Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Etapele proiectului de cercetare sociologica - Metode de Cercetare

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Abuzul de droguri
99 dintre LEGILE LUI MURPHY
Alege viata
Optimismul la locul de munca
Manual de supravietuire 1
Secrete simple ca sa obtii fericirea
Transilvania, descriere generala
CUM SA NE ADRESAM ?
Cele 4 inzestrari umane
Secretul unei expriamrari reusite

Etapele proiectului de cercetare sociologica

Metode de Cercetare



Identificarea etapelor

In literatura de specialitate exista abordari diferite ale numarului etapelor unei cercetari: de la evidentierea principalelor activitati sub forma a trei etape-pregatirea, desfasurarea propriu-zisa (culegerea datelor) si finalizarea-la enumerari mai amanuntite.

Valentina Marinescu identifica in “Metode de studiu in comunicare” zece etape ale procesului de cercetare: alegerea unui subiect de cercetare, definirea problematicii de studiu si fixarea obiectivelor 838j91i de cercetare, trecerea in revista a perspectivelor teoretice si optiunea pentru un cadru conceptual-teoretic general, operationalizarea conceptelor, elaborarea ipotezelor de cercetare, masurarea, elaborarea ipotezelor, alegerea metodelor de cercetare si esantionarea.

De asemenea, Christina Kunssen si Ronald A. McQueen (“Metode de cercetare in stiintele sociale”) identifica sase etape ale proiectului de cercetare si anume: alegerea domeniului de cercetare, stabilirea chestiunilor specifice cercetarii, avansarea unei ipoteze verificabile, luarea deciziei asupra unui tip de studiu, consultarea literaturii de specialitate si evaluarea cercetarii.

Ioan Marginean, in “Proiectarea cercetarii sociologice” face o analiza detaliata a etapelor proiectului de cercetare, identificand 43 de etape, pe care le voi prezenta mai jos si care, de altfel, includ si etapele identificate de ceilalti autori.

1. Alegerea unui domeniu de cercetare

Conform Ronald McQueen si Christina Kunssen (Metode de cercetare in stiintele sociale), punctul de plecare este, in mod normal, alegerea unui domeniu de cercetare. Tema de cercetare poate fi aleasa pe baza interesului de cunoastere al cercetatorului. El se orienteaza spre elucidarea unei anumite probleme stiintifice. Cercetarea fundamentala se axeaza pe studierea unor teme esentiale. Pentru a-i convinge pe cei din jur de importanta temei sale, cercetatorul trebuie sa construiasca o motivatie adecvata temei sale. Multe cercetari se efectueaza in scop didactic, alteori tema este comandata de catre un beneficiar (client) interesat sa obtina informatii, eventual solutii pentru a rezolva o problema din sfera sa de activitate. In toate ipostzaele, cercetatorul trebuie sa aiba in vedere dimensiunea sociala a cercetarii sale, sa urmareasca sa raspunda la o comanda sociala, sa contribuie la rezolvarea unei probleme sociale.

Conform Ioan Marginean, care-i citeaza in cartea sa pe Horton si Leslie (P. Horton, G. Leslie-The sociology of social problems), initial, problema sociala era perceputa precum o deficienta. Ulterior, problema sociala a fost extinsa la sfera tuturor problemelor cu care se confrunta un sistem social. O problema sociala este deci acel fenomen care afecteaza o anumita colectivitate, se afla in sfera ei de preocupari si asupra caruia trebuie sa se intervina, pentru influentarea evolutiilor lui ulterioare. Din aceasta perspectiva, pot constitui probleme sociale atat alcoolismul, criminalitatea, abandonul copiilor sau somajul, cat si adaptarea profesionala a noilor angajati, mobilitatea sociala, tranzitia post-comunista, optiunile electorale ale populatiei etc. Ca atare, un fenomen se constituie intr-o problema sociala doar in masura in care se inscrie pe agenda publica. Prin studiile lui, cercetatorul poate atrage atentia asupra acelor fenomene care ar trebui sa devina o preocupare pentru colectivitate.

Dupa Marinescu Valentina (Metode de studiu in comunicare) , un subiect poate fi de mai multe tipuri: subiecte inca necunoscute si neinvestigate, subiecte legate de obiecte teoretice si metodologice, subiecte legate de o problema din campul empiric, subiecte de cercetare fundamentale si subiecte de cercetare comandate de un beneficiar. Urmatoarea faza este analizarea pe rand a fiecarui subiect si luare deciziei daca exista sau nu un aspect specific al problemei care ne intereseaza.

2. Fixarea obiectivelor cercetarii

Ioan Marginean face distinctia intre obiective generale si particulare. Ca obiective generale posibil de luat in calcul mentioneaza: evidentierea specificului unui fenomen, realizarea unei diagnoze, formularea de explicatii privitoare la relatiile cu alte fenomene, impactul, elaborarea de predictii referitoare la evolutia fenomenului, identificarea de solutii, stabilirea unor strategii de actiune, evaluarea efectelor unei anumite actiuni, masurarae schimbarii sociale. De cele mai multe ori, o cercetare nu se limiteaza la un singur obiectiv. Avem de-a face cu o serie de obiective particulare.

3. Documentarea prealabila

Conform Ronald McQueen si Christina Kunssen, se are in vedere atat literatura livresca-literatura de specialitate, arhivele si rapoartele unor cercetari anterioare, documentele statistice, cat si una de teren, prin luare de cunostinta pe cale directa de fenomenele ce alcatuiesc tema unei cercetari, observatii, discutii cu specialistii, vizite in localitati, la diverse institutii, convorbiri cu populatia (informatori sociali) etc. Dupa Marginean, in documentarea sa, cercetatorul social poate apela, in fond, la trei surse de informare: populatia, realitatea sociala si documentele sociale. Dintre cele trei categorii de surse de informare, doar populatia are caracter general, posibil de utilizat in toate situatiile. Oamenii pot fi intrebati, observati si implicati in diverse experimente sociale. Celelalte doua surse sunt restrictive. Realitatea sociala poate fi observata numai daca cercetatorul este prezent atunci cand se produce un fenomen, altfel, este obligat sa recurga la reconstituiri pe baza de marturii ale participantilor la actiune. Ultima sursa de informare este si mai restrictiva. Ea rezulta din faptul ca documentele sociale sunt produse cu alte scopuri decat acelea de a servi eventualilor cercetatori. Nu intotdeauna este posibil sa reconstituim faptele pornind de la anumite documente. Utilizarea unor categorii diferite de surse de informare faciliteaza o mai buna cunoastere, deoarece in acest fel se poate compara ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac. Importanta documentelor sociale se judeca in raport cu cerintele de informare. Intr-o cercetare prezinta importanta documentele oficiale, in alte situatii documentele neoficiale sau ambele tipuri de documente. Prin urmare, se impune sa se faca apel la diferite tipuri de documente accesibile la un moment dat. Documentarea efectuata poate conduce cercetatorul la continuarea (acceptarea) temei, eventual la reformularea ei sau la abandonarea ei. O data realizata documentarea si luarea deciziei de continuare a cercetarii, trebuie analizate mai multe aspecte puternic interdependente.

4. Universul cercetarilor

Ioan Marginean defineste universului unei cercetari prin delimitarea populatiei careia ii este specific fenomenul (fenomenele) studiat/e la un moment dat. Universul unei cercetari se poate referi la populatia globala, la segmente de populatie, cum ar fi electoratul sau la persoane dispersate in diverse colectivitati. Universul cercetarii este tratat ca o colectie de unitati, fie acestea persoane individuale, gospodarii, grupuri, colectivitati umane, organizatii, institutii, actiuni, evenimente, documente sociale etc. Inainte de a incepe sa cercetam ceva trebuie sa ne convingem de existenta fenomenului. Cunoasterea caracteristicilor populatiei serveste si la eventuala elaborare a esantioanelor.

5. Cadrul teoretic al cercetarii

Atat McQueen, Kunssen, cat si Marginean mentioneaza ca se porneste de la stadiul atins pana la momentul de referinta al cercetarii temei, cu evidentierea elemenetelor de consens si a celor aflate in disputa, ipotezelor analizate si a rezultatelor obtinute, masura in care acestea corespund cu informatiile detinute despre domeniul vizat de un proiect (adecvare de timp, cultura) si se urmareste detasarea aspectelor care necesita noi clarificari. Toate acestea ii vor servi cercetatorului sa construiasca un cadru teoretic necesar pentru activitatile anterioare de cunoastere.

6. Unitatile de analiza si inregistrare

Marginean defineste unitatile de analiza precum elemente simple sau compuse ale universului cercetarii. Ele se pot referi la persoane, gospodarii familiale, diverse grupuri umane constituite dupa criteriul locului de munca, al asocierii formale sau informale, al domiciliului, structurii administrativ-teritoriale (judete, orase, tara etc.) Totodata, trebuie definita relatia dintre unitaile de analiza si cele de inregistrare. Aceste doua elemente pot sa coincida, caz in care informatiile se culeg in mod nemijlocit pentru unitatile de analiza. Alteori, informatia primara este agregata la nivelul unor unitati de analiza mai complexe. In procesul agregarii datelor se impune sa fie respectate anumite cerinte pentru asigurarea acuratetei operatiilor, altfel apar doua erori- incalcarea regulilor reprezentativitatii sau eroarea ecologica. Atat Marginean, cat si McQueen si Kunssen sunt de acord ca, dincolo de acest aspect, avem de-a face si cu o dimensiune general umana-dreptul fiecarei persoane la diferentire si identitate.

7. Elaborarea ipotezelor

Ioan Marginean defineste ipoteza ca o explicatie plauzibila care devine teorie daca cercetarea o confirma. Ipotezele au rolul de a orienta intreaga activitate de cercetare, in sensul ca acesta din urma este astfel conceputa incat sa permita testarea ipotezelor in vederea ajungerii la explicatii satisfactoare ale domeniului studiat. O buna ipoteza se elaboreaza pornind de la cunostintele anterioare. Elaborarea necesita un efort cretiv din partea cercetatorului (K. Popper, citat de Ioan Marginean). Se va intelege mai bine sarcina unei ipoteze daca se are in vedere ceea ce nu este o ipoteza. Nu este o simpla constatare, nu este o predictie, nu este o relatie de la parte la intreg.(Marginean)



In acelasi timp, se dicuta despre faptul ca ipotezele ar ingusta campul de investigatie. Situatia devine insa periculoasa numai daca ipotezele sunt necorespunzatoare, dac cercetatorul nu isi reformuleaz ipotezele sau nu renunta la ele, atunci cand aceste decizii se impun. Verificarea ipotezelor tine, evident, in primul rand de corespondenta empirica a relatiei vizate.(R. Merton, citat de Marginean)

8. Tipul de cercetare

Tipul de cercetare raspunde specificului temei si obiectivelor, dar se constituie si ca o preferinta a realizatorului.(Marginean) Deciziile luate acum orienteaza in mare parte activitatile ce vor urma, fara a fi, la randul lor, total independente de ele, si, in primul rand de sursele de informare disponibile. Are loc o constructie sui-generis a strategiei de cercetare, care cuprinde metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele de lucru, precum si modalitatile de analiza a informatiilor. In cercetarea standard se face trimiterea deopotriva la nivelul teoretic si la cel empiric al cunoasterii, se combina metode diferite de culegere si de analiza a datelor, de constructie teoretica. In procesul pregatirii proiectului de cercetare urmeaza sa se decida asupra modalitatilor de raportare la realitate, respectiv daca se realizeaza sau nu o investigare directa si cum se va proceda intr-o situatie si la ce surse de informare se va apela. Activitatea de cunoastere se poate rezuma la un moment dat la nivel theoretic si se realizeaza sub forma eseului sau a comentariului, fie ca analiza critica a cunostintelor existente urmata de integrarea lor intr-o noua sinteza. Fara cercetare emipirica, este imposibila, in ultima instanta, cunoasterea realitatii sociale.

9. Selectarea surselor de informare

Marginean subliniaza ca cercetatorul apeleaza la surse de natura diferita, in acord si cu metodele ce vor fi aplicate, iar din cadrul fiecarei surse retine pe cat posibil mai multe subtipuri.

10. Specificarea unitatilor (populatiei) studiate

Realizarea diferitelor cercetari reclama compatibilitatea intre strategia utilizata si unitatile investigate. Marginean diferentiaza studiul de natura statistica de interesul  pentru colectii (colectivitati) mici sau chiar spre un singur caz. Astfel, in functie de obiectivele urmarite si de sursele disponibile, se poate realiza o cuprindere totala (studiul exhaustiv, tip recensamant) a unei parti reprezentative (esantion) sau a unui caz (unitate sociala), respectiv a unei colectii de cazuri (loturi sau grupuri). Atunci cand universul cercetarii este de talie mare, studiul exhaustiv ridica probleme insurmontabile pentru o echipa de cercetare. Cat priveste studiul de caz, acesta este exemplar. In functie de procedeele de lucru, exista cercetarea complexa a unor unitati sociale (monografie) sau cu evidentierea doar a unor aspecte specifice cazului selectat. Practicat independent, studiul de caz are o semnificatie mai redusa pentru cunoasterea ansamblului social din care face parte. Alteori, sociologul apeleaza la studierea unei colectii de cazuri selectate pe criterii de oportunitate, cazuri tipice, extreme, esentiale, prin metoda “bulgarelui de zapada”. Prin aceasta ultima metoda se urmareste evidentierea unor lanturi de relatii, structuri de comunicare.

11. Constructia variabilelor si elaborarea schemei descriptive de cercetare

Aceasta problematica a fost cel mai bine analizata de P.Lazarsfeld, care are in vedere un proces de trecere de la concepte, la dimensiuni, indicatori si indici empirici. Intregul proces este desemnat prin expresia “constructie a variabilelor” sau prin diverse alternative, cum ar fi aceea de “operationalizare a conceptelor”. (S. Sarantakos, citat de V. Marinescu: 20)

Conceptul este o imagine mentala, un elaborat al gandirii, prin care sunt reflectate diverse proprietati ale fenomenului si ale obiectelor. Particularitatea conceptului ca entitate ideala este aceea de fixa un continut informational.

Dimensiunea reprezinta o etapa intermediara intre concept (planul teoretic) si indicator (planul emoiric, real) si este definta drept “elementele care prezinta un anumit grad de generalitate ale domeniului cercetat la un moment dat si care sunt subordonate unui concept”.(Marginean, 2000:173)

Indicatorul este definit drept: “Proprietatile sau caracteristicile masurabile ale obiectelor”.(D. Nochmias, C.Nochemes, citati de V. Marinescu: 23)

Variabila este definita ca: “Proprietatea fenomenelor si proceselor sociale de a se schimba, de a lua valori diferite de la un moment la altul, de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta, indiferent de natura fenomenului respectiv”.(Ioan Marginean,2000)

Conform Marginean, completarea acestui tablou conduce la o schema descriptiva de cercetare. Ea se refera la transpunerea temei in termenii cercetarii empirice. Este vorba despre un proces de trecere dinspre teorie spre cercetarea empirica, sptre termenii analizei cercetate.(conceptie analizata si de V.Marinescu)

12. Descrierea cantitativa si calitativa

Ioan Marginean defineste cuantificarea precum o operatie teoretica de trecere de la concepte calitative la concepte cantitative. Mai exact, definitia in termeni calitativi este completata de definitii in termeni cantitativi. Pentru adecvarea la natura fenomenelor proceselor sociale este necesara elaborarea de scheme diverse de descriere cantativa: marimea, probabilitatea, intensitatea, ordinea sau diferentierea. Aceste descrieri cantitative corespund unor niveluri diferite de masurare. Prin masurare se atribuie valori obiectivelor (fenomene, procese) in functie de proprietatile lor. Exista patru niveluri de masurare: nominal, ordinal, cardinal si de proportii.(Ioan Marginean). Aceste niveluri se diferentiaza in functie de trei proprietati: ordine, distanta si origine naturala.

13-15. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare

In enumerarea celor trei elemente de metodica a cercetarii, Ioan Marginean vrea sa sublinieze ca, desi sunt strans dependente unele de altele, in ultima instanta ele sunt diferite. Ar trebui avute in vedere la alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare patru elemente:

- Adecvarea fiecarei tehnici la specificul domeniului si la obiectivele urmarite;

- Existenta unor surse de informare disponibile (accesibile) pentru metodele, tehnicile si procedeelor de lucru pe care le vom utiliza

- Combinarea metodelor, tehnicilor si procedeelor de lucru (triangularea)

- Dispunerea de logistica necesara realizarii cercetarii in formatul stabilit (resurse umane, material etc.)

16. Elaborarea instrumentelor de cercetare

Instrumentele de cercetare servesc nemijlocit la culegerea datelor. Conform lui ioan Marginean, aceste instrumente pot fi: scheme de categorii, fise de observatie, de experiment, de convorbire, chestionare, ghiduri de interviu etc. In faza de elaborare avem de-a face cu instrumente provizorii. Ele trebuie sa fie testate in cadrul cercetarii pilot si apoi definitivate.

17-18. Cercetarea pilot si definitivarea instrumentelor de cercetare

Cercetarea pilot consta intr-o repetitie a cercetarii propriu-zise. Conform lui Ioan Marginean, ea permite testarea schemei descriptive, a instrumentelor si procedeelor de lucru, estimarea costurilor si anticiparea rezultatelor. Cercetarea pilot poate confirma demersul deja realizat sau poate conduce la abandonarea cercetarii, eventual permite reformularea temei, completarea schemei descriptive, corectarea intrumentelor de lucru pentru adecvarea la tema, la procedeul de lucru si la populatia studiata.

19. Multiplicarea instrumentelor de cercetare

Prima regula cere sa se asigure cate un exemplar din fiecare instrument de cercetare pentru fiecare unitate de inregistrare (persoana, gospodarie etc.). Pe considerente de cost, se utilizeaza si anumite formule sintetizatoare ale instrumentelor de lucru, cum ar fi grilele de consemnare a observatiilor operatorului si a raspunsurilor obtinute de la subiecti. Prin utilizarea cate unui exemplar al instrumentelor pentru fiecare unitate de inregistrare sporeste acuratetea in alegerea datelor.

20. Organizarea echipei de cercetare

Ioan Marginean pledeaza pentru o organizare riguroasa in cadrul echipei de cercetare. Cel mai adesea, cercetarea sociala presupune lucrul in echipa. Exista persoane care realizeaza anumite activitati specializate (cercetatori, statisticieni, informaticieni etc.); pe de alta parte, mai multe persoane pot efectua simultan acelasi tip de activitate (operatori de teren, codificatori etc.). Acele persoane pot fi membri permanenti ai echipei de cercetare, altele au statut de colaboratori pentru anumite activitati si pentru anumite perioade de timp. Coordonatorul echipei de cercetare trebuie sa realizeze o planificare a tuturor activitatilor, esalonarea lor in timp, repartizarea atributiilor si acoperirea costurilor (pentru manopera, culegerea si prelucrarea datelor, analiza si redactarea raportului, cheltuielile materiale). O echipa de cercetare este parte a unui laborator, centru, institut, sau se constituie intr-o organizatie noua. Trebuie, de asemenea, solutionate si alte aspecte legate de administrare, gestiune contabila etc.




21. Selectia si instruirea colaboratorilor

Marginean accentueaza ca in orice moment este necesara informarea adecvata si la timp a participantilor la realizarea cercetarii, organizarea de sesiuni de lucru comune, punerea in discutie a propunerilor pentru rezolvarea unor probleme, luarea deciziilor de continuare a lucrarilor, stabilirea obiectivelor de atins pe diferite intervale de timp. O problema aparte este aceea a selectarii si instruirii colaboratorilor carora li se incredinteaza operatii ajutatoare de nivel mediu. Acestia trebuie sa fie selectati astfel incat sa ne asiguram ca vor lucra adecvat. Totodata, ei trebuie sa primeasca suficienta informatie despre tema si obiectivele cercetarii si sa fie instruiti in legatura cu activitatile pe care urmeaza sa le desfasoare, intru asigurarea compatibilitatii in lucru.

In functie de activitatile desfasurate, selectia colaboratorilor poate necesita proceduri mai sofisticate. Uneori sunt necesare cunostinte si experiente sociale, alteori conteaza doar nivelul de cultura generala. Cercetatorul trebuie sa dispuna de criterii ferme pentru selectia, respectiv eliminarea celor care nu pot face fata cerintelor sau nu au motivarea adecvata. Renuntarea la un colaborator sau altul se poate face in orice moment al cercetarii, respectiv atunci cand se constata ca acesta nu poate sau nu vrea sa indeplineasca cerintele. Nu lipsita de interes este stabilirea recompenselor materiale si a conditiilor de plata.

Cat despre instruire, de mare folos sunt manualele destinate colaboratorilor, instruirea bazata pe jucarea rolului, instructiunile detaliate in functie de natura activitatilor.

22. Organizarea culegerii datelor

Marginean conchide ca trebuie luata in calcul,in functie de natura surselor de informare si procedeele de lucru, elaborarea unui program de culegere a datelor, repartizarea sarcinilor, stabilirea intervalelor de timp pentru o activitate sau alta, modalitatile de comunicare dintre participanti. Trebuie luata in calcul rezolvarea aspectelor legate de cazare si masa a persoanelor care efectueaza cercetarea, deplasarile in teren, precum si la relatiile pe care urmeaza sa le stabileasca in teritoriu. Operatorii de teren vor avea asupra lor instructiunile de lucru, numarul necesar de instrumente de cercetare, adrese catre autoritati, sefi de organizatii si institutii si, evident, actul individual de legitimare. In multe situatii, operatorii de teren au nevoie de sprijinul autoritatilor pentru accesul la diferite date.

O problema aparte se refera la motivarea populatiei pentru colaborare si cercetare.

23. Identificarea unitatilor (persoanelor) studiate

Conform lui Marginean, aceasta se traduce prin localizarea spatiala a adreselor la care se va face deplasarea pentru culegerea datelor: arhive, organizatii, gospodarii, persoane etc. Uneori se indica in amanunt toate elementele de identificare: nume, localitate, strada, numar. In cazul esantionarii se pot furniza doar elementele care tin de primele medii de determinare a populatiei: localitate, eventual zona, strada, urmand ca operaorii sa selecteze subiectii printr-o procedura dinainte stabilita. Alteori operatorii au un grad mare de libertate in alegerea interlocutorilor lor.

24. Aplicarea instrumentelor de cercetare

 Aceasta etapa este una de referinta, prin ordonarea intregii activitati de cunoastere.(Marginean) Acum are loc masurarea propriu-zisa, determinarea cantitativa, stabilirea modalitatilor de manifestare a faptelor sociale, in raport cu modelele de cuantificare adopate anterior sau constituitet ad-hoc, atunci cand gradul de standardizare a cercetarii este foarte redus (studiile calitative). Activitatile ce se desfasoara sunt extrem de diferite si au intindere variabila in functie de sursele de informare, instrumentele de cercetare si procedeele utilizate. Avem in vedere apelul la interviuri si chestionare, completarea fiselor de observatie, culegerea de date din evidente statistice, montarea de experimente.

25. Controlul culegerii datelor

Marginean subliniaza ca, oricat de multa incredere ar avea coordonatorul cercetarii in colaboratorii sai, se impune efectuarea unui control asupra culegerii datelor. Se verifica daca persoana insarcinata sa execute anumite operatii de culegere a datelor a procedat conform instructiunilor. Apelul la colaboratorii temporari face cu atat mai necesar controlul, inclusiv in teren. Acesta se poate efectua atat in momentul culegerii datelor, cat si ulterior. Problema cea mai acuta se refera la controlul activitatii operatorilor pe teren. Mai intai se verifica daca avem de-a face cu vreo frauda, daca operatorii au indeplinit instructiunile de selectie a persoanelor, daca au studiat efectiv persoanele selectate, precum si modul de lucru, timpul efectuat etc. Nevoia controlului atrage dupa sine tinerea foarte clara a evidentei persoanelor studiate, cu precautiile corespunzatoare asigurarea confidentialitatii raspunurilor si respectarea drepturilor omului.

26. Verificarea informatiilor recoltate

Procesul de verificare are drept obiectiv retinerea pentru prelucrare si analiza numai a informatiilor valide. Dupa Moser exista trei obiective ale verificarii informatiei: completitudinea, exactitatea si uniformitatea.

Completitudinea informatiilor se determina prin gradul de colectare a informatiilor cerute. Exemplarele instrumentelor care contin multe omisiuni (peste 25 % din totalul informatiilor presupuse a fi colectate) sunt eliminate din prelucrare. Pentru determinarea exactitatii se are in vedere identificarea contradictiilor intre datele factuale. In masura posibilitatilor se fac corecturi. Utilizarea unui numar mai mare de operatori ar putea reduce volumul erorilor, deoarece fiecare operator are un volum mic de munca.

Cel de-al treilea element se refera la uniformizarea in culegerea datelor. In urma controlului uniformizarii s-ar putea sa mai fie eliminate alte exemplare ale intrumentelor de cercetare.

27. Realizarea machetei de prelucrarea a datelor

Cerintele pentru machete de prelucrare a datelor se cristalizeaza o data cu prescrierea obiectivelor cercetarii si a elaborarii ipotezelor de lucru. Acum se vor respecta cerintele de dinainte stabilite, cu deschiderea necesara pentru cuprinderea si cuprinderea a ceea ce este nou. Marginean afirma ca prelucrarea este selectiva si ca este imposibila o prelucrare exhaustiva. Incercarile de a construi machete foarte dezvolatate sunt nu numai inutile, dar si deosebit de costisitoare. Se poate identifica o succesiune de operatii de prelucrare a datelor.

Mai intai se impunde determinarea amplorii fenomenului prin frecventele absolute si relative (proportii, procente etc.). Se obtin astfel distributiile de frecventa, un prim pas in caracterizarea fenomenului. In cazul numerelor mici se recomanda valorile absolute. Nu se recomanda calculul in procente pentru volume mai mici de 100.

In functie de obiectivele urmarite intr-o cercetare sau alta, Marginean identifica alte posibilitati de calcul:

- Valorile centrale

- Diferenta semnificativa intre doua valori

- Masuri ale dispersiei

- Elaborarea de indici, scale si alte masuratori compozite

- Estimarea valorilor

- Coeficienti de asociere, de corelatie si regresie

- Modele descriptive, explicative etc.

28. Modalitati de prelucrare

In situatii relative simple, in care avem de-a face cu un volum redus de date, putem recurge la prelucrarea manuala. La cercetarea ampla se impuna prelucrarea electronica.(Marginean)

29. Codificarea informatiilor

Dupa Marginean, codificarea consta in transpunerea descrierilor verbale (calitative) in descrieri cantitative, prin atribuirea de valori, simblouri, numere etc. Complexitatea codificarii depinde de natura informatiei. In situatiile foarte simple, informatiile pot fi manipulate ca atare, fara a mai fi nevoie de transpunerea intr-un sistem de coduri. De cele mai multe ori, aceste coduri sunt necesare pentru sintetizarea informatiei si atribuirea de semnificatii. Codificarea este in ultima instanta o clasificare. Ea trebuie sa fie exclusiva si exhaustiva. Atunci cand nu este realizata de catre cercetator, pentru codificare se apeleaza la experti. Instruirea acestora este de mare importanta pentru asigurarea succesului operatiei.

In situatii extrem de complexe se apeleaza la metoda analizei de continut.

30. Trecerea datelor pe suporturi de stocare

Pentru prelucrarea manuala este de interes intocmirea de desfasuratoare, cu prezentarea detaliata in format unic a informatiilor recoltate.

Prelucrarea electronica presupune trecerea informatiei in format propriu acesteia si stocarea ei in memoria permanenta a calculatorului, pe dischete, casete, CD-uri. Facilitatile de lucru au sporit considerabil prin utilzarea PC-ului si a diferitelor softuri.

31. Elaborarea catalogului variabilelor

Aceasta operatie intervine in cercetarile relativ complexe si consta in definirea tuturor variabilelor cercetarii, fie ca este vorba de prelucrarea directa a unor itemi din instrumentele de cercetare, fie ca este vorba de constructii noi, in functie de prescriptiile din machetele de prelucrare a datelor. Se intocmeste astfel o lista completa variabilelor, cu prescrierea modalitatilor de cuantificare.(Marginean)

32. Prelucrarea datelor

Prelucrarea se efectueza in acord cu macheta stabilita.



33. Analiza datelor

Ipotezele elaborate in pregatirea proiectului de cercetarea alcatuiesc cadrul de referinta al analizei rezultatelor obtinute din prezentare. Totodata, se pot elabora noi ipoteze in functie de datele de care dispunem. Ajuns in aceasta etapa, cercetatorul, chiar avizat, intampina dificultati, izvorate fie din nevoia unor explicatii cat mai adecvate, in conditiile unei documentari insuficiente, precum si ale unei limite a calculului statistic-matematic. Dificultatea majora rezida insa in natura complexa a socialului, ceea ce nu rareori descurajeaza orice tentative explicative, o serie de cercetatori rezumandu-se la descrieri de evenimente, situatii, cazuri etc., uneori apeland la cunoasterea comuna pentru “explicare”.(I. Marginean op. cit.)

34. Interpretarea rezultatelor (teoretizarea)

Atat Marginean, cat si V. Marinescu agreeaza faptul ca activitatea ca atare este bine sa fie nominalizata. Prin aceasta se atrage atentia ca este nevoie de mai mult de o simpla descriere a unor rezultate. Datele nu vorbesc de la sine, se cere mai mult si anume, sa devina elementele constitutive ale unei teorii a problemei analizate, sa se produca cel putin anumite generalizari empirice, ca baza pentru constructiile teoretice ulterioare.

35. Formularea propunerilor de solutionare a problemelor sociale

Marginean atrage atentia asupra faptului ca initial ne-am propus, sau chiar am promis ca prin cercetarea noastra sa contribuim la solutionarea unor probleme sociale. Prin urmare, raportul de cercetare ce urmeaza sa fie elaborat trebuie sa contina, pe langa explicarea fenomenelor studiate, si propunerile de solutionare a problemelor sociale vizate.

36-38. Redactarea, discutarea si definitivarea raportului de cercetare

 Acum apare necesitatea constructiei unui discurs articulat si comunicarea optima a rezultatelor. Un raport de cercetare va cuprinde atat descrierea adecvata situatiei, analiza si interpretarea datelor, explicarea fenomenului, cat si propuneri de rezolvare a problemelor sociale, de sporire a eficientei activitatii etc. Cercetatorul nu scrie doar pentru el insusi. (C.Moser op. cit.) In functie de destinatie, apar anumite elemente de specificitate: publicul se axeaza pe rezultate, specialistii au nevoie si de informatii metodologice si de elaborari teoretice de substanta, clientii asteapta solutii la problemele pe care le au de rezolvat etc.

Prin discutarea raportului cu specialistii (eventual cu clientii) se obtin observatii si sugestii utile pentru definitivarea lui. Acestea se pot referi la modul in care sunt interpretate datele, la intemeierea argumentelor, dar si la constructia textului si calitatea argumentarii. Prin urmare, aceasta etapa este ceruta de logica activiatii stiintifice.

39. Diseminarea rezultatelor cercetarii

Comunicarea rezultatelor cercetarii se realizeaza prin rapoartele de cercetare, comunicari stiintifice, pliante, buletine, articole in reviste de specialitate, carti etc. Diseminarea rezultatelor cercetarii reprezinta o obligatie fata de participantii la cercetare si in prim ul rand fata de public. In abtinerea de a publica se invoca adesea interesele finantatorului. Se pot gasi intotdeauna modalitati de publicare, fie partiala a rezultatelor.(Marginean)

Pentru o cat mai buna cuprindere se impune sa se apeleze la un numar cat mai mare de modalitati de comunicare. In fapt, in afara functiei primordiale de informare a publicului, se pot identifica si alte functii ale acestei diseminari, de pilda contruirea bibliografiei de autor, una dintre conditiile de angajare si promovare profesionala.

40. Arhivarea datelor

Practica arhivarii este destul de veche. Notiunea de arhiva acopera o gama larga de modalitati de conservare a informatiei. O data cu dezvoltarea tehnicilor electronice, arhivarea este mult mai facila.(Marginean)

O faza superioara de arhivare reprezinta constituirea de seturi de date si apoi baze de date. Odata constituite, se impune organizarea intretinerii accesului la arhive si baze de date. Unele date de cercetare devin accesibile pe Internet, prin consultarea site-urilor institutelor de cercetare, aunor arhive si baze de date, pentru altele sete insa nevoie de aprobare speciala. Utilizarea datelor de cercetare pentru analizele secundare obliga la respectarea drepturilor de autor si de proprietate.

41-43. Discutarea solutiior la problemele sociale, implementarea si evaluarea efectelor

Discutarea solutiior se realizeaza deopotriva cu clientii, cu specialistii, cu cei care urmeaza sa le aplice si cu cei vizati, urmarind evident, de fiecare data obiective specifice: oportunitate, fezabilitate, costuri, efecte scontate, efecte secundare, acceptabilitate etc.(Marginean)

O data cu implementarea se trece efectiv din domeniul cercetarii in cel al actiunii practice. Problematica implementarii solutiilor este foarte diversa, in functie de natura acestora si de domeniul implicat. Pentru succesul implementarii se impune utilizarea unei logistici pe masura, de resurse umane si financiare, servicii si programe speciale etc.

La randul sau, si evaluarea rezultatelor implermentarii necesita abordari diverse. Evaluarea se poate realize ca autoevaluare si ca evaluare din exterior (se face apel la experti). Cat priveste metodele de evaluare, aceste sunt de natura calitativa sau cantitativa, normative sau de impact.

V. Marinescu identifica si alte etape ale unui proiect de cercetare:

1.Elaborarea instrumentelor de culegere a datelor.

2.Pretestarea instrumentelor de lucru si stabilirea formei lor finale.

3.Aplicarea instrumentelor de adunare a datelor asupra esantionului stabilit –terenul”.

4.Analiza datelor.

5.Formularea unui raspuns la problema proiectului de cercetare.

In aceste etape cercetarea are drept scop realizarea unei reveniri asupra cadrului teoretic pe baza confruntarii acestuia cu datele concrete.

Kunssen si McQueen rezuma etapele proiectului de cercetare dupa cum urmeaza:

1.Alegerea unui domeniu in care urmeaza sa fie realizat studiul.

2.Trecerea in revista a literaturii specifice subiectului.

3.Stabilirea chestiunilor specifice cercetarii.

4.Asigurarea unei prezentari rationale a chestiunilor specifice cercetarii.

5.Divizarea prezentarii rationale intr-o serie de ipoteze specifice si verificabile.

6.Schitarea si pregatirea unui mod adecvat de verificare a ipotezelor.

7.Implementarea planului si strangerea datelor.

8.analiyarea datelor si prezentarea rezultatelor studiului.

9.Discutarea datelor, evaluarea chestiunilor specifice cercetarii in lumina datelor finale si analiza intregii prezentari rationale, a organizariisi a bazei teoretice a studiului.

Bibligrafie

*Ronald A. McQueen, Christina Kunssen, Metode de cercetare in stiintele sociale, Institutul European,Iasi, 2006

*Ioan Marginean, Proiectarea cercetarii sociologice, Polirom, Iasi, 2000

*Valentina Marinescu, Metode de studiu in comunicare, Niculescu,Bucuresti, 2005

*Chelcea Septimiu, Tehnici de cercetare sociologica, Editura SNSPA, Bucuresti

*Fiske J., Introducere in stiintele comunicarii, Polirom, Iasi, 2003












Document Info


Accesari: 19009
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )