Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Organizarea sociala si evolutia sistemelor politice. Societati descentralizate politic: ceata, tribul. Societati centralizate politic: statul

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Varsta inocentei...
EXPRESII sI MAXIME CELEBRE
Implanturile de chip-uri RFID, legate de cazuri de cancer
Impreuna
Am enumerat aici cele 10 reguli pe care tatal fetei le impune prietenului ei :
ION IONESCU DE LA BRAD SI CURENTUL MONOGRAFIILOR MILITANT-SOCIALE
Prescriptii comportamentale in renuntarea la fumat
Responsabilitatea sociala in Romania
Dinamica relatiilor premaritale
TIMIDITATEA - BOALA SOCIALA

Organizarea sociala si evolutia sistemelor politice. Societati descentralizate politic: ceata, tribul. Societati centralizate politic: statul;

Organizarea politica presupune totolitatea mijloacelor prin intermediul carora o societate īsi pastreaza ordinea sociala. La scara globala este atestata o larga varieatate de tipuri de organizare politica ş 929h724j ;i de diferite elemente aferente acsteia, dar īn esenta pot fi identificate 4 tipuri majore: hoarda, tribul, regatul si statul. Hoarda si tribul se caracterizeaza din perspectiva autoritati, prin descentralizarea autoritatii, pe cānd īn cazul regatului si statului autoritatea cunoaste o forma centralizata.




Sisteme politice descentralizate.

Īn ceea ce priveste societatile caracterizate prin existenta unor sisteme politice descentralizate, acestea au putut fi observate pāna īn perioada recenta, cu precadere īn spatiile extraeuropene, la acestea autoritatea nu era exercitata de un for social superior, ci īn virtutea drepturilor si īndatoriilor generate de existenta unor rapoarte de rudenie si descendenta.

Societatiile de acest tip prezinta urmatoarele caracteristici: este prezent un sistem economic axat strict asupra asigurarii existentei prin vānatoare si cules; exista numar redus al indiviziilor care compun societatea; sefii nu detin o autoritate reala īn impunerea unor cutume, iar īn cazul īn care forme incipiente de autoritate indirecte nu sunt acceptate de membrii comunitatii, se poate ajunge la excluderea pseudo-sefilor; nu īn ultimul rānd deciziile importante privitoare la viata comunitatii sunt luate īn mod democratic prin consensul adunarii barbatilor. Astfel se confera o larga flexibilitate formei de organizare politica, implicit īn functie de situatie, un avantaj al adaptarii.

Hoarda sau ceata se contureaza ca un grup caracterizat prin autonomie si un numar redus de indivizi care o compun, fiind īn acelasi timp cea mai simpla forma de organizare politica. Structura ei este compusa dintr-un numar de membri care poate varia de la circa 50 la cāteva sute, situatie frecvent īntālnita īn rāndul popoarelor nomade.

Compozitia grupului este eterogena, cuprinzānd deopotriva barbati si femei. Coeziunea sociala este determinata de legaturile de rudenie. Īn sens mai larg, hoarda poate fi peceputa ca forma de asociere a mai multor familii care ocupa un teritoriu comun, traiesc īn comunitate atāt timp cāt resursele naturale locale permit acest lucru. Exista o serie de reglementari privitoare la prohibitia īncheierii unor casatorii īn interiorul grupului.

Pe de alta parte se poate afirma ca hoarda reprezinta cea mai veche forma de organizare politica, pentru ca la nivel global toate comunitatiile au trecut prin, sau se afla īn acest stadiu. Un moment de rascruce īn ceea ce priveste transformarile formelor de organizare politica a avut loc aproximativ īn perioada neoliticului, cānd īncepuse sa fie practicata agricultura si sedentarizarea grupului. Īn cazul hoardei, avānd īn vedere dimensiunea redusa a grupului, nu este necesara existenta unei autoritati centralizate. La fel si amenintarea unor potentiale conflicte īn interiorul societatii este exclusa. Interesele comune graviteaza īn jurul asigurarii subzistentei, iar disfunctionalitatiile posibile au impact asupra īntregului grup.

Un aspect interesant la acest nivel īl reprezinta sistemul de autoreglaj īn fata unor conflicte de interese. Astfel, membrii care deviaza de la normele interne sunt constrānsi sa paraseasca grupul. Liderii sunt acceptati atāt timp cāt reusesc sa coordoneze miscarile grupului, īncepānd cu momentul īn care resursele locale nu mai reusesc sa satisfaca necesitatea de subzistenta a acestuia. Īn momentul īn care se realizeaza stramutarea, seful grupului se va afla īn fruntea coloanei, el este cel care alege locul īn care se va stabili comunitatea. De asemenea, are dreptul de a-si alege primul locul īn care īsi va aprinde vatra.

Īn cadrul hoardei rolul de judecator nu-i revine sefului, ci adunarii tuturor membrilor grupului. Indivizii care nu reusesc sa tina pasul cu ceilalti se pot alatura unui alt grup, unde exclusiv īn virtutea unor viitoare legaturi de rudenie, pot aspira la statutul social de sef.

Al doilea tip de forma de organizare politica cu autoritate descentralizata sau multicentrala este tribul. Īn cadrul acestuia, cete distincte sau alte unitati sociale sunt incluse īn virtutea unor factori transtribali cum ar fi comunitatea teritoriala sau vārsta. Ca si forma tipica de asigurare a subzistentei pentru trib se remarca practicarea agriculturii primitive si a pastoritului. Ca atare rezulta un procent mai ridicat de energie pe cap de locuitor, ceea ce conduce la o cifra demografica mai mare.

Sporul demografic genereaza implicit o mai mare densitate a populatiei, ceea ce presupune aparitia unui nou set de probleme care īsi asteapta rezolvarea printr-un nou set de solutii. Fiecare trib este compus din unul sau mai multe unitati autonome care pot da nastere la aliante pentru īndeplinirea unor scopuri diverse. La fel ca si īn cazul hoardei, organizarea politica este formala si limitata din punct de vedere temporal. Liderul este acel individ care īsi cāstiga pozitia datorita respectului fata de vārsta a celorlalti precum si a integritatii morale ori fizice. Sfaturile sale sunt urmate constant fara a avea pretentia de a controla diferite aspecte sau de a-si impine propriile viziuni.




Deciziile majore īn trib sunt luate prin consens, putānd fi sesizata influenta mai mare a barbatiilor responsabili. Un rol major īi revine clanului perceput ca grupare de indivizi care īsi socotesc descendenta de la un stamos comun. Īn interiorul clanului, batrānilor sau liderilor le revine responsbilitatea de a reglementa disensiunile interne si īn acelasi timp reprezenterea clanului īn reletiile cu alte clanuri. Batrānii formeaza un consiliu a carui actiune are repercusiune asupra tribului, ori īn afara acestuia. Īn functie de vārsta exista sisteme care asigura buna functionare a formelor de organizare dincolo de grupul de descendenta. De exemplu, tineretul este initiat īn probleme aferente unei vārste, iar de multe ori initierea depaseste limitele impuse de raporturile de descendenta, ori limitele teritoriale.

Sisteme politice centralizate.

 

Odata cu dezvoltarea si specializarea vietii sociale generata de cresterea si dezvoltarea tehnicilor, a putut fi remarcata aparitia nevoii unei autoritati centralizate care sa exercite controlul. Autoritatea politica si puterea au fost concentrate īn māinile unui individ sau sef, sau īn māinile unui grup.

Din punct de vedere antropologic, statul reprezinta o forma de organizare īn cadrul acelor societati īn care fiecare individ este dependent si interactioneaza cu un grup, cu care nu se afla īn raporturi de rudenie. Statul mai reprezinta si forma de organizare politica avānd caracterul cel mai formal, existenta sa fiind o particularitate proprie civilizatiei. Concomitent, statul detine abilitati de coercitie īn sensul īn care forta este utilizata īn mod legitim pentru reglementarea diferendelor dintre cetateni sau a disputelor cu alte state. Trebuie retinut faptul ca statul, ca forma de organizare politica, poate fi īntālnit doar īn cadrul societatilor īn care este prezenta o diversitate de grupuri, clase sociale sau asociatii.

O caracteristica a statului este prezenta categoriilor sociale. Functiie economice si avutia īn cadrul statului si īn cadrul societatii sunt repartizate ilegal. Alte elemente definitorii ale statului sunt prezenta pietei de desfacere, a serviciilor, precum si intensa specializare a muncii. Ca exemplu de stat poate servi statul Swazi din sud-estul Africii, locuit de o populatie Bantu, stat care nu intra īn tiparele moderne ale imaginii noastre despre aceasta forma de sistem politic centralizat. Īn cazul exemplului ales este prezenta o preocupare economica centrata preponderent asupra agriculturii si cresterii cornutelor mari. Pe lānga preocuparea principala a putut fi observata o specializare a muncii, aparānd activitati mestesugaresti. Produsele sunt supuse schimbului economic. Sistemul de autoritate, pe de alta parte, este marcat de prezenta monarhiei, a unei aristocratii ereditare precum si de o īntreaga serie de ritualuri eleborate ale rudeniei.

Regele si mama sa reprezinta figurile centrale ale tuturor activitatilor oficiale si se dovedesc a fi liantul unitatii societatii mai mici. Consilierii monarhului sunt, de regula, unchii sau fratii vitregi ai acestuia. Statutul lor este cel de principe. Īntre rege si principi pot fi regasiti doi tensila sau frati de sānge, acestia īndeplinānd concomitent si rolul de garda de corp a regelui. Pe lānga intermediari sunt prezenti si doi consilieri, unul pentru probleme de natura civila, celalalt pentru probleme militare. Accesul oamenilor la viata politica este posibila prin intermediul a doua organisme: Adunarea principilor si Consiliul de stat compus din sefi, deschis fiind tuturor barbatiilor adulti din stat. Adunarii principilor īi revine sarcina de a veghea asupra īndeplinirii proceselor juridice, a ritualurilor si traditiilor.

Tipurile si formele de stat pot varia de la o cultura la alta, de la o regiune geografica la alta, putānd fi īntālnite monarhii, regate, principate, state democratice, state totalitare.

Aproape īn toate cazurile ideea de stat este asociata cu existanta formelor de control social. Īn cazul statului exista o forta superioara care sa reglementeze problemele care apar īn societate.

La nivelul clanului si tribului traditia cutumiara intervine īn rezolvarea diferentelor, precum si a abaterilor de la norma generala. Ca si forme ale controlului intern, la un prim nivel este indusa teama de divinitate. Īn multe cazuri contopirea atributelor autoritatii centrale cu atribute divine ajunge de multe ori la eludarea autoritatii divine prin sacrificii si ritualuri care vizeaza īmbunarea zeilor.




Fiecare membru al comunitatii este responsabil pentru actiunule proprii. De exemplu teama fata de incest nu trebuie īn mod neaparat perceputa ca fiind indusa de pedeapsa legala cuvenita ci īn primul rānd de sentimentul de culpabilitate. Individul asteapta sa fie pedepsit chiar daca nimeni din societate nu are cunostinta de raul pe care l-a savārsit. Īn ceea ce priveste formele controlului extern, īn cadrul fiecarei societati sunt create institutii al caror scop este asigurarea conformarii la normele sociale, fapt realizabil prin implementarea unor sanctiuni.

Īn opinia antropologului britanic A.R. Radcliffe-Brown (Radcliffe-Brown 2000, 189), o sanctiune reprezinta reactia unei parti a societatii sau a unui numar considerabil de membri fata un mod de comportare care este aprobat īn forma sanctiunii pozitive sau dezaprobat īn forma sanctiunii negative. Pentru a avea un impact semnificativ asupra societatii o sanctiune trebuie transformata īn lege pentru a avea un rol decisiv īn cadrul controlului social.

Sanctiunile trebuie aplicate consecvent iar existenta lor sa fie cunoscuta de membrii societatii. Ca tipuri principale de sanctiuni sunt cunoscute sanctiunile pozitive si sanctiunile negative. Sanctiunile pozitive pot lua forma unor premii, titluri, ori recunoasterea publica. Sanctiunile negative cele mai consacrate sunt privarea de libertate sau ostracizarea din cadrul societatii pentru violarea normelor sociale. Īn functie de implicarea unui statut legal exista sanctiuni formale si informale. Sanctiunea formala are caracter organizat, urmareste sa corecteze comportamentul individului iar sanctiunea informala graviteaza īn jurul elementelor legate de obiceiuri, traditii, īn ansamblu, conventii nescrise.

            Cercetarile privitoare la rolul aristocratiei īn conturarea civilizatiei īntreprinse de Irving Goldman īn anii 1970 asupra societatilor polineziene au demonstrat faptul ca formele elementare de aristocratie reprezinta baza marilor civilizatii. Ideea centrala gravita īn jurul faptului ca exista o superioritate inerenta a unei linii de descendenta, īn special fiind vizate societatile īn care principiile genealogice determina statutul social, prestigiul si statutul de lider politic. Aristocratia se bazeaza pe genealogie si autoritate religioasa, ca atare nu este necesara demonstrarea unor abilitati personale. De asemenea, este sustinuta de barbatii cu care este īnrudit si īi succed descendentii.

            Un demers similar a fost prezent si la Marshall Sahlins, care comparase big men din Melanezia cu sefii polinezieni care nu-si dobāndisera prestigiul prin intermediul succesului īn cadrul unor conflicet militare.

            Aristocratia din Pacific se foloseste de sentimentele religioase ale supusilor pentru a extinde autoritatea politica si pentru a sustine superioritatea unor sefi locali si a descendentilor acestora. Spre deosebire de cazul aborigenilor australieni care dobāndisera autoritatea politica īn virtutea relatiei lor cu o serie de stramosi totemici.

            De regula societatile mici pot fi considerate non-istorice spre deosebire de aristocratiile istorice care pastreaza genealogii lungi care contin numele anumitor sefi.

            Goldman identificase deosebirea standard dintre sistemele cu statut prescris si cele cu statut dobāndit. Sistemele cu statute prescrise sunt statice, pe cānd cele cu statute dobāndite promoveaza mobilitatea individuala. Sistemele polineziene se remarca prin agresivitate si printr-un grad ridicat de expansiune, nefiind nicidecum statice sau rigide. Astfel, cānd un sef īsi extinde comunitatea īsi consolideaza automat si statutul social. Īn sens formal, succesiunea la autoritate este ascriptiva genealogic, bazāndu-se pe dreptul primului nascut.

            Goldman identificase trei nivele ale sistemelor de status polineziene pe care le denumeste: traditionale, deschise si stratificate. Sistemul traditional defineste statutul pe baza criteriilor genealogice; sistemul deschis acorda prerogative militare si politice ca si criterii ale statutului de sef, generānd rivalitatea de statut; sistemul stratificat se deosebeste prin faptul ca statutul si puterea sunt la fel de importante.













Document Info


Accesari: 3574
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )