Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Terminologia: intercultural sau interetnic

sociologie












ALTE DOCUMENTE

LA SERVICIU
DIFERITE GESTURI
Am fost victima unei agresiuni fizice (am fost batut/a) si am fost lovit(a).
Curriculum vitae Europass
Adolescentul de azi
Factori psihologici care pot stingheri femeia in procesul copulatiei
FAZE (in opinia altora)
Obiectul , scopul si sarcinile psihopedagogiei sociale.
Manual de supravietuire 2
MESAJE DE DRAGOSTE

Terminologia: intercultural sau interetnic?

O prima dificultate apare īn legatura cu terminologia utilizata īn cercetarile romānesti si internationale, avānd īn vedere numeroasele discutii academice ce au avut loc īn ultimii ani īn domeniul etnicitatii, al statului-natiune si al relatiilor "inter-etnice". Punerea la īndoiala sau critica continutului termenilor « etnici » si raspāndirea conceptului de etnicitate, īn timp ce notiunea de natiune sau de stat-natiune se vede « deconstruita » īn contextul contemporan, al tarilor europene sau nu, ne obliga la cāteva precizari. Trebuie sa 16316n132q definim cel putin termenii pe care īi utilizam īn calitate de coordonatori ai acestui proiect, fara ca aceste precizari sa afecteze utilizarea ce le este data de cercetatorii ce publica īn continuare, nici cea a cercetarii romānesti īn domeniu, sau, īn fine, utilizarea acordata acestor termeni de clasa politica sau de legislatia din Romānia.




Data fiind practica curenta īn tarile Europei de Est, si īn mod deosebit īn Romānia, de a distinge īntre cetatenie si nationalitati, la nivelul national si local[1], ni s-a parut util sa atragem atentia cititorilor nu doar asupra conotatiilor esentialiste ce ar putea fi asociate recurgerii la termenul de etnie, aplicat unor grupuri lingvistice si culturale distincte īntr-un stat-natiune īn secolul XXI. Pentru evitarea oricarei confuzii si pentru a ramāne īntr-o perspectiva antropologica, preferam sa recurgem la termenii de cultura si la relatii interculturale decāt la relatii interetnice atunci cānd descriem relatiile īntre diferitele grupuri de populatie, cetateni ai Romāniei, chiar daca si cultura, ca entitate data, a fost si ea contestata de catre anti-esentialisti.[2]

Minoritati etnice, nationale sau multiculturalism?

Totusi, aceasta prima distinctie īntre etnie si cultura nu ne permite sa evitam o a doua distinctie, stabilita de legislatia si de politica din Romānia, si anume: distinctia īntre o majoritate, niciodata numita ca atare, romānii, si ceilalti cetateni numiti minoritati. Cele doua criterii se conjuga deci pentru a da termenul de minoritate etnica, cu nimic mai satisfacator, deoarece el este de doua ori exclusiv. Problema aferenta acestei terminologii, politic corecte īn sensul primar al termenului, adica conforme uzantelor politice actuale, este legata de faptul ca ea subliniaza de la īnceput un raport de forta īntre cei mai numerosi si cei mai putin numerosi, trecānd sub tacere statutul istoric si diversitatea minoritatilor īn cauza. Data fiind istoria constituirii Romāniei ca stat national, aceste apelative risca astfel sa creeze mai multa confuzie si frustrari decāt sa le rezolve. Daca tinem cont, īntre altele, de notiunea de minoritate, asa cum este ea cel mai frecvent utilizata īn Europa occidentala, īn contextul imigratiei, opunānd noii veniti cetatenilor mai vechi, ceea ce nu este deloc cazul Romāniei, sau utilizarea sa īn America de Nord si īn Australia, cuvāntul īsi pierde sensul. Kymlicka (1995) a evidentiat confuzia provocata deseori de termenul « multicultural » si propune distingerea a doua forme de pluralism īn cadrul statului-natiune. Am avea astfel de-a face cu state multinationale, adica state ce gazduiesc minoritati istorice, pe care le numeste « nationale », si cu state poli-etnice, adica cele ce contin comunitati de imigranti mai recente ce nu au participat la constructia natiunii. El semnaleaza īntre altele ca cele doua caracteristici pot foarte bine coexista īn cadrul aceleiasi natiuni. O solutie ar fi deci adoptarea acestei terminologii ce distinge minoritati etnice si minoritati nationale si, īn cazul Romāniei, retinerea celor din urma. Nici aceasta solutie nu este īnsa mai satisfacatoare, datorita conotatiei termenului de minoritate care, dupa cum am spus, induce din start un raport de putere īntre grupurile īn cauza. Ar trebui deci sa recurgem mai degraba la termenul « multicultural » ce are avantajul, din punct de vedere semantic cel putin, de a ramāne neutru ? Se īntāmpla īnsa ca īn dezbaterea asupra prezentei si coexistentei mai multor culturi īn cadrul politic al natiunii, termenul « multicultural » sa fie asociat cu ceea ce a devenit « multiculturalismul [3]». Acesta din urma face de acum referinta la reflectii politice precise, carora nu li se poate ignora contextul socio-istoric particular. Este vorba īn principal de multiculturalismul nord-american asa cum este el practicat, revendicat si discutat īn Statele Unite, īn Canada si īn Australia de aproximativ treizeci de ani, īn opozitie cu vechiul si traditionalul mono-culturalism bine cunoscut sub numele de « melting-pot ». Or istoria si traditia politica nord-americana ne interzic aplicarea unui astfel de « model » multiculturalist īn Europa central-orientala fara a i se fi demonstrat īn prealabil pertinenta. Am mentionat īntre altele ca multiculturalismul (Kymlicka: 1995), īmpinge spre confuzie si ca, īn cazul Statelor Unite, el tinde sa se intereseze doar de « poli-etnic » si sa uite « multinationalul », adica populatiile autohtone colonizate. Aceasta constituie un argument īn plus pentru respingerea termenului.



Ar ramāne termenul « pluri-cultural » ce semnaleaza diferenta fara a o cuantifica. Totusi, exceptānd descrierile statistice ale populatiilor, acest termen nu permite abordarea relatiilor īntre comunitati. Iata de ce i-am preferat termenul de « intercultural » ce lasa sa se īnteleaga, nu doar prezenta mai multor culturi sau « natiuni » īn cadrul unui stat, ci si o anumita relatie īntre entitatile culturale distincte. Cum unul dintre scopurile demersului nostru este tocmai aprofundarea si sistematizarea cercetarilor īm domeniul relatiilor īntre comunitatile culturale din Romānia, ni se pare legitim sa recurgem la termenul de « intercultural » ceea ce ne permite simultan evitarea importarii prea rapide - desi comode - a unor modele inadecvate, legate atāt de analiza, cāt si de practici.

Se cuvine subliniat aici ca, dezbaterea asupra terminologiei nu a avut loc īn maniera formala īntre partenerii proiectului si ca nu am dorit impunerea unei terminologii celor ce au contribuit la cercetarile cuprinse īn acest volum. Este interesant īn final de observat, īn anchetele ce fac referire directa la aceste diferite « minoritati »[4], cum sunt percepute mai exact apartenentele la natiune si la « minoritate ». Este evident ca aceasta reflectie va trebui facuta īn faza a doua a proiectului si ca ea va putea reprezenta un cāstig pentru cercetare.

Obiectivele si derularea proiectului

Pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus, era necesar mai īntāi sa procedam la stabilirea unei retele institutionale, umane si informatice, pe baza careia sa putem crea legaturile necesare culegerii datelor. In vederea schitarii  « stadiului actual » al cercetarii interculturale īn Romānia, a fost necesar, ca o prima etapa a proiectului, sa identificam lucrarile si sursele existente. Din aceasta prima etapa au rezultat, nu doar scrieri de literatura stiintifica specializata, ci si o literatura « gri », ca si nume de cercetatori si institutii īnca de mobilizat. Pe aceasta baza, cele doua institutii partenere ale Universitatii din Fribourg, Institutul Intercultural din Timisoara si Centrul de Cercetare a Relatiilor Interetnice din Cluj, au putut invita cercetatorii si institutiile lor sa participe la Conferinta de la Timisoara din octombrie 2001, īn vederea colectarii materialelor existente, dar si cu intentia de a le discuta si de a identifica « nevoi » sau lacune īn acest domeniu. In etapa a doua va fi posibila stabilirea unui program mai precis pentru cercetarile viitoare, ca si constituirea unei retele de institusii si cercetatori interesati sa colaboreze īntre ei īn viitor si sa conduca īmpreuna noi cercetari.

Ni s-a parut interesant sa deschidem, īnca din aceasta prima etapa, colaborarea cu persoane si echipe de cercetare din regiunea sud-est europeana, acest lucru fiind posibil datorita retelei construita cu rabdare de Institutul de Etnologie din Fribourg, īn special īn Bulgaria dar si īn Macedonia si Albania. Astfel, CSS (Centro Studi Sociale) din Roma, ce publica regulat īn revista sa « Ethnobarometer » studii despre migratiile īn Europa de sud-est, ni s-a alaturat la Timisoara, adaugānd o componenta importanta acestui prin « tour de table » intercultural, cea a comparatiei.

Daca ne amintim ca īn urma cu mai putin de zece ani era de neconceput realizarea unei anchete sociologice independente īn Romānia si īn īntreaga regiune, vom avea masura drumului deja parcurs. Efectului de surpriza lasat de caderea zidului Berlinului i-a succedat rapid ideea unei tranzitii spre economia de piata, aceasta captānd ansamblul sperantelor si politicilor si aducānd mai tārziu numeroase deziluzii ! Tranzitia īn domeniul stiintelor sociale s-a facut īnsa īntr-o maniera mai difuza si sub impulsul institutiilor europene si nord-americane. Acestea au tendinta, ca si īntreprinderile, sa ofere propriile experiente ca modele īn domeniul politic, cel social sau chiar īn cultura, mergānd pāna la impunerea subiectelor de cercetare. Exista pentru parteneri un real pericol de simplificare abuziva, legata atāt de perceptia straina a problemelor stiintifice si sociale prioritare īn Romānia sau de perceptia romāneasca a « modelelor » propuse sau impuse. Sa luam doar exemplul notiunii de « tranzitie spre economia de piata », impusa de economistii occidentali dupa caderea zidului Berlinului si conotatiile pe care aceasta le poate avea pentru persoane ce au cunoscut mai multe decenii de « tranzitie spre comunism »! Problemele precise si urgente ale viitoarei participari a Romāniei la NATO si Uniunea Europeana ne permit sa apreciem aceste ambiguitati. Īn acest context, prezenta si participarea Presedintelui Adunarii Parlamentare a OSCE, dl. A. Severin, la conferinta noastra a reprezentat pentru noi, nu doar o onoare, ci a constituit o pretioasa contributie la dezbaterile noastre, pe care le-a largit. Proiectul nostru de parteneriat instititional academic bilateral dobāndeste astfel o dimensiune politica europeana.




Interculturalitate: aspecte, cercetari, perspective. Stadiul actual

Aceasta prima publicatie ne ofera o imagine asupra complexitatii subiectului. Daca īl vom considera īn contextul sau mondial si īn raport cu īntālnirea culturilor sau a ceea ce unii numesc « metisaj cultural ». Īntr-adevar, problematica interculturala din Romānia este īn acelasi timp specifica dar participa si la contextul intercultural regional si european. La aceasta se adauga particularitatile istorice ale constituirii natiunii romāne ce ofera un cadru precis temei noastre, cel al relatiilor dintre populatiile reunite din 1918 sub drapelul romānesc. Totusi, nu poate fi ignorata preistoria interculturalitatii din Romānia īn ceea ce priveste Transilvania si Banatul. Cum sa tinem cont de aceasta istorie fara a cadea īn capcanele « continuitatii istorice » a natiunii sau, pur si simplu, ale ignorarii acestei preistorii? Fara a reface aici istoria acestei preistorii interculturale, trebuie totusi amintita apartenenta mai lunga sau mai scurta a acestor doua provincii la imperiile austriac si otoman, atasarea lor la coroana maghiara si compozitia lor constant pluri-culturala īnca din Evul Mediu, atāt datorita migratiilor interne si regionale, cāt si imigratiilor de tip colonial, īn ceea ce priveste populatiile germanice. Eterogenitatea acestor populatii nu poate fi totusi considerata ca unica si uniforma din Evul Mediu pāna īn prezent. De asemenea, nu poate fi atribuita exclusiv geniului local gestiunea non violenta a relatiilor īntre populatii īn prezent, stiind ca Banatul a facut parte dintr-un Imperiu ce practica (si impunea) o politica de coexistenta multinationala (Vielvoelkerstaat). Īntr-un alt domeniu, cel al relatiilor (conflictuale) inter-confesionale īntre ortodocsi si greco-catolici, contextul istoric anterior fata de 1948 si de 1918 ofera o perspectiva clarificatoare asupra dezbaterii, mai ales daca se ia īn considerare Ostpolitik pluriseculara a Vaticanului si politica religioasa a lui Stalin.

Altfel spus: cāstigul acestei prime etape a proiectului este acela al unei colectii. Colectie incompleta de texte ce adopta perspective inevitabil partiale, dar deseori complementare. Fie sociolog, politolog sau istoric, fiecare abordeaza chestiunea interculturala din perspective si cu tehnici diverse care, combinate, pun īn lumina preocuparile majore ale momentului prin intermediul practicilor interculturale din Romānia.

Īntr-un prim capitol cu doua voci, Adrian Severin si Gabriel Andreescu ne prezinta problematica interculturala la nivel macrosocial si politic. Primul se refera la cadrul european, cel al viitorului pentru Romānia. Acestui text vizionar i se adauga o contributie ce īsi propune īnaite de toate definirea unor spatii proprii comunitatilor culturale si indivizilor ce le compun, ca si a limitelor lor la nivel national. Le raspund īn maniera critica textele lui Christian Giordano et Calin Rus, primul pornind de la acumularile antropologiei sociale, iar al doilea bazāndu-se pe rezultate din psihologia sociala. Astfel este definit cadrul interogatiilor noastre.

Capitolul al doilea ne introduce īn inima problematicii interculturale romānesti din perspectiva istoriei stiintelor sociale din Romānia (Poledna), a sondajelor de opinie (Kivu), a studiilor asupra egalitatii sexelor (A. Magyari), a relatiilor inter-religioase (Lazu), a identitatii rome (Tarnovski) si a monitorizarii presei (Popescu). Poledna ne arata cum paradigma nationala utilizata īn stiintele sociale pentru studierea comunitatilor culturale evolueaza de la perioada ce precede comunismul la perioada Ceausescu. Kivu interogheaza cele trei comunitati, romāna, maghiara si roma, asupra valorilor identitare reciproce, īn timp ce E. Magyari arata, cu ajutorul unor anchete, cum ordinea sociala intervine īn maniera transversala īn procesul de diferentiere etnica si de gen, ca si īn relatiile interetnice. Lazu abordeaza problematica inter-religioasa ortodocsi/uniati, prin intermediul controversei asupra proprietatii bisericilor, reglata īn mod pasnic, si, conchide el, exemplar, īn Banat. Tarnovski situeaza constructia identitara a romilor īn cadrul mai vast al istoriei si statutului lor īn Romānia, aratānd cum mass-media contribuie de asemenea la aceasta « constructie de imagine ». Popescu ilustreaza īn fine, pe baza unor monitorizari ale presei romānesti, o problematica de mare actualitate : cea a migratiei internationale a romilor din Romānia.

Cele doua capitole referitoare la Transilvania si la Banat ne permit sa ne apropiem mai mult de realitatea terenului. Horvath analizeaza cazul legitimitatii unei universitati īn Transilvania īn care predarea sa se faca īn limba unei minoritati (cea maghiara), ca aplicare a principiilor europene de protectie a minoritatilor. N. Magyary discuta, la rāndul lui, pornind de la notiunea de recunoastere a diversitatii, principiul unei « ordini etnice » ce ar rezolva problema raportului de putere īntre majoritate si minoritate īn beneficiul comunitatilor legate printr-un pact social īn orasul Cluj. El introduce īn studiu problema dublei loialitati si a stimei de sine, perspective clasice īn domeniul interculturalitatii si care permit comparatia cu alte contexte.



Poledna introduce o serie de date statistice comparate privind populatiile din Transilvania īntre 1850 si 1992. Analiza sa ne face sa īntelegem impactul miscarilor de populatie asupra relatiilor interculturale, īndeosebi a emigrarii masive a populatiilor germanice.

Īn cazul Banatului, Buzarnescu si Pribac amintesc istoria interculturala antica si practica unui multilingvism favorabil educatiei interculturale si convietuirii pasnice. Ar fi deci un caz exemplar de ceea ce ei numesc "interculturalitate interactiva".

Bodo analizeaza la nivelul Banatului istoric (ce include o parte din Voivodina iugoslava si din Bacska maghiara), compozitia identitatii locale si importanta sa īn raport cu identitatile regionala si nationala. In fine, Vultur introduce o noua dimensiune a cercetarii interculturale romānesti : cea care face apel la istoria orala si se situeaza prin aceasta īn proximitatea antropologiei culturale. Povestirile vietii diverselor persoane originare din Banat ofera un context cultural bogat, ce valorifica atāt imaginarul cāt si « faptele sociale ».

Co-editorii acestui volum au redactat cāteva concluzii īn vederea definirii unui cadru epistemologic comun ce ar putea ghida viitoare cercetari. Aici figureaza deja vāteva axe posibile ce vor putea fi dezvoltate prin aceste cercetari. Coordonatorii subliniaza de asemenea necesitatea mobilizarii īn continuare a resurselor existente la nivel national īn Romānia.

Ţinem sa multumim aici colegilor romāni, coordonatori ai proiectului si co-editori ai acestui volum, pentru contributia lor la identificarea interlocutorilor īn domeniul cercetarii interculturale, la colectarea datelor si la organizarea Conferintei de la Timisoara si la redactarea prezentului volum. Nu toti participantii la Conferinta de la Timisoara au putut figura printre autori si regretam acest lucru. Aceasta explica probabil anumite lacune. Suntem convinsi ca aceasta prima etapa, de punere īn lumina a cercetarilor existente, ne va permite identificarea rapida a unor noi cercetari de realizat. Astfel, vom putea poate degaja modele specifice de gestiune a interculturalitatii vizānd sustinerea unei cetatenii pentru care diversitatea culturala, departe de a reprezenta un obstacol īn calea partciparii civice a fiecaruia, īi va garanta, dimpotriva, accesul echitabil la dezbaterile locale, nationale si europene.



[1] A se vedea pe acest subiect articolul lui C. Giordano din acest volum ce precizeaza de asemenea contextul ideologic al prefixelor  atasate termenului de cultura. A se vedea de asemenea :  « Affiliation, Exclusion and the national State : « Ethnic Discourses » and Minorities in East Central Europe », C. Giordano, 1997, in Rethinking  nationalism & Ethnicity

[2] Nagel in Martiniello

[3] A se vedea pe acest subiect Ch. Taylor, Multiculturalisme, Paris 1994

[4] a se vedea mai ales ancheta lui Horvath












Document Info


Accesari: 1073
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )