Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































INTRODUCERE IN PROBLEMATICA DIVORTULUI

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Despre violenţă
CONDUCEREA UNUI GRUP -
DIFERITE GESTURI
DOAR O TIGARA
Gesturi
TIGARI COMBINATE
Citate femeie
EMPIRISMUL SOCIOLOGIC: ASPECTE METODOLOGICE SI DOCTRINARE
CULTURA
CURENTE SI TENDINTE SEMNIFICATIVE IN SOCIOLOGIA GERMANA

INTRODUCERE IN PROBLEMATICA DIVORTULUI

Schimbari in modele familiale si parentale



                      La sfarsitul  anilor 1980 erau probabil putine familii a caror viata nu este

 afectata direct sau indirect de separare sau divort.  Ceea ce pana de curand a fost o chestiune

 intima a devenit acum o problema de preocupare publica. De multi ani consecintele

divortului au adus familiile in atentia asistentilor sociali, care sunt deplin constienti de

dificultatile prin care trec multe gospodarii cu un singur parinte .Totusi , abia in ultimii ani

atentia a fost concentrata asupra procesului divortului si a deficitului existent in asistenta

sociala a familiilor care trec prin perioade de tulburare majora. In ultimii zece ani noi serviciu

de conciliere si mediere au incercat sa umple ace 424b13e st gol, adaptand teoriile si competentele muncii sociale.

                     Preocuparea pentru a promova „cel mai bine” interesele copilului este un

principiu bine stabilit atat in lege, cat si in practica de asistenta sociala. Asistentii sociali sunt

familiarizati cu situatiile in care copiii devin o minge de fotbal aruncata intre parintii care se

razboiesc intre ei, sau sunt divizati  si impartiti  impreuna cu televizorul si masina de spalat.

Asistentii sociali au un rol cheie in prevenirea unor asemenea situatii.

                    Cresterea  dramatica a divortialitatii care a avut loc in ultimii douazeci de ani are

multe consecinte directe si indirecte asupra asistentilor sociali. Indiferent de institutia in care

lucreaza, ei sunt nevoitii sa intre in contact cu multi parintii si copii care au experimentat

divortul la un moment dat. Rata divortialitati in Anglia a crescut de noua ori intre 1960 si

2000, iar numarul cuplurilor care au divortat in anul 1970 este de trei ori mai mare decat

numarul care au divortat in deceniul precedent . 

                     Multe cupluri traiesc impreuna fara  casatorie, dar cresterea  inregistrata in

coabitare nu a afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este adesea preludiul

casatoriei mai  degraba decat un stil de viata alternativ. Casatoria ca institutie ramane foarte

populara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se casatoreasca din nou.

Recasatoririle sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii care au loc la aceea varsta.

                    Statisticile cu privire la divortialitate  ating maxime la intervale regulate, adesea

insotite de preziceri pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia

casatoriei  ca un contract de viata. Ratele ridicate ale mortalitatii pana la jumatatea acestui

secol se terminau in separari  informale nu  poate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nu

era inregistrat.

                       Factorii care contribuie la divort  sunt numerosi si complecsi . Cuplurile care se

casatoresc astazi  se asteapta  prin casatorie  tovarasie si fericire personale, in vreme ce

cuplurile din generatiile  precedente erau in general multumite daca  partenerul se comporta

satisfacator, ca stapan al casei sau intretinator  de familie. Sperantele ridicate cu privire la

fericirea maritala se pot transforma mult mai repede in  reprosuri si deziluzii, daca realitatea

 nu se  potriveste cu asteptarile .In cele mai dezvoltate  tari au avut  loc cresteri  similare ale

divortialitatii  in ultimi douazeci de ani.

                     Cele doua tari cu cele mai ridicate rate ale divortului din  lume - Statele Unite si

Uniunea  Sovietica - ar putea cu greu sa difere mai mult in sistemele  politice, economice si

sociale. In California,  ratele  inalte ale divortialitatii  sunt  adesea  atribuite presiunilor unei

modalitati  ridicate intr-o societate relativ  prospera si  in dezvoltarea  miscarii  feministe,in

vreme ce in Uniunea Sovietica divortul este asociat cu lipsa de locuinte, alcoolismul

barbatilor si  frustrarile  provocate de  petrecerea unor lungi perioade de timp la cozi.

Factorul de stres variaza, dar atunci cand, asa cum se intampla  adesea, unul dintre ei poate

avea grave efecte  asupra copiilor  lor, altor membrii ai  familiei si  profesionistilor

care sunt implicati in dificultatile lor. Conflictele  destramarii  familiilor nu sunt numai

individuale si personale: adesea ele reflecta  si sunt intensificate de profunde divizari  in

societate. Problemelor publice  si private ingreuneaza  si mai mult pentru cuplurile aflate in

divort  posibilitatea de a face fata sentimentelor antagonice reciproce, ramanand  in acelasi

timp parinti comuni ai copiilor lor.

                    Modele familiale se schimba  rapid ca urmare a divortului pe scara larga. Insa

atitudinile fata de rolul de parinte, atat in cadrul casniciei  cat si dupa divort, pot  totusi sa tina

pasul  cu schimbarile  din  structura familiei, de vreme ce  ideile noastre despre rolurile

parentale sunt conditionate in  masura de credinte si sisteme de valori  considerate

indiscutabile.

                    Sociologii  si alti  specialisti  se refera adesea la schimbarea  rolului femeii in

societatea de astazi  dar  unii comentatori au aratat  aspecte ale vietii  femeilor s - au schimbat

foarte  putin  in realitate. De - a  lungul acestui secol s - a  presupus  in general in  Marea -

Britanie  ca   femeile trebuie sa fie primele intre cei care se ocupa de copii si ca                                                                            

femeile si copiii trebuie sa fie economic dependenti  de barbati.  Aceste presupozitii sunt

adanc  inradacinate in  traditiile  unei societatii  patriarhale si inf1uenta  lor  poate fi urmarita

in concepte si  practica  multor discipline profesionale.  De exemplu ele sunt inerente in teoria

psihanalitica  cu puternica  ei concentrare asupra  relatiei  mama - copii. La randul ei, teoria

psihanalitica a influentat  teoriile dezvoltarii copilului  si practicile asistentei  sociale  si ale

consilierii.

            O relatie intima  dintre tata si copii ar putea fi considerata  ca mai putin importanta

pentru copil  si de care acesta se poate dispensa, cu conditia  ca relatia  mama  copil sa ramana

intacta.  Aceasta  inegala valorizare a maternitatii  si paternitatii  are profunde imp1icatii



pentru  restructurarea  familiilor  dupa  divort.  Ea poate explica in parte de ce o treime dintre

copiii implicati in divorturi  pierd contactul cu unul dintre parintii  de obicei  tatal - curand

dupa ce parintii  se despart. Se presupune adesea ca  tatii  sunt mai putin  devotati  decat

mamele in ingrijirea copiilor si  ca  este nevoie ca ei sa  dovedeasca  ca au competentele  unui

parinte, in vreme ce competenta  materna  este presupusa ca existenta  daca  nu se dovedeste

lipsa  ei.

             Atunci  cand  parintii  se separa,  ruptura dintre ei  poate fi adesea adancita  de

credinta  ca  de obicei  parintele „bun”, cel care ingrijeste  este cel care ramane cu copiii, in

vreme ce „cel rau”, sau nepotrivit este cel care paraseste  casa.

              Trebuie  facuta  distinctia  intre gospodariile  cu  un  parinte  si  familiile cu ambii

parinti,  pentru ca  exista  argumente ca  modul in care etichetam  familiile  afecteaza

atitudinile si  comportamentul  parintilor. Tatii divortati  care sunt fortati  sa se simta  inutili

pot fi  inclinati sa  renunte  in vreme ce parintii  singuri  pot sa  se simta obligati  sa

dovedeasca ca ei sunt super - parinti. Parintii vitregi, de asemenea, sufera din cauza mesajului

dublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parinte  de la care adesea ne asteptam sa

inlocuiasca un parinte natural absent si sa ofere sprijinul financiar pentru copii si familie si

totusi in alt fel, un parinte vitreg este un nou - parinte, fara drepturi legale.

          1.2. Criza separarii

         1.2.1. Destramarea casniciei, divortul si teoria crizei

                    Cercetarile  si munca de clinica  ne - au  facut mult mai constienti  de  efectele

stresului cumulativ asupra indivizilor si familiilor. S- a tras un semnal de alarma  in special

asupra  stresului care insoteste  tranzitiile in ciclul de viata, cum ar fi  nasterea sau

plecarea de acasa a copiilor si efectul pe care acesta poate sa –l aiba  asupra casniciilor fragile.

Terkalson  face distinctia intre evenimentele „normative” ale vietii de familie si cele

 „ para normative ” ‚ cum ar fi boala, infirmitatea si somajul. Rata de divort  pentru someri este

deosebit de ridicata si desi  incidenta divorturilor  descreste in randul cuplurilor casatorite de

multa vreme, ea continua sa, fie ridicata  chiar si la barbatii someri de 50 ani. O relatie cauzala

directa intre somaj si divort  nu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea de statut asociate

inevitabil cu somaju1 arunca un stres teribil asupra someri1or si familiilor lor. Cercetarile

arata ca  barbatii  someri au probabilitate de sinucidere de doua ori mai mare, si cu 80 % mai

mare probabilitatea de a suferi un accident fatal, comparativ cu barbatii de aceeasi  varsta care

au o slujba.

               Ca si somajul, divortul tinde sa fie invers corelat cu clasa sociala, fiind de patru ori

mai ridicat la muncitorii manuali necalificati, decat la barbatii din grupul socio - economic.

Ocupatiile  care implica  absente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele legate de

armata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri ridicate de

divort.

                Divortul  ofera o scapare din stresul intolerabil in care se afla partenerii, da multi nu

sunt pregatiti  pentru stresul care urmeaza si care este inclus in  procesul de divort. Daca se

iau decizii pripite, fara sa se ia in considerare sau chiar fara sa se ia alternativele aflate la

dispozitie atunci pot avea loc crize grave, iar readaptarea poate fi lenta si dureroasa.

    In general criza implica:

- un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;

- o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme nerezolvate din

 trecutul apropiat sau indepartat;

- reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand cu o faza

acuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.

                Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare. Aceasta  abordare

 pozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea stapanita,

decat de evenimentele care se precipita.  Brannen  si  Collard au aratat in studiul lor cu privire

la casniciile cu probleme ‚ ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin printr-un

eveniment  critic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca problemele

casniciei sa ajunga la o rezolvare. Autorii  au formulat ipoteza ca  atunci cand au loc

evenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja tensionate, ele

au de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv unul de

celalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus din

partea rudelor si prietenilor, iar adesea  evita sa caute un sprijin profesional pana cand criza nu

ajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.

                          In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se poate adresa

unei agentii de asistenta sociala  pentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a dezvalui

problemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa nu aiba

 nici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentiei  necesita o evaluare facuta  cu multa

grija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurinta  posibilitatea unei interventii

strategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi identitatea

clientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistenta  juridica. Conflictele destramarii

familiei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum ne

reamintesc zilnic povestile  triste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie nevoiti sa

trimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente cunostinte

juridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte care se

hotaraste   sa – si  paraseasca  copiii temporar, lasandu-i  in seama celuilalt parinte, pentru a-si




cauta o alta 1ocuinta  trebuie sa  fie atentionat cu privire la riscul de a pierde custodia copiilor.

                      1.2.2. Posibilii clienti

                   Unii autori au avertizat ca „interventia  psihoterapeutica” pentru unul sau altul

dintre partenerii unei casnicii poate sa distruga  posibilitatile de reconciliere. Exista un numar

de motive care indeamna sa se ofere ajutor in mod egal  ambilor parteneri decat unuia singur,

intre acestea:

   -  deciziile majore sunt adesea luate in situatii de criza pe baza neintelegerilor sau din

       cauza unei comunicari  fie esuate,fie in intregime negativa. Discutiile simultane cu

       ambii  parteneri pot sa le  permita nu numai sa vorbeasca unul cu celalalt, dar si asta

       este important, sa se asculte unul pe celalalt. Informatia este un ingredient

       fundamental al elaborarii deciziei iar calitatea deciziilor depinde in mare masura de

       capacitatea de a absorbi si a prelucra informatia. Partenerii carora le lipsesc abilitatile

       comunicationale de baza  pot avea nevoie de ajutor pentru a-si orienta discutia si a-si

       controla mania si frica,in timp ce identifica si evalueaza  actiunile posibile. Desi  este

       posibil ca nici unul dintre parteneri sa nu fie pregatit sa - si schimbe pozitia, iar unele

       informatii sau sentimente potential explozive sa fie inca  ascunse, discutiile

       simultane pot clarifica situatia mai eficient  decat  interviurile separate, cu fiecare

       partener in parte;

-   intr-o discutie cu ambii parteneri se  poate ivi o noua posibilitate, care nu li s-a parut pana

atunci nici unuia dintre ei ca reprezentand un viitor viabil;

-   multe cupluri nefericite se simt profund ambivalente, fiecare partener in raport cu celalalt,si

le este foarte greu sa se descurce cu aceasta ambianta. Incertitudinea si teama de pierdere pot

fi atat de insuportabile incat separarea sa li se para preferabila, de atasamentul  lor nehotarat

poate avea ca rezultat separari repetate si mesajele verbale si non - verbale confuze si

contradictorii. Lucrul simultan le poate permite sa  constientizeze sentimentele lor

ambivalente si sa clarifice mesajele pentru fiecare dintre ei, mai ales daca  asistentul social

ii ajuta sa normalizeze aceste sentimente amestecate, astfel incat ei sa devina mai inteligibile.

Familiile rezultate din recasatorie sunt adesea deranjate de amestecul fostului partener al

unuia dintre parinti.  Stabilitatea unei a doua casatorii si a familiei rezultate poate depinde de

faptul ca si casatoria sau relatia anterioara s-a terminat intr-un mod neambiguu pentru ambii

parteneri, echilibrandu-l pentru o noua relatie;

-        in afara de functia cathartica a maniei si frustrarii, aceste discutii simultane  pot

demonstra  ca nici unul dintre parteneri nu a facut  din asistentul social sau din agentie  un

aliat personal. Impartialitatea  asistentului social ii poate asigura ca amandoi au preocupari

valide care merita egala atentie din partea agentiilor de ajutorare;

-        avandu-i pe ambii parteneri, asistentii pot evalua  impreuna cu ei dificultatile pe care le au

se  datoreaza  nevoilor lor contradictorii, unor probleme de comunicare, stresurilor din

familia  largita sau tuturor acestor factori  combinati. Pot examina impreuna sursele posibile

de ajutor si se poate pune la  punct un plan pe care sa vrea amandoi  sa - l  incerce, cel  putin

temporar.  Asistentii sociali trebuie sa fie foarte grijulii in stadiile initiale ale muncii sa

clarifice asteptarile si obiectivele, in special atunci cand  partenerii au intentii diferite.

Acceptand confruntarea lor de interese si alocand un timp egal pentru fiecare dintre parteneri

ii poate convinge sa coopereze mai tarziu pentru organizarea de intalniri simultane.

1.2.3. Interviuri simultane in situatii de violente domestice

                Incidenta violentelor domestice este deosebit de mare, mai ales in criza declansata

 de o separatie reala  sau doar anuntata, dar cea mai mare parte a lor ramane neinregistrata.

 Daca o femeie care a fost batuta contacteaza un asistent social, aceasta

poate  aprecia ca nu este  adecvat sa se inta1neasca  amandoi  parteneri simultan, de vreme ce

femeii ii poate fi frica sa vorbeasca in prezenta barbatului care a violentat-o. Interviurile

simultane sunt cu siguranta  indezirabile daca dominarea barbatului este lasata sa continue

re1atia  indiferent de riscurile si stresul pe care-l suporta. Pe de alta  parte, daca  poate fi

oferita suficienta  protectie si  sprijin femeia poate deveni in mai mare masura capabi1a  sa –si

exprime nevoile si preocuparile.

                      Un asistent social  cu multi ani de experienta  in domeniul serviciilor sociale,

care s - a ocupat de multe si diferite crize familiale a observat ca „increderea  este cheia

succesului in interventia in criza , iar experienta  reala este cel  mai eficient mijloc de a castiga

 incredere”.

                        Totusi  increderea dispare in  momentul in care se ridica  voci manioase si

nervii  incep sa  se manifeste. Un asistent social  care ia pozitia unui judecator, poate din

cauza anxietatii isi  pierde capacitatea de a mai manevra si  poate chiar provoca violenta

unuia dintre membrii familiei care se simte neinteles si  blamat. Asistenti  sociali au o baza

pentru a decide daca  trebuie sa ofere sprijin individual  unuia dintre parteneri, sau sa

continue cu ajutorarea neutra a amandurora. In  oricare dintre cazuri, neutralitatea fata de

ambii parteneri nu trebuie considerata  neutralitate fata de violenta insasi. Comportamentul

violent trebuie combatut si chiar partenerul violent poate sa  salute o asemenea interventie.

                           Structura  intalnirilor cu ambii parteneri (locul de desfasurare si  lungimea

intalnirilor aranjamente pentru primire si asezare si centrarea discutiei  ) are nevoie de o



planificare atenta. Daca o femeie se teme sa - si  intalneasca  partenerul, este important sa

intelegem  teama ei. Poate sa se teama sa ramana  singura cu el in anticamera sau ca va

fi fortata  sa  cedeze cererile lui, sau ca va fi urmarita  dupa  aceea, sau toate acestea la un loc.

    1.2.4. Confidentialitatea

                                                                                                                                                                                                     

                       Este o problema importanta  atunci cand se ridica  plangeri cu privire la

violenta sau la  alte  abuzuri, iar asistentii  sociali trebuie sa fie explicitii  cu clienti lor in

privinta gradului de confidentialitate pe care - l ofera. Unii cercetatorii au aratat in studiul lor

asupra violentei domestice ca femeile care aveau probleme erau foarte atente la problema

confidentialitati.  Este esential  de a se mentiona  posibile exceptii de la regulile normele de

confidentialitate, dintre  care exemplul evident este abuzarea de copil.  Asistentii  sociali

 trebuie sa  explice care sunt responsabilitatile care le revin si  puterile

statutare pe care le au intr-o maniera clara, dar nu acuzatoare  astfel incat clientii sa - si dea

seama de la inceput cum va fi folosita informatia pe care o au. Asistentii sociali care dau

explicati  clare cu privire la obiectivele si responsabilitatile  lor pot  fi acceptati cu mai mare

incredere decat cei care ridica probleme de confidentialitate.

1. 2. 5. Intelegerea  modelelor de conflict

           Am putea sa  relationam  mai bine cuplurile in diferite etape ale separarii, daca am

putea distinge diferitele nivele de conflict si sa recunoastem anumite modele tipice, desi

fiecare situatie este unica si trebuie sa evitam sa incadram familiile in teorii preconcepute.

Unele cupluri indica mai mult decat un singur model de conflict in acelasi  timp, iar multe

cupluri au trecut in timp de la un model la altul.

           Primele impresii asupra nivelului si tipului de conflict intre cuplurile aflate in divort

pot fi inselatoare,  dar ele ofera cel putin un punct de plecare pentru a planifica cum sa

abordezi. Unele cupluri pot sa fie capabile sa lucreze numai pe subiecte foarte riguros

delimitate si practice, in vreme ce altele pot dori sa discute in profunzime problemele relatiilor

dintre ei si dintre ei si copii.

         Cuplurile semi detasate    aceste cupluri pot fi despartite de o perioada de timp si

separarea lor  poate avea loc cu  relativ putin conflict deschis. Pot exista totusi dificultati

practice si frictiuni cu privire la vizitarea copiilor care pot arata  ca parintii sunt inca partial

angajati  emotional. Discutiile simultane ajuta la despartirea  rolurilor maritale de cele

parentale, la intalnirea cooperarii lor cu parintii.  Unii parintii  raspund relativ repede la

aceasta  abordare si daca incep sa discute unii cu ceilalti intr-un mod mai prietenos, asistentul

social poate interveni mai putin progresiv, lasandu-i pe ei sa conduca singuri discutiile

         Conflictul cu usile inchise - unele cupluri evita confruntarea directa  printr-o retragere in

spatele usilor  inchise, fizica, psihologica  sau de amandoua feluri. Tacerea lor reuneste

respingerea, mania, frustrarea  si renuntarea la dragoste, desi  se spun  putine cuvinte. Ar

putea fi de asemenea sa  fie mesajele ne vorbite de continuare a atasamentului, de profunda

suferinta  si teama de abandonare. Unul dintre parteneri poate parasi locuinta sau poate incepe

procedurile de divort fara  nici un avertisment. Copiilor adesea nu li se spune de ce parintele

absent a plecat, nici daca, cum si cand il vor vedea din nou. Modelul tacerii si evitarii este

astfel transferat generatiei  urmatoare. Tensiunile pot ajunge la  nesuportat iar copii

 vulnerabili isi  pot manifesta reactiile in depresii, comportament delincvent. Ori de cate ori

este posibil aceste cupluri din spatele

usilor inchise trebuie vazute impreuna, dar pot fi necesare si inta1niri separate pentru a – l

ajuta sa  ajunga la un anumit grad de incredere in asistentul social inainte de a putea face fata

tensiunii de a vorbi unul cu celalalt.

              Lupta pentru putere - indivizii pusi in fata unei pierderi majore din viata lor pot

reactiona prin lupta pentru o pozitie dominanta in procedurile de divort. Divortul  poate sa fie

el insusi  o incercare de a inversa un dezechilibru de putere in familie si aceasta  lupta  poate

continua la noi nivele sau cu noi arme - cum ar fi insistarea asupra vinovatiei partenerului.

Unele dintre aceste cupluri pot raspunde la tehnicile concilierii structurate in care problemele

sunt  identificate si se proiecteaza un set de obiective care acorda un timp egal preocuparilor

fiecaruia dintre parinti. Prestatiile imposibile trebuiesc identificate si recunoscute ca atare, iar

conciliatorii pot sa fie nevoiti sa  stabileasca unele reguli fundamentale, cum ar fi aceea ca

nici unul dintre parteneri nu are voie sa - l intrerupa  pe celalalt.

              Agatarea tenace - un tip foarte comun de conflict  in incercarea unuia dintre parteneri

de a-l indeparta pe celalalt, in vreme ce partenerul care rezista se lupta  sa se agate  in

continuare. Apelurile partenerului care rezista  pot lua forma santajului emotional, cum ar fi

amenintarile  de sinucidere sau rani fizice. Lucrul simultan cu aceste cupluri poate mai

degraba sa perpetueze probleme decat sa le rezolve, caci partenerul care a plecat poate dori un

sfarsit  rapid, in vreme ce celalalt doreste de obicei sa  prelungeasca contactul cat mai mult cu

putinta.  Partenerul parasit are de regula nevoie de mai mult timp si ajutor pentru a ajunge sa

poata face fata despartirii  unui viitor care ii poate aparea total dezolant, gol.

               Confruntarea - multe cupluri se simt socante si umilite daca ajung in situatia sa se

palmuiasca sau loveasca unul pe celalalt  intr-un mod care nu le este caracteristic, desi o

asemenea  situatie este destul de comuna  in crizele de separatie. Interventia asistentului social

in aceasta situatie poate fi necesara   pentru a impiedica escaladarea violentei.

             Conflictul intretinut - Kressel a utilizat termenul de „ intretinut ” pentru a descrie

cuplurile care par a face o puternica investitie emotionala  in mentinerea luptei dintre

parteneri. Ar putea fi utila concentrarea asupra problemelor practice imediate, identificarea

alternativelor existente si realizarea unor teste pentru a aprecia cat de mult au fost luate in

seama  consecintele.













Document Info


Accesari: 4867
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )