Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

FAMILIA

sociologie











ALTE DOCUMENTE

CONDUCEREA UNUI GRUP -
Tipuri de conflicte interpersonale
ADEVAR SI MINCIUNA
Lectii si morale
ECKHART TOLLE 7
ECKHART TOLLE 1
PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. LOCUL SOCIOLOGIEI IN ANSAMBLUL STIINTELOR SOCIO-UMANE
ILUZIA MARX
DE LA STRUCTURI SEGMENTARE LA SOCIETATI ORGANIZATE
Cum salutam


FAMILIA

10.1.       Rudenia, familia, casatoria

Rolul pe care rudenia l-a jucat īn viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca īn societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau īntr-o masura foarte mare īntreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, īn societatile industriale si postindustriale, rolul lor tinde sa scada. Studiile sociologice dovedesc ca īn aceste societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ decāt relatiile de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ īn ansamblul relatiilor sociale.

Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta īntre individzii umani.1

Rudenia biologica poate fi consancvina, avānd la baza legaturi de sānge sau afina, avānd la baza casatoria.

Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea poate reglementa atāt raporturile sociale cāt si raporturile biologice. De exemplu, ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba decāt cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).

Elementul cheie al rudeniei este familia.

Familia este un grup relativ permanent de indivizi legati īntre ei prin origine, casatorie sau adoptie.

Murdock, īn 1949, facea distinctia īntre familia nucleu si familia extinsa. El preciza ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus īmpreuna cu copiii lor naturali - sau 353i82d adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune īn discutie pertinenta acestei definitii.

Familia nucleara poate īmbraca doua forme :

a)            familia de orientare (īn care ne nastem si avem statutul de copil, frate etc.) ;

b)           familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, īn care avem statutul de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.

Cei mai multi oameni sunt, īn acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente, mentalitati, īndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor īndatoriri ce deriva din dubla lor calitate de copii ai batrānilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor īndatoriri sa devina o problema sciala tot mai mare, determināndu-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie adulta ca "generatie sandvis".2

   Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de sānge care exista īntre membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).

Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate  - acceptata social - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).

Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).

10.2.       O viziune multiculturala asupra familiei

10.2.1        Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere a partenerului

Familia este o institutie sociala universala, īnsa regulile de constituire a familiei si de alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de reglementare maritala : endogamie si exogamie.

Endogamia stabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se pot casatori īntre ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si īncurajata casatoria. Roul ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a ratei casatoriilor īntre grupuri diferite. Īn acelasi context, constatam ca, īn multe societati granita endogama se confunda cu granita societatii.

Exogamia stabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicānd relatiile sexuale īntre rude de sānge proclamānd tabuul incestului. Exceptie de la aceasta regula au facut  familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale Inca. De regula, īn toata lumea, prohibitia incestului este īnsotita si de reactii de aversiune, dispret, dezgust. Īn viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului drept tabuu īntareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele īntre familii, īncurajeaza diversitatea culturala si sociala.

Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem, totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru cāstigarea partenerului marital la urmatoarele patru : 3

a)            casatoria prin rapt consta, asa cum se subīntelege si din denumirea ei īn rapirea stiei si este utilizata īn acele societati īn care femeile sunt īn numar mai mic decāt barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea dezechilibrului numeric care exista īntre cele doua genuri ;

b)           casatoria prin cumparare este o practica mai frecventa. Īn societatile care practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie de barbati, fie de femeie. Īn unele cazuri, se stabileste un "pret" pentru mireasa (sau un serviciu), īn altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o "zestre" din partea femeii sau a familiei ei.

c)            casatoria prin aranjament este o metoda de alegere a partenerului destul de raspāndita īn lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem de importanta atāt pentru individ, cāt si pentru societate si de aceea considera ca ea trebuie "aranjata" si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de maturitate.

Īn lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliadene povesteste ca "fecioarele indiene nu au nici o initiativa īn faptul casatorei . Īntr-o familie traditionala, fecioara este vestita cu cāteva zile īnainte de nunta, iar pe sot nu īl vede decāt īn mijlocul ceremoniei, dupa ce casatoria a fost legata si juruita".

d)           casatoria prin consensul partilor este cea mai cunoscuta practica de realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta īn mod exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, īn Romānia, ca si īn foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.

10.2.2. Tipuri de casatorie

Casatoria poate avea multe forme :

a)            monogamia, respectiv casatoria unui sot cu o singura sotie. Din punct de vedere statistic este cea mai raspāndita forma la nivelul mondial, fiind practicata īn toate societatile;

a)                       poligamia, respectiv casatoria unui sot cu doua sau mai multe stoii. Ea a fost raspāndita īn societatile traditionale īn 83% din cele 862 de societati analizate de Murdock (1967);

c)            poliandria, care consta īn casatoria a doi sau mai multi barbati cu o singura sotie. Ea este o forma de casatorie relativ rara si, de regula, se concretizeaza īn dreptul fratelui mai mic de a īntretine relatii sexuale cu sotia fratelui mai mare, īn cazul īn care nu se pot asigura sotii pentru toti fratii;

d)           casatoria īn grup. Aceasta este considerata de majoritatea specialistilor ca un mod de casatorie marginal. Īn legatura cu acest tip de casatorie (ce consta īn casatoria a doi trei barbati cu doua trei femei), trebuie sa precizam ca cercetarea domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca norma sociala. Murdock (1949) arata ca, desi monogamia este forma de casatorie cea mai frecventa din lume, ea nu este si cea mai preferata, aceasta din urma fiind poligama. E drept īnsa ca restrictiile economice au mai temperat īnclinatiile frenetice catre poligamie : un numar relativ mic de barbati pot īntretine mai multe femei, gospodarii etc.

10.2.3. Modele de descendenta, de resedinta si autoritate īn familie

Societatile raspund diferit la interogatii de genul : cum ne determinam genealogia? Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Exista mai multe modalitati prin care poate fi stabilita descendenta si anume :

a)            Descendenta uniliniara, care ia īn considerare doar o linie parinteasca, fie ea masculina, si atunci vorbim de descendenta patriliniara, fie pe cea feminina, si atunci vorbim de descendenta matriliniara. Cea mai raspāndita forma īn lume este descendenta patriliniara si ea stabileste ca numele, proprietatile, bunurile sunt transmise de la tata la fiu.

Tipul de descendenta a fost impus de marimea contributiei economice a celor doi membrii ai cuplului. Īn societatile horticole, īn care femeile asigurau o mai mare parte din bunurile economice necesare familiei, cel mai frecvent īntālnim descendenta matriliniara. Īn societatile agrare si pastorale, barbatii erau cei care contribuiau mai mult la asigurarea bunurilor necesare familiei si, ca atare, s-a impus descendenta patriliniara.

b) Descendenta bilaterala, care stabileste descendenta (mostenirea) īn mod egal atāt pe linia masculina a familie cāt si pe cea feminina. Acest tip de descendenta īl īntālnim īn majoritatea societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor si cresterea contributiei femeii īn realizarea veniturilor familiei.

Resedinta familiei nou create se stabileste īn mod diferit de la o societate la alta, īn functie de modul īn care este repartizata puterea īntre barbati si femei. Normele privind stabilirea resedintei au īn vedere asigurarea securitatii economice si protectia membrilor noii familii (īn special a copiilor).

Cercetarile antropologice au evidentiat existenta a patru modele de resedinta. Cel mai obisnuit model īl constituie resedinta patrilocala, atunci cānd cuplul īsi stabileste resedinta lānga sau īn interiorul resedintei barbatului. Resedinta matrilocala stabileste ca tinerii casatoriti sa locuiasca lānga familia femeii sau īmpreuna cu aceasta. Resedinta bilocala permite noului cuplu sa aleaga īntre a locui ori cu/sau lāna familia barbatului ori cu/sau lānga familia femeii. Astazi, cel mai raspāndit model este resedinta neolocala, īn care, noul cuplu īsi īntemeiaza propriul camin, cāstigānd astfel un mai mare grad de independenta fata de familiile de orientare.

Societatile se deosebesc nu numai īn privinta normelor care stabilesc resedinta noului cuplu ci si īn pivinta modului īn care puterea si autoritatea sunt repartizate īn familie. Patriarhatul este cel mai frecvent model ; el consfinteste autoritatea barbatului īn familie. Īn opozitie cu el, se afla matriarhatul, sistem īn cadrul caruia autoritatea īn familie īi revine femii. Īl īntālnim īn mai putine societati comparativ cu patriarhatul. Sistemul egalitar consfinteste faptul ca autoritatea īn familie apartine deopotriva femeii si barbatului.

Cu privire la modelele de casatorie, resedinta si autoritate analizate pāna acum se cuvine sa tragem urmatoarea concluzie : pe de o parte, ele fac parte din cultura unei societati iar pe de alta parte, ele influenteaza valorile si normele respectivei societati.

10.3.       Functiile familiei

Īn linii mari, majoritatea sociologilor converg catre recunoasterea acelorasi functii ale familiei ca grup social. Trebuie sa remacam, totusi, ca īntre opiniile lor exista si diferente semnificative de accente.

Īn viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss, familia prezinta urmatoarele atribute principale :

a)            īsi are originea īn casatorie ;

b) consta din sot, sotie si copiii nascuti din uniunea lor, cu toate ca, uneori, acestui grup restrāns i se mai alatura si alte rude ;

c) grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.

Deducem de aici ca principalele functii ale familiei sunt functiile biologica, economica, de solidaritate si morala.

G. P. Murdock apreciaza ca familia nucleara (ce se caracterizeaza prin universalitate) īndeplineste īn esenta patru functii : sexuala, reproductiva, economica si socializatoare. Īn acelasi context, W.F. Ogburn precizeaza ca principalele functii ale familiei traditionale sunt : functia de reproducere, economica, educationala, recreationala, religioasa si social psihologica.

Functia biologica se refera īn special la satisfacerea cerintelor sexuale ale partenerilor si procreeare a copiilor. Ea trebuie sa asigure mecanismul īnlocuirii membrilor societatii de la o generatie la alta. Familia si societatea reglementeaza activitatea sexuala, impunānd anumite restrictii. Restrictiile se refera, de regula, la limitarea activitatii sexuale la sistemul marital si la tabuul incestului.

Functia socializatoare consta īn "reproducerea" mostenirii sociale si culturale. Familia asigura educatia copiilor, īi īnvata limba, c) valorile, normele. Procesul socializarii copiilor īncepe īn familie continuānd, mai apoi, īn scoala, grupul de prieteni etc.

Functia de plasare sociala se refera la faptul ca pentru fiecare individ, familia constituie contextul social initial si īi asigura o identitate sociala initiala. Pozitia, statutul derivat din familie īi influenteaza īn mod semnificativ viitoarele experiente de viata. Nu este totuna sa te nasti īntr-o familie bogata sau saraca, īntr-o familie de intelectuali sau analfabeti etc.

Īn literatura sociologica, exista numeroase controverse privind caracterul pozitiv sau negativ al efectelor acestor functii asupra indivizilor si societatii. Teoria functionalista (Murdock 1949, Parsons si Bales, 1955) evidentiaza functiile pozitive ale familiei. Ei considera ca familia este o institutie sociala principala, care ofera societatii posibilitatea de a īsi rezolva problemele importante.

Teoria conflictualista sustine ca prin functiile ei, familia asigura perpetuarea sistemului existent, limiteaza mobilitatea sociala. Din aceasta cauza, familiile din clasa de sus si cea mijlocie tind sa obtina mai multa educatie, slujbe mai bune, standarde de viata mai īnalte decāt copiii din familiile clasei muncitoare.

Functia economica consta īn acumularea unor venituri suficiente pentru toti membrii familiei si alcatuirea unui buget comun.

Functia de solidaritate se refera la rolul familie īn statisfacerea nevoilor de afectiune, caldura, respect si ajutor reciproc īntre cei doi parteneri si īntre toti membrii familiei (parinti, copii, frati, surori).

Īn sociologia romāneasca, Henri H. Stahl surprinde complexitatea functiilor familiei clasificāndu-le īn doua mari categorii : functii interne si functii externe. Dupa spusele sale, īn prima categorie sunt incluse urmatoarele functii : a) biologica si sanitara ; b) economica ;  de solidaritate familiala ; d) pedagogico-educativa si morala.

Functiile externe asigura socializarea si integrarea sociala precum si dezvoltarea individualitatii, a personalitatii fiecarui membru al familiei.

Distinctia īntre functiile interne si externe nu este absoluta. Īntre ele exista conexiuni, interferente, determinari.

Caracteristicile societatii (regimul politic, legislatia, standardele educationale generale, politicile sociale, nivelul dezvoltarii economice ) īsi pun amprenta asupra modului īn care familiile īsi exercita respectivele functii.

Īn literatura de specialitate īntālnim si teorii care sustin ca sunt mai semnificative disfunctiile decāt functiile familiei. Includem aici, īn primul rānd, teoria conflictualista. Īn conceptia reprezentantilor acestei teorii, familia este o unitate sociala ce reproduce la scara redusa conflictele interclasiale (K. Marx, Fr. Engels ). Randall Collins (1975) considera ca īn raporturile de familie, sotul se comporta ca un proprietar, ca un gangster, īn timp ce femeia este victima permanenta. Īn aceeasi ordine de idei, Jetse Sprey (1979) sustine ca membrii familiei se confrunta cu doua solicitari conflictuale : sotii concureaza īntre ei pentru autonomie, autoritate si privilegii si, īn acelasi timp, coopereaza pentru a putea supravietui.

Īn opozitie cu teoria conflictualista, viziunea interactionista accentueaza asupra efortului realizat de membri familie īn vederea construirii unei existente de grup, a unei sub-lumi a cuplului. Pentru aceasta, ei īsi remodeleaza definitiile despre ei īnsisi si despre ceilalti, despre viata cotidiana, despre experienta trecuta si viitor. Raporturile cu rudele si prietenii sunt redefinite īn consens cu asteptarile partenerului. Fiecare īsi modeleaza actiunile īn raport cu celalalt. Astfel, cuplul construieste o biografie comuna, o memorie coordonata īn comun. Nasterea copiilor va impune o noua remodelare a relatiilor dintre parteneri.

10.4.       Familia contemporana

Īn cadrul familiei nucleare traditionale, sotul este principala sursa de venituri si autoritate a familiei. Sotia se ocupa de problemele gospodaresti si de cresterea copiilor depinzānd din punct de vedere economic de sot. Vārsta partenerilor la casatorie era relativ scazuta, numarul de copii asigura cresterea demografica iar rata divorturilor era relativ redusa. Acestea au fost, īn linii mari, caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX si pāna īn deceniul 7 al secolului XX. Dupa aceasta data, acest tip de familie a cunoscut un continuu si rapid declin. Īn multe din societatile occidentale ea nu mai reprezinta azi decāt 7-10% din totalul grupurilor familiale. Principala cauza a acestui regres se presupune a fi cresterea ponderii femeilor ocupate profesional. Acest fapt a dus la cresterea independentei economice a femeilor, a satisfactiei lor psiho-sociale si a posibilitatii de egalizare īn raport cu partenerul - a pozitiilor sale de autoritate si putere.

Pe de alta parte, īnsa, se presupune ca ocuparea femeilor īn activitati extrafamiliale a dus la diminuarea functiilor familiei, īngrijirii si supravegherii copiilor.

Cercetarile sociologice dovedesc ca rata casatoriilor (sanctionate legal) a scazut dupa 1970 si mai drastic dupa 1990 (tarile scandinavice, SUA etc.). Romānia prezinta una dintre cele mai īnalte rate ale casatoriilor legale din Europa cu oate ca ea a scazut comparativ cu anii '70-'80. Vārsta la prima casatorie a crescut concomitent cu cresterea ratei divorturilor. Casatoriile se īncheie deci, mai tārziu si se destrama mai repede. Ne īndreptateste acest lucru sa spunem ca familia este o institutie sociala pe cale de disparitie? Consideram ca īngrijorarea celor care cred acest lucru este neīndreptatita pentru ca odata cu cresterea ratei divorturilor, creste si rata casatoriilor.

Alte caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scaderea ratei natalitatii si a numarului de copii, cresterea ponderii nasterilor īn afara casatoriilor legale, amānarea fertilitatii cuplului pāna la demararea activitatii profesionale, cresterea ponderii cuplurilor īn care partenerii au relatii extraconjugale si cresterea gradului de acceptanta fata de aceste comportamente si schimbarea diviziunii rolurilor īn cadrul familiei.

Ne īntrebam daca astazi iubirea romantica mai reprezinta un criteriu esential īn luarea deciziei de a se casatori a tinerilor? Studiile realizate de Turner si Helms īn SUA (1988) confirma acest lucru. Ei sustin ca iubirea romantica se concretizeaza īn pasiune si o anumita forma a grijii. Pasiunea se refera la "fascinatia", sentimentul de exclusivitate pe care īndragostitii īl au unul fata de celaalt, precum si la dorinta intimitatii īn doi. Grija se refera la puterea de sacrificiu a unuia fata de celalalt si la ocrotirea celuilalt.

Goode (1959) preciza ca iubirea romantica este foarte importanta, atāt pentru ca asigura sprijinul afectiv, cāt si pentru ca ajuta cuplurile tinere sa slabeasca legaturile cu parintii.

Cu privire la rata īnalta a divorturilor, numeroase studii realizate de sociologi americani evidentiaza faptul ca ea nu afecteaza īn aceeasi masura toate categoriile socio-profesionale. S-a constata ca cei care se casatoresc mai devreme īn adolescenta divorteaza īntr-un procent mai mare decāt cei care se casatoresc mai tārziu. De asemenea, rata divorturilor este mai ridicata īn rāndul clasei muncitoare decāt al clasei de mijloc, probabil si datorita tensiunilor financiare care o macina.  doi parteneri sunt mai mari, cu atāt creste rata divorturilor.

Aceleasi studii evidentiaza o mai mare vulnerabilitate la divort a celor care sunt mai mobili din punct de vedere geografic.

Īn concluzie, principalele cauze care provoaca destramarea familiilor contemporane sunt :

a)                       Cresterea mobilitatii geografice si sociale ce au determinat slabirea legaturilor comunitare si au contribuit la schimbarea mentalitatilor privind familia si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.

b)           Īn multe din societatile contemporane au fost simplificate legile privind divortul si a fost instituit divortul "fara vina", fapt ce a jucat si el un rol important īn cresterea divorturilor.

Relativ la consecintele divorturilor, Spanier, Thompson si Weitzman (1984, 1985) sustin ca acesta poate genera sentimente de esec personal, singuratate si dificultati de ordin economic-financiar.

Divorturile īn familiile cu copii sunt mai complicate, ridicānd problema evaluarii corecte a situatiei, astfel īncāt decizia privind īngrijirea ulterioara a copiilor, fie de catre unul dintre parinti, fie de catre ambii, sa fie favorabila celor dintāi.

Īn trecut, se considera ca divorturile erau foarte nocive pentru copii, ducānd la insuccese scolare si cresterea delincventei. Cercetarile actuale realizate de Spanier si Thompson par sa indice ca este preferabil un divort, atunci cānd atmosfera īn familie devine insuportabila, se caracterizeaza prin ura, violenta verbala, fizica, psihologica.

Cu privire la violenta īn familie, se constata ca aceasta este īn crestere īn multe din societatile contemporane. Initial s-a considerat ca violenta este un fenomen tipic clasei muncitoare. Īn realitate īnsa, ea apare īn toate clasele sociale, dar posibilitatea ei creste īn conditii de somaj si dificultati financiare.

Victimele violentei īn familie sunt (de regula) femeile si copii. Multe dintre femei se complac īn situatii si nu divorteaza pentru ca nu au nici o alternativa economica, nu-si pot īntertine singure copiii.

Agresivitatea fata de copii creeaza conditiile perpetuarii ciclului de violente : īn multe cazuri cei care maltrateaza au fost maltratati īn copilarie.

Īn SUA īn fiecare an sunt maltratate doua milioane de femei si cam tot pe atāt copii. Astazi, exista multe organizatii care au ca obiect de activitate, monitorizarea, preīntāmpinarea actelor de violenta īn familie si ocrotirea victimelor mentalitatilor privind familia si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.

10.5.       Viitorul familiei. Forme alternative la casatorie

Cele mai raspāndite modele alternative de viata care s-au raspāndit mai ales dupa anii '70 sunt : coabitarea consensuala, celibatul, casatoriile fara copii si menajele monoparentale.

Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial care seamana cu familia nucleara avānd aceleasi functii si confruntāndu-se cu aceleasi probleme, diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma de cuplu īntālnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii.

Īn ultimii '30 de ani, concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate ca azi el nu reprezinta mai mult de 5% din familiile americane. A crescut totodata si acceptanta sociala fata de cuplurile consensuale. Tinerele generatii le percep ca pe o posibilitate care le ofera sanse mai mari de alegere a partenerului potrivit. Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori, īnsa, concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv.

Studiile de sociologie au aratat ca īn SUA concubinajul este mai frecvent printre studenti, printre cei care locuiesc īn zonele metropolitane importante si mai putin frecvent printre cei care se declara profund religiosi.

Celibatul. Jean Bacher constata ca celibatul se refera atāt la persoanele care nu au relatii intime cu alte persoane, cāt si la partenerii care locuiesc īn menaje separate. El a devenit astazi o optiune de viata sau o perioada de asteptare īntre doua legaturi sau o adevarata sihastrie. O alta categorie de celibatari o constituie vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc.

Celibatul apare fie ca rezultat al optiunii personale, fie ca rezultat al unor constrāngeri extraindividuale, ca de exemplu, din cauza factorilor demografici : numarul mic al partenerilor din categoria de vārsta socialmente adecvata. Astazi, optiunea personala are o frecventa mai mare īn determinarea celibatului comparativ cu celelalte cauze.

Toleranta sociala fata de celibatari este īn continua crestere. Aproximativ 25% din americani locuiesc singuri.

Ca si cuplul consensual, celibatul poate fi o etapa temporara īn viata indivizilor sau poate fi stilul de viata preferat.

Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, īn majoritatea societatilor se īncearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat, impozite mai mari decāt ale celor casatoriti, restrictii īn obtinerea de credite pentr locuinte etc.

Menajele monoparentale. Cresterea frecventei familiilor cu un singur parinte este evidenta īn toate societatile dar mai ales īn SUA si Europa de Vest. Norman Goodman precizeaza ca īn timp ce īn 1960 doar 8% din familiile americane erau compuse dintr-un singur parinte si copii, astazi 20% se afla īn aceasta situatie.

Majoritatea acestor familii sunt fomate din mama si copii minori. Menajele alcatuite din tata si copii detin o pondere relativ mica, ele reprezentīnd doar 10% din totalul menajelor monoparentale īn Europa de Vest si SUA.

Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorturilor si doar un numar mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soti sau de nasterea copiilor īn afara casatoriei. Standardele lor de viata sunt mai scazute si dificultatile cu care se confrunta sunt mai mari decāt īn cazul familei nucleare. Se constata, de asemenea, gradul scazut de satisfactie al parintilor singuri īn raport cu viata de familie comparativ cu cel al cuplurilor.

Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut īn a doua jumatate a secolului XX. Īn unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amānarea fertilitatii ; īn altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii. Aproximativ 5% din femeile casatorite din SUA nu doresc sa aibe copii. Tehnologia contraceptiva este utilizata pe scara din ce īn ce mai larga īn majoritatea societatilor de aceasta categorie de femei.

Cercetarile actuale (desi insuficiente) evidentiaza ca familiile care nu doresc copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de educatie. O parte semnificativa din aceste cupluri sunt formate din primii nascuti ai familiilor de orientare (originare).

Pe lānga dorinta de a se afirma profesional īn general, argumentele invocate de cei care nu-si doresc copii sunt : nepriceperea de a fi parinti, lipsa vocatiei parentale, preferinta pentru un mod de viata, caracterizat prin mai multa libertate, intimitate, loisir.

Īn tarile cu o economie slab dezvoltata, unul din principalele argumente ale dorintei de a nu avea copii a familiilor ce apartin clasei de jos, īl constituie absenta posibilitatii materiale (este si cazul Romāniei).

Cei care nu-si doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau, īn ultima instanta, la avort.

Daca utilizarea mijloacelor contraceptive se bucura de o larga acceptanta sociala, problema avortului a nascut serioase controverse.

Cu mici exceptii (de exemplu starea de sanatate extrem de precara a mamei) avortul a fost ilegal īn Romānia pāna īn 1990 si īn SUA pāna īn 1973.

Īn SUA, gruparile care sustin dreptul femeii la avort au īncheiat o alianta autointitulāndu-se miscarea "pro-choice". Īn opozitie cu acestea, exista grupari care se opun avortului, considerāndu-l un act imoral si inuman si care, la rāndul lor, s-au organizat īn ceea ce ei numesc miscarea "pro-life".

Cuplurile de homosexuali si lesbiene. Cu unele exceptii (de ex., San Francisco) cuplurile de homosexuali si lesbiene au o frecventa relativ scazuta īn majoritatea societatilor. Asistam azi la o crestere temperata a tolerantei sociale vis a vis de aceste forme alternative de viata.

Studiile lui Blumstein si Schwartz (1983) au evidentiat multe asemanari īntre aceste cupluri si cele de heterosexuali : īmpartasesc notiunea de iubire romantica, sunt preocupati de situatia lor economico-financiara etc.

Unele din aceste cupluri, prin adoptie sau fecundare artificiala, devin parinti, experimentānd toate satisfactiile si responsabilitatile ce deriva din aceasta calitate. Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca un numar mare de actori sociali manifesta repulsie fata de aceste cupluri percepāndu-le ca pericole iminente la adresa casatoriei si echilibruui social si īncercānd sa le marginalizeze.

Note:

1              C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Ed. Babel, 1993, p. 519.

2                     N. Goodman, Inroducere īn sociologie, Ed. Lider, Buc., p. 243.

3                     Ibid., p. 245.


Document Info


Accesari: 7940
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )