Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PRECIZARI PRIVIND INTELEGEREA TEMEI LIMBAJUL TRUPULUI

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Politistul de proximitate - prietenul meu
EXPRESII sI MAXIME CELEBRE
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE Metode si tehnici de cercetare sociologica
8 luni si din nou cearta
ABUZUL DE PUTERE IN FAMILIE - VIOLENTA DOMESTICA SI MALTRATAREA COPILULUI
6 metode prin care afli daca este EA
7 motive (si alte citeva de rezerva in ordine aleatorie) care ma indreptatesc sa ma simt egal cu oricare European
Asertivitatea
STRATEGIA NATIONALA IN DOMENIUL PROTECTIEI SI PROMOVARII DREPTURILOR COPILULUI 2007-2013
GESTURI SI SEMNALE DE CURTENIRE

PRECIZĂRI PRIVIND ĪNŢELEGEREA TEMEI

Apropiindu-ne de sfārsitul secolului XX, suntem martorii aparitiei unui nou tip de om de stiinta, cel din domeniul comunicarilor non-verbale. Tot asa cum ornitologul se delecteaza observānd pasarile si comportamentul lor, specialistul īn comunicari non-verbale urmareste cu pasiune semnele si semnalele non-verbale ale fiintelor umane. El le supune observatiei peste tot unde indivizi intra īn interrelatii - īn timpul īndeplinirii īndatoririlor sociale, pe plaja, la televizor, īn birouri. El este un cercetator al comportamentului uman si doreste sa cunoasca modul cum procedeaza ceilalti oameni, pentru a afla astfel cāt mai multe despre el īnsusi si despre posibilitatile īmbunatatirii relatiilor sale cu ceilalti oameni.



Este aproape incredibil ca īn decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale comunicarii au īnceput sa fie studiate mai intens abia īn anii '60, iar publicul a luat cunostintă 16316c29q ; de existenta acestora numai īn 1970, o data cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pāna atunci de savantii behavioristi īn domeniul comunicarii non-verbale, dar multi dintre semenii nostri nu au aflat nici astazi de existenta limbajului trupului si cu atāt mai putin de importanta acestuia īn viata lor.

Charlie Chaplin si multi alti actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu īndemānare a comunicarii non-verbale; aceasta a fost pe atunci singura metoda disponibila a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau rau īn masura īn care izbutea sa utilizeze gesturile si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Cānd filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordat mai putina atentie, multi actori ai filmului mut au intrat īn anonimat, triumfānd cei cu mai bune disponibilitati verbale.

īn domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta īnainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiparita īn 1872, The Expression of the Emotions in Man and Animals (Exprimarea emotiilor la om si la animale). Ea a avut un rol fecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale si limbajului trupului īn general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de catre cercetatorii moderni din īntreaga lume. De atunci, cercetatorii au observat si īnregistrat aproape un milion de semne si semnale non-verbale. Dupa constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzānd tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale. Profesorul Ray Birdwhistell a facut estimari similare īn privinta cantitatii comunicatiilor non-verbale īntre oameni. Dupa aprecierile sale, o persoana obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obisnuita dureaza īn jur de doua secunde si jumatate. Ca si Mehrabian, el considera ca, īn conversatiile īn doi, componentul verbal este   sub  35   la   suta, comunicarile   non-verbale reprezentānd peste 65 la suta.

Majoritatea cercetatorilor sunt īn general de acord cu constatarea potrivit careia comunicarea verbala este utilizata cu precadere pentru transmiterea informatiilor, īn timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar, īn anumite cazuri, pentru a īnlocui mesajele verbale. De exemplu, o femeie poate arunca o privire "ucigasa" unui barbat, comunicānd īn felul acesta un mesaj cāt se poate de clar, fara a deschide gura.

Indiferent de nivelul cultural, cuvintele si miscarile se leaga īntre ele cu atāta previzibilitate, īncāt, dupa opinia lui Birdwhistell, un om bine antrenat poate preciza ce miscare face o anumita persoana prin simpla ascultare a vocii acesteia, īn mod similar, Birdwhistell explica īn ce fel se poate stabili care este limba materna a unei persoane, observānd doar gesturile sale.

Multi accepta cu greu faptul ca, din punct de vedere biologic, omul este totusi un animal. Homo sapiens este o specie a primatelor, o maimuta cu corpul neacoperit de par, care a deprins mersul pe doua picioare si are un creier dezvoltat, capabil de gāndire. Ca si alte specii, si noi suntem dominati de legi biologice, care ne contro­leaza actiunile si reactiile, limbajul trupului si gesturile. Dar, uimitor, omul este rareori constient de faptul ca miscarile si gesturile sale pot transmite o anumita poveste, īn timp ce vocea sa poate spune cu totul altceva.

PERSPICACITATE, INTUIŢIE sI PRESIMŢIRE

Din punct de vedere practic, de fiecare data cānd spunem despre cineva ca este "perspicace" sau are "intuitie" ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale ale altor persoane si de a le compara cu cele verbale. Cu alte cuvinte, cānd spunem ca "presimtim" sau "simtim" ca cineva ne-a mintit, de fapt remarcam ca limbajul trupului sau si cuvintele rostite de acel ins nu sunt īn concordanta. Este ceea ce oratorii numesc simtul auditoriului sau raportul cu un grup de oameni. De exemplu, daca publicul īncepe sa stea cu spatele rezemat de scaun, cu barbia īn piept si māinile īncrucisate, un orator "perspicace" va simti sau presimti ca spusele sale nu au efectul scontat. El va deveni constient ca trebuie sa abordeze altfel tema daca doreste sa capteze auditoriul. Dimpotriva, cel care este lipsit de aceasta "perspicacitate" va gafa īn continuare, mentināndu-se īn indiferenta publicului.

Femeile sunt īn general mai perspicace decāt barbatii, si acest fapt justifica ceea ce de obicei numim "intuitie feminina". Femeile au abilitatea īnnascuta de a colectiona si descifra semnalele non-verbale si de a observa cu un ochi atent detaliile marunte. De aceea, putini soti īsi pot minti nevestele, fara sa fie descoperiti, īn timp ce majoritatea femeilor pot cu usurinta trage pe sfoara barbatii, fara ca acestia sa realizeze ce s-a īntāmplat.

Aceasta intuitie devine deosebit de evidenta la femeile care au crescut copii, īn primii ani, mama realizeaza comunicarea cu copilul mai ales pe cale non-verbala; aceasta este cauza pentru care de cele mai multe ori femeile devin negociatoare mai perspicace decāt barbatii.

SEMNALE ĪNNĂSCUTE, GENETICE, DEPRINSE sI SPECIFICE UNOR CULTURI

Nenumarate cercetari si discutii au loc pentru a stabili daca semnalele non-verbale sunt īnnascute, īnsusite, transferate genetic sau dobāndite pe alta cale. S-au adunat dovezi din observarea nevazatorilor si/sau a surzilor, care nu pot deprinde semnalele non-verbale pe cale vizuala sau auditiva, din analiza comportamentului gestic propriu diferitelor culturi, precum si din studierea comportamentului maimutelor - rudele noastre cele mai apropriate din punct de vedere antropologic.

Rezultatele acestor cercetari arata ca anumite gesturi apartin fiecareia din aceste categorii. De exemplu, puii celor mai multe primate se nasc cu capacitatea imediata de a suge, semnalānd, oarecum, ca ea este īnnascuta sau genetica. Savantul german Eibl-Eibesfeldt a constatat ca expresia zāmbitoare a copiilor nascuti orbi si surzi este independenta de orice īnvatare sau copiere, ceea ce īnseamna ca este un gest īnnascut. Studiind expresiile faciale ale unor indivizi din cinci culturi foarte diferite, Ekman, Fricsen si Sorenson au adus argumente īn sprijinul anumitor idei ale lui Darwin despre gesturile īnnascute. Ei  au constatat ca, pentru exprimarea emotiilor, īn cadrul fiecarei culturi este folosita aceeasi mimica de baza, ceea ce i-a dus la concluzia ca aceste gesturi sunt, īn mod cert, īnnascute.

Atunci cānd īncrucisam bratele pe piept, care din cele doua brate īl asezam deasupra, cel drept sau cel stāng? Majoritatea oamenilor nu pot raspunde la aceasta īntrebare īnainte de a īncerca practic acest gest. īn timp ce una din miscari o simte confortabila, cealalta i se pare complet nepotrivita. Este limpede ca aici avem de a face cu un gest genetic care nu poate fi schimbat.

Despre unele gesturi se discuta īnca, daca sunt īnsusite cultural, devenind astfel obisnuinte, sau sunt mostenite. De exemplu, majoritatea barbatilor īsi īmbraca haina bagānd māna dreapta īn māneca; or, cele mai multe l rinei procedeaza invers. Cānd un barbat trece pe lānga o femeie pe o strada aglomerata, de regula se īntoarce cu lot trupul spre ea; femeia, īn aceeasi situatie, īsi īntoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv pentru a-si proteja sānii? Este aceasta o reactie feminina īnnascuta sau a fost īnsusita īn mod constient, observānd cum procedeaza alte femei?



Multe din comportamentele noastre non-verbale de baza le-am deprins si īntelesul multor miscari si gesturi este determinat din punct de vedere cultural. Sa aruncam acum o privire asupra acestor aspecte ale limbajului trupului.

CĀTEVA GESTURI DE BAZĂ sI ORIGINEA LOR

Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi īn īntreaga lume. Cānd oamenii sunt fericiti, zāmbesc; cānd sunt tristi sau suparati, se īncrunta sau devin posaci. A īncuviinta dānd din cap īnseamna, aproape īn mod universal, "da" sau o aprobare. Este una din formele īnclinarii capului si pare a fi un gest īnnascut, utilizat si de oamenii nevazatori si surzi. Clatinatul capului īntr-o parte si alta pentru a indica un "nu" sau o negare este, de asemenea, universal si se prea poate sa fie un gest deprins imediat dupa nastere. Cānd sugarul se satura de lapte īncepe sa-si clatine capul la stānga si la dreapta pentru a īndeparta sānii mamei. Cānd copilasul a māncat deja suficient, īntoarce capul īntr-o parte si alta pentru a-si īmpiedica parintii sa-i mai dea de māncare si, astfel, īnvata repede sa utilizeze gestul clatinatului capului pentru exprimarea dezaprobarii sau a atitudinii sale negative.

Originea evolutiva a unor gesturi poate fi urmarita pāna īn trecutul nostru animal, primitiv. Scrāsnetul dintilor provine din actul atacului si este folosit si astazi de omul modern, sub forma rānjetului sau a altor gesturi ostile, chiar daca acesta nu mai ataca cu dintii. Zāmbetul a fost initial un gest de avertizare, īn timp ce astazi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.

Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizeaza pentru a semnala ca o persoana nu stie sau nu īntelege despre ce se vorbeste. Este un gest compus, alcatuit din trei parti principale: palmele deschise, umerii ridicati si sprāncenele īnaltate.

Figura 1. Gestul ridicarii din umeri

Tot asa cum limbajul verbal difera de la o cultura la alta, si limbajul non-verbal poate fi diferit īn diferite culturi, īn timp ce un gest poate fi raspāndit īntr-o cultura data īnsotit de o interpretare clara, īntr-o alta cultura acelasi gest poate fi lipsit de sens sau poate avea un īnteles total opus. Sa luam, de exemplu, interpretarile culturale si implicatiile a trei gesturi manuale larg raspāndite - gestul "inel", gestul degetului mare si gestul semnului "V".

Gestul "inel" sau "OK"

Acest gest a fost popularizat, īn Statele Unite ale Americii, la īnceputul secolului al XlX-lea, probabil de ziarele care īn acea vreme au facut o moda din a utiliza initiale pentru prescurtarea frazelor uzuale. Exista multe pareri diferite privind semnificatia initialelor "OK". Dupa unii, ele īnlocuiesc expresia "all correct (totul este īn ordine), care putea fi scrisa īn mod gresit "oll korrect"; dupa altii, ele ar marca opusul lui "knock-out", adica K. O. Mentionam si o alta teorie care sustine ca aceste

initiale sunt abreviatia locului de nastere 'Old Kinderhook" al unui presedinte american din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste initiale ca slogan īn campa­nia sa electorala. Nu vom afla probabil niciodata care din aceste explicatii este corecta, dar cert este ca "inelul" reprezinta litera "O" īn semnul

Figura 2. "Totul este OK"        "OK".

Sensul lui "OK" este identic īn toate tarile vorbitoare de limba engleza, si, desi acest sens s-a raspāndit īn īntreaga Europa si Asie, īn anumite locuri originea si sensul gestului sunt diferite, īn Franta, de exemplu, gestul "inelului" semnifica si "zero" sau "nimic"; īn Japonia poate īnsemna "bani"; īn unele tari mediteraneene este un semn pentru gaura si adesea se utilizeaza pentru indicarea homosexualitatii.

Pentru cei care calatoresc īn strainatate regula cea mai sigura este sa se supuna principiului: "Cānd te afli la Roma, comporta-te asa cum se comporta cei din Roma". īn felul acesta vom putea evita posibile situatii neplacute.

Gestul degetului mare ridicat

Text Box:  
Figura 3. Gestul degetului mare ridicat
Īn Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda gestul degetului mare ridicat are trei īntelesuri: īl folosesc, de obicei, autostopistii cānd doresc sa fie primiti īntr-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci cānd degetul marc este ridicat brusc, el devine un semn de insulta, avānd un sens ordinar, obscen.

īn unele tari, cum este Grecia, acest gest īnseamna ceva trivial si ne putem īnchipui dilema unui auto­stopist australian utilizānd acest semn printre greci. Cānd un italian numara de la unu la cinci, el foloseste acest gest pentru "unu", iar degetul aratator va fi "doi", īn timp ce majoritatea australienilor, americanilor si englezilor indica numarul "unu" cu degetul aratator si numarul "doi" cu cel de mijloc, īn acest caz degetul mare va reprezenta numarul "cinci".

Degetul    mare    este utilizat, īn combinatie cu alte gesturi, si ca semn a! puterii si superioritatii sau īn situatiile cānd cineva vrea sa ne īmbrobodeasca, īntr-un alt capitol vom relua analiza utilizarii degetului mare īn aceste contexte specifice.

Seninul "V"

Figura 4. "Ţi-o bag... "

Acest semn este raspāndit īn īntreaga Australie, Noua Zeelanda si Marea Britanie si semnifica ceva trivial.

Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei īn timpul celui de-al doilea razboi mondial, numai ca, īn versiunea sa, palma arata spre īnafara, pe cānd palma īntoarsa spre vorbitor reprezinta varianta insultatoare, obscena    Totusi, īn cea mai mare parte a Europei si versiunea cu palma spre interior īnseamna 'Victorie", asa ca un englez care utilizeaza acest semn īn sens de "Ţi-o bag..." īl va ului, probabil, pe interlocutorul sau, care se va īntreba la ce victorie s-a gāndit oare englezul. Acest semnal īnseamna si numarul "doi" īn multe locuri din Europa; daca europeanul insultat este barman, drept raspuns el poate oferi englezului sau australianului doua halbe de bere.

Text Box:  
Figura 5. Gesturi indicānd o evaluare critica
Aceste exemple arata ca interpretarea gresita a gesturilor poate provoca consecinte neplacute si ca īntotdeauna trebuie luat īn consideratie mediul cultural al oamenilor īnainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului sau din gesturile lor. De aceea, īn afara unor exemple specifice, analiza noastra va avea īn vedere, cu prioritate, o anumita zona culturala si se va referi, īn general, la oameni albi adulti, din clasa mijlocie, crescuti īn Australia, Noua - Zeelanda, Marea Britanie, America de Nord si īn alte locuri unde engleza este principala limba vorbita.




GRUPURI DE GESTURI

Una din cele mai serioase greseli pe care un īncepator īn ale limbajului trupului o poate comite este aceea de a interpreta un anumit gest izolāndu-l de alte gesturi sau circumstante. Scarpinatul capului, de exemplu, poale īnsemna multe: matreata, paduchi, sudoare, incertitudine, memorie proasta sau minciuna, īn functie de alte gesturi facute concomitent. De aceea, pentru a le citi corect, gesturile trebuie privite īntotdeauna īn ansam­blul lor.

Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si o anumita punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvānt, iar un cuvānt poate avea mai multe īntelesuri. Numai analizat īntr-o propozitie, alaturi de alte cuvinte, putem īntelege pe deplin sensul unui cuvānt. Gesturile sosesc grupate īn "propozitii" si transmit neīncetat adevarul despre sentimentele si atitudinile persoanei īn cauza. "Perspicace" este acel om care poate citi "propozitiile" non-verbale si le poate confrunta cu precizie cu propozitiile verbale.

Figura 5 arata grupul de gesturi comune indicānd o evaluare critica. Cel mai important   este   gestul māinii sprijinite pe obraz, cu degetul aratator ridicat, īn timp ce un alt deget acopera buzele, iar degetul mare   sprijina   barbia. Dovezi īn plus ca acest ascultator īl priveste īn mod critic pe vorbitor sunt picioarele asezate strāns unul peste altul si celalalt brat pus de-a curmezisul pe piept (pozitie defensi­va), precum si capul si barbia lasate usor īn jos (ostilitate). Aceasta "pro­pozitie" non-verbala afir­ma ceva de genul urmator: "Nu-mi place ce spuneti si nu sunt de acord cu dv. ".daca ar spune ca a fost īncāntat de ceea ce dvs. ati afirmat, el ar minti, deoarece cuvintele si gesturile sale ar fi īn discordanta. Cercetarea arata ca semnalele non-verbale au o importanta de cinci ori mai mare decāt cele verbale, iar cānd cele doua sunt īn discordanta oamenii se bizuie pe mesajul non-verbal, continutul verbal putānd sa nu fie luat īn consideratie.

Vedem adesea politicieni de rang īnalt stānd la pupitrul vorbitorilor, cu bratele strāns īncrucisate pe piept (pozitie defensiva) si cu barbia lasata īn jos (pozitie critica sau ostila), īn timp ce īncearca sa impresioneze auditoriul spunānd cāt de receptivi si deschisi sunt ei fata de ideile tinerilor. Se straduiesc sa convinga publicul de generozitatea lor, de conceptia lor umanista si, īn acelasi timp, aplica lovituri aspre si rapide de carate pupitrului. Sigmund Freud a observat o data ca, īn timp ce o pacienta vorbea elogios despre mariajul ei, īn mod inconstient tot tragea īn sus si īn jos verigheta de pe deget. Freud cunostea semnificatia acestui gest inconstient si nu s-a lasat surprins atunci cānd problemele de mariaj au aparut la suprafata.

Observarea grupurilor de gesturi si a concordantei sau discordantei dintre aspectele verbale si cele non-verbale ale comunicarii reprezinta cheia interpretarii corecte a limbajului trupului.

Concordanta

Daca dvs., īn calitate de orator, l-ati īntreba pe ascultatorul īnfatisat īn Figura 5 ce parere are despre cele rostite de dvs. si el ar raspunde ca nu este de acord cu ele, atunci  semnalele  sale  non-verbale  ar fi  īn concordanta cu propozitiile sale verbale. Dimpotriva

Gesturi īn context

Pe lānga observarea grupurilor de gesturi si a concordantei dintre vorbire si miscarile trupului, toate gesturile vor fi considerate īn contextul īn care apar. Daca, de exemplu, cineva sta asezat la un capat de linie de autobuz cu māinile si picioarele tinute strāns unele peste altele si cu barbia lasata īn jos, īntr-o zi friguroasa de iarna, dupa toate probabilitatile el nu a luat aceasta pozitie din defensiva, ci pentru ca īi este frig. Dar daca respectivul ar adopta aceleasi gesturi īn timp ce un altul aflat īn fata lui ar īncerca sa-i vānda un produs sau sa-i ofere un serviciu, interpretarea corecta ar fi ca cel īn cauza se manifesta īn mod negativ sau defensiv fata de situatie.

Īn tot cuprinsul acestei carti, gesturile vor fi luate īn consideratie īn contextul lor, iar acolo unde va fi posibil, vor fi examinate grupuri de gesturi.

Alti factori care influenteaza interpretarea

Un om care practica o strāngere de māna numita "peste mort" probabil va fi acuzat ca are un caracter slab; ratiunea acestei opinii raspāndite va fi analizata īn capitolul referitor la tehnicile strāngerilor de māna. īn schimb, daca acel om sufera de artrita la māini, cu siguranta ca va īntinde māna īn maniera "peste mort", pentru a evita durerea cauzata de o strāngere puternica de māna. De asemenea, artistii, muzicienii, chirurgii si toti cei care efectueaza munci delicate cu māinile lor, prefera īn general sa nu īntinda māna, iar daca totusi sunt obligati sa o faca, vor folosi metoda "pestelui mort" pentru a-si proteja māinile.

Daca cineva poarta o haina nepotrivita sau prea strāmta, se poate īntāmpla sa nu fie īn stare sa faca unele gesturi si aceasta situatie poate afecta utilizarea limbajului trupului. Aceste cazuri se refera la o mica parte dintre oameni, dar este important de luat īn considerare ce anume efecte pot avea unele restrictii fizice sau diferite incapacitati asupra miscarilor noastre.

Rang si autoritate

Cercetarile efectuate īn domeniul lingvisticii au aratat ca exista o legatura directa īntre gradul de statut social, de instruire si prestigiu ale unei persoane si bogatia vocabularului sau. Cu alte cuvinte, cu cāt mai sus se afla o persoana pe scara vietii sociale sau de management, cu atāt mai bine reuseste sa comunice prin cuvinte si fraze. Cercetarile referitoare la comunicarile non-verbale au evidentiat existenta unei corelatii īntre disponibilitatea de vorbire (bagajul de cuvinte detinut) al unei persoane si numarul de gesturi pe care īl utilizeaza pentru a transmite mesajul sau. Aceasta īnseamna ca rangul social, instru­irea si prestigiul unei persoane au influenta directa asupra numarului de gesturi sau de miscari ale trupului utilizate. Persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale sau de conducere se bazeaza, īn principal, pe vocabularul sau bogat, īn timp ce una mai putin educata sau necalificata se va sprijini, pentru transmiterea intentiilor sale, mai mult pe gesturi decāt pe cuvinte.

Majoritatea exemplelor din aceasta carte se refera la albii din clasa mijlocie, dar ramāne ca o regula generala constatarea potrivit careia cu cāt ajunge cineva mai sus pe scara social-economica, cu atāt va utiliza mai putine gesturi si miscari ale trupului.

Rapiditatea unor gesturi si evidenta lor īn ochii altora este īn legatura si cu vārsta individului. De exemplu, daca un copil de cinci ani spune o minciuna parintilor, el īsi acopera de īndata gura cu o māna sau cu amāndoua (Figura 6). Gestul acoperirii gurii alerteaza parintii īn privinta comiterii minciunii. Acest gest va fi utilizat si īn continuare, īn decursul īntregii vieti, modificāndu-se doar viteza aplicarii lui. Cānd minte, un adolescent īsi ridica si el māna la gura ca si copilul de cinci ani, dar, īn loc de acoperirea brusca a gurii, degetele vor māngāia usor buzele (Figura 7).



Gestul acoperirii gurii devine si mai rafinat la adulti. Cānd adultul minte, creierul sau da ordin māinii sa acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca si īn cazul copilului si al adolescentului, dar, īn ultima clipa, māna sa va aluneca mai departe pe fata si va atinge nasul (Figura 8). Acest gest nu este altceva decāt varianta rafinata a gestului de acoperire a gurii folosit īn copilarie si exemplifica faptul ca, o data cu īmbatrānirea omului, multe din gesturile sale devin mai rafinate si mai putin vizibile. Aceasta īnseamna ca este mult mai dificil sa citesti gesturile unui om de cincizeci de ani, decāt ale unuia mult mai tānar.

FALSIFICAREA LIMBAJULUI TRUPULUI

Se pune adesea īntrebarea: "Este posibila falsificarea limbajului trupului nostru?" Raspunsul la aceasta īntrebare este, īn general, "nu", datorita lipsei de concordanta, care probabil apare īntre utilizarea principa­lelor gesturi, a microsemnalelor trupului si cuvintele rostite. Palma deschisa, de exemplu, este asociata cinstei, dar atunci cānd escrocul īsi tine palmele deschise si zāmbeste īn timp ce spune o minciuna, microgesturile sale īl tradeaza. Pupilele sale se contracteaza, una din sprāncene se ridica sau coltul gurii se smuceste si aceste semnale contrazic gestul palmei deschise si zāmbetul sincer. Drept urmare, cel care recepteaza toate aceste semnale e tentat sa nu dea crezare celor auzite.

Se pare ca mintea umana poseda un mecanism de semnalizare a erorii, care indica "avarie" atunci cānd pri­meste o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne īntālnim īnsa si cu cazuri cānd, īn speranta obtinerii unor avantaje, se falsifica cu buna stiinta limbajul trupului. Sa luam, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurenta utilizeaza miscari corporale grijuliu īnsusite pentru a crea impresia de cordialitate si sinceritate. Ele sunt punctate de catre juriu dupa gradul īn care pot transmite aceste semnale. Dar chiar si cei mai priceputi dintre noi īsi pot falsifica lim­bajul trupului numai pentru o scurta perioada de timp; īn cele din urma trupul va emite acele semnale care sunt in­dependente de actiunile constiente. Multi politicieni sunt experti īn falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegatori sa dea crezare afirma­tiilor lor; despre cel care procedeaza astfel, cu succes, se spune ca are farmec personal, ca este "harismatic".

Fata este folosita mai des decāt orice alta parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizam zāmbetul, īncuviintarea din cap si clipitul īn īncercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevarul, lipseste deci concordanta dintre gesturile trupului si semnalele noastre faciale. Studierea semnalelor faciale este īn sine o arta. īn aceasta carte i-am dedicat putin spatiu; pentru informatii suplimentare recomand cartea lui Robert L. Whiteside, intitulata Face Language (Limbajul fetei).

Īn concluzie, falsificarea limbajului trupului, pentru o perioada mai lunga de timp, este dificila. Asa cum vom vedea mai departe, pentru a putea comunica cu altii si elimina gesturile care transmit semnale negative, menta sa ne īnsusim si sa utilizam gesturi deschise, pozitive, īn felul acesta, convietuirea cu ceilalti va fi mult mai placuta, iar noi mult mai simpatici īn ochii lor.

Cum se minte cu succes?

Īn legatura cu minciuna, dificultatea consta īn aceea ca actiunile subconstiente ale creierului sunt involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul trupului ne da de gol. Acesta e motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiti  cu  usurinta, oricāt de convingator ar suna cuvintele lor. īn clipa īn care īncep sa minta, trupul lor emile semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun adevarul, īn timpul emiterii  minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ. Anumiti oameni, ale caror activitati implica minciuna, ca de pilda politicieni, avocati, actori  si  crainici   TV, si-au perfectionat īntr-atāt gesturile trupului, īncāt este dificil de "vazut" minciuna, oamenii cad īn plasa si īnghit tot ceea ce acestia debiteaza.

Ei īsi rafineaza gesturile pun mu din urmatoarele doua cai. Prima dintre ele consta din exersarea acelor gesturi care creeaza "senzatia" ca spun adevarul, īn timp ce ei mint; dar reusita īn acest caz e legata de un antrenament īndelungat. A doua cale consta īn īnlaturarea majoritatii gesturilor, astfel īncāt, īn timp ce mint, sa nu utilizeze nici gesturi pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.

Daca se iveste ocazia, sa experimentam urmatorul test simplu. Sa spunem intentionat o minciuna unei cunostinte apropiate, īn timp ce ea ne priveste cu atentie, din cap pāna īn picioare, iar noi, printr-un efort constient, ne stapānim toate gesturile corporale. Chiar cānd principalele noastre gesturi sunt suprimate īn mod voit, numeroase microgesturi ne scapa. De pilda, contractia muschiului facial, dilatarea si contractia pupilei, transpiratia fruntii, īmbujorarea obrajilor, clipitul grabit al pleoapelor si multe alte gesturi marunte care semnalizeaza prefacatoria. Cercetari efectuate prin filmari cu īncetinitorul arata ca aceste microgesturi dureaza doar cāteva fractiuni de secunda si ele pot fi sesizate īn mod constient īn decursul discutiilor sau negocierilor numai de anumiti oameni, cum sunt anchetatorii profesionisti, comis-voiajorii si cei pe care īi numim oameni per­spicace. Cei mai buni reporteri si agenti comerciali sunt cei care si-au dezvoltat capacitatea subconstienta de a citi microgesturile cu prilejul īntālnirilor lor directe.

Este evident ca atunci cānd cineva doreste sa minta cu succes trebuie sa-si ascunda trupul sau sa-l faca neobser­vat. Iata de ce, la interogatoriile de la politie, suspectul este asezat pe un scaun īntr-un loc deschis al camerei sau sub o lumina puternica, unde trupul lui poate fi observat īn īntregime de cel care īl ancheteaza. Minciunile suspec­tului transpar mult mai usor īn asemenea īmprejurare. Desigur, este mai usor de spus o minciuna daca stam asezati la o masa, unde trupul ne este partial acoperit sau daca vorbim peste un gard sau din dosul unei porti īnchi­se. Dar cea mai buna cale de a minti este prin telefon.

CUM SE POATE ĪNVĂŢA LIMBAJUL TRUPULUI

Sa acordam zilnic cel putin cincisprezece minute studierii si interpretarii gesturilor altora si, totodata, sa ne straduim sa ne cunoastem īndeaproape gesturile proprii. Pentru un asemenea studiu este adecvat orice loc unde diferiti oameni se īntālnesc si intra īn legaturi reciproce. Astfel, un aeroport este un loc deosebit de propice pentru observarea īntregului spectru al gesturilor umane, īntrucāt acolo oamenii īsi exprima liber, prin gesturi, rāvna, furia, supararea, fericirea, nerabdarea si multe alte stari sufletesti. Ceremoniile sociale, īntālnirile de afaceri si petrecerile sunt, de asemenea, prilejuri excelente. Daca ati īnceput deja sa studiati arta limbajului trupului, mergeti la o petrecere, stati toata seara singur īntr-un colt ca o fata cu care nu danseaza nimeni, si veti vedea cāt de emotionant este sa urmaresti ritualul limbajului trupului folosit de ceilalti. Televiziunea ofera si ea un prilej excelent pentru studierea comunicarii non-verbale. Sa deconectam sunetul si sa īncercam sa īntelegem ce se īntāmpla doar prin observarea imaginii. Dānd drumul din cinci īn cinci minute la sunet, vom putea afla cāt de exacte sunt interpretarile noastre īn privinta gesturilor non-verbale. Nu peste mult timp vom putea urmari un program īntreg fara sunet, īntelegānd actiunea ca si un om surd.












Document Info


Accesari: 10381
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )