POLITICI SI SISTEME DE SECURITATE SOCIALA
Notiunea de securitate sociala
Din punct de vedere conceptual, notiunea de securitate sociala reprezinta deopotriva o optiune politica, concretizata in principii, norme constitutionale si ulterior in legislatia subsecventa, cat si un sistem de drepturi pozitive concretizat in reglementarile in vigoare traduse in drepturi si obligatii la un moment istoric dat.
Acest termen a fost utilizat pentru prima data in SUA, in 1935, insa comunitatea internationala a statelor a consacrat acest concept ca realitate juridica abia in 1948 prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in cuprinsul careia s-a prevazut ca fiecare individ, ca membru al societatii, are dreptul la securitate sociala.
Politica de securitate sociala reprezinta atitudinea statului la un moment dat in raport cu riscurile sociale. Securitatea sociala se concretizeaza in mecanismele institutionale prin care se urmareste repararea consecintelor pagubitoare produse individului de anumite evenimente calificate drept riscuri sociale. Astfel, elementul principal al unei politici de securitate sociala il reprezinta riscul social. Semnificative din acest punct de vedere sunt prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) 102/1952, care enumera principalele riscuri sociale dupa cum urmeaza:
boala
maternitatea
invaliditatea
batranetea
accidentul de munca si boala profesionala
decesul
protectia juridica a urmasilor
sarcinile familiale
somajul
Continutul politicii de securitate sociala
Securitatea sociala s-a dezvoltat in 2 directii principale:
extinderea obiectului interventiei de la un numar limitat de riscuri la orice eveniment susceptibil de a afecta securitatea sociala a individului („extensiune pe orizontala”)
cresterea masurilor de protectie, de la cele cu caracter reparator sau indemnizator (prestatiile dupa producerea riscului) la cele preventive, de prevenire a producerii riscurilor („extensiune pe verticala”).
Trasaturile sistemeleor de securitate sociala
Un sistem de securitate sociala reprezinta ansamblul normelor juridice din domeniul securitatii sociale.
Sistemele de securitate sociala au trasaturi comune:
urmaresc garantarea unei anumite securitati economice a persoanelor protejate
dpdv al punerii in aplicare, presupun o redistribuire de ordin financiar a unor fonduri constituie fie din prelevari bugetare, fie din contributia beneficiarilor acestei prestatii.
Aparitia si evolutia sistemelor de securitate sociala
a) Primul sistem de securitate sociala
A fost implementat in Germania de catre cancelarul Otto von Bismarck si s-a concentrat initial, asupra masurilor de asigurare a muncitorilor impotriva accidentelor de munca. Nu intamplator, demersul constitutirii unui sistem legislativ in acest domeniu apare in Germania, fiind intr-o stransa legatura cu noua conceptie legata de rolul statului in acest domeniu.
Aceasta concetie a fost ilustrata pe plan legislativ prin 3 legi privind:
(i) asigurarile de boala
(ii) asigurarile pentru accidente de munca
(iii) asigurarile pentru invaliditate si batranete
Caracteristicile sistemului lui Bismarck:
singura categorie protejata: muncitorii industriasi cu un venit profesional sub plafonul stabilit de lege
indemnizatiile acordate erau proportionale cu veniturile profesionale, deoarece aveau rolul de a substitui acest venit
participarea la acest sistem era obligatorie
finantarea sistemului se facea si prin asigurarea unei subventii de la bugetul de stat.
b) Legea americana a securitatii sociale (Social Security Act) din 1935
A aparut odata cu legea redresarii industriei, dupa criza economica din anii 1929-1933 (perioada de somaj devastator) si a reglementat un sistem de indemnizatii pentru someri. Legea reglementa, totodata, si politici de asistenta sociala a persoanelor marginalizate si asigurari de batranete si deces pentru familiile salariatilor.
Aceasta lege a constituit un promotor al programelor moderne de securitate sociala, imbogatind demersurile teoretice ulterioare legate de sistemul securitatii sociale.
c) Legea securitatii sociale din Noua Zeelanda (1938)
Principalul element de noutate al acestei legi a fost intentia de a inlatura complet starea de nevoie a persoanelor lipsite de mijloace materiale necesare sustinerii traiului, devenind astfel prima forma a consacrarii dreptului oricarui cetatean la securitate sociala.
Beneficiarii acestui sistem erau toti membrii societatii care realizau venituri sub nivelul minim prevazut de lege, iar cuantumul prestatiilor era fix si uniform, avand drept scop asigurarea unui nivel vital si nu asigurarea unui venit de substituire a venitului profesional.
Finantarea acestui sistem se realiza prin aplicarea unui impozit pe venit.
d) Raportului lordului Beveridge
Este un studiu intocmit de lordul Beveridge in 1942 referitor la situatia economico-sociala din Anglia, si avea drept scop extinderea politicii de securitate sociala la nivelul intregii populatii, promovand astfel ideea unui drept la securitate sociala. Numarul riscurilor la care facea referire era foarte mare, iar prestatiile oferite de sistem erau uniforme.
Ca urmare acestor demersuri, societate internationala a concretizat ideea de drept al fiecarui cetatean la securitate sociala prin declaratii politice si analize.
|
