Educatia moral-civica a devenit, īn
ultimul deceniu, o disciplina extrem de importanta īn activitatea de
educare a tinerei generatii din sistemul de 555b14f īnvatamānt
romānesc. Rolul educatiei moral-civice īn eficientizarea relatiei
scoala-familie-comunitate a atins cote īnalte, odata cu
aparitia notiunii de asigurare a calitatii īn
īnvatamānt.
Ridicarea calitatii īn educatia moral-civica este un
obiectiv major al eforturilor de eficientizare a legaturilor obligatorii
dintre scoala, comunitatea locala si familiile elevilor,
acestia fiind beneficiarii directi ai efortului facut de
scoala romāneasca īn acest sens.
Este necesara o redefinire a echilibrului educational dintre
deciziile luate de scoala si initiativele venite din partea
parint
ilor sau a factorilor locali. Este nevoie sa se treaca rapid
de la rolul autoritar si unic al scolii la un sistem de valori
umaniste, cu importanta pe initiativa responsabila
venita din toate partile implicate īn educatia tinerilor.
Cooperarea activa a scolii si a profesorilor diriginti cu
ceilalti factori educationali - familia, comunitatea locala,
mass-media, biserica, organizatii nonguvernamentale - trebuie sa
conduca la realizarea unor parteneriate viabile, de natura sa
permita o abordare pozitiva a problemelor diverse ale tinerilor
elevi.
scoala trebuie sa gaseasca formele optime prin care cei
implicati īn acest proces de educare sa poata sa gestioneze
resursele umane, sa aiba cunostiinte de psihologie si
pedagogie, sa se poata adapta rapid la managementul schimbarilor
din societatea actuala. Totusi, rolul important, cel putin acum,
īl are scoala, cadrele didactice, profesorul diriginte care, prin
activitatile elaborate, pot dezvolta la elevi norme si conduite
sociomorale, pot dezvolta abilitati si conduite morale si
civice, īn contextul european actual.
Īn acest sens, scoala poate participa si interactiona
dezinteresata cu familiile elevilor, poate initia
activitati utile īn scoala sau īn afara acesteia,
scoala sprijina actorii implicati pentru a se cunoaste pe
sine si pentru a īntelege normele moral-civice, poate
īmbunatatii calitatea vietii si performantelor
elevilor, poate forma abilitati de gāndire independenta si
critica etc.
scoala poate deveni un loc fertil al proiectarii, asimilarii
si dezvoltarii unor programe de īnvatare si formare
continua, bazate pe experienta si creatie
individuala sau de grup. Īn cadrul unor astfel de programe, elevii pot
dobāndii abilitati metacognitive ce nu se regasesc īn procesul
de predare-īnvatare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura
sociala a tānarului elev, cu personalitatea lui, cu formarea unei
educatii profesionale formative. Din aceasta categorie pot face parte
: constientizarea interpersonala, expresivitatea creativa,
īncrederea īn sine, organizarea unor activitati extracurriculare,
abilitatea de a rationa logic, lucrul īn grup, spiritul practic etc.
Abordarea sistemica a acestor tipuri de activitati conduce la
dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social, cultural, familial.
Pentru a putea fi puse īn practica asemenea proiecte, trebuie conjugate
eforturilor tuturor partilor implicate: societatea-cu realitatea ei
situationala, familia-subiectiva de multe ori, scoala-cu
structurile motivationale si proiective si, nu īn ultimul rānd,
elevul-factorul constient de importanta demersurilor intreprinse
pentru cresterea educatiei sale europene. Dupa identificarea
tuturor factorilor esentiali, se poate realiza o analiza
complexa a situatiei actuale.
Printr-o analiza deontologica se pot examina judecatile de
valoare ale elevilor si cadrelor didactice, ale familiei si
comunitatii locale implicate.
Analiza pragmatic-decizionala poate conduce la stabilirea pietrelor de
hotar īn atingerea progresului si succesului final īn asimilarea, de
catre elevi, a unor norme socio-morale individuale sau de grup.
Se pot face analize comparative de progres, īn vederea stabilirii unor modele
demne de urmat, pozitive si competitive, analize situationale, care
sa regleze unitatea dintre factorul intelectual, rational si cel
emotional.
Īn relatia scoala-famile-comunitate trebuie sa existe
relatii de respect, de acceptare reciproca, de simpatie si
admiratie reciproca, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare si
provocare. Relatiile dintre scoala, elevi, familiile acestora
si comunitate trebuie sa fie bazate pe cantact si colaborare, pe
transmitere de informatii si prezentare a unor stari de lucruri,
de influente pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trairi
afective si emotionale reciproce īn diferite forme de manifestare.
Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat īn eficientizarea relatiei
scoala-elev-familie-comunitate, este necesar de abordat un stil
empatic de comunicare īntre parti, trebuie transpus īn psihologia
mentala a elevului astfel īncāt sa se produca o apropiere īntre
parti, pastrānd īnsa o neutralitate necesara si
un echilibru constant si permisiv.
Educatia moral-civica detine un rol īnsemnat īn educatia
adultilor prin normele de conduita si valorile nationale
si regionale ale statului, prin multiplele functii de
īnvatare care pot ghida elevul spre cunoastere si
autocunoastere, spre dezvoltarea unor functii critice si
autocritice. Prin īnsusirea normelor de conduita moral-civica,
elevul va fi obisnuit sa-si cunoasca limitele si
calitatile, va putea trece peste starile momentane de impulsivitate,
va fi creativ si responsabil, comunicativ si adaptabil la schimbare.
Educatia moral-civica nu se reduce la asa zisa civilizare a
tinerilor elevi, a comportamentului uman, ea concura la cresterea
gradului de civilizatie a īntregului popor, la cresterea gradului de
pretuire si protectie a bunurilor societatii noastre.
Elevii trebuie sa īnteleaga ca exista o
civilizatie a comportamentului din scoala si una īn afara
ei, ambele obligatorii de respectat.
Este vorba, pe de o parte, de comportamentul elevilor īn scoala, de
atitudinea lor fata de bunurile comune scolare, cu respectarea
regulamentelor interne si a normelor comportamentale, prin pastrarea
īn stare de folosinta a mobilierului, cartilor,
laboratoarelor si cabinetelor scolare, īntretinerea starii
de curatenie, igiena si ordine, de respectul fata
de colegi si cadre didactice si, pe de alta parte, de
civilizatia comportamentului public pe strada, īn magazine, īn
parcuri, īn locuri publice, mijloace de transport īn comun, cinematografe,
sali de spectacole etc., precum si de respectarea disciplinei īn
locurile publice, a starii de curatenie si ordine īn
situatiile de munca si viata. Elevii trebuie sa
manifeste, tot timpul, seriozitate, decenta si responsabilitate
pentru valorile moral-civice ale societatii romānesti, astfel
īncāt sa putem face fata cu decenta si succes
normelor europene de conduita si progres.
Prin ridicarea calitatii implementarii normelor de moralitate
si civism īn rāndul elevilor, trebuie sa avem īn vedere
reactiile ostile din partea unor forme negative ale democratiei -
extremism, xenofobie, rasism, violenta, indiferenta -
si sa existe o preocupare pentru viata tinerilor care, nu tot
timpul, se implica īn viata comunitatii, manifestānd
dezinteres fata de evenimentele importante din scoala
si comunitate.
Elevii, tinerii pot fi ajutati sa asimileze deprinderi si
atitudini hotarātoare privind rezolvarea conflictelor interumane,
respectarea normelor statului national bazate pe valori importante de
civilizatie, cultura, progres, toleranta si
solidaritate. Tinerii trebuie sa īnteleaga ca drepturile
omului trebuie respectate īntocmai, trebuie respectata diversitatea de
opinii, legile statului si justitia sociala. Īn acest sens sunt
necesare activitati de socializare a grupurilor, de ridicare a
respectului pentru valorile nationale, pentru drepturile omului la
viata, sanatate, protectie sociala, la
educatie si cetatenie.
Odata cu intrarea īn vigoare a normelor de asigurare a calitatii
īn īnvatamānt, educatia moral-civica trebuie sa
concure, din ce īn ce mai bine, la cunoasterea de catre elev a
structurilor si functionalitatii statului, la
cunoasterea legilor, la dezvoltarea respectului civic, la prevenirea
faptelor antisociale. Un alt aspect al rolului educatiei moral-civice, īn
comunitate, familie si scoala, īl reprezinta respectul
pentru drepturile omului, pentru structurile statului, pentru institutiile
sociale. Elevii trebuie sa stie ca toti cetatenii
unei natii sunt egali īn fata legii, toti au anumite drepturi
civile si fac parte dintr-un sistem al valorilor umane, au anumite limite
si responsabilitati civice.
Prin influenta sa, educatia moral-civica trebuie sa
dezvolte si sa educe sentimentul de respect al elevului,
cetateanului fata de stat si, īn acelasi timp,
statul trebuie sa manifeste respect pentru cetatean.
Educatia civica si morala va dezvolta constant un mod de
gāndire si va dezvolta continuu valorile civice si
capacitatile elevilor de a percepe realitatea vietii cotidiene,
nationale si internationale.
Educarea elevilor īn spiritul cinstei, īntelegerea adevarului si
a virtutilor morale ale poporului romān, conduce la atingerea unei
calitati morale, bazata pe cinste si respect, la
īntelegerea faptului ca toate acestea nu sunt decāt obligatii
morale cetatenesti.
Prin dezbateri, studii de caz, convorbiri etice elevii pot fi educati
sa respecte valorile morale, vor constientiza rolul lor īn societatea
europeana actuala.
Elevii vor fi īncurajati sa īnvete din reflectii, maxime
si proverbe romānesti sau din alte tari, vor
constientiza buna-cuviinta oglindita īn aceste texte
si vor trage concluzii pertinente despre valorile nationale si
internationale morale si cetatenesti.
Numai prin eforturi comune si conjugate ale tuturor factorilor
implicati īn educarea civica si morala a tinerilor elevi se
va ajunge la o ridicare a calitatii comportamentelor cetatenesti
ale tinerilor īn contextul noii uniuni europene, fara granite,
fara obstacole si restrictii.
|
