Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































RELATIILE ECONOMICE CA RELATII INTERUMANE

sociologie












ALTE DOCUMENTE

IN AMERICA SE INTĀMPLA LUCRURI DE NECREZUT....
Droguri
Alte tipuri de iubire
ECKHART TOLLE 1
Didactica - teorie generala a procesului de invatamant
Aparitia conflictelor in organizatii
CURENTE SI TENDINTE SEMNIFICATIVE IN SOCIOLOGIA GERMANA
Problema sociala
Libertatea individului in relatie cu dezvoltarea societatilor constranse de regimuri politice - aspecte sociologice

RELATIILE ECONOMICE CA RELATII INTERUMANE

Introducere la tema tratata: Comunicarea influenteaza hotarator relatiile economice.



Obiectivul temei: ilustrarea importantei deosebite a comunicarii in relatiile interumane, cu prioritate in relatiile economice.

Concepte cheie tratate in aceasta tema: comunicare, comunicare empatica, teorii ale comunicarii economice, comunicarea ca liant al actiunilor umane.

Rezumatul temei tratate:

6.1. Comunicarea inter-umana - concept  si forme de manifestare

Comunicarea (de la termenul latin comunis=comun) semnifica incercarea de a stabili o comunitate cu 717g63h cineva, de a pune in comun informatii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legaturi intre ele. Wilbur Schram intelege prin comunicare procesul stabilirii unei comuniuni sau identitati de reflectii, idei, conceptii intre emitatorul mesajului si receptorul mesajului[1] prin intermediul unui canal de comunicatie.Este un concept de baza in sociologie si psihologie sociala, unde se utilizeaza in diferite acceptiuni:

            a) procesul prin care individualitatile observa stimulii si reactioneaza in grade diferite la perceperea lor;

            b) mecanismul prin care relatiile umane exista si se dezvolta;

            c) toate simbolurile gandirii, impreuna cu mijloacele de propagare si conservare a lor;

            d) comunicare sociala, definita fie ca expresie generala pentru a desemna toate formele de relatii sociale in care exista o participare constienta a indivizilor si grupurilor, fie ca raporturi interpersonale comportand o comuniune sau fuziune a  constiintelor (comunicare interpersonala);

            e) comunicare economica, definita ca totalitatea relatiilor stabilite intre indivizi in desfasurarea proceselor si fenomenelor economice.

            Comunicarea poate fi: directa sau indirecta; unilaterala sau reciproca; privata sau publica. Combinarea primelor patru tipuri de comunicarea poate naste alte patru forme de comunicare - cele mai intalnite de altfel: 1) reciproca directa (fata in fata); 2) reciproca indirecta sau interactiva (prin intermediul radio-ului, telefonului); 3) unilaterala directa (intr-o conferinta); 4) unilaterala indirecta (prin intermediul discului, filmului, scrisorii).

            Dupa tipurile de activitati umane, J. L. Aranguren[2] deosebeste comunicare : obisnuita (comuna), stiintifica si/sau tehnica, de noutati (informatii), publicitara, pedagogica, estetica (artistica), sociala, economica, politica, religioasa, etc.

            O forma cu totul aparte o reprezinta comunicarea empatica (de la cuvintele grecesti patheia, pathos=ceea ce simti) pe care H. Pieron o numeste o specie de comunicare afectiva prin care cineva se identifica cu altcineva, masurandu-si sentimentele, iar H. Sillamy - un fenomen de rezonanta psihica, de comunicare afectiva cu altul.

            Comunicarea de masa se adreseaza mai multor indivizi fiind o comunicare publica. Dupa Gina Stoiciu[3], comunicarea de masa reprezinta un caz particular (cu caracteristici proprii) al comunicarii umane, care poate fi raportata prin analiza canalelor, a tipurilor de continuturi difuzate, a limbajelor specifice, precum si a modului de receptare.



            Comunicarea de masa, ca orice comunicare reprezinta un transfer de informatie, prin intermediul unui mesaj si cu ajutorul unui canal de comunicatie; ea faciliteaza atat circulatia sociala a informatiei, cat si blocarea, denaturarea si standardizarea ei. Comunicarea de masa poate fi inclusa printre cele mai redutabile si eficiente narcotice sociale, a caror influenta este studiata de sociologia propagandei. Astfel, comunicarea de masa functioneaza ca un agent de intarire a valorilor si atitudinilor existente[4]. Dictionarul de Sociologie[5] subliniaza ca in cazul comunicarii de masa,  acelasi emitator dispune de posibilitati de transmitere a aceluiasi mesaj la un numar foarte mare de receptori potentiali. Aceste posibilitati sunt oferite de mijloacele tehnice de comunicatie de masa (mass-media), respectiv presa, radio si televiziune. Comunicarea de masa este un proces ce se realizeaza prin intermediul unor mijloace de comunicare care permit si inlesnesc efectuarea comunicatiei de masa.  Prin media se intelege orice suport pentru un mesaj. Mass media (media de masa) desemneaza grupa suporturilor de aceeasi natura, constituind un mijloc de expresie destinat publicului (exemplu: radio, tv, cinema, afise, presa).   

6.2. Teorii ale comunicarii economice si metode de studiere a acesteia

            Sunt cunoscute caracteristicile teoriilor stiintifice, valabile si in cadrul sociologiei economice: a) de a fi izvor izvor de inspiratie pentru datele empirice; b) de a interactiona permanent cu practica; c) de a inlesni orice cunoastere a faptelor. Pornind de la principalele grupe de discipline socio-umane inrudite cu sociologia comunicarii - cele lingvistice, psihologice si sociologice - consideram ca sunt semnificative pentru procesul comunicarii economice, urmatoarele teorii:

§         Teoria competentei comunicative, propusa de Jurgen Habermas[6], conform careia orice om are o anumita competenta de comunicare determinata de competenta lingvistica si universaliile pragmatice, utilizate intr-una din cele doua forme ale comunicarii curente: actiunea comunicativa si discursul.

Competenta lingvistica a fiecarui individ reprezinta capacitatea acestuia de a comunica semenilor ideile pe care le are, folosind cuvintele, bogate in sensuri si semnificatii. Intre competenta lingvistica si cea comunicativa exista o determinare directa in cadrul careia un rol important il joaca universaliile pragmatice - propuneri de sistematizare a actelor de vorbire, cele mai des utilizate cuvinte in limbajul comun sau stiintific. Principalele universalii pragmatice sunt:

                                    - pronumele personale (eu, tu, el, ea, noi etc);

                                    - cuvintele tipice si intorsaturile de fraza des utilizate;

- exprimarile deictice (care fac legatura intre spatiu si timp): modurile gramaticale, timpurile verbelor;

- verbele performative utilizate la forma interogativa, modul imperativ sau vorbirea indirecta;

- verbele intentionale utilizate neperformativ, precum si unele adverbe de mod.

Clasele de vorbire determinate de aceste universalii pragmatice sunt  urmatoarele: 1 - comunicative; 2 - constatative; 3 - reprezentative; 4 - regulative (ordonatoare); 5 - universaliile pragmatice propriu-zise (exemple: a saluta, a felicita, a multumi, a exprima condoleante, a se casatori, a se logodi, a face cunoscut, a bea, a manca, a fuma, a arata, a vorbi, a prezenta etc).

In discursul sau actiunea comunicativa cotidiana, individul isi manifesta de fapt prin jocuri de vorbire competenta comunicativa ce il caracterizeaza, marcandu-i activitatea in societate.

§         Teoria comunicarii interumane si internivelice, apartine romanului Corneliu Mircea[7] si este o teorie cu subsrat psihologic. Autorul porneste de la conceptele:

- instinctualitate (sexualitate, libido), apartinand teoriei psihanalitice a lui S. Freud;

                        - afectivitate, apartinand teoriei sociometrice a lui J. L. Moreno;

                        - realitate spirituala, apartinand teoriei spiritualiste a lui Max Scheler.

Luate impreuna, acestea determina preferinta sau alegerea partenerului pentru comunicare, determinand evolutia acestei preferinte in urmatoarele stadii: tandrete, afectiune, interes, simpatie mentala. Conform parerii lui Corneliu Mircea, Eu-l se indreapta spre altul gratie puterii atractive care salasluieste in instinctualitate, afectivitate si spirit. Pentru orice comunicare umana este valabil proverbul popular: Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti. Cele doua criterii ale preferintei interpersonale, care conduc la comunicarea intre indivizi sunt asemanarea si complementaritatea; ele contribuie la identificarea dar si la diferentierea partenerilor, generand 5 modele aberante de comunicare[8]:

1) modelul nevrotic - primul pas al alienarii in comunicare; mai poarta inca semnul atractiei, insa, atractia nevroticului se preschimba pe nesimtite in repulsie; eu-l nevrotic se afla intre atractie si repulsie;

2) modelul desocializant - al introversiunii, lipsei de vointa, de vlaga si al inertiei; sinele se retrage in singuratatea suferintei, esecurile repetate sunt resimtite dureros, se paraseste scena intercomunicarii, ceea ce conduce la dezinteres si indiferenta, este alterat sentimentul tonic al comunicarii normale;

3) modelul psihopatiform - atractia se preschimba imprevizibil in repulsie, sinele se smulge pe neasteptate din actul comunicarii si respinge brutal fiinta celuilalt, ceea ce poate conduce la iritabilitate sau acte agresive;

4) modelul delirant - il conduce pe cel in cauza intr-un tinut strain de realitate, imaginar, in care sinele este permanent agresat de fiinta celuilalt;

5) modelul autist - care descrie insingurarea sinelui, pana la ruperea acestuia de realitate.

Acestor modele le corespund cinci zone nivelice: 1) instinctualitatea (inclusiv sexualitatea); 2) imaginatia; 3) afectivitatea; 4) ratiunea; 5) cunoasterea paroxistica de sine.

Astfel, comunicarea interumana se desfasoara intre aceste zone nivelice, iar atunci cand intra in sfera patologicului, se incadreaza intr-unul din modelele prezentate mai sus.

§         Teoria sociodinamica a modurilor de comunicare apartine lui Abraham Moles[9], care, luand in considerare factorii sociali, propune 5 doctrine ce caracterizeaza cultura si comunicarea in societate:

1) doctrina demagogica - se afla in serviciul publicitatii subliniind imersiunea individului in campul publicitar (G. Maletzke), pentru a obtine cea mai mare satisfactie a majoritatii ascultatorilor (A. Moles);

2) doctrina dogmatica - legata de forme propagandistice, are scopul de a transforma auditoriul conform unei ideologii, definite in prealabil;

3) doctrina piramidala - separa straturile sociale, cu valorile lor proprii, dispuse de regula piramidal;




4) doctrina eclectica (culturalista) - conform careia, scopul omului il constituie comunicarea valorilor, selectarea si ierarhizarea lor; reflectarea evenimentelor culturale joaca un rol relativ secundar in comunicare;

5) doctrina sociodinamica a modurilor de comunicare - care explica, dupa A. Moles, schimbarile intervenite in comunicarea intre indivizi, ca urmare a schimbarilor produse in cultura acestora; poate fi explicata prin prisma functionalismului comunicational. Teoria sociodinamica a modurilor de comunicare pune accentul pe factorii sociali in explicarea fenomenului comunicarii; determinarea culturala a acestora este surprinsa de Moles in cele cinci doctrine ale modelului sau teoretic.

§         Teoria instrumentalista, propusa de Herbert Marshall Mc Luhan, porneste da la ideea ca mass media nu sunt doar instrumente, canale de transmitere a informatiilor, ci mediumuri - mesaje, adica factori care contribuie activ si specific, prin particularitatile tehnologiei lor si ale modului specific de perceptie pe care il solicita, la efectele globale ale comunicarii.[10]

Formula celebra a lui Marshall Mc Luhan - mediumul este mesajul - subliniaza ca rolul mass-media nu se reduce la transmiterea unei informatii; fiecare mijloc mass-media modifica, in perioada istorica a dominatiei sale (), modul in care individul percepe lumea, ii modeleaza sensibilitatea si gandirea, prelungindu-se pe aceasta cale efectele pana la nivelul societatii globale si al evolutiei istorice a omenirii[11]. Dupa Mc Luhan, evolutia modalitatilor de comunicare induce modificari in evolutia diferitelor tipuri de societati si civilizatii: Societatile au fost totdeauna remodelate mai mult de natura mediumurilor (mijloacelor de comunicare) prin care oamenii comunica, decat prin continutul comunicarii[12]. In realitate insa, apreciem ca este important si continutul comunicarii transmise de emitator receptorului, toti acesti factori (emitatorul, receptorul, mesajul) fiind conditionati economic si social. In lucrarea  sa, "Galaxia Gutenberg", publicata initial in 1962, Herbert Marshall Mc Luhan subliniaza ca istoria umanitatii se articuleaza urmatoarelor trei moduri de comunicare:

                                                - graiul viu - care a dominat viata tribala;

- cuvantul scris - din antichitate si pana la jumatatea secolului al XX-lea;

                                                - satul global, care incepe cu televiziunea.

§         Teoria matricei psihosociale, poate constitui o incercare de explicare a fenomenului comunicarii, pornind de la combinarea factorilor psihici (care tin de Eu-l individual) cu factori economici si sociali (care tin de mediul in care acesta isi desfasoara activitatea). Astfel, in afara caracteristicilor biologice si lingvistice specifice unei anumite persoane, aceasta poseda o matrice psihosociala proprie. Aceasta matrice psihosociala caracterizeaza in mod unic fiecare persoana si personalitate umana.

Pot comunica eficient, inclusiv pe probleme economice, doua persoane ale caror matrici psihosociale sunt asemanatoare, deci persoanele respective au fost conditionate similar de factorii psihici proprii si cei economico-sociali, care le determina existenta. O comunicare perfecta, ideala nu este posibila intrucat nu pot exista doua matrici psihosociale identice. De aceea, prin (auto)educatie, individul uman isi poate structura permanent matricea psihosociala proprie, contribuind in felul acesta la imbunatatirea comunicarii sale cu semenii.

                                   

6.3. Comunicarea ca liant al actiunilor umane

Comunicarea este un proces in care un emitator (E) numit si sursa de comunicare, care transmite un mesaj (M) sau un repertoriu de mesaje (Rm) ce cuprinde continuturi comunicationale, prin intermediul unui canal (C), catre un receptor (R), numit si destinatar sau public consumator. Mesajul, inteles ca ansamblu al semnelor transmise de emitator este vehiculat prin intermediul unui canal comunicational, care reprezinta  suportul material al comunicarii.

Mediile comunicationale - radio, tv, cinema, teatru, presa, discuri, casete etc. formeaza suporturile clasice ale comunicarilor umane, in care informatiile sunt codificate intr-un grad mai mare sau mai mic, folosind mai multa sau mai putina tehnica de specialitate. Semnificatia atribuita mesajului de catre receptor se numeste decodificare. Raspunsul inglobeaza ansamblul reactiilor receptorului dupa primirea mesajului. Procesul de retransmitere poate fi direct sau indirect (intermediat). In procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back) pot interveni unul sau mai multe elemente perturbatoare, care influenteaza fenomenele de invatare sau re-invatare specifica receptorului si apoi actiunile acestuia. Asfel comunicarea se transforma in participare, scopul oricarei comunicari, devenind comunicare participativa, adica actiunea de a face un individ sau un organism sa participe la experienta de viata a  unui alt individ sau organism[13].

O comunicare intre doua persoane este completa atunci cand acestea inteleg doua semnale in acelasi fel, deci atunci cand fac apel la acelasi sistem de decodificare. Mai multe persoane care comunica formeaza un lant de comunicare sau o retea de comunicare.

            Orice comunicare poate decurge direct (nemijlocit, natural) intre emitator si receptor sau indirect (mijlocit, artificial) prin intermediul mijloacelor sau mediilor comunicationale. Comunicarea reprezinta un camp al interdependentelor. Toti factorii care concura la realizarea ei o pot influenta in campul comunicational creat.

Comunicarea este deci un proces complex, ai carui factori se interconditioneaza reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicarii: liniar (comunicarea este unidirectionala); interactional (comunicare bidirectionala) si tranzactional (emitatorul si receptorul mesajului joaca roluri permutabile, alternante pe toata durata comunicarii).



Teste pentru autoevaluare la tema tratata - alegeti raspunsul eronat:

  1. Comunicarea reprezinta:

a)      procesul stabilirii unei comuniuni sau identitati de reflectii, idei, conceptii intre emitatorul mesajului si receptorul mesajului prin intermediul unui canal de comunicatie;

b)      un concept derivat din demografie, unde se utilizeaza in diferite acceptiuni;

c)      procesul prin care individualitatile observa stimulii si reactioneaza in grade diferite la perceperea lor.

  1. Teoria matricei psihosociale:

a)      poate constitui o incercare de explicare a fenomenului comunicarii, pornind de la combinarea factorilor psihici (care tin de Eu-l individual) cu factori economici si sociali (care tin de mediul in care acesta isi desfasoara activitatea);

b)      semnifica faptul ca pot comunica eficient, inclusiv pe probleme economice, doua persoane ale caror matrici psihosociale sunt diferite, deci persoanele respective au fost conditionate de alti factori psihici decat cei economico-sociali;

c)      reprezinta permanent matricea psihosociala proprie, contribuind in felul acesta la imbunatatirea comunicarii sale cu semenii.

Raspunsuri la testele de autoevaluare: 1.b; 2.b.

Subiecte pentru teme de casa, referate sau studii de caz:

-         Comunicarea interumana si valentele ei;

-         Modele ale comunicarii economice;

-         Modele ale comunicarii sociale.



[1] Wilbur Schram, Process and Effects of Mass Communication, 1995

[2] J. L. Aranguren - Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances, Paris Hachette, 1967, cap. III selectiv

[3] Gina Stoiciu - Orientari operationale in cercetarea comunicarii de masa, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de istorie-filosofie, 1977, p. 11

[4] George Friedmann - Sociologia comunicatiilor de masa, in Sociologia franceza contemporana, antologie de I. Dragan si I. Aluas, Ed. Politica, 1971,  p.602

[5] Catalin  Zamfir si Lazar Vlasceanu, coordonatori - Dictionar de sociologie, Bucuresti, Ed. Babel, 1993,  p. 125 

[6]  J. Habermas - Cunoastere si Comunicare, Bucuresti, Editura politica, 1983, Colectia Idei contemporane, pp. 190-230

[7]  C. Mircea - Inter-comunicare, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1979, colectia Psyche

[8]  C.Mircea - Op.cit., pp. 100 - 110 (selectiv)

[9]  A. Moles - Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1976.

[10]  Serge Moscovici, sous la direction de - Introduction a la psichologie sociale, Paris, Larousse Universite, 1972, p.226

[11]  Ioan Dragan - Modalitati de transmitere eficienta a mesajelor propagandei, in Factori de eficienta ai propagande politice, coordonator Gh. Aradavoaice, Bucuresti, Editura militara, 1984, p. 77

[12]  Marshall Mc Luhan - Galaxia Gutenberg, Bucuresti, Editura politica, 1975, Introducere

[13] Cf. Francis Dessart ( prof. dr. la Facultatea libera de stiinte ale comunicarii, Levallois,Paris) - Abordarea comunicationala a unei reinnoiri a relatiilor internationale, in Revista romana de studii internationale, anul XXVI, nr. 3-4 (119 -120), mai-august 1992, pp. 193 - 209












Document Info


Accesari: 1339
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )