Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Forme ale violentei in familie

sociologie












ALTE DOCUMENTE

LA SERVICIU
Legea Dovezii Sociale
Aspecte ale unei maladii sociale - agresivitatea umana
Pozitia carlig a picioarelor
12 ANI DE FEEDBACK
INLOCUITORII TIGARILOR
COPILUL MEU NU SE DROGHEAZA!
Maxime despre Iubire
EVOLUTIA DROGURILOR SI A UTILIZARII LOR
Thomas Robert Malthus si principiul populatiei

Forme ale violentei in familie



Formele violentei sunt conturate clar in cadrul cercetarilor. Astfel, potrivit CNVFLM formele violentei sunt :

Ø      Violenta psihologica (agresiuni verbale, intimidare, batjocura, umilire)

Ø      Violenta fizica (vatamari produse prin palmuire, lovire cu sau fara obiecte sau bataie)

Ø      Violenta sociala (izolarea fata de familie si prieteni, monitorizarea activitatilor, restrangerea accesului la informatie)

Ø      Violenta economica (oprirea accesului la resurse financiare sau alte mijloace economice)

Ø      Violenta sexuala (fortarea victimei pentru activitati sexuale nedorite)

Daca specialistii in sociologie, criminologie, psihologie, medicina si asistenta sociala sustin ca fiind grave consecintele si mari costurile sociale  ale violentei asupra femeii si copiilor acesteia, in constiinta publica exista grade diferite de acceptare a violentei.  In Europa, 62% dintre europeni considera violenta asupra femeii in acceptabila in orice conditii, in timp ce 2% apreciaza violenta acceptabila in anumite conditii si 0,7% apreciaza violenta acceptabila in orice circumstante.

In Romania, potrivit CNVFLM situatia in care o femeie este batuta de catre partenerul ei este apreciata ca fiind „nu prea grava” 252c25c de 2% din esantionul de femei si 2% din esantionul de victime. De altfel, potrivit CNVFLM, 2% din esantionul national apreciaza ca „femeia ar trebui batuta”  atunci cand „in mod frecvent nu gateste” sau „in mod frecvent nu-i tace gura”, iar 3% apreciaza ca bataia este necesara atunci cand femeia „nu are grija de copii”. Datele sunt sustinute de faptul ca 17,8% din esantionul de femei au indicat cel putin o forma de abuz.[1] 

Sub aspectul prevalentei, statisticile arata ca forma fizica a violentei este cea mai raspandita si cea mai grava prin limitele extreme pe care poate sa le atinga. Intr-un studiu realizat in 48 de tari, intre 1982-1999 (WHO, 2007), s-a constat ca intre 10% si 60% dintre femei au declarat ca au suferit, pe parcursul vietii, forme de violenta fizica din partea partenerului. Intre femeile care declara abuzul fizic, 70% dintre ele declara forme severe de abuz fizic (WHO, 2007).

Studiile realizate in Australia, Canada, Israel, Africa de Sud si SUA au aratat ca 40-70% dintre femeile ucise au fost victimele partenerului (sot sau iubit), suferind perioade lungi de violenta (WHO, 2002). Daca ar fi sa comparam ponderea femeilor ucise de catre parteneri cu ponderea barbatilor ucisi de catre partenere, in SUA, doar 4% dintre barbatii ucisi intre 1976-1996 fusesera victime ale partenerei (sotie sau iubita), in timp ce in Australia procentul barbatilor ucisi de partenera este de 8,6%, intre 1989-1996 (WHO, 2007).

In demersul de operationalizare a conceptului de violenta fizica exista un dezacord al specialistilor si al juristilor; din prisma incadrarii comportamentelor in registrul violentei fizice, se discuta inca includerea palmuirii alaturi de acte, cum ar fi folosirea unui cutit sau pistol. In cazurile de violenta sau abuz fizic s-a constatat ca este asociata in majoritatea cazurile forma de violenta verbala; cele mai intalnite forme sunt poreclele care transforma femeia in obiect, astfel ca, violenta asupra partenerei este perceputa de catre agresor ca violenta asupra obiectului creat (Lambert & Firestone, 2000). De asemenea, degradarea personalitatii femeii prin utilizarea violentei verbale, in cazul abuzului fizic, face ca femeia sa justifice actiunile partenerului violent prin greseli personale sau prin incapacitate de a-si exercita rolurile in cuplu.      

Studiul panel realizat de National Research Council (SUA) ca si Raportului Mondial al Sanatatii arata ca desi studiile realizate pana acum, privind violenta in familie, au fost focalizate cu precadere asupra violentei fizice, continua sa existe lipsa unui acord al specialistilor asupra definitiei si modalitatilor de masurare a violentei fizice. Dezvoltarea  unor instrumente de masurare a violentei fizice se impun in special din cauza dezacordului asupra continutului definitiei violentei; multe dintre definitiile utilizate de catre cercetatori, ca si definitiile intalnite in legislatie, cuprind o gama larga de comportamente; violenta fizica poate fi incadrata de la forme relativ minore, cum ar fi palmuirea, la forme extreme care produc moartea. De asemenea, incadrarea culturala a violentei impune claritate asupra actelor violente accidentale sau intentionate.

Pana acum cel mai cunoscut instrument de masurare a violentei fizice este Conflict Tactic Scale[2]  (CTS) (Straus, 1979, 1990), dezvoltata in Statele Unite. CTS este conceputa sub forma mai multor sub-scale care sa masoare violenta fizica si verbala precum si actiunile desfasurate in cursul conflictului, incluzand indicatori de masurare a abilitatilor de negociere. Subscala privind agresiunea fizica, spre exemplu, este conceputa in asa fel incat sa fie posibila masurarea frecventei si severitatii unor actiuni specifice de violenta fizica in familie (incluzand itemi de masurare a violentei asupra femeii si violentei asupra barbatului in relatia de cuplu, a violentei asupra copilului si asupra persoanei varstnice). CTS poate fi folosita pentru masurarea violentei pe o perioada lunga de timp sau in ultimele 12 luni. CTS este limitata prin faptul ca nu face referire la context sau consecintele violentei. O noua versiune a CTS a fost elaborata si denumita CTS2, ce include noi aspecte ale violentei cum ar fi abuzul sexual. Subscalele CTS si CTS2 pot fi folosite impreuna sau independente unele de altele (Ellsberg, 2000).  In Europa nu au fost dezvoltate scale de masurare a violentei fizice. Majoritatea cercetatorilor au adaptat si validat Conflict Tactic Scale pentru diferite evaluari.

In ceea ce priveste forma violentei psihologice asupra femeii in relatia de cuplu, putem spune ca, datorita vizibilitatii scazute a modului de manifestare dar si a posibilitatilor de a identifica consecintele asociate, putini cercetatorii au realizat studii pentru intelegerea mecanismelor violentei psihologice, comparativ cu interesul pentru studiile privind violenta fizica. Cercetarile asupra tipurilor de violenta cel mai des semnalate de catre victime sau de catre persoane din anturajul victimei au aratat ca nu exista cazuri de semnalare a violentei psihologice in relatia de cuplu; formele de violenta psihologica sunt adesea identificate in cazurile semnalate de violenta fizica sau sexuala.

In ultimii ani, violenta psihologica a intrat in atentia specialistilor si o serie de cercetari au fost orientate spre definirea si identificarea efectelor acestei forme de violenta asupra victimelor, apreciindu-se chiar ca violenta verbala si psihica este mult mai daunatoare decat violenta fizica. Violenta psihologica a fost definita ca in cluzand acele acte care provoaca suferinta psihica insa nu a fost elaborat un registru al conduitelor care sa contureze forma violentei psihologicice.

Cercetatorii in domeniul psihologiei si sanatatii mentale apreciaza ca violenta acopera o gama larga de comportamente, care in clude in multe situatii formele de violenta verbala si psihica. In urma interviurilor cu victimele violentei privind experientele pe care acestea le-au trait, The National Committee on Family Violence of the National Institut of Mental Helth (1992), au inclus in definitia violentei orice actiune care poate dauna fizic si psihic, cum ar fi: constrangerea sexuala, intimidarea fizica, restrangerea activitatilor normale sau a libertatii si impiedicarea accesului la resurse.

Prin inhibarea capacitatii victimei de a se apara, violenta psihologica pare sa fie mai eficienta in mentinerea controlului asupra victimei decat violenta fizica. In cazul violentei fizice victima percepe clar forma de atac din partea partenerului violent si se apara prin diferite strategii, pe cand vitimele abuzului psihologic percep mai greu forma de violenta din actele partenerului si deseori nu reactioneaza. Pentru a mentine controlul asupra femeii, deseori actele de violenta psihologica sunt impletite cu actiuni de iubire, ceea ce creaza o confuzie a femeii asupra propriei persoane si asupra capacitatii ei de a analiza actiunile partenerului.   

Violenta psihologica este prezenta pe tot parcursul dezvoltarii si manifestarii violentei asupra femeii in relatia de cuplu si afecteaza atat modul in care femeia percepe violenta si se percepe pe sine, cat si capacitatea femeii de a raspunde la violenta sau de a se separa de partenerul violent. Studiile au aratat ca: (1) violenta psihologica precede deseori alte forme de violenta; istoria multor cazuri arata ca in primii ani dupa casatorie este dezvoltata mai intai forma psihologica a violentei dupa care violenta escaladeaza in forma fizica sau sexuala (O’Leary, Malone & Tyree, 1994).

Studiile au aratat insa ca violenta psihologica poate fi prezenta si independent de alte forme de violenta. Follingstad  si col. (1990) aprecia ca cea mai intalnita forma de violenta psihologica este ridiculizarea femeii ceea ce duce la devalorizare personala si la capacitatea redusa de a face fata ulterior abuzului fizic sau sexual ; (2) violenta psihologica insoteste alte forme de violenta; diferite forme de manifestare a  violentei psihologice sunt semnalate in cazurile de violenta fizica sau sexuala; (3) violenta psihologica continua si dupa ce alte forme de violenta au incetat in cazul separarii femeii de partenerul violent, iar consecintele violentei psihologice sunt prezente pe termen lung afectand starea de sanatate si functionalitatea psihosociala a femeii (Lauer, 1995).   

Pentru violenta psihologica au fost dezvoltate scale de masurarea doar in SUA, care sunt fie pe baza unor teorii referitoare la violenta, fie pe baza marturiilor vitimelor care au fost identificate de catre  serviciile de specialitate. Cea mai cunoscuta scala de masurare a violentei psihologice folosita in SUA este The Psichological Maltreatment of Women Inventory elaborata de Tolman (1988), fiind bazata pe doua categorii de factori: verbali/emotionali si dominare/izolare. Au fost aduse mai multe critice acestei scale: specialistii au apreciat fie ca scala masoara un comportament ca facand parte din registrul violentei numai daca actiunea de control si dominare a victimei a avut succes, fie ca itemii nu fac referire clara la distinctia dintre formele violentei psihologice si un comportament in terpersonal problematic, fie ca nu face clar distinctia intre perceptia partenerului si perceptia comportamentului partenerului (Follingstad & DeHart, 2000).




O alta scala cunoscuta de masurare a violentei psihologice este The Abusive Behavior Inventory (Shepard si Campbell, 1992), ce include un numar de 20 de itemi referitori la violenta psihologica ceea ce face ca aceasta scala sa acopere o sfera redusa a formelor violentei psihologice. Un exemplu de scala elaborata pe baza marturiilor victimelor violentei este cea a lui Hoffman (1984). In urma in terviurilor cu femeile care s-au identificat ca fiind victime ale abuzului psihologic, Hoffman a elaborat o lista cu actele incluse in violenta psihologica. Scala cuprinde insa itemi pe care nu toti cercetatori ii considera reprezentativi pentru masurarea violentei psihologice, cum ar fi pierderea interesului femeii fata de mariaj sau insomnii datorate ingrijorarii.

Cercetatorii sunt de parere ca in masurarea violentei psihologice ar trebui considerate variabilele circumstantiale, intrucat analiza subiectiva a violentei este limitata de faptul ca un comportament poate avea conotatii diferite pentru partenerii unui cuplu (Follingstad & DeHart, 2000). Intrucat impactul pe care un comportament violent poate sa-l aiba asupra unei persoane depinde de caracteristicile personale, cerectatorii considera ca posibilitatea de masurare standardizata a violentei psihologice este necesara. Cercetarile arata ca se impune standardizarea masurarii violentei psihologice, atat pentru ca victima nu incadreaza deseori atitudinile si comportamentele in registrul violentei psihologice, dar si pentru ca specialistii pot utiliza definitii diferite ale violentei psihologice (Follingstad & DeHart, 2000).    

In ceea ce priveste violenta sexuala, s-au facut modificari numeroase in ultimii ani asupra definitiei si continutului formelor abuzului sexual; pana acum nu exista un consens al cercetatorilor in aceasta problematica. La nivelul acceptarii si aprecierii  violentei sexuale Eurobarometrul arata ca 90% dintre europeni apreciaza violenta sexuala asupra femeii in relatia de cuplu ca fiind o problema foarte serioasa. In Romania, potrivit CNVFLM, 14% din esantionul de femei si 6% din esantionul de victime au declarat ca daca „…o femeie este fortata de partenerul ei sa aiba relatii sexuale” nu este prea grav. [3]

Sub impactul conventiilor internationale, majoritatea legislatiilor care recunosc violenta asupra femeii in relatia de cuplu, in clud in definitia violentei forma de violenta sexuala, insa exista putine tari care au mecanisme de identificare si masurare a abuzului sexual in relatia de cuplu. De aceea, o dificultate majora in semnalarea cazurilor este data de definitia si intelegerea violentei, atat de catre victima, cat si de catre specialisti, din perspectiva culturala si sociala.

Nu se cunoaste numarul real al cazurilor de violenta sexuala si sunt foarte putine studiile care trateaza tema violentei sexuale in relatia de cuplu. Cercetatorii s-au confruntat cu o dubla problema in cercetarea abuzului sexual: pe de-o parte exista o semnalare redusa a cazurilor de abuz sexual, marea majoritate fiind identificata accidental in consultarile medicale sau constatata de catre specialisti in urma semnalarii abuzului fizic; pe de alta parte, delimitarea lotului de persoane care legal erau victime ale abuzului sexual, desi ele nu se considerau in acest fel. In SUA si Mexic, spre exemplu, se estimeaza ca 40-52% dintre femeile victime ale abuzului fizic au fost, de asemenea, victime ale abuzului sexual. Violenta sexuala apare, insa, si in dependent de alte forme de violenta; astfel, in in dia, un sondaj care a in clus un numar de 6000 de barbati arata ca 22% dintre ei au declarat ca foloses violenta sexuala asupra partenerei, iar in Anglia (Londra de Nord), 23% dintre femei au declarat ca au fost victime ale violului in relatia de cuplu; prevalenta cazurilor de violenta sexuala in relatia de cuplu arata ca in Canada 8,0% dintre femei sunt victime ale violentei sexuale, in Regatul Unit (Anglia, Tara Galilor si Scotia) 14,2%, in Finlanda 5,9%, iar in Elvetia 11,6% . 

Alaturi de violenta fizica, psihologica si sexuala apare in registul violentei, atat in estimarile specialistilor, cat si in opinia publica, amenintarea cu violenta. 58% dintre cetatenii statelor membre ale UE apreciaza amenintarea cu violenta ca fiind o problema „foarte serioasa”; numai 6% dintre ei nu o apreciaza ca forma de violenta. Cu 3.76 din 4 puncte maxim, suedezii au scorul cel mai inalt in aprecierea amenintarii cu violenta ca fiind o problema „foarte serioasa”, urmati de irlandezi cu un scor de 3.74 (Eurobarometrul )

O alta forma de violenta des intalnita este cea verbala; aceasta consta in utilizarea unor expresii jignitoare, porecle si insulte care induc o devalorizare a femeii; ea este acuzata de incompetenta, este declarata inferioara si lipsita de atractivitate. In raport cu gradul de persistenta si frecventa, violenta verbala distruge increderea femeii in ea insasi si ii afecteaza stima de sine. Amenintarea, spre exemplu, este o forma de violenta verbala folosita cu scopul de a stabili controlul asupra femeii. Unii cercetatori sustin ca, datorita lipsei claritatii si capacitatii femeii asupra relatiei dintre actiune si raspuns, violenta verbala ar avea ca efect, in timp, invatarea neputintei de a actiona impotriva violentei (Lambert & Firestone, 2000).

 Izolarea sociala si reducerea accesului la resurse sunt forme de violenta regasite in studiile nationale in procente ridicate; aceste forme de violenta contribuie si favorizeaza dezvoltarea altor forme de violenta. In Israel, spre exemplu, mai mult de 56% dintre femeile care s-au declarat victime ale formei de abuz fizic au declarat, de asemenea, ca sunt urmarite in afara locuintei si le sunt limitate libertatile de in teractiune cu prietenii sau vecinii. Potrivit Eurobarometrului, restrictionarea libertatii este apreciata de 64% dintre europenii din tarile membre ale UE ca fiind o problema „foarte grava”, 28% o apreciaza ca o probema „in mare masura serioasa”, 5% considera ca „nu” este o problema serioasa, iar 1% ca fiind o problema „deloc serioasa”.

Diferentele in aprecierea restrictionarii libertatii ca fiind o problema „foarte serioasa” apar in raspunsurile date de catre barbati (59,8%) si femei (67,3%), precum si intre persoanele care au un loc de munca (62,7%) si persoanele care nu au un loc de munca (58,6%). In Romania, izolarea sociala este apreciata de 42% dintre femeile din esantionul national si 37% dintre femeile din esantionul de victime ca fiind o problema „foarte grava”; 51% dintre femeile victime ale violentei au apreciat izolarea sociala ca fiind „destul de grava”, in timp ce 45% dintre femeile din esantionul national au raspuns ca este „destul de grava[4].

Abuzul economic este o forma de violenta intalnita in tipologia formelor violentie dar cu o prezenta mai redusa. Violenta economica implica controlul partenerului asupra detinerii si folosirii resurselor financiare de catre femeie. Deseori abuzul economic se manifesta prin controlul veniturilor financiare, limitarea participarii la deciziile privind utilizarea banilor si refuzul de a-i pune la dispozitie resursele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor de baza (Lambert & Firestone, 2000). Violenta economica nu apare in eurobarometru, dar CNVFLM o apreciaza intre formele de violenta intalnite in Romania. Astfel, violenta economica este declarata de 72,5% dintre femei comparativ cu 27,5% declarata de catre barbati. Potrivit CNVFLM femeile victime au apreciat situatia in care „un barbat nu-i da voie partenerei sa foloseasca banii familiei” ca fiind foarte „foarte grava” in 29% din cazuri, si „destul de grava” in 59% din cazuri; nici una dintre femei nu a considerat aceasta problema ca fiind „deloc grava”. 38% dintre acestea au raspuns ca acesta forma de violenta ar trebui pedepsita prin lege[5].

In majoritatea cazurilor de violenta, insa, parternul abuzului in clude formele asociate ale violentei fizice, sexuale, psihologice, economice si izolarii sociale. Dupa ce primul episod de violenta s-a produs, in diferent ca este un episod de violenta fizica, psihologica, sau sexuala, violenta se repeta si escaladeaza ca frecventa si severitate. Deseori abuzul se desfasoara pe perioade lungi de convietuire a partenerilor de cuplu, facand posibila diversificarea si amplificarea formelor de violenta. 

Efecte asupra femeilor ale violentei in familie

In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic, fizic sisocial.

Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, prin inregistrarea comportamentului lor.

Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii batute, tratat ca si categorie separata in DSMIII[6] sub numele de stres post-traumatic.

Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine, si de regula este experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa, fie a vietii, fie a integritatii corporale proprii sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii stresori produc frecvent tulburarea pe cand altii o produc ocazional.

Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. De regula, persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait.

In afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara, denumita 'insensibilitate psihica' sau 'anestezie emotionala' incepe de regula curand dupa evenimentul traumatic. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni, ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca i-a scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice tip, in  special pe cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.

Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includ dificultati de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul carora evenimentul este retrait, acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sau terminale), hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. Unele victime au dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor.

Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Pot exista simptome de tulburare mentala organica, ca de exemplu scaderea memoriei, dificultate de concentrare, labilitate emotionala, cefalee si vertij. Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala, depresia si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv sau la actiuni suicidale.




Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia, daca nu gaseste modalitati de aparare, atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva, de neajutorare. Acest comportament este numit 'neputinta invatata', concept folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate, sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice, psihice si sexuale. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca 'furtuna'. Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara. Multe dintre ele, insa, se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi, de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta.

1.      La nivel fizic, victimele pot prezenta

Ø   rani

Ø   leziuni

Ø   fracturi

Ø   probleme de auz

Ø   probleme ginecologice

Ø   dinti sparti

Ø   vaginism

Ø   amenoree

Ø   tulburari de alimentatie

Ø   palpitatii

2.      La nivel social

v     In ceea ce priveste munca sisarcinile cotidiene:

Ø   probleme de concentrare a atentiei

Ø   multe zile de concediu medical

Ø   senzatia ca nu poate face fata

Ø   gandul ca nu ar trebui sa lucreze

Ø   minciuna

Ø   izolare

Ø   dificultati in a se scula din pat, a se spala, a se imbraca, a manca, a face cumparaturi

v     In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari:

Ø   sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie

Ø   dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja

Ø   ascund lucrurile de el

Ø   incep sa minta pentru a se proteja pe sine si pe copiii

Ø   devin distante

Ø   isi pierd interesul sexual

Ø   intretine relatii sexuale cu el ca sa ii schimbe dispozitia

v     Comportamentul lor in societate si in familie are urmatoarele caracteristici:

Ø   inhibare

Ø   simt ca au dezamagit pe toata lumea

Ø   le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate



Ø   pot pierde familia si prietenii

Ø   nu mai au dispozitie pentru socializare

v     Si relatia cu copiii are de suferit:

Ø   se simt inadecvate ca mame, neajutorate si vinovate

Ø   au fost etichetate ca mame rele

Ø   se simt judecate

Ø   se simt vinovate pentru ca nu pot pleca

Ø   nu i-a putut controla

Ø   a devenit agresiva cu ei

KeiraKnightleyforWomensAid.jpg image by designsceneIntr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in  timpul convietuirii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent.

Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele comportamentale, iar cel mai  frecvent intalnit este Sindromul Stockholm:

Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Sindromul Stockholm apare in  urmatoarele conditii:

  viata victimei este in  pericol

  victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare

  abuzatorul este prietenos la un moment dat

  victima este izolata de lumea de afara

Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.

  Atasament traumatic: ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui 'atasament traumatic', propriile interese ale femeilor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atat de puternica, incat dorintele lor pot fi anihilate. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada mai lunga, cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunta. Unele pot avea tentative de suicid. [7]

  Strategii de confruntare si de a face fata violentei

In dorinta de a-si asigura supravietuirea si de a preveni actele violente tot mai grave, victimele dezvolta un numar de strategii axate pe incercarea unei schimbari de situatie. Aceste strategii de coping ar putea fi centrate pe problema sau centrate pe emotii.

Ø   Strategiile centrate pe problema urmresc schimbarea practica a situatiei (ex. separarea) si luarea in  considerare a faptelor.

Ø   Strategiile centrate pe emotii incearca adaptarea la situatie la nivel interior.

In cele mai multe cazuri, victima va incerca adoptarea ambelor strategii, simultan sau succesiv. Daca abuzatorul exercita o putere totala asupra victimei, aceasta, intr-o prima faza, se va centra pe emotii, dorind o adaptare la situatie (isi va pune intrebari de genul „cum as putea sa nu-l bag in  seama”), pregatindu-se pentru o schimbare de situatie.

  Contra-atacul

Daca femeile sunt cu adevarat speriate de amenintarile asupra vietii lor sau a copiilor lor, ar putea sa foloseasca contra-atacul fizic. Daca ajung sa raneasca agresorul, risca o intensificare a violentei din partea lui sau ca acesta sa raspunda cu o chemare in  judecata. Cateodata se intampla ca femeia sa-l raneasca mortal pe agresor, conform studiilor americane acesta fiind un semn al lipsei de interventie din afara.



[1] Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2007

[2] Indicatorii scalei sunt: aruncarea cu obiecte asupra altei persoane; bruscarea unei persoane prin a o impinge/zgaltai; palmuirea; lovirea cu piciorul; lovirea cu obiecte; bataia; asfixierea; amenintarea sau ranirea cu cutitul sau pistolul;

[3] Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2007

[4] Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2007

[5] Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2007

[6] Manualul pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale DSM-III, editat de Asociatia Psihiatrilor Americani, 1981

[7] Neamtu, G., Campeanu, I., Ungureanu, C., (1998), Interventie si preventie in asistenta, Editura












Document Info


Accesari: 9513
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )