Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SOCIOLOGIE RURALA - PERSPECTIVA COMUNITATILOR RURALE

sociologie












ALTE DOCUMENTE

Sugestii de norme privind organizarea grupului de lucru
PLANIFICARE FAMILIALA- ASPECTE GENERALE
Activitatile de productie si relatiile dintre membrii familiei
Antistress
Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice
CODUL ETIC AL FAMILIEI
CONTRACTUALISM SI SOCIOLOGISM. H. SPENCER SI E. DURKHEIM.
CUM ARATA LUMEA
Functiile comunitatii
CONSIDERATII GENERALE LEGATE DE FENOMENUL VIOLENTEI DOMESTICE

SOCIOLOGIE RURALA - PERSPECTIVA COMUNITATILOR RURALE

Dinamica ruralului - concept - cheie




-         mobilitate sociala

-         migratiile

-         navetismul

-         reconversia fortei de munca

-         gospodaria taraneasca

Mobilitatea sociala - proces social complex in care se recunosc

toate modificarile partiale sau totale ale pozitiilor oamenilor in societate.

Mobilitatea sociala - cunoaste modificari diferite datorita

aplicarii unor modele de crestere economica, diferentiate de la o sara la alta, devenind unul dintre indicatorii si facto 919e42j rii importanti ai progresului economic si social.

Conceptul de mobilitate sociala a fost definit in 1927 de catre

sociologul american P. Sorokin ca fiind ,,deplasarea indivizilor in spatiul social''. Spatiul social este determinat de cateva coordonate: statusul familial, pozitia sociala, nationalitatea, cetatenia, religia, grupul ocupational, partidul politic, statusul economic.

In sociologia contemporana, nu exista o acceptie unanima si

univoca a termenului de mobilitate sociala totusi se mentine un element invariant: mobilitatea sociala inseamna schimbare, deplasarea persoanelor intr-un spatiu social dat, in urma carora isi schimba pe componente sau in totalitate pozitia lor sociala.

Tipologia mobilitatii sociale - dupa urmatoarele criterii de

tipologiezare, apar si formele corespunzatoare de mobilitate sociala:

1)     dupa componentele pozitiei sociale care se modifica, modificarea poate fi geografica, profesionala, instructionala;

2)     dupa diferenta in ierarhia sociala dintre pozitia sociala insusita si cea anterioara, mobilitatea etse ascendenta, cand noua pozitie este superioara si este descendenta, cand se coboara in ierarhia sociala.

3)     dupa momentul generational sau biografia la care se raporteaza schimbarea, mobilitatea este intragenerationala, atunci cand noua pozitie sociala este raportata la pozitia anterioara si respectiva intergenerationala.

4)     dupa caracteristica de timp a procesului, mobilitatea sociala poate fi temporala, cand se realizeaza pe durate limitate, sau definitiva.

5)     dupa componenta agentului social, criteriu mai putin utilizat in analizele concrete, mobilitatea poate fi individuala sau de grup.

Sociologii disting urmatoarele tipuri de mobilitate:

1 - mobilitatea orizontala

2 - mobilitatea verticala

O forma specifica de manifestare a mobilitatii cu implicatii in

comunitatile rurale o reprezinta mobilitatea spatiala, geografica sau teritoriala.

Acestea se manifesta:

        sub forma unor migratii ale unei tari a populatiei din mediul rural spre cel urban, sau prin trecerea unei persoane dintr-o localitate urbana in alta, tot urbana, prin schimbarea locului de munca.

        Mobilitatea dintre localitatile in care sunt situate locurile de munca spre localitatile rezidentiale in cazul miscarilor pendulatorii sau navetismului.

Navetismul este o forma specifica de mobilitate teritoriala,

care se manifesta prin pendularea unor persoane intre localitatile de domiciliu si cele de munca.

Investigarea fenomenului migrational impune abordarea urmatoarelor probleme:




1 - raportul migratiilor cu celelalte fenomene si procese sociale.

2 - cauzele si factorii care determina migratia.

3 - consecintele socio - economice, culturale si psihologice ale migratiei, atat in zonele de plecare cat si in zonele de primire.

Avem cateva caracteristici asupra procesului de mobilitate sociala:

        Mobilitatea profesionala, precedata de mobilitatea pe linie instructiv-educativa, caracterizeaza intr-o masura prioritara populatia rurala, in special componenta sa principala, populatia activa.

        Intregul rural se caracterizeaza printr-o accentuata mobilitate profesionala si educationala la nivelul grupelor de varsta in general, mai tineri, si care isi desfasoara activitatea preponderenta in ramuri cu profil neagricol.

        Schimbarile survenite in structura sociala a comunitatilor rurale sunt determinate de cresterea tipurilor de familii mixte si nonagrare, de sporirea categoriilor sociale cu status ,,muncitoresc''.

        Schimburi petrecute in dimensiunea demografica si social-economica a familiilor din rural le apropie tot mai mult de coordonatele demografice ale familiei urbane.

        Existenta unor diferente intre mediul social rural si cel urban a unor decalaje intre veniturile populatiei rurale, in nivelul de cultura.

In societatea contemporana, ruralul cunoaste profunde transformari si mutatii prin care se manifesta ca o realitate complexa, uneori contradictorie, care nu-si pierde identitatea, nu dispare si nici nu este asimilat de urban. Comunitatle rurale nu dispar, ele au o dinamica proprie care permite patrunderea noului, stabilirea unor relatii de interdependenta cu urbanul. Are loc un proces de constituire a continuum-ului rural-urban, si in primul rand al unor zone suburbane si periurbane.

Au aparut o serie de concepte: "spatiu semiurban sau suburban, periurban, satele de vacanta, satele dormitor, care intaresc ideea existentei unei zone rurale modernizate sau pe cale de modernizare si dezvoltare.

Din datele cu privire la evolutia ponderii ruralului in ansamblul societatii si din tendintele actuale ale raporturilor dintre orase si sate se desprind doua concluzii:

a)     ruralul tinde spre stabilitate in jurul unei anumite marimi din spatiul social, nu mai mic de 15% si nu mai mare de 25% in tarile deja urbanizate, sau 40% in tarile "cu traditie rurala care isi pot conserva o asemenea pondere".

b)    "ofensiva" spontana a urbanului in conditiile tarilor dezvoltate continua pana la limita "maximei asimilari" a ruralului dupa care urmeaza o perioada de "reflux" (de descrestere urbana) si chiar de reconstructie rurala.

Satul poate oferi orasului modern, modele culturale viabile izvorate din normele anterioare, satesti, traditii arhitecturale si alte semne specifice nationale, care confera originalitate si o larga coloratura intregii societati.

Societatea rurala, in contextul regiunii, si-ar gasi caracteristicile rurale in alta data, (care au fost rasturnate de industrializare si exodul rural):

1.     omogenitate culturala, datorita participarii la civilizatia dominanta la societati globale si nu la particularitatile locale, traditionale;

2.     diversitate sociala datorita prezentei a numeroase activitati, de servicii si a unei populatii rezidentiale numeroase.

3.     coeziunea raporturilor sociale, care se vor organiza in jurul

activitatilor culturale, sportive, politice, religioase etc.;

4.     caracterul minoritar al activitatii agricole, ca fiind producatoare pentru piata, pentru intretinere artizanala;

5.     impletirea stransa a activitatilor agricole cu cele neagricole, aceeasi persoana indeplinind mai multe sarcini (muncitori-tarani);

6.     rolul insemnat al migratiilor sezoniere cu elemente de contact cu exteriorul.




Modernizarea satelor constituie solutia de echilibru a fluxurilor migratorii intre rural si urban si a rezolvarii unor probleme economice, demografice si sociale implicate de dezvoltarea rurala.

Persperctiva ruralului in tara noastra, in aceasta perioada in care societatea romaneasca a trecut la economia de piata, iar satele trebuie sa-si regaseasca formele proprietatii private asupra pamantului, inseamna redescoperirea elementelor "viabile" ale ruralului traditional care pot fi aduse in actualitate, fara a fi "rupte" de urban si lipsite de calitatile "modernizarii".

Investigatiile sociologiei actuale pot valorifica experienta Scolii sociologice de la Bucuresti, in preluarea traditiei, a valorificarii culturale, inclusiv a "experientei de munca", de productie materiala, in procesul dezvoltarii satului.

Satul actual se transforma, se restructureaza, renaste, "isi schimba fata" dar ramane sat. Taranul roman este sensibil la nou si disponibil pentru orice proces, in orice domeniu al vietii, ramanand insa prudent fata de aceste schimbari care ating sentimentele, valorile, normele care si-au dovedit trainicia in cultura si civilizatia rurala.

Modelul de perspectiva al satului romanesc nu poate "copia", repeta, "imprumuta" practica sau experienta din alte parti. Satul nostru a dezvoltat o civilizatie proprie, originala, anterioara istoric si independenta fata de "civilizatia urbana" sau de alte comunitati satesti din alte zone. Viitorul

satului romanesc vine din trecutul sau, satul actual fiind o creatie a trecutului, care oglindeste in structura lui, pe langa creatiile actuale, parti insemnate, semnificative din istoria proprie.

Cerecetarile sociologice de teren din perioada anilor 1980-1990, vin sa confirme ipoteza teoretica enuntata- satele accepta valorile urbane, le integreaza modelelor rurale, dar in aceeasi masura sunt refuzate de acele elemnete care perturba traditia- fiind semnificative in acest sens comportamentul ruralilor fata de acele proiecte de sistematizare a habitatului sau proiecte de locuinte satesti care nu tineau seama de specificul local si semnificau un alt mediu de viata, de schimbare nu numai al habitatului, ci si a activitatilor specifice.

Devenirea ruralului depinde de:

        rolul si locul ocupat de gospodaria individuala ca forma dominanta in structura de proprietate din agricultura;

        gasirea unor forme functionale asociative de proprietari si gospodarii;

        natura activitatilor abro-zootehnice specifice diverselor zone ale tarii;

        revitalizarea unor activitati rurale "traditionale";

        dezvoltarea unor zone turistice si agroturistice prin valorificarea unor factori economici, geografici, culturali;

        revitalizarea traditiilor satesti si a unor ocupatii sau indeletniciri specifice: mestesugurile, cioplitul in lemn, tesaturi, produse artizanale;

        schimbarea mentalitatilor, mai ales ale tinerilor, fata de rural, de ocupatiile agricole, de "statutul de taran" etc.;

        gasirea celor mai adecvate mecanisme de difuzare a noutatilor tehnice, economice, manageriale in agricultura si in comunitatile rurale;

        modernizarea ruralului pe linia unei complementaritati functionale cu urbanul;

Numai cercetarie interdisciplinare de teren vor putea oferi raspunsuri (solutii) practice la problemele ruralului. Viitorul rulalului este intr-un raport de interdependenta cu viitorul urbanului si a societatii in ansamblu.

Mai mult ca oricand, sociologia rurala va trebui sa acopere problematica legata de ruralul economiei de piata, sa ofere solutii practice viabile.












Document Info


Accesari: 4050
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )