Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Etiologia specifica diferitelor tipuri de deficiente

sociologie









loading...


ALTE DOCUMENTE

DESPRE DROGURI
CPI 260
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE Metode si tehnici de cercetare sociologica
Femeia este ca si lumea
POLITICA STATULUI CU PRIVIRE LA PROTECTIA COPILULUI AFLAT IN DIFICULTATE
IMI VA LIPSI TIGARA
ORGANIZAREA CUNOASTERII STIINTIFICE A TARII
Amanuntele relatiilor dintre el si ea
Alege viata
FEMEIA


Etiologia specifica diferitelor tipuri de deficiente

1.Rolul factorilor endogeni si exogeni în modificarile morfofunctionale ale sistemului nervos central, ale analizatorilor si ale aparatului fonoarticulator.

Din interactiunea obisnuita, normala, a factorilor cauzali, rezulta dezvoltarea obisnuita, normala a marii majoritati a indivizilor, în con­ditii aparte însa, adica în conditii defavorabile, între factorii genetici si influentele de mediu (inclusiv influentele educative) are loc o inter­actiune neobisnuita, anormala, care poate da nastere unei deficiente, deteminând:

-tabloul etiologic sau constelatia cauzala a deficientei respec­tive si o anume simptomatologie, proprie fiecarui tip de deficienta;

-evolutia fiecarui individ cu deficiente, adica perspectivele si limitele dezvoltarii sale, directia, ritmul si intensitatea acestei dezvol­tari.

*Prin actiunea - de regula, complexa si înlantuita - a unor factori etiologici nocivi asupra organismului, în totalitatea sa, dar, mai ales, asupra sistemului nervos central, în diferite etape ale procesului de crestere si maturizare, se produce o accentuata scadere a eficientei mintale, precum si o semnificativa diminuare a capacitatii de adaptare si integrare sociala, adica o stare de handicap consecutiv deficientei mintale.

Etiologia starilor de handicap consecutiv deficientei mintale este deosebit de complexa si variata. Factorii cauzalise gasesc în trei domenii fundamentale:

-zestrea genetica - ereditatea, adica ceea ce este mostenit; în aceasta categorie intra:

a) factorii genetici nespecifici (care dau nastere deficientei mintale endogene);

b) factorii genetici specifici (aberatii cromozomiale, deficiente specifice ale genelor: - disfunctii metabolice, disfunctii endocrine etc.);

-mediul si educatia, adica ceea ce este dobândit, în aceasta categorie intrând factorii etiologici prenatali, perinatali, postnatali, si psihoafectivi. Când factorii respectivi provoaca leziuni ale sistemului nervos central si determina o stare de deficienta mintala, aceasta deficienta este considerata exogena.

*O clasificare a factorilor etiologici în cazul deficientelor senzoriale consta în:

-factori predispozanti a caror actiune începe în primi 727w223h i ani de viata si determina vulnerabilitatea persoanei fata de agenti etiologici care mai târziu vor însoti aparitia bolii;

-factori precipitanti care se produc cu putin timp înainte de debutul unei tulburari pe care o induc;

-factori de întretinere care prelungesc cursul unei tulburari, dupa ce a fost provocata;

-factori de stres.

In general , factorii cauzali actioneaza în sisteme dinamice, în lanturi cauzale si sunt favorizati în actiunea lor de anumite conditii.

Unii autori identifica 3 nivele ale sistemului etiologic:

-primul nivel e reprezentat de relatia cauzala dintre deficienta si diferitele lezari sau disfunctii ale analizatorilor;

-al doilea nivel e reprezentat de factorii cauzali care determina afectiunile analizatorilor;

-al treilea nivel este reprezentat de factorii de natura sociala, economica, psihologica, educationala care conditioneaza aparitia si manifestarea cauzelor  relevate la primele doua nivele.

*handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. La aceste cauze generale, de pot fi incriminate in toate  tulburarile de limbaj, se adauga altele specifice unei categorii date.

Aceste cauze se impart in functie de forma si perioada cand apar:

1.Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii, citam:diferite intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stressuri, framantari interioare, spaime, care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului.

2.Din categoria cauzelor care actioneaza in perioada nasterii, le mentionam pe urmatoarele: nasterile grele si prelungite, care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidente mecanice s.a.

3.A treia categorie o constituie cauzele care actioneaza dupa nastere; ele alcatuiesc grupa cea mai mare.Acestea pot fi impartite in trei categorii:

a) Cauze organice Acestea pot fi de natura centrala sau periferica.

Exemplu: lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor; disartie; dislalie periferica; anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o participare sincronizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii. O asemenea situatie are loc si in prognatism si progenie ca si in macroglosie sau microglosie. O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional, mscanismele neurofiziologice ale limbajului. Si unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot determina tulburari de limbaj, atat pe cale centrala, cat si periferica.

b) Cauze functionale Aceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala, cat si cea motorie. Cauzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii: expiratie, fonatie, articulatie. Astfel, apar dereglari ale proceselor de excitatie si inhibitie, de nutritie la nivelul cortexului, insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, insuficiente ale auzului fonematic, putand incetini dezvoltarea sa sau pot crea dificultati in parcurgerea traseului normal al limbajului.

c) Cauze psihoneurologice Influenteaza mai cu seama pe acei subiecti care congenital au o constructie anatomo-fiziologica fragila sau cu tendinte patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiectii cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care se supraapreciaza-infatuatii, aceste manifestari influentand negativ structurarea personalitatii si a limbajului.

4.Desi in literatura de specialitate se insista mai putin asupra lor, cauzele psiho-sociale nu sunt lipsite de importanta. La o analiza mai atenta vom constata ca acestea au o frecventa relativ mare, iar efactele lor negative impieteaza nu numai asupra dezvoltarii limbajului, ci si asupra intregii dezvoltari psihice a omului. Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite in educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul parintilor, ce duc la formarea unor obisnuinte deficitare, imitarea unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stressante, suprasolicitarile, care favorizeaza oboseala excesiva, bilingvismuls.a.

2.Consideratii privind frecventa anumitor tipuri de deficiente.

*Frecventa surzilor în societate difera în timp si de la o zona socio-geografica la alta în raport cu aparitia si amploarea unor factori perturbatori: eredo-familiali,   encefalopatii,   tratament   medical   in­adecvat, epidemii, conflagratii sociale, traumatisme determinate de accidente, alcoolism, iradieri, malnutritie etc.

Astfel, în acelasi timp, în spatii geografice diferite, atât cau­zalitatea cât si frecventa surditatii pot prezenta modificari esentiale. Aceeasi constatare se remarca si pentru acelasi spatiu, dar în etape de timp diferite.

In conformitate cu datele statistice autohtone si mondiale, surditatea la vârsta copilariei e reprezentata de  pro­centul de 1%o de locuitori. Odata cu maturitatea, pro­centul de dereglari ale aparatului auditiv se afla în continua crestere, la peste 10%, iar la adultii de vârsta a treia disfunctia auditiva se manifesta în proportie de peste 50%.

*Dupa Daniel Marcelli (2003) copiii cu ambliopie ocupa cam 4,6% din totalul copiilor cu handicap, iar cei cu cecitate 2,4%.

In scolile speciale din România sunt înscrisi in acest an scolar 1740 de elevi.

In evidentele Asociatiei Nevazatorilor din România sunt 81000 de persoane cu "invaliditate oftalmologica" de gradul I - handicap grav (cecitate totala sau de vedere foarte slaba, nefunctionala) si cu invaliditate de gradul II - handicap accentuat (ambliopie, vedere partiala).

* Referitor la proportia copiilor cu deficienta mintala din tara noastra, nu dispunem de cifre oficiale, ci doar de aprecieri ale câtorva autori. Astfel, Petru Arcan si Dumitru Ciumageanu (1980) si mai târziu Ioan Drutu (1995) invoca cifra de 4 %, iar Ion Strachinaru (1994) pe cea de 5 %. Acesta din urma face si o interesanta apreciere compara­tiva: «... numarul important prin care deficientii mintal îsi anunta pre­zenta crescuta arata ca ei sunt primii handicapati de care pedagogia speciala trebuie sa se ocupe neîntârziat pentru a-i ridica la forme de viata social-utila si pentru a face ca rândul lor sa nu fie îngrosat cu noi cazuri dintre copiii normali.

De altfel, ei nu atrag atentia numai pentru ca sunt circa 50% din totalul copiilor deficienti, ci si pentru faptul ca, în ordinea acestora, ei sunt, spre exemplu, de 15 ori mai numerosi decât surdo-mutii si de 35 de ori mai numerosi decât nevazatorii» Referindu-se la frecventa în populatia infantila a copiilor cu deficienta mintala, literatura de specialitate evidentiaza si faptul ca aceasta frecventa este inegal raspândita de-a lungul anilor de scola­rizare, existând o anume dinamica ascendenta dinspre clasele mici spre clasele mari. Initial, la nivelul vârstei prescolare proportia este re­dusa, fiind evidente doar cazurile de deficienta profunda sau severa, pentru ca, la debutul scolar, sa-si faca simtita prezenta si cazurile de deficienta moderata. Deficienta mintala usoara este decelata, de regula, la nivelul claselor primare, în timp ce cazurile de limita se relie­feaza mai adesea abia în momentul trecerii din ciclul primar spre prima clasa gimnaziala. Pentru nuantarea afirmatiei cu privire la inegalitatea frecventei copiilor cu deficienta mintala de-a lungul anilor de scoala, reamintim datele procentuale prezentate de Mariana Rosea (1967), dupa P. Baton (1962). Conform acestor date, proportia deficientilor mintal, împreuna cu «cazurile îndoielnice», variau între 4,2% din populatia investigata la nivelul vârstei de 8 ani, cu alte cuvinte, în primul an dupa debutul scolar, si 15,9% la nivelul vârstei de 11 ani, adica la tre­cerea din învatamântul primar spre treapta urmatoare de scolarizare.

Reproducem si comentariul autoarei citate, pe marginea aces­tor date procentuale: «Este clar ca aceasta variatie a frecventei este ecoul variatiei dificultatilor întâmpinate de copii în procesul scolarizarii, pe masura maririi volumului de cunostinte ce trebuie însusite si a cres­terii nivelului lor de abstractizare. Ulterior, mergând spre scoli profe­sionale sau spre productie, o parte din acesti indivizi realizeaza o adaptare suficienta pentru a nu se mai diferentia în mod vizibil de populatia cu intelect normal»

3.Individualizarea tipurilor de deficiente în functie de factorii etiologici, sociali si culturali.

*Etiologia si clasificarea tulburarilor de limbaj

Asupra individului uman actioneaza o multime de factori, dintre care unii sunt nocivi. Acestia pot influenta negativ dezvoltarea sa, dar organismul are o anumita rezistenta ce ii permite o evolutie normala si numai in anumite conditii de fragilitate generala sau partiala, acesti factori determina dereglari psihice. Pentru aceasta, se impune o analiza globala a principalelor categorii de factori care pot influenta negativ dezvoltarea limbajului si care pot determina oricare disfunctie de limbaj. De aici rezulta necesitatea cunoasterii unor asemenea cauze, nu numai pentru a le preveni, dar si pentru doptarea unei metodologii stiintifice in stabilirea diagnosticului diferential si a modalitatilor de corectare a limbajului tulburat. In acelasi timp, nu totdeauna se pot stabili cu exactitate, cauzele care au provocat o tulburare sau alta de limbaj, si ca de cele mai multe ori, la baza unei dereglari sau nedezvoltari normale, se afla un complex de cauze. Prin urmare, handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese ucomplexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. La aceste cauze generale, de pot fi incriminate in toate  tulburarile de limbaj, se adauga altele specifice unei categorii date.

Aceste cauze se impart in functie de forma si perioada cand apar:

1.Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii, citam:diferite intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stressuri, framantari interioare, spaime, care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului.

2.Din categoria cauzelor care actioneaza in perioada nasterii, le mentionam pe urmatoarele: nasterile grele si prelungite, care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidente mecanice s.a.

3.A treia categorie o constituie cauzele care actioneaza dupa nastere; ele alcatuiesc grupa cea mai mare.Acestea pot fi impartite in trei categorii:

a) Cauze organice

Acestea pot fi de natura centrala sau periferica. Avem in vedere diferite traumatisme mecanice care influenteaza negativ dezvoltarea sistemului nervos central sau afecteaza nemijlcit, auzul si organele fonoarticulatorii. In cazul unor leziuni la nivelul sistemului nrevos central se pot produce, printre alte tulburari, disfunctii ale limbajului, ce au o mare varietate cu cat zona lezate este mai intinsa sau mai profunda, cu cat tulburarile sunt mai ample si cu un inalt grad de complexitate, pentru ca, de cele mai multe ori sunt atinsi mai multi centri corticali implicati in realizarea diferitelor functii psihice.

Exemplu: lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor; disartie; dislalie periferica; anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o participare sincronizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii. O asemenea situatie  are loc si in prognatism si progenie ca si in macroglosie sau microglosie.

O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional, mscanismele neurofiziologice ale limbajului. Si unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot determina tulburari de limbaj, atat pe cale centrala, cat si periferica.

b) Cauze functionale

Aceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala, cat si cea motorie. Cauzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii: expiratie, fonatie, articulatie. Astfel, apar dereglari ale proceselor de excitatie si inhibitie, de nutritie la nivelul cortexului, insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, insuficiente ale auzului fonematic, putand incetini dezvoltarea sa sau pot crea dificultati in parcurgerea traseului normal al limbajului.

c) Cauze psihoneurologice

Influenteaza mai cu seama pe acei subiecti care congenital au o constructie anatomo-fiziologica fragila sau cu tendinte patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiectii cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care se supraapreciaza-infatuatii, aceste manifestari influentand negativ structurarea personalitatii si a limbajului.

4.  Desi in literatura de specialitate se insista mai putin asupra lor, cauzele psiho-sociale nu sunt lipsite de importanta. La o analiza mai atenta vom constata ca acestea au o frecventa relativ mare, iar efactele lor negative impieteaza nu numai asupra dezvoltarii limbajului, ci si asupra intregii dezvoltari psihice a omului. Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite in educatie (iatrogeniilr si didactogeniile), slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul parintilor , ce duc la formarea unor obisnuinte deficitare, imitarea unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stressante, suprasolicitarile, care favorizeaza oboseala excesiva, bilingvismul, (obligarea copilului sa invete o limba straina inainte de a-si forma deprinderile necesare comunicarii in limba materna) s.a.

*Etiologia complexa a deficeientei de intelect si a starii consecutive de handicap

Factorii cauzali fundamentali se situeaza, însa, în acele sectoare de baza, care determina, în general, evolutia socio-umana a oricarui individ :zestrea genetica a individului (ereditatea), adica ceea ce el a mostenit de la predecesori;mediul si influentele educative, adica ceea ce el dobândeste în interactiunea multipla dintre organismul propriu (posesor al zestrei genetice) si conditiile sale de existenta biologica si sociala.

 Într-o clasificare pe care o realizeaza chiar M. Chiva si Y. Ruttschmann, prezentând-o mai întâi într-un cadru general de refe­rinta - cadru pe care îl reproducem în continuarea acestui paragraf -prima subcategorie delimitata este cea a factorilor genetici sau ere­ditari nespecifici (poligenici), numita în literatura de specialitate - asa cum am vazut, de altfel - în mod diferit: fie «esentiala sau nedife­rentiata», fie «aclinica sau subculturala, sau primara», fie endogena si care «se datoreaza unor cauze ce actioneaza înaintea conceptiei...».Autorii «cadrului» mai numesc aceasta debilitate, de origine endogena, si «debilitate normala», adica determinata prin mecanisme genetice normale, nespecifice.

I. FACTORI GENETICI SAU EREDITARI Al DEFICIENŢEI MINTALE

l A Factori genetici nespecifici (poligenici):

Debilitatea endogena, sau subculturala, sau familiala. l B Factori genetici specifici:

I B -1. Sindroame datorate unei aberatii cromozomiale

l B -1 a) Aberatia unui cromozom sexual:

-sindromul lui Turner sau aplasia gonadica;

- sindromul lui Bonneville Ulrich;

- sindromul lui Klinefelter;

- hermafroditismul.

I B -1 b) Aberatia unui cromozom autosom:

- mongolismul sau sindromul lui Down.

I B - 2. Sindroame datorate unei deficiente specifice a genelor

 l B - 2 a) Ectodermoze congenitale:

- scleroza tuberoasa a lui Bourneville;

- neurofibromatoza sau boala lui Reckhlinghausen;

-  angiomatoza cerebrala sau boala lui Sturge-Weber-Dimitri.

I B - 2 b) Disfunctii metabolice sau dismetabolii:

1. Dislipoidoze:

-  idiotia amaurotica (diverse varietati: boala lui Tay Sachs, boala lui Spielmayer, Voget etc.);

- boala lui Niemann Pick;

- boala lui Gaucher;

- boala lui Hurler sau gargoilismul.

2. Disproteidoze:

- fenilcetonuria sau oligofrenia fenilpiruvica;

- sindromul lui Hartnup;

-boala lui Wilson sau degenerescenta hepatolenticulara;

- boala lui Low sau boala cerebro-oculo-renala;

- boala siropului de artar.

3. Dismetaboliile hidratilor de carbon:

- galactosemia;

- hipoglicemia idiopatica.

l B - 2 c) Disendocrinii:

- hipotiroidism;

- hipoparatiroidism;

- cretinism familial cu gusa;

- diabet insipid nefrogen.

I B - 2 d) Anomalii craniene familiale:

- microcefalii;sindromul lui Apert;hidrocefalie;

I C Sindroame la care este posibila prezenta unui proces genetic

- epilepsia.

II. FACTORI PROGENETICI

Studiul fondului genic al patrimoniului ereditar al unei populatii, precum si studiul cauzelor evolutiei sale si al influentelor mutagene la care este supus acest fond (la nivelul cuplului, al familiei, al indivi­dului).

III. FACTORI EXTRINSECI

III A Factori prenatali.

III B Factori perinatali.

III C Factori postnatali.

III D Factori psihoafectivi.

*Factori etiologici ai deficientei de auz.

Literatura de specialitate prezinta numeroase clasificari ale surditatii, mai ales pe baza unor criterii etiologice si temporale:

-surditate congenitale si dobândite

-surditate clasificate dupa momentul aparitiei:prenatale; perinatale; postnatale

-surditate în raport cu locul instalarii traumei

-surditate pre si postligvistica

Surditatea genetica poate fi transmisa de la unul sau de la ambii parinti.

Surditatea ereditara poate fi de mai multe tipuri:

-tipul Sibenmann; tipul Sheibe ;tipul Mandini

Surditatile dobândite pot fi de 3 tipuri:

a)congenitale sau prenatale, mai ales embrionare,dar uneori si fetale.

Pot fi cauzate de :-rubeola, hepatita, pojar, boli ale mamei

-infectii bacteriene, tuberculoza si sifilis

-medicamente

-cauze chimice si hormonale

-iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii

-alcoolismul

-diabetul

-factori endocrini

-toxemia gravidica

-tulburari ale circulatiei sangvine in placenta

-hipotiroidismul familial

-traumatisme

-incompatibilitate sangvina

b) neonatale (perinatale)-anoxia sau asfixia albastra

 -traumatisme obstreticale; icterul nuclear

c)postnatale-traumatisme cranio-cerebrale

-boli infectioase; otita si mastoidita; factori toxici; boli vasculare; subalimentatia cronica; traumatism sonor; cauze medicamentoase-tratamente neadecvate

Exista si cauze ale disfunctiei auditive localizate la nivelul urechii externe, medii sau interne :

-cauze la nivelul urechii externe: malformatii ale pavilionului urechii; absenta pavilionului; obstructionarea canalului conductor.

-cauze la nivelul urechii medii: infectii, otite, mastoidite, corpi straini; perforarea membranei timpanului; leziuni sau malformatii ale oscioarelor.

-cauze la nivelul urechii interne-leziuni sau deformari ale labirintului membranos sau osos, ale canalelor semicirculare, ale utricului sau saculei.

Cunoasterea cat mai exacta a locului si gradului leziunii contribuie la protezarea adecvata-individualizata si la folosirea optima a resturilor auditive.

*Factori etiologici ai deficientei de vaz

handicapul de vedere. Acestea trebuie raportate la gravitatea handicapului si la factorii care favorizeaza aparitia unor disfunctionalitati intr-o anumita perioada de dezvoltare a fiintei umane.

La un prim nivel se constata relatia cauzala dintre deficienta vizuala si diferite le lezari si disfunctii ale analizatorului vizual. In fiecare caz  de cecitate sau ambliopie apare drept cauza un deficit organic si functional intr-una sau mai multe formatiuni ale analizatorului. Se vor urmari mai intai afectiunile analizatorului vizual care produc deficienta vizuala.

La al doilea nivel se vor urmari factorii cauzali care, la rândul lor, determina afectiunile analizatorului vizual. Aici este vorba de factori genetici, de boli transmise de mama fatului in timpul sarcinii, de boli contactate in timpul copilariei precum  si de diferite traumatisme.

Un al treilea nivel este cel al factorilor de natura sociala si economica, psihologica si educationala, care conditioneaza aparitia si manifestarea cauzelor întâlnite la primele doua niveluri.

a)Afectiuni ale analizatorului vizual care produc deficienta vizuala:

Un criteriu uzual îl constituie localizarea organica, anatomica a afectiunii. Afectiunile pot fi clasificate si in raport cu efectele lor asupra capacitatii vizuale, asupra diferitilor parametri ai actului vizual .

-tulburari ale subfunctiei de formare a imaginii optice

-tulburari de refractie(ametropiile): miopia; hipermetropia; astigmatismul; anzinometropia.

De regula ametropiile se datoreaza fie unor modificari ale refrigentei mediilor optice, fie unor modificari ale axului anteroposterior al globului ocular.

-opacifierea mediilor refringente . A doua categorie de cauze care pot impiedica subfunctia de formare a imaginii optice o reprezinta opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina in drumul lor spre retina . Lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei poate fi provocata de diferite tipuri de afectiuni congenitale sau dobandite .Dintre bolile dobandite , foarte frecvente sunt leziunile inflamatorii ale corneei-keratitele . Cauzele lor sunt exogene , datorate unor factori extra-oculari si endogene , incluzand procese corneene degenerative si distrofice . In numeroase cazuri , deficienta vizuala este provocata de existenta unor cicatrice si pigmentii ale corneei , ale caror efecte asupra functiei vizuale depind de intinderea , asezarea si profunzimea lor .In unele cazuri deficienta vizuala se datoreaza deplasarilor cristalinului . Si acaste afectiuni pot fi dobandite sau dobandite . Subfunctia de formare a imaginii optice poate fi impiedicata si de opacifierile corpului vitros , datorate mai ales unor anomalii congenitale . Unele infectii si unele hemoragii in corpul vitros pot duce si ele la opacifierea partiala sau totala a acestuia .

-tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii

-afectiunile vasculare ale retinei . Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene . La originea lor se afla adesea bioli cardio-vasculare sau unii  factori infectiosi care privesc intregul organism .

-afectiunile degenerative ale retinei , afectiuni aproape totdeauna de natura ereditara .Unele dintre aceste afectiuni se asociaza cu epilepsia , paralizia  , idiotia . Una din cele mai periculoase manifestari patologice la nivel retinian , cauzatoare de deficiente vizuale grave este dezlipirea de retina , care se datoreaza multor procese patologice oculare .

-tulburari ale subfunctiei de transmitere a excitatiei nervoase-nevrite optice; staza papilara; atrofii optice; hemianopsiile.

Acestea apar doatorita lezarii nervului optic . Adesea sunt asociate cu afectiuni  ale retinei sau ale altor componente ale receptorului ocular . Unele afectiuni sunt localizate chiar la nivelul papilei . Printre cauze se afla si unele malformatii de natura ereditara ale nervului optic.

-tulburari ale subfunctiei de fuziune binoculara . Disfunctiile vederii binoculare sunt de naturi diferite : senzoriale , motorii si la nivelul centrilor vizuali din scoarta cerebrala . Cauzele de natura enzoriala sunt cele care impiedica fuziunea prin faptul ca produc o inegalitate optica a imaginilor vizuale formate si receptate in cei doi ochi . Cauzele motorii ale disfunctiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglari ale mobilitatii oculare , de afectiuni ale muschilor care asigura mobilitatea globilor oculari . Pot fi implicati si nervii oculomotori , care inerveaza acesti muschi .Tulburarile mobilitatii oculare se datoreaza astfel unor anomalii in lungimea muschilor si tendoanelor , in pozitia lor , in capacitatea lor functionala de a efectua miscarile oculare .

-disfunctii ale mecanismelor corticale ale vederii. Exista o mare varietate de afectiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficiente vizuale : maladii , traumatisme , encefalopatii , tumori cerebrale . Psihastenia , isteria , psihozele schizofrenice pot duce la asanumita " cecitate psihica " . Consecinte grave asupra functiei vizuale au foarte adesea afectiunile vasculare si hemoragiile cerebrale , atrofiile cerebrale , traumatismele cranio-cerebrale .

-afectarea altor aspecte functionale ale analizatorului vizual . Tulburarea functiei de reglare a tensiunii intraoculare poate cauza :hipersecretia umorii apoase; tulburarea excretiei acesteia; tulburarea reglarii corticale a tensiunii intraoculare

Sunt vintalnite si disfunctii ale mecanismului de dozare a luminii care patrunde in ochi , prinmarirea sau micsorarea pupilei .Exista si tulburari de dinamica pupilara , cauzate de rupturi ale unor fibre ale nervului optic . Oserie de tulburari afecteaza musculatura pleoapelor . Cele mai raspandite afectiuni oculare sunt bolile conjunctivitei .

b) Afectiuni organice generale care determina deficienta vizuala

Aceste afectiuni se datoreaza unor:

-factori de natura ereditara . Tipuri de anomalii : anoftalmia , microftalmia , lipsa cristalinului sau a irisului , distrofia corneei , albinismul , glaucomul , mai toate degerenescentele , unele tumori maligne , diferite defecte de conformatie.

-afectiuni contactate in perioada intrauterina-afectiunile transmise de mama fatului  in timpul sarcinii , mai ales in etapele ei timpurii: bolile infectioase-rubeola , rujeola , febra gripala , tuberculoza , hepatita epidemica , bolile sexuale , alcoolismul parintilor , factorii stressanti si oboseala excesiva a mamei .

-factori perinatali-aici se pune problema traumatismelor obstreticale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologica a analizatorului vizual .

-factori patologici postnatali-numeroase boli generale contactate in copilarie , in special in primii ani de viata pot avea urmari dramatice asupra functiei vizuale . Cu cat varsta la care se instaleaza boala este mai mica , cu atat vulnerabilitatea copilului  este mai mare .

-boli infectioase

-cazurile de difterie

-stari de anemie care pot duce la atrofii ale nervilor optici

-bolile reumatice

-tulburari in functia glandei tiroide

 -afectiuni endocrine

-tumori ale glandei suprarenale

-boli cardiovasculare

-boli digestive

-diabet

-boli renale

c)Traumatismele oculare

Sunt cauze din cele mai frecvente ale orbirii dar si cele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate .Accidentele care se produc in timpul jocului , in activitatea scolara , in viata de familie . Traumatismele oculare se impart in : contuzii , plagi perforante si arsuri oculare . Actiuni grave se produc si prin actiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentratie mai mare decat cea prevazuta .

d)Cauze sociale si educationale

Studiile care urmaresc conditionarea sociala a deficientelor vizuale scot in evidenta ca procentul acestora este de 3 ori mai mare in tarile in curs de dezvoltare decat in cele puternic industrializate .Chiar si in tarile bogate exista diferente intre procentul nevazatorilor din paturi defavorizate si din paturile instarite . In tarile industrializate cauzele sunt legate de procesul de imbatranire si de bolile profesionale , in timp ce in tarile in curs de dezvoltare aceste cauze tin de bolile transmisibile si de malnutritie . Un alt aspect social se refera la segregarea sociala a deficientilor in institutiile specializate si la atitudinea celor din jurul lor . Handicapul deficientului vizual poate fi accentuat de mentalitatea retrograda a vazatorilor , de ignoranta , indiferenta ,teama , agresivitatea , lacomia , superstitiile , lipsa de intelegere sau mila jignitoare intalnite de nevazator .


Document Info


Accesari: 5319
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )