii propriu-zise sau indirect, asupra pregatirii psihologice īn vederea unei juste orientari scolare si profesionale, valorificarea si dirijarea acesteia din urma de catre scoala impunāndu-se cu necesitate.

8.3.4. Metodica activitatii de orientare scolara si profesionala. Metodica are ca sarcina principala de a oferi mijloace si procedee adecvate care sa permita cadrelor didactice transpunerea īn practica a achizitiilor stiintifice, privitoare la organizarea si desfasurarea procesului instructiv-educativ, īn cazul de fata o.s.p. Orientarea scolara si profesionala reprezinta un proces integrat sistemului scolar, conducerea si coordonarea sa fiind intim legata de conducerea si coordonarea īntregii activitati specifice procesului de īnvatamānt. De aceea continutul, auxiliarele pedagogice, tehnicile si metodele utilizate se suprapun īn buna parte celor proprii procesului de īnvatamānt privit īn ansamblu. O distinctie īntre metodele o.s.p. si metodele de īnvatamānt, si ale educatiei este greu de facut. Dupa opinia unui specialist binecunoscut īn materie, D.Salade, metodele pe care scoala le foloseste pentru realizarea obiectivelor o.s.p. sunt metodele de īnvatamānt si cele ale educatiei, adaptate specificului activitatii de orientare (conversatia, demonstratia, prelegerea, modelarea etc.).Lectia, ora de dirigintie, activitatile tehnico-productive, cercurile de elevi, sunt doar cāteva dintre formele la care recurge scoala īn scopul o.s.p. La acestea se adauga metodele si mijloacele specifice o.s.p. cum ar fi :autocaracterizari, referate, folosirea monografiilor profesionale, simularea, asumarea de roluri (jocul de rol) etc. Alegerea metodelor, mijloacelor si procedeelor se face īn functie de competenta factorilor care concura la realizarea o.s.p.

Pentru cunoasterea personalitatii elevului se vor folosi atāt metodele si tehnicile de cunoastere a individualitatii (studierea rezultatelor la īnvatatura, convorbirea, chestionarul, testele, analiza datelor biografice, observatia īn cadrul diferitelor activitati etc.) cāt si metode de investigare a grupurilor scolare (metoda aprecierii obiective a personalitatii, elaborata de Gh.Zapan, testul sociometric, sociomatricea, sociograma s.a.). Trecerea de la predominarea orientarii la predominarea  autoorientarii, concomitent cu amplificarea rolului activ al elevului, presupune trecerea de la cunoastere la autocunoastere, de la educatie la autoeducatie. Īn acest scop elevii vor fi familiarizati treptat cu metodele si procedeele specifice autocunoasterii (autoanaliza, autoobservatia, autoraportul, autocaracterizarea, folosirea jurnalului intim s.a.).

"O scoala moderna- remarca pe buna dreptate D. Salade- dispune, pe lānga laboratoarele de fizica, chimie, informatica etc. si de unul īn care orice tānar sa-si poata testa capacitatile, sa se autocunoasca si sa beneficieze de unele consultatii de specialitate privind viata sa intima, autoorientarea si autodeterminarea"(8,p.44)

Pentru informarea scolara si profesionala a elevilor se pot folosi, de asemenea, numeroase modalitati si mijloace specifice. Īn functie de caracterul lor ele pot fi grupate īn urmatoarele categorii:

q       orale sau academice (lectii, ore de dirigintie, cursuri, cicluri de conferinte, consultatii, concursuri pe teme de o.s.p., īntālniri cu specialisti din diferite domenii de activitate);

q       scrise (monografii profesionale, ghiduri, buletine de informare, reviste specializate, articole īn presa etc.);

q     audio-vizuale (expozitii, filme, emisiuni speciale la radio si televiziune s.a.);

q       concrete sau practice (vizite, stagii de practica, activitati practice desfasurate īn unitati economice cu profil industrial sau agricol, īn institutii social-culturale, activitati desfasurate īn cadrul cercurilor tehnice, stiintifice, artistice, sportive s.a.).

Dintre toate acestea cele mai importante si mai eficiente īn acelasi timp sunt mijloacele de informare concreta si īndeosebi practice, īntrucāt ele pun elevii īn contact cu activitatea productiva si cu principalele profesiuni din industrie si agricultura (2). Realizarea obiectivelor o.s.p. necesita o strānsa legatura si conlucrare a cadrelor didactice cu alti factori atāt din scoala (medicul scolar, bibliotecarul, laboranti s.a.) cāt si din afara scolii (familia, unitati economice si institutiile social-culturale).Īn cadrul acestei colaborari care īmbraca forme variate, se folosesc metode si mijloace din cele mai diferite. Pe lānga modalitatile si metodele amintite deja, dintre care multe se pot folosi si īn procesul colaborarii dintre factorii ce concura la o.s.p. (vizite, convorbiri, īntālniri cu specialistii, ore de dirigintie etc.) mentionam si altele: organizarea la nivelul scolii a punctelor de documentare pentru o.s.p., organizarea de concursuri de tipul "Cine stie raspunde", a unor dezbateri īn consiliul profesoral, īn catedre de specialitate si īn comisia dirigintilor, interasistente, schimburi de experienta etc. Ne-am rezumat īn acest subcapitol numai la enumerarea mijloacelor, metodelor si procedeelor folosite īn o.s.p. pentru ca ele sunt prezentate detaliat īn diferite capitole ale cursului de pedagogie.

BIBLIOGRAFIE

 

1. Barna Andrei,                "Alegerea profesiunii si autoeducatia preadolescentilor", īn Revista   de   pedagogie nr.10/1989.

2.***                              "Curs de pedagogie",T.U.B., 1988

3.***                                 "Ghid metodologic pentru orientarea scolara si profesionala",  E.D.P., 1989.

4.Jurcau N. , Sacalis V. " Pedagogie", Institutul politehnic, Cluj-Napoca,1992

5.  Jinga I. , Istrate E.    " Manual de pedagogie", Ed.All, Bucuresti, 1998

6.  Nicola I.                     "Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica",

                                          E.D.P., Bucuresti, 1990.

7.  Nicola I.                     "Tratat de pedagogie scolara", E.D.P., Bucuresti 1996.

8.  Planchard Emile          "Pedagogie scolara contemporana, E.D.P., Bucuresti, 1992.

9. Salade D.        "Puncte de vedere noi īn orientarea scolara si profesionala", īn                    Revista  de  pedagogie nr.2/1991, (pag. 19)

10.suteu T.                     "Tendinte actuale si de perspectiva ale orientarii scolare

      si profesionale",  īn  Revista de pedagogie nr.12/1990.

11.Tomsa Gh.                 "Metodologia orientarii scolare si profesionale", īn Revista de

                                          pedagogie nr.4/1988.













Document Info


Accesari: 13349
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )