Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SOCIOLOGIA - sTIINŢA SOCIETĂŢII. CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA sTIINŢĂ

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Analiza comunicćrii din perspectiva sociologiei
CONTRIBUTIA DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT
VEZI CĂ ACEST ELEMENT NU ESTE NUMAI UNUL DE MENTALITATE, CI UNUL FUNCTIONAL, DE PROTECŢIE
Legea Reciprocitatii
Observatia sociologica
NORMELE DE MUNCA DEFINITIE, FORME DE EXPRIMARE
Abuzul de droguri

REFERAT



SOCIOLOGIE

StudentPOPESCU GEORGEALEXANDRU


SOCIOLOGIA - sTIINŢA SOCIETĂŢII. CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA sTIINŢĂ

Aristotel (383-322 ī.e.n.), gānditorul grec din Stagira, discipol al lui Platon si opozant al acestuia, conceptia sa sociala si-o bazeaza pe observatia sistematica, pe cercetarea masei de fapte, fenomene si procese, dezvoltānd o teorie despre societate si viata sociala īn concordanta cu legile care guverneaza societatea umana. Face referiri geniale la unele aspecte ale vietii sociale si ale omului, pe care īl defineste ca "fiinta sociala", respectiv "zoon politikon". Īn lucrari precum "Etica Nicomachica", "Politika", "Constitutia atenienilor" ( singura constitutie care s-a pastrat din cele 185 pe care gānditorul le-a studiat),Aristotel cauta "entelehiile" (en-īn, teles-scop, ehein-a avea) desemnānd īn fapt scopul launtric propriu fiecarui fapt, fenomen, proces, scopul īn fiecare lucru ca tendinta spre perfectiune. Realitatea sociala la Aristotel se prezinta sub patru aspecte: Philia- reprezinta sociabilitatea; Coinoma- exprima structura grupala a societatii; Politeia- are drept continut statul care este identificat cu societatea globala; Nomos- ca ansamblu al regulilor, normelor de conduita, obiceiurilor, practicilor, moravurilor, normelor de drept si morale, devenind o forma a controlului social.

Al doilea moment presociologic este constituit din īntemeietorii "fizicii sociale", respectiv: Thomas Hobbes (1588-1679), gā 10410d319k nditor englez care īn abordarea sociala concepe societatea si omul ca existente care se caracterizeaza prin anarhie, concurenta si individualism. Din aceasta cauza starea naturala a omului este anterioara statului si este prezentata prin judecati de tipul, "omul este lup pentru om", "razboiul tuturor īmpotriva tuturor". Statul este rezultatul contractului social realizat īntre oamenii societatii date pentru a elimina razboiul, pentru a instala pacea īn societate. Gānditorul englez este īmpotriva democratiei si militeaza pentru un stat despotic de regula optānd spre monarhie. De retinut este faptul ca Th. Hobbes īsi contureaza opiniile pe baza unor observatii directe si ample care stau la baza elaborarii teoriei sociale autoritare, a teoriei ordinii sociale, afirmānd natura irevocabila a contractului social si fundamentānd principiul puterii suverane nelimitate a cārmuitorului. Utilizeaza pentru prima oara conceptul de fizica sociala, preluat de la Saint Simon si Auguste Comte.

Spinoza, Baruch (Benedict), (1632-1677) adera la conceptia contractualista a lui Hobbes dar se detaseaza de aceasta militānd pentru o forma democratica de guvernare. Acesti doi gānditori- Hobbes si Spionoza, nu fac altceva decāt īnlocuiesc entelehiile lui Aristotel cu forte mecanice, fizice īn explicarea fenomenelor si faptelor sociale; au integrat fortele individuale īn fortele colective ca forma de explicare a societatii pe care o īnteleg ca fiind ansamblul indivizilor umani aflati īn relatii interdependente.

Un moment distinct al acestei etape este prezentat prin activitatea lui Montesquieu (1689-1755), gānditor iluminist francez considerat un principal precursor al sociologiei. El sustine ca statul este o institutie naturala, opus viziunilor providentialismului; forta motrice a dezvoltarii sociale o constituie legislatia; preconizeaza separatia puterilor īn stat; este adept al determinismului geografic prin care sustine ca legislatia si moravurile unui popor sunt determinate de factorii de clima, de conditiile geografice; a intuit legitatea proceselor sociale si caracterul lor obiectiv, legi pe care le vede ca fiind raporturi necesare ce decurg din natura lucrurilor.

Asadar, Montesquieu descopera īn cadrul legilor legislatorului- obiceiurile, moravurile, manierele etc .privite ca institutii ale natiunii- natura guvernului, ceea ce īl face sa fie ceea ce este; sa stabileasca legi care sunt privite ca raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor, si explica geneza guvernelor; sa demonstreze ca aceste legi depind de lucruri, de factori generali si speciali, de determinismul natural, geografic.

1.1.2. Fundamentarea sociologiei ca stiinta. Cunoasterea sociologica

Sociologia se fundamenteaza ca stiinta atunci cānd se contureaza de sine statator obiectul propriu de studiu iar īn plan cognitiv cānd apare posibilitatea abordarii integratoare asupra societatii, printr-un sistem de metode si tehnici proprii. De remarcat este īn acest proces ca reprezentantii sociologiei moderne- filosofi ai istoriei, filosofi sociali-printr-un efort cognitiv amplu si profund procedeaza la separarea sociologiei de filozofie. Dincolo de discutiile contradictorii care au aparut privind continutul acestui moment, gānditorul francez Georges Gurvitch (1894-1965) sustine ca fundamentarea sociologiei moderne trebuie sa īnceapa cu:

  • Saint Simon, precursor al lui Auguste Comte, reprezentant de seama al

socialismului utopic elaboreaza planuri de construirea unei societati mai bune si īn concordanta cu aceasta contureaza si planul unei stiinte noi pe care o numeste "Fiziologia sociala" care este identica cu sociologia ca stiinta si care trebuie sa studieze societatea īn actiune fiind o stiinta a libertatilor. Gānditorul francez abordeaza probleme de maxima importanta: raportul dintre productia materiala si productia spirituala; problema claselor sociale si luptei de clasa; regimul social, oricare ar fi el, este aplicarea unei conceptiifilosofice. Adept al gāndirii filosofice pozitive noua stiinta trebuie sa trateze riguros faptele sociale, dupa modelul stiintelor naturii dar īn maniere specifice. Sa utilizeze metodele stiintifice īn studierea faptelor economice, politice, sociale, materiale ca si a celor spirituale. El ajunge la concluzia ca faptele sociale dominante īn societate sunt cele economice si īndeosebi cele industriale. Faptele politice sunt tratate īn interdependenta cu factori economici si trebuie sa se manifeste prin reforme ca si prin actiuni legislative.

  • Auguste Comte (1798-1857), preia ideile stiintifice pozitive de la Saint Simon,

unde lucreaza ca secretar particular al acestuia; adept al fizicii sociale, a fiziologiei sociale, prezente la Hobbes si Simon, A. Comte vine cu o conceptie proprie, si elaboreaza, instituie termenul sociologie, pentru ca este nemultumit de celelalte stiinte pe care le considera ca sunt neacoperitoare. Īn volumul al IV-lea al "Cursului de filozofie pozitiva" (1839-1840), gānditorul francez introduce noul termen pentru noua stiinta, volumul fiind consacrat īn totalitate sociologiei. Ajunge la acest termen nemultumit de stiintele din vremea lui ca si de clasificarea stiintelor vremii facuta de Saint Simon; elaboreaza o clasificare proprie a stiintelor īn care include sociologia, stārnind o apriga disputa prin faptul ca sustinea ca noua stiinta, sociologia, este o stiinta generala, simpla, exacta alaturi de matematica, fizica, chimie, biologie, astronomie; introduce sociologia īn locul psihologiei a carei problematica este preluata atāt de biologie cāt si de sociologie; sociologia este o stiinta autonoma si se afla īn raporturi firesti cu alte stiinte.

Noua stiinta instituita, sociologia, are ca obiect de studiu umanitatea: toti oamenii care traiesc sau au disparut , īntreaga societate umana īn existenta sa. Concepe societatea pe doua niveluri iar sociologia īn doua ramuri: statica sociala - care studiaza conditiile constante ale existentei societatii, echilibrul social si ordinea sociala; dinamica sociala, chemata sa studieze legile dezvoltarii sociale, ale progresului social. Regretabil este la A.Comte ca nu pune cele doua niveluri ale existentei sociale īn relatii de interdependenta. Noua stiinta se fundamenteaza pe lozinca: iubirea ca principiu, ordinea ca baza si progresul ca tel. De asemenea gānditorul francez formuleaza legea lor trei stadii ale dezvoltarii istorice, progresive a gāndirii umane: stadiul teologic, fictiv, fabulos, legendar; stadiul metafizic, abstract, filosofant; stadiul stiintific, pozitiv, matur, de depasire a iluziilor religiei si ale filosofiei speculative. Asadar, pentru A. Comte sociologia este o stiinta universalista, integratoare, priveste societatea īn īntregul si unitatea sa; individul izolat este o nonexistenta, este o constructie abstracta, scolastica.



  • Sociologia īn Anglia se dezvolta prin contributia lui H. Spencer (1820-1903)

considerat reprezentantul īntārziat al acestei etape dar prin el sociologia este cunoscuta īn aceasta tara mai cu seama prin utilizarea conceptiei organiciste, sustinānd: caracterul supra organic al societatii, utilizeaza analogia īntre organismul natural si cel social; identifica prin organismul natural organismul social; prin organicism da interpretare universalista si integratoare obiectului social, societatii si sociologiei; aduce īn fapt sociologia īn Anglia īn timp ce J. S. Mill subordoneaza stiintele sociale sociologiei.

Ce este sociologia ? Sociologia provine din latinescul socius- social - si logos- īnteles ca teorie/stiinta care se impune ca structura stiintifica īn anii 30-40 ai secolului al XIX-lea, mai īntāi ca proiectii stiintifice, epistemice, privind societatea si individul uman īn situatii relationale si actionale, deci īn situatii de colectivitate, iar ca stiinta odata cu eforturile lui A. Comte pentru realizarea unui nou sistem de clasificare a stiintelor, care avea drept obiectiv investigatia societatii umane īn unitatea si structuralitatea sa. Īnfundamentarea si dezvoltarea sa au facilitat conditiile sociale- economice, dezvoltarea nationala. Dezvoltarea industriala si a urbanismului care aduc īn plan social democratia si libertatile individului uman, īn sistemul politic al vremii -;conditiile epistemice, cognitive care permit delimitarea obiectului propriu de studiu; crearea capacitatii de abordare generala, universala, globala a realitatilor sociale ca si elaborarea structurilor teoretice si metodologiilor proprii de abordare.

1.3. Statutul si functiile sociologiei

Sociologia s-a instituit si s-a dezvoltat ca stiinta autonoma, independenta cu obiect, legi, concepte( paradigme) si metode proprii. Īn aceasta calitate, deci ca stiinta autonoma, sociologia intra īn relatii cu celelalte sisteme de gāndire, cu alte stiinte- economia, psihologia, filosofia, antropologia, istoria, pedagogia, etc. contribuind la solutionarea marilor probleme ale existentei si devenirii omului si societatii sale īn unitatea si structuralitatea sa.

Ca forma a gāndirii sistematizate ce acopera societatea umana īn unitatea si structuralitatea sa, īn permanenta sa devenire, sociologia īndeplineste urmatoarele functii:

·        Functia expozitiva, descriptiva- de prezentare si descriere a obiectului de studiu: fapte, procese, fenomene sociale, asa cum acestea exista, īn natura si originalitatea lor; prin aceasta ea este un fel de sociografie- de prezentare expozitiva a realitatii obiective sociale;

·        Functia explicativa- asigura cunoasterea stiintifica a continutului faptelor investigate, a relatiilor de determinare cauzala a acestora, de interrelatii, de covarianta a diferitelor aspecte a obiectului studiat; ea asigura cercetarea, analiza si interpretarea continutului realitatii obiective ca si a integritatii sale.



·        Functia critica- functie prin care sociologia, ca stiinta, se raporteaza critic la faptele investigate, īn intentia atāt a diagnosticarii cāt si ameliorarii, terapiei, existentei sociale; societatea īsi urmeaza drumul sau īn baza legilor obiective specifice iar sociologia urmareste īncadrarea si respectarea legilor naturale ale individului uman si colectivitatilor umane oferind cadrul de examinare, de sintetizare si devenire a societatii si componentelor sale.

·        Functia aplicativa, empirica -de cercetarea concreta a realitatii obiective, a caror rezultate pot fi utilizate īn elaborarea politicilor sociale de catre factorii de conducere. Prin aceasta functie se urmareste aplicarea terapiilor sociale pe baza ipotezelor dezvoltarii stabilite cu privire la devenirea faptelor investigate.

·        Functia prognotica, sau de prognoza - exprima preocuparea sociologiei ca pe baza diagnozei, a cunoasterii faptelor, fenomenelor si proceselor cercetate, sensul devenirii lor, respectiv, sensul dezvoltarii.

Asadar, sociologia s-a impus īn gāndirea si practica stiintifica, devenind un sistem de analiza umana a realitatilor individului si a societatii umane, īn unitatea si structuralitatea sa, a faptelor sociale privite ca lucruri obiective, ca realitati existentiale.

1.4. Sociologie - sociologii de ramura. Sociologia economica

Sociologia, asa cum am vazut, este studiul stiintific, sistematic al vietii sociale, al actiunilor umane si al rezultatelor acestor interactiuni īn structuri determinate. Este studiul societatii globale, a societatii ca ansamblu, ca sistem, ca totalitate, societate, arata T. Parsons (1951) privita ca īntreg structurat, ca entitate organizata si interdependenta; ca sistem compus din subsisteme, īn determinarile lor institutionale, organizationale si grupale. Este stiinta care studiaza fenomenele sociale, faptele si procesele sociale, ca rezultat al actiunii agentilor umani- oamenii - determinati sa-si satisfaca unele nevoi individuale si sociale si sa īndeplineasca anumite functii sociale.

Sociologia priveste societatea ca sistem formata dintr-o pluralitate de actori, sistem care este considerat fie reper īn actiune, fie ca entitate a interactiunilor umane, fie ca o colectivitate, ca o unitate īn raport cu telurile actorilor. Ea priveste agentii ca reali actori sociali constituiti din oameni si grupurile umane orientati cognitiv si evaluativ (catetic) īn toate actiunile lor; cognitiv pentru ca īsi defineste cadrele īn care actioneaza; evaluativ (catetic) pentru ca exprima aprecieri si selecteaza elemente actionale care sunt relevante pentru el.

Sociologia s-a impus īn gāndire ca teorie generala a sistemului social, ca teorie a societatii globale, respectiv, ca macrosociologie dar ca si stiinta a faptelor si proceselor sociale avānd drept sarcina descifrarea fiecarui aspect īn parte.

·        Faptele sociale- sunt elemente, aspecte concrete din viata sociala constituind tesatura realitatii sociale date; apartin existentei sociale si au caracter obiectiv, fiind privite ca lucruri; E. Durkheim arata ca faptele sociale sunt existente exterioare ale constiintei, lucruri extrem de complexe si care au o functie coercitiva asupra individului uman.

·        Fenomenele sociale -reprezinta ansamblul faptelor sociale care se īmpletesc īntr-o curgere continua; sunt mereu īn miscare, grupāndu-se īn ansambluri complexe de fapte determinate: economice, politice, morale, etc. caracterizāndu-se prin: sunt complexe si dinamice; apartin lumii reale, lumii obiective; sunt rezultatul actiunilor umane, ale individului sau grupurilor umane.

·        Procesele sociale- sunt actiuni colective ale indivizilor umani orientate, directionate spre ceva, respectiv, spre producerea bunurilor materiale/nemateriale, rezultate din transformarea mediului natural potrivit intereselor subiectilor actionali; sunt actiuni ale oamenilor cu sens transformator si obtinerea unor rezultate scontate: transformari materiale cu efecte īn obtinerea de bunuri necesare existentei individuale si colective.

Sociologiile de ramura -sunt sisteme de gāndire, teorii ale componentelor societatii globale, ale sistemului social global, īntelese ca subsisteme. S-au impus din necesitati de specializare a cercetarii si cunoasterii stiintifice a diferitelor dimensiuni/componente ale socialului, domenii de activitate si care surprind diversitatea obiectului social, studiat de acestea īn unitatea existentei sociale date; sunt rezultatul abordarii logice si īn forme concrete si particulare a subsistemelor societatii globale: economia, cultura, arta, politica, familia, munca, urban- rural, creatia, intelectualitatea, medicina, industria, etc. din care detasam sociologia economica.

Sociologia economica - s-a impus ca modalitate de studiu sistematic pentru aprofundarea cunoasterii īntr-un domeniu vital, pentru asigurarea valentelor umaniste al activitatii economice, ca domeniu vital al existentei umane; pentru a surprinde economia īn multitudinea dimensiunilor sale, ca ansamblu al activitatilor si interdependentelor economice la nivel macro si micro sistem prin mecanisme proprii de functionalitate.

Sociologia economica, sustine Neil Smelser (1963) este stiinta sociologica de ramura care īsi propune sa explice formarea, consolidarea si schimbul comportamentelor indivizilor umani institutionalizati organizational si influentele lor asupra productiei; dupa cum este chemata sa explice continutul activitatii economice si influenta ei asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor umane īn calitatea lor de agenti economici. Sociologia economica, potrivit lui J. A. Schumpeter (1955), are drept obiect de studiu comportamentul indivizilor umani īn situatii institutionale īn cadrul activitatilor de productie, respectiv, sa studieze comportamentul economic si rezultatele lor privite ca acte, ca activitati si produse economice; motivatiile comportamentale si efectele lor; cauzele, determinarile, comportamentelor economice; modalitatile de īnfaptuire a comportamentelor īmpreuna cu rezultatele obtinute, privite ca efecte. Dupa Ch. Bettelheim (1948), sociologia economica se construieste īn raport cu economia si doctrinele economice, cercetānd conditiile istorice si structurale īn care actioneaza legile economice pentru a da consistenta si eficacitate vietii economice; studiaza determinismele sociale pe combinari suple si evolutive, procurānd economiei suplete si eficacitate; asigura studiul īn timp si spatiu a evolutiei economice si permite efectuarea de aplicatii realiste privind actiunea legilor economice universale si explica functia efectiva a acestor legi īntr-o situatie concret data.

Asadar, sociologia economica este o stiinta de granita, ramura a sociologiei generale, aflata la interdependenta economiei politice- sociologiei- psihosociologiei - chemata sa studieze īn mod global faptele, fenomenele, procesele economice, īn calitatea lor totala, oamenii si grupurile umane- ca agenti activi ai economiei- īn structura lor comportamentala, a conduitelor lor pentru instituirea activitatilor economice. Este teoria activitatilor si actiunilor economice. Primul aspect- activitatea economica- privit ca ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute cu scopul de a obtine ceva, un anume rezultat; presupune folosirea sistematica a capacitatii fizice si mentale pentru obtinerea unui efect; este o manifestare a esentei umane. Actul economic exprima cea mai simpla unitate structural functionala din cadrul operatiilor, actiunilor fizice si mentale orientate spre producerea a ceva, pentru obtinerea unui rezultat. Actiunea economica este privita ca o relatie materiala dintre agent si mediu pentru transformarea acestuia potrivit nevoilor subiectilor, agentilor economici. Sociologia economica studiaza asadar activitatile si actiunile economice īn structura faptelor, fenomenelor si proceselor socioeconomice, studiaza agentii economici, structurile sistemului si dinamica acestuia īn calitatea lor de componente a existentei socioeconomice dintr-o societate data, studiu īnfaptuit la nivelul totalitatii, deci a sistemului, sau la nivelul partilor componente considerate ca subsisteme.

Īn ce ne priveste am optat, la fel ca majoritatea gānditorilor din acest domeniu pentru abordarea particularitatilor si complexitatii subsistemelor din cadrul sistemului economic: agentii, structurile organizationale si grupale, sistemul si dinamica socioeconomica urmarind urmatoarele dimensiuni: agentii - indivizii si grupurile umane ca reprezentānd primele realitati sociale si de care se leaga comportamentele economice; structurile actionale si relationale ale indivizilor si grupurilor umane ca realitati directe īn care agentii se manifesta īn structuri comportamentale.













Document Info


Accesari: 13888
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )