FOBIA SOCIALA

Motto: "Necazul nu mai este muscator

Cand razi de el si-l iei peste picior"

Shakespeare, Richard al II-lea

FOBIA SOCIALA

Antrenamentul abilitatilor sociale

Adesea, asul din maneca oamenilor de succes ramane inteligenta sociala, care le asigura suportul dezinvolturii in abordarea situatiilor sociale. Debarasate de inhibitii si spaime (sociale), acele persoane se simt in siguranta printre semeni si comunica liber. Se misca impetuos in plasa de paianjen a relatiilor personale, profesionale si sociale. Talentul lor de a initia contacte si relatii umane, de a comunica persuasiv si seducator poate fi cheia reusitei in meserii sociale precum vanzarile, negocierile, relatiile publice, jurnalistica, impresariatul, marketingul, managementul, diplomatia si politica.

Pare hazardat sa imaginam aceasta postura dezinvolta la indemana persoanelor excesiv de timide, introvertite, inhibate, perfectioniste si singuratice. Deficitare in abilitati sociale, ele se vor misca ezitant, impleticit si vor comunica greoi in viata personala, profesionala, sociala. Timidul este anxios; roseste, tremura, suporta cu dificultate contactul vizual si pleaca capul. Introvertitul, lipsit de empatie, pierde contactul emotional cu interlocutorul si-i taie vorba inainte sa termine fraza. Nervozitatea face vocea monocorda, aspra. Teama de proximitate ii face sa evite intimitatea si contactul fizic.

Mai mult sau mai putin sporadic, persoanele lipsite de abilitati sociale manifesta unele tulburari anxioase. Cel mai adesea, poate fi vorba de fobia sociala sau tulburarea de anxietate sociala. Aproape fara gres, aceasta induce aparent banala anxietate de performanta, care submineaza capacitatea persoanei de a depasi teste si examene cu public, de genul celui pentru permis auto. In situatii sociale normale, anxietatea sociala induce stari de neliniste, nesiguranta si chiar panica. La originea lor se afla o teama excesiva si difuza de critica, de evaluare negativa, de penibil, de umilinta, de oameni straini si diverse alte spaime irationale, adica lipsite de un mobil concret si o cauza evidenta.

Multi dintre noi duc pe picioare tulburari de anxietate despre care nici nu stiu ca poarta un nume. Evitam expunerea in public cu pretul unor eforturi psihice epuizante si a unor ocazii de afirmare ratate. Chiar daca fobia trece relativ neobservata de anturaj, ea perturba totusi semnificativ rutina cotidiana a persoanei, in familie, in grup, la scoala, munca si, mai ales, in public.

Desigur, tulburarile de anxietate pot fi duse pe picioare, nu urla, nu dor fizic. Nu sunt catastrofe, nici tragedii. Sacaie, deranjeaza, consuma inutil energia si taie aripile.

Acest capitol ofera persoanelor mai mult sau mai putin lipsite de abilitati sociale doar un inceput de explicatie si speranta. Limbajul si ocaziile in care psihiatrii si psihologii aduc informatii de acest gen raman greu accesibile publicului larg, care are nevoie de ele. Doctorul Sorin Ene, in Cum sa ne invingem teama, poate fi o fericita exceptie.

Ce este anxietatea?

Dupa dictionarul enciclopedic, anxietatea este "o stare de neliniste care apare () in absenta unor cauze evidente (teama fara obiect), insotita de fenomene organo-functionale de tipul palpitatiilor, jenei respiratorii, transpiratiei abundente "

Anxietatea se manifesta prin stari difuze de neliniste, ingrijorare, insecuritate si spaima mai mult sau mai putin irationale. Sursa se afla mai curand in imaginatie, atata timp cat lipseste un mobil concret, identificabil aici si acum. Toate sunt emotii din familia fricii, dar nu sunt tocmai frica viscerala si animalica, declansata spontan in fata unui pericol concret si iminent.

Frica este o emotie primara. Ea premerge gandirii si proceselor cognitive. Intai o simtim si dupa aceea o gandim, in sensul ca ne dam seama ca ne este frica abia dupa ce ne-am infricosat deja. Frica este indusa spontan de un pericol concret, aici si acum. De pilda, un caine sau un om inarmat care se apropie amenintator.

Anxietatea este o emotie secundara. Gandirea premerge emotia, in sensul ca imaginam mai intai primejdia (o gandim) si ne inspaimantam dupa aceea. Gandim intai si simtim ce-am gandit. Astfel, anxietatea poate fi indusa doar de gandul la un caine, atunci cand el nu este prezent, aici si acum. Ea este o frica adaptativa care pregateste organismul pentru confruntarea cu necunoscutul. Ca si frica, ea se afla in slujba supravietuirii.

Asadar, frica este indusa de "ceea ce este", iar anxietatea de "ceea ce gandim ca ar putea fi". Ambele aceste emotii inrudite au rolul de a pregati organismul pentru intampinarea unor primejdii reale sau imaginare.

Ce ne-am face fara o minima stare de anxietate? Am putea ramane pasivi si indolenti, descoperiti in fata posibilelor primejdii anticipate de mintea noastra. Seara, la culcare, de pilda, n-am mai pune desteptatorul sa sune si am intarzia la programul de dimineata. Apoi, examenele, discursurile, lucrarile pe care le vom prezenta sefului sau profesorului, contractele pe care le vom negocia cu clientul etc., ar risca sa ne ia pe nepregatite. Ba chiar, daca cineva din preajma ar suferi un atac de cord, am astepta linistiti sa-i treaca si nu ne-am mai grabi sa chemam salvarea. Anxietatea este o emotie utila. Filosofia existentialista sustine chiar ca fara angoasa existentiala am inceta sa fim oameni. Anxietatea tine de umanitate. Totusi, doza conteaza. Nu-i buna prea putina si nici prea multa.

La intensitate normala, anxietatea functioneaza ca o alarma auto. Protejeaza. Declanseaza atunci cand intrusii patrund in masina. In doze excesive, anxietatea se comporta ca o alarma defecta; declanseaza aiurea, cand nimeni nu-i in preajma. Astfel, anxietatea in exces dauneaza ca alarma dereglata, atunci cand n-o putem opri la (tele)comanda. Declanseaza prea repede, prea usor, prea des. Incepe sa urle epuizant si incontrolabil.

La intensitate normala, anxietate seamana cu apa dintr-o retea de irigatii. E binevenita pentru a intampina seceta. Totusi, daca-i prea multa si intrece masura, revarsa peste diguri, inunda si distruge ceea ce trebuie protejat. La fel se intampla si cu anxietatea in exces; inunda, sufoca si perturba psihicul uman. Daca se instaleaza ca o stare continua, anxietatea inventeaza primejdii care nu exista cu adevarat. Iata un exercitiu care sugereaza acest lucru!

Antrenamentul nr. 2