Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SOCIOLOGIA - sTIINŢA SOCIETĂŢII. CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA sTIINŢĂ

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Analiza comunicćrii din perspectiva sociologiei
CONTRIBUTIA DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT
VEZI CĂ ACEST ELEMENT NU ESTE NUMAI UNUL DE MENTALITATE, CI UNUL FUNCTIONAL, DE PROTECŢIE
Legea Reciprocitatii
Observatia sociologica
NORMELE DE MUNCA DEFINITIE, FORME DE EXPRIMARE
Abuzul de droguri

REFERAT



SOCIOLOGIE

Student      POPESCU GEORGE   ALEXANDRU

GRUPA 405


                                                                                

SOCIOLOGIA - sTIINŢA SOCIETĂŢII. CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA sTIINŢĂ

  

Aristotel (383-322 ī.e.n.), gānditorul grec din Stagira, discipol al lui Platon si opozant al acestuia, conceptia sa sociala si-o bazeaza pe observatia sistematica, pe cercetarea masei de fapte, fenomene si procese, dezvoltānd o teorie despre societate si viata sociala īn concordanta cu legile care guverneaza societatea umana. Face referiri geniale la unele aspecte ale vietii sociale si ale omului, pe care īl defineste ca "fiinta sociala", respectiv "zoon politikon". Īn lucrari precum "Etica Nicomachica", "Politika", "Constitutia atenienilor" ( singura constitutie care s-a pastrat din cele 185 pe care gānditorul le-a studiat),Aristotel cauta "entelehiile" (en-īn, teles-scop, ehein-a avea) desemnānd īn fapt scopul launtric propriu fiecarui fapt, fenomen, proces, scopul īn fiecare lucru ca tendinta spre perfectiune. Realitatea sociala la Aristotel se prezinta sub patru aspecte: Philia- reprezinta sociabilitatea; Coinoma- exprima structura grupala a societatii; Politeia- are drept continut statul care este identificat cu societatea globala; Nomos- ca ansamblu al regulilor, normelor de conduita, obiceiurilor, practicilor, moravurilor, normelor de drept si morale, devenind o forma a controlului social.

Al doilea moment presociologic este constituit din īntemeietorii "fizicii sociale", respectiv: Thomas Hobbes (1588-1679), gā 10410d319k nditor englez care īn abordarea sociala concepe societatea si omul ca existente care se caracterizeaza prin anarhie, concurenta si individualism. Din aceasta cauza starea naturala a omului este anterioara statului si este prezentata prin judecati de tipul, "omul este lup pentru om", "razboiul tuturor īmpotriva tuturor". Statul este rezultatul contractului social realizat īntre oamenii societatii date pentru a elimina razboiul, pentru a instala pacea īn societate. Gānditorul englez este īmpotriva democratiei si militeaza pentru un stat despotic de regula optānd spre monarhie. De retinut este faptul ca Th. Hobbes īsi contureaza opiniile pe baza unor observatii directe si ample care stau la baza elaborarii teoriei sociale autoritare, a teoriei ordinii sociale, afirmānd natura irevocabila a contractului social si fundamentānd principiul puterii suverane nelimitate a cārmuitorului. Utilizeaza pentru prima oara conceptul de fizica sociala, preluat de la Saint Simon si Auguste Comte.

Spinoza, Baruch (Benedict), (1632-1677) adera la conceptia contractualista a lui Hobbes dar se detaseaza de aceasta militānd pentru o forma democratica de guvernare. Acesti doi gānditori- Hobbes si Spionoza, nu fac altceva decāt īnlocuiesc entelehiile lui Aristotel cu forte mecanice, fizice īn explicarea fenomenelor si faptelor sociale; au integrat fortele individuale īn fortele colective ca forma de explicare a societatii pe care o īnteleg ca fiind ansamblul indivizilor umani aflati īn relatii interdependente.

Un moment distinct al acestei etape este prezentat prin activitatea lui Montesquieu (1689-1755), gānditor iluminist francez considerat un principal precursor al sociologiei. El sustine ca statul este o institutie naturala, opus viziunilor providentialismului; forta motrice a dezvoltarii sociale o constituie legislatia; preconizeaza separatia puterilor īn stat; este adept al determinismului geografic prin care sustine ca legislatia si moravurile unui popor sunt determinate de factorii de clima, de conditiile geografice; a intuit legitatea proceselor sociale si caracterul lor obiectiv, legi pe care le vede ca fiind raporturi necesare ce decurg din natura lucrurilor.

Asadar, Montesquieu descopera īn cadrul legilor legislatorului- obiceiurile, moravurile, manierele etc .privite ca institutii ale natiunii- natura guvernului, ceea ce īl face sa fie ceea ce este; sa stabileasca legi care sunt privite ca raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor, si explica geneza guvernelor; sa demonstreze ca aceste legi depind de lucruri, de factori generali si speciali, de determinismul natural, geografic.

            1.1.2. Fundamentarea sociologiei ca stiinta. Cunoasterea sociologica

            Sociologia se fundamenteaza ca stiinta atunci cānd se contureaza de sine statator obiectul propriu de studiu iar īn plan cognitiv cānd apare posibilitatea abordarii integratoare asupra societatii, printr-un sistem de metode si tehnici proprii. De remarcat este īn acest proces ca reprezentantii sociologiei moderne- filosofi ai istoriei, filosofi sociali-  printr-un efort cognitiv amplu si profund procedeaza la separarea sociologiei de filozofie. Dincolo de discutiile contradictorii care au aparut privind continutul acestui moment, gānditorul francez Georges Gurvitch (1894-1965) sustine ca fundamentarea sociologiei moderne trebuie sa īnceapa cu:

  • Saint Simon, precursor al lui Auguste Comte, reprezentant de seama al

socialismului utopic elaboreaza planuri de construirea unei societati mai bune si īn concordanta cu aceasta contureaza si planul unei stiinte noi pe care o numeste "Fiziologia sociala" care este identica cu sociologia ca stiinta si care trebuie sa studieze societatea īn actiune fiind o stiinta a libertatilor. Gānditorul francez abordeaza probleme de maxima importanta: raportul dintre productia materiala si productia spirituala; problema claselor sociale si luptei de clasa; regimul social, oricare ar fi el, este aplicarea unei conceptii  filosofice. Adept al gāndirii filosofice pozitive noua stiinta trebuie sa trateze riguros faptele sociale, dupa modelul stiintelor naturii dar īn maniere specifice. Sa utilizeze metodele stiintifice īn studierea faptelor economice, politice, sociale, materiale ca si a celor spirituale. El ajunge la concluzia ca faptele sociale dominante īn societate sunt cele economice si īndeosebi cele industriale. Faptele politice sunt tratate īn interdependenta cu factori economici si trebuie sa se manifeste prin reforme ca si prin actiuni legislative.

  • Auguste Comte (1798-1857), preia ideile stiintifice pozitive de la Saint Simon,

unde lucreaza ca secretar particular al acestuia; adept al fizicii sociale, a fiziologiei sociale, prezente la Hobbes si Simon, A. Comte vine cu o conceptie proprie, si elaboreaza, instituie termenul sociologie, pentru ca este nemultumit de celelalte stiinte pe care le considera ca sunt neacoperitoare. Īn volumul al IV-lea al "Cursului de filozofie pozitiva" (1839-1840), gānditorul francez introduce noul termen pentru noua stiinta, volumul fiind consacrat īn totalitate sociologiei. Ajunge la acest termen nemultumit de stiintele din vremea lui ca si de clasificarea stiintelor vremii facuta de Saint Simon; elaboreaza o clasificare proprie a stiintelor īn care include sociologia, stārnind o apriga disputa prin faptul ca sustinea ca noua stiinta, sociologia, este o stiinta generala, simpla, exacta alaturi de matematica, fizica, chimie, biologie, astronomie; introduce sociologia īn locul psihologiei a carei problematica este preluata atāt de biologie cāt si de sociologie; sociologia este o stiinta autonoma si se afla īn raporturi firesti cu alte stiinte.

            Noua stiinta instituita, sociologia, are ca obiect de studiu umanitatea: toti oamenii care traiesc sau au disparut , īntreaga societate umana īn existenta sa. Concepe societatea pe doua niveluri iar sociologia īn doua ramuri: statica sociala - care studiaza conditiile constante ale existentei societatii, echilibrul social si ordinea sociala; dinamica sociala, chemata sa studieze legile dezvoltarii sociale, ale progresului social. Regretabil este la A.Comte ca nu pune cele doua niveluri ale existentei sociale īn relatii de interdependenta. Noua stiinta se fundamenteaza pe lozinca: iubirea ca principiu, ordinea ca baza si  progresul ca tel. De asemenea gānditorul francez formuleaza legea lor trei stadii ale dezvoltarii istorice, progresive a gāndirii umane: stadiul teologic, fictiv, fabulos, legendar; stadiul metafizic, abstract, filosofant; stadiul stiintific, pozitiv, matur, de depasire a iluziilor religiei si ale filosofiei speculative. Asadar, pentru A. Comte sociologia este o stiinta universalista, integratoare, priveste societatea īn īntregul si unitatea sa; individul izolat este o nonexistenta, este o constructie abstracta, scolastica.



  • Sociologia īn Anglia se dezvolta prin contributia lui H. Spencer (1820-1903)

considerat reprezentantul īntārziat al acestei etape dar prin el sociologia este cunoscuta īn aceasta tara mai cu seama prin utilizarea conceptiei organiciste, sustinānd: caracterul supra organic al societatii, utilizeaza analogia īntre organismul natural si cel social; identifica prin organismul natural organismul social; prin organicism da interpretare universalista si integratoare obiectului social, societatii si sociologiei; aduce īn fapt sociologia īn Anglia īn timp ce J. S. Mill subordoneaza stiintele sociale sociologiei.

·        Frederic Le Play (1806-1884), este asezat printre fondatori de catre G. Gurvitch pentru faptul ca deschide o noua dimensiune īn gāndirea sociologica, domeniul activitatii practice, al cercetarii de teren. Este considerat parintele sociologiei empirice, de teren; aplica metodele monografice īn cercetarea concreta; investigheaza situatia paturilor muncitoare; sustine ca mediul geografic, factorii demografici si organizarea muncii detin rolul de prin ordin īn existenta sociala.

           

1.1.3.Sociologia la sfārsitul secolului al XIX-lea si īnceputul secolului al XX-lea, se caracterizeaza printr-o bogata contributie a unor orientari si scoli sociologice cum ar fi:

Ų      scoala franceza se caracterizeaza prin doua orientari fundamentale 

Psihologismul -ca reactie la conceptia lui A.Comte privind psihologia si care a re ca reprezentat de seama pe G.Tarde (1843-1904), gānditor care aseaza la baza societatii si devenirii sale fenomene psihologice, respectiv, fenomenele imitatiei. El pleaca de la faptul ca individul uman poseda īn sine capacitatea generala de a imita si elaboreaza pe aceasta baza legile imitatiei: legea imitarii ideilor si a manifestarilor; legea imitarii superiorului de catre inferior; legea imitarii trecutului īn raport cu prezentul; legea imitarii de la unilateral la reciproc.

Sociologismul- care are reprezentant de seama pe Emile Durkheim (1857-1917), gānditor de mare suprafata īn epoca. Societatea īn conceptia lui, este o realitate sui generis, o entitate de sine statatoare si nu o suma a indivizilor umani. Este un sistem format din asocierea indivizilor umani si reprezinta o realitate sociala care are caracteristicile sale proprii, ca realitate distincta si cu un determinism specific. Categoria de baza utilizata de gānditorul francez este faptul social, privit ca dat ontologic si care reprezinta temelia edificarii sociologiei ca disciplina stiintifica; este obiectul exclusiv al sociologiei, caruia īi dedica un capitol īn lucrarea Regulile metodei sociologice (1974) Potrivit acestei lucrari este fapt social orice mod de a actiona, declarat sau nu, īn stare sa exercite asupra individului uman o constrāngere generala; este general, pe īntreg cuprinsul unei societati date, avānd o existenta proprie, īn sensul ca nu e nici de natura organica/biologica, nici individual - psihologica. Rolul faptului social este coercitia, constrāngerea pentru ca individul uman sa se conformeze conventiilor sociale promovate. Faptul social actioneaza precum aerul, pentru ca el si functia lui se resimt cānd te ridici īmpotriva lui, cānd se īncalca normele comportamentale existentiale; este supraindividual, este universal si obiectiv; este un lucru din care este construit edificiul socialului; se impune individului uman si exercita presiuni, constrāngeri asupra acestuia.

Societatea, dupa Durkheim, este o realitate existentiala creata prin asocierea individului, este constiinta colectiva ca rezultat al solidaritatii individului uman. Realitatea sociala este entitatea existentiala desprinsa din restul universului, a realitatii naturale, a carei esenta este constiinta colectiva, care este anterioara constiintei individuale, iar prin atributiile sale ea este Dumnezeu. Constiinta colectiva spune gānditorul romān D. Draghicescu este de fapt viata sociala īn totalitatea sa. Gānditorul francez sustine ca ordinea sociala are drept substrat reprezentarile colective, care nu sunt altceva decāt constiinta constiintelor, respectiv, o realitate supraorganica, preexistenta constiintei individuale, īncāt constiinta colectiva este esenta societatii.

Societatea, ca forma a solidaritatii umane parcurge urmatoarele stadii: comunitatea bazata pe unitatea de interese, credinte, opinii, sentimente, este data de solidaritatea mecanica care se bazeaza pe dreptul represiv, omogenitatea constiintelor individuale, a indivizilor umani care traiesc sentimente similare, adera la aceleasi valori, au vointe convergente, conformitate privind cunostintele individuale a caror suma duce la constituirea constiintei colective; diferentele sunt estompate; societatea corporatista, data de solidaritatea organica, ca produs al diviziunii sociale a muncii, specific societatilor evoluate; exprima diferentierile sociale ale indivizilor umani, iar consensul se asigura prin diviziunea muncii; īntregul creste odata cu cresterea partilor care compun comunitatea corporatista.

Primele observatii stiintifice din punct de vedere sociologic īn gāndirea franceza le gasim la E. Durkheim īn lucrarea "Sinuciderea" (1897). Concepe sinuciderea ca fiind un act voluntar individual motivat cel putin din perspectiva psihica si consta īn suprimarea intentionata a vietii ca urmare a unei pluralitati de determinari si care devine un fenomen social la nivelul societatii franceze. Īn viziunea lui sinuciderea este de patru tipuri: anomica- data de situatii anomice, de dezintegrarea sociala a omului; egoista - cauzata de interese de tip individualist, de existenta relatiilor reduse īn grup, de singuratate; altruista, - ca dorinta de a face bine altora, este eroism; fatalista - ca reactie la normele restrictive care blocheaza perspectiva.

Ų      scoala germana - din cadrul careia ne vom opri la doi gānditori, respectiv:

·        Ferdinand Tonnies (1855-1936), a carei gāndire se bazeaza pe contradictia, opozitia dintre comunitate - societate, apropiat oarecum gāndirii lui E. Durkheim si care apare ulterior gānditorului german. Pentru Tonnies, comunitatea este data de solidaritatea organica īn timp ce societatea este fundamentata pe solidaritatea mecanica, respectiv, pe gāndirea reflexiva, rationala, specifica societatii capitaliste.

·        Max Weber (1864- 1920),īsi fundamenteaza conceptia pe idealtip, pe tipul ideal - constructie conceptuala pentru a identifica si explica stiintific cauzele activitatii sociale; o forma de reconstruire a societatii, a realitatii obiective, prin concepte, prin interventii abstracte; este o constructie mentala care nu se bazeaza prin īnsumarea unor note specifice date, pentru ca este o abordare rationala si devine instrument al cercetarii stiintifice, asa cum este conceptul de capitalism sau de birocratie. Este un procedeu de reconstructie abstracta a realitatii empirice cu valoare de instrument al cunoasterii.

            Meritul gānditorului german consta īn elaborarea unor tipologii plecānd de la metoda comprehensiunii interpretative, care consta īn cunoasterea starilor interne a agentilor umani dispersati dar dependenti de sistem, de ansamblu; ea presupune īntelegerea directa intuitiva, bazata pe percepere si observatia directa a fenomenelor privita ca totalitate reala si concreta.

Ų      scoala engleza- ca si cea americana īsi aduc contributia prin gāndirea lui Benjamin Kidd care vede aparitia si dezvoltarea societatii prin conceptii evolutioniste, darviniste. Spre deosebire de aceasta scoala americana se remarca prin contributia lui C. H. Mead īn abordarea actiunii sociale, F.H. Giddings īn tratarea opiniei publice si a conceptiei privind sociologia generala, Pitirim Sorokin si T. Parsons īn tratarea sistemului social, a actiunii sociale, a mobilitatii, J. Moreno cu problematica sociometriei.

            Gāndirea marxista- introdusa īn rāndul fondatorilor de catre G. Gurvitch si se leaga de numele lui K. Marx(1818- 1883), Fr. Engels (1820-1895), ca si a lui A. Gramsci, V. I. Lenin, A. schaff, L. Althuser, R. Garoudy, etc. are a contributie īnsemnata īn explicarea continutului si esentei societatii: analizeaza societatea ca sistem si introduce conceptul de formatiune social - economica, ca expresie a societatii totale la un moment dat; face analiza īntr-o viziune integralista, sistematica, si structurala a societatii umane īn baza conceptiei sistem- subsistem -clase- grupuri umane; elaboreaza perspectiva devenirii societatii lansānd conceptia cu privire la societatea socialista; studiaza problemele conflictelor, īndeosebi prin revolutie, ca salt īn societate determinat de anumite cauze pe baza unor obiective concrete cu modalitati de īnfaptuire si cu efecte care constau īn instaurarea dictaturii proletariatului; observa rolul productiei materiale si influentele sale asupra productiei spirituale ca si a raporturilor de interdependenta dintre aceste doua dimensiuni ale societatii; se ocupa de problema puterii, prin prisma dictaturii proletariatului si autoconducerii.




Ų      scoala romāneasca- are o gāndire egala cu gāndirea universala iar īn domeniul fundamentarii sociologiei o contributie de seama au Ion Ionescu de la Brad īndeosebi prin dezvoltarea laturii aplicative a sociologiei si utilizarea īn cercetare a metodei demografice; C. D. Gherea īndeosebi prin analiza structurala facuta societatii si conceptia sa privind neoiobagia; stefan Stānca prin cercetarile privind starea de sanatate īn Principatele romāne. Deosebite sunt contributiile sistematice realizate de Dimitrie Gusti - creatorul scolii sociologice de la Bucuresti- mai cu seama īn ce priveste unitatea teoretico- aplicativa a sociologiei, sistemul stiintelor sociologice īn cadrul carora se detaseaza unitatea sociala, vointa, legea paralelismului, etc.; Petre Andrei- īn domeniul gāndirii sociologice generale, a sociologiei integraliste; Traian Herseni, H. H. Stahl, Miron Constantinesu formati la scoala gustiana si cu contributii deosebite īn organizarea si desfasurarea cercetarilor din perioada interbelica si continuarea acestora odata cu punerea sociologiei īn drepturile sale ca stiinta, īn perioada postbelica. scoala romāneasca este prezenta la toate etapele fundamentarii sociologiei ca stiinta iar contributiile sale au intrat īn rāndul valorilor universale.

           

1.2. Obiectul si metoda sociologiei

Ce este sociologia ? Sociologia provine din latinescul socius- social - si logos- īnteles ca teorie/stiinta care se impune ca structura stiintifica īn anii 30-40 ai secolului al XIX-lea, mai īntāi ca proiectii stiintifice, epistemice, privind societatea si individul uman īn situatii relationale si actionale, deci īn situatii de colectivitate, iar ca stiinta odata cu eforturile lui A. Comte pentru realizarea unui nou sistem de clasificare a stiintelor, care avea drept obiectiv investigatia societatii umane īn unitatea si structuralitatea sa. Īn  fundamentarea si dezvoltarea sa au facilitat conditiile sociale- economice, dezvoltarea nationala. Dezvoltarea industriala si a urbanismului care aduc īn plan social democratia si libertatile individului uman, īn sistemul politic al vremii -;conditiile epistemice, cognitive care permit delimitarea obiectului propriu de studiu; crearea capacitatii de abordare generala, universala, globala a realitatilor sociale ca si elaborarea structurilor teoretice si metodologiilor proprii de abordare.

·        Pornind de la aceste premise S. Simon lanseaza conceptul de fizica sociala ca stiinta a omului, chemata sa studieze societatea īn actiune, eforturile omului si colectivelor umane pentru dezvoltarea materiala si spirituala a societatii, eforturi care depasesc capacitatile individuale; fizica sociala, care de fapt este sociologia este stiinta comunitatilor, a societatilor īn unitatea si integralitatea lor.

·        A. Comte - sustine ca sociologia este cea mai complexa stiinta care studiaza realitatea sociala complexa, īn unitatea si structura sa pe baza metodei sociologice care urmareste ansamblul social; este stiinta oamenilor care traiesc sau au trait īn societate, este stiinta umanitatii īn existenta sa, a stiintei umane globale, integrale; este stiinta tuturor oamenilor integrati iar individul uman izolat este o nonexostenta pentru gānditorul francez; este stiinta care promoveaza iubirea ca principiu, ordinea  ca baza a existentei si progresul ca tel; este o stiinta universalista, integratoare care cerceteaza societatea umana ca tot, ca īntreg.

·        J. St. Mill- vede sociologia ca fiind stiinta obiectului social cel mai general si mai abstract sau simplu, stiinta caracterelor celor mai generale ale societatii.

·        H. Spencer- sociologia este stiinta institutiilor, controalelor sociale, a ordinii si structurilor sociale.

·        E. Durkheim -sociologia este stiinta faptului social, privit ca lucruri, a societatii īn unitatea si devenirea sa, este stiinta structurilor, actiunilor si miscarilor sociale.

·        Max Weber- sociologia este stiinta care īsi propune sa īnteleaga prin interpretarea semnificatiilor interne ale conduitelor sociale si sa ajunga la explicarea faptelor investigate; este stiinta comprehensiunii interpretative.

·        scoala romāneasca - īsi aduce aportul īn fundamentarea sociologiei ca stiinta prin contributia lui C. Dumitrescu Iasi care īn 1897 inaugureaza primul curs de sociologie generala la Universitatea din Bucuresti si C. Leordanescu la Universitatea din Iasi: N. Beldiceanu publica la Iasi Istoria sociologiei iar D. Draghicescu īsi sustine teza de doctorat cu o tema consacrata rolului individului uman īn determinismul social; Spiru Haret publica īn 1910 lucrarea Mecanica sociala, un veritabil studiu de sociologie; Fundateanu, publica īn 1912 lucrarea intitulata Sociologia, iar G. D. Scraba, īn 1914, publica tot o lucrare sub denumirea Sociologia.

            Se remarca contributia teoretica si practica a lui Dimitrie Gusti care inaugureaza īn 1910, la Iasi, primul curs sistematic de sociologie prin care arata ca sociologia este stiinta unitatii sociale, īn cadrul careia natiunea ocupa un loc central. Sociologia este stiinta natiunii. Dupa plecarea lui D. Gusti la Bucuresti, activitatea la Iasi este continuata de Petre Andrei care ocupa catedra de sociologie si etica. Sociologia īn viziunea lui Petre Andrei este stiinta comunitatilor umane, a fenomenelor sociale ca raporturi īntre indivizii umani care se obiectiveaza īn norme si institutii care reglementeaza existenta acestora

Asadar, sociologia este stiinta societatii, a faptelor, fenomenelor, proceselor sociale, privite īn unitatea si structuralitatea lor, īn devenirea si istoricitatea lor, este stiinta unitatii si structurilor sociale, a miscarilor si actiunilor sociale, pentru ca obiectul ei de studiu este societatea ca ansamblu al indivizilor umani aflati īn relatii si actiuni interdependente. Este stiinta socialului ca forma generala a existentei vietii sociale, stiinta societatii globale, a organizarii si dinamicii sale, a susbsistemelor din care aceasta se compune īn interdependenta cu alte sisteme din existenta natural universala. Este teoria generala a sistemului social si organizarii socialului, teoria societatii globale, a tipurilor de societate, a marilor organizari sociale globale. Este teoria particulara de studiu a realitatii īn forma sociologiilor de ramura privite ca unitati globale, ca teorii a diferitelor componente ale socialului īn calitatea lor de subsisteme: sociologia artei, educatiei, culturii, industriala, urbane, rurale, medicinii, familiei, economiei, politicii, a intelectualitatii, etc.

1.3. Statutul si functiile sociologiei

Sociologia s-a instituit si s-a dezvoltat ca stiinta autonoma, independenta cu obiect, legi, concepte( paradigme) si metode proprii. Īn aceasta calitate, deci ca stiinta autonoma, sociologia intra īn relatii cu celelalte sisteme de gāndire, cu alte stiinte- economia, psihologia, filosofia, antropologia, istoria, pedagogia, etc. contribuind la solutionarea marilor probleme ale existentei si devenirii omului si societatii sale īn unitatea si structuralitatea sa.

Ca forma a gāndirii sistematizate ce acopera societatea umana īn unitatea si structuralitatea sa, īn permanenta sa devenire, sociologia īndeplineste urmatoarele functii:

·        Functia expozitiva, descriptiva- de prezentare si descriere a obiectului de studiu: fapte, procese, fenomene sociale, asa cum acestea exista, īn natura si originalitatea lor; prin aceasta ea este un fel de sociografie- de prezentare expozitiva a realitatii obiective sociale;

·        Functia explicativa- asigura cunoasterea stiintifica a continutului faptelor investigate, a relatiilor de determinare cauzala a acestora, de interrelatii, de covarianta a diferitelor aspecte a obiectului studiat; ea asigura cercetarea, analiza si interpretarea continutului realitatii obiective ca si a integritatii sale.



·        Functia critica- functie prin care sociologia, ca stiinta, se raporteaza critic la faptele investigate, īn intentia atāt a diagnosticarii cāt si ameliorarii, terapiei, existentei sociale; societatea īsi urmeaza drumul sau īn baza legilor obiective specifice iar sociologia urmareste īncadrarea si respectarea legilor naturale ale individului uman si colectivitatilor umane oferind cadrul de examinare, de sintetizare si devenire a societatii si componentelor sale.

·        Functia aplicativa, empirica -de cercetarea concreta a realitatii obiective, a caror rezultate pot fi utilizate īn elaborarea politicilor sociale de catre factorii de conducere. Prin aceasta functie se urmareste aplicarea terapiilor sociale pe baza ipotezelor dezvoltarii stabilite cu privire la devenirea faptelor investigate.

·        Functia prognotica, sau de prognoza - exprima preocuparea sociologiei ca pe baza diagnozei, a cunoasterii faptelor, fenomenelor si proceselor cercetate, sensul devenirii lor, respectiv, sensul dezvoltarii.

            Asadar, sociologia s-a impus īn gāndirea si practica stiintifica, devenind un sistem de analiza umana a realitatilor individului si a societatii umane, īn unitatea si structuralitatea sa, a faptelor sociale privite ca lucruri obiective, ca realitati existentiale.

           

1.4. Sociologie - sociologii de ramura. Sociologia economica

            Sociologia, asa cum am vazut, este studiul stiintific, sistematic al vietii sociale, al actiunilor umane si al rezultatelor acestor interactiuni īn structuri determinate. Este studiul societatii globale, a societatii ca ansamblu, ca sistem, ca totalitate, societate, arata T. Parsons (1951) privita ca īntreg structurat, ca entitate organizata si interdependenta; ca sistem compus din subsisteme, īn determinarile lor institutionale, organizationale si grupale. Este stiinta care studiaza fenomenele sociale, faptele si procesele sociale, ca rezultat al actiunii agentilor umani- oamenii - determinati sa-si satisfaca unele nevoi individuale si sociale si sa īndeplineasca anumite functii sociale.

            Sociologia priveste societatea ca sistem formata dintr-o pluralitate de actori, sistem care este considerat fie reper īn actiune, fie ca entitate a interactiunilor umane, fie ca o colectivitate, ca o unitate īn raport cu telurile actorilor. Ea priveste agentii ca reali actori sociali constituiti din oameni si grupurile umane orientati cognitiv si evaluativ (catetic) īn toate actiunile lor; cognitiv pentru ca īsi defineste cadrele īn care actioneaza; evaluativ (catetic) pentru ca exprima aprecieri si selecteaza elemente actionale care sunt relevante pentru el.

            Sociologia s-a impus īn gāndire ca teorie generala a sistemului social, ca teorie a societatii globale, respectiv, ca macrosociologie dar ca si stiinta a faptelor si proceselor sociale avānd drept sarcina descifrarea fiecarui aspect īn parte.

·        Faptele sociale- sunt elemente, aspecte concrete din viata sociala constituind tesatura realitatii sociale date; apartin existentei sociale si au caracter obiectiv, fiind privite ca lucruri; E. Durkheim arata ca faptele sociale sunt existente exterioare ale constiintei, lucruri extrem de complexe si care au o functie coercitiva asupra individului uman.

·        Fenomenele sociale -reprezinta ansamblul faptelor sociale care se īmpletesc īntr-o curgere continua; sunt mereu īn miscare, grupāndu-se īn ansambluri complexe de fapte determinate: economice, politice, morale, etc. caracterizāndu-se prin: sunt complexe si dinamice; apartin lumii reale, lumii obiective; sunt rezultatul actiunilor umane, ale individului sau grupurilor umane.

·        Procesele sociale- sunt actiuni colective ale indivizilor umani orientate, directionate spre ceva, respectiv, spre producerea bunurilor materiale/nemateriale, rezultate din transformarea mediului natural potrivit intereselor subiectilor actionali; sunt actiuni ale oamenilor cu sens transformator si obtinerea unor rezultate scontate: transformari materiale cu efecte īn obtinerea de bunuri necesare existentei individuale si colective.

            Sociologiile de ramura -sunt sisteme de gāndire, teorii ale componentelor societatii globale, ale sistemului social global, īntelese ca subsisteme. S-au impus din necesitati de specializare a cercetarii si cunoasterii stiintifice a diferitelor dimensiuni/componente ale socialului, domenii de activitate si care surprind diversitatea obiectului social, studiat de acestea īn unitatea existentei sociale date; sunt rezultatul abordarii logice si īn forme concrete si particulare a subsistemelor societatii globale: economia, cultura, arta, politica, familia, munca, urban- rural, creatia, intelectualitatea, medicina, industria, etc. din care detasam sociologia economica.

            Sociologia economica - s-a impus ca modalitate de studiu sistematic pentru aprofundarea cunoasterii īntr-un domeniu vital, pentru asigurarea valentelor umaniste al activitatii economice, ca domeniu vital al existentei umane; pentru a surprinde economia īn multitudinea dimensiunilor sale, ca ansamblu al activitatilor si interdependentelor economice la nivel macro si micro sistem prin mecanisme proprii de functionalitate.

            Sociologia economica, sustine Neil Smelser (1963) este stiinta sociologica de ramura care īsi propune sa explice formarea, consolidarea si schimbul comportamentelor indivizilor umani institutionalizati organizational si influentele lor asupra productiei; dupa cum este chemata sa explice continutul activitatii economice si influenta ei asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor umane īn calitatea lor de agenti economici. Sociologia economica, potrivit lui J. A. Schumpeter (1955), are drept obiect de studiu comportamentul indivizilor umani īn situatii institutionale īn cadrul activitatilor de productie, respectiv, sa studieze comportamentul economic si rezultatele lor privite ca acte, ca activitati si produse economice; motivatiile comportamentale si efectele lor; cauzele, determinarile, comportamentelor economice; modalitatile de īnfaptuire a comportamentelor īmpreuna cu rezultatele obtinute, privite ca efecte. Dupa Ch. Bettelheim (1948), sociologia economica se construieste īn raport cu economia si doctrinele economice, cercetānd conditiile istorice si structurale īn care actioneaza legile economice pentru a da consistenta si eficacitate vietii economice; studiaza determinismele sociale pe combinari suple si evolutive, procurānd economiei suplete si eficacitate; asigura studiul īn timp si spatiu a evolutiei economice si permite efectuarea de aplicatii realiste privind actiunea legilor economice universale si explica functia efectiva a acestor legi īntr-o situatie concret data.

            Asadar, sociologia economica este o stiinta de granita, ramura a sociologiei generale, aflata la interdependenta economiei politice- sociologiei- psihosociologiei - chemata sa studieze īn mod global faptele, fenomenele, procesele economice, īn calitatea lor totala, oamenii si grupurile umane- ca agenti activi ai economiei- īn structura lor comportamentala, a conduitelor lor pentru instituirea activitatilor economice. Este teoria activitatilor si actiunilor economice. Primul aspect- activitatea economica- privit ca ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute cu scopul de a obtine ceva, un anume rezultat; presupune folosirea sistematica a capacitatii fizice si mentale pentru obtinerea unui efect; este o manifestare a esentei umane. Actul economic exprima cea mai simpla unitate structural functionala din cadrul operatiilor, actiunilor fizice si mentale orientate spre producerea a ceva, pentru obtinerea unui rezultat. Actiunea economica este privita ca o relatie materiala dintre agent si mediu pentru transformarea acestuia potrivit nevoilor subiectilor, agentilor economici. Sociologia economica studiaza asadar activitatile si actiunile economice īn structura faptelor, fenomenelor si proceselor socioeconomice, studiaza agentii economici, structurile sistemului si dinamica acestuia īn calitatea lor de componente a existentei socioeconomice dintr-o societate data, studiu īnfaptuit la nivelul totalitatii, deci a sistemului, sau la nivelul partilor componente considerate ca subsisteme.

            Īn ce ne priveste am optat, la fel ca majoritatea gānditorilor din acest domeniu pentru abordarea particularitatilor si complexitatii subsistemelor din cadrul sistemului economic: agentii, structurile organizationale si grupale, sistemul si dinamica socioeconomica urmarind urmatoarele dimensiuni: agentii - indivizii si grupurile umane ca reprezentānd primele realitati sociale si de care se leaga comportamentele economice; structurile actionale si relationale ale indivizilor si grupurilor umane ca realitati directe īn care agentii se manifesta īn structuri comportamentale.












Document Info


Accesari: 13565
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )