Statutul filosofiei politice ca disciplina
Orice dictionar face o īmpartire riguroasa īntre filosofia politica clasica, de care ne vom ocupa noi, si filosofia politica contemporana: problemele si orientarile lor difera. Pentru antici, filosofia politica era filosofie pur si simplu: cuprindea logica se īnrudea cu m 16516c25q etafizica si cu cosmologia. Dupa Aristotel si īn Evul Mediu, filosofia politica se īnrudeste cu etica si devine o ramura a filosofiei morale. Ea este preocupata de īntrebari fundamentale privind dreptatea, guvernamāntul, puterea, statutul legilor sau tipul de societate dezirabila (pentru ca dreapta, ordonata si sustinuta de lege).
Imediat dupa al doilea razboi mondial, o serie de mari filosofi au īnceput sa atraga atentia asupra neajunsurilor si pericolelor filosofiei politice clasice. Karl Popper si Hannah Arendt, de exemplu, au explorat originile filosofice ale totalitarismelor si au denuntat, primul, caracterul utopic al filosofiei politice clasice, a doua, caracterul apolitic al filosofiei politice, fapt care-i permite sa fie folosita la fel de periculos de toate taberele .
Īn urma cu 30 de ani, de pilda, se vorbea despre moartea filosofiei politice, despre inutilitatea ei si neceistatea īnlocuirii reflectiei filosofice cu teoria politica. Aceste critici aproape ca nu mai exista dupa ce, īn anii 70, o serie de autori ca Leo Strauss, Charles Taylor dar mai ales John Rawls au reluat fillosofia politica dintr-o perspectiva practica.
Rawls, īn lucrarea lui fundamentala O teorie a dreptatii, a redefinit scopurile filosofiei politice ca filosofie practica (īn sens kantian). Prin aceasta, filosofia politica se disociaza de logica, ontologie sau istoria filosofiei si se asociaza cu institutiile politice, economia, politicile sociale. Filosoful devine legislator si analist politic.
Pentru Charles Taylor, Alisdair MacIntyre sau William Connoly, filosofia politica este o cercetare contemplativa destinata īntelegerii umane a lumii moderne īn general. Nu este o ramura a filosofiei morale, ci o disciplina autonoma.
Problemele filosofiei politice
Probleme conceptuale
Dialogurile lui Platon sunt, vom vedea, axate pe īntrebari fundamentale de tipul "Ce e virtutea?"(acea abilitate umana indispensabila bunului cetatean īn democratia ateniana) sau "Ce e dreptatea?". Aristotel va adresa īntrebarea fundamentala "Ce e statul?" (sau care sunt fundamentele guvernarii politice, ale oricarei guvernari). Aceste concepte au un rol dublu: pe de-o parte, sunt concepte filosofice si ca atare sunt supuse analizei conceptuale, pe de alta, reprezinta caramizi ale constructiei oricarei teorii politice. Exista o serie de astfel de concepte fundamentale examinate de filosofi, de la putere la libertate sau egalitate. De fapt, majoritatea conceptelor pe care se construieste teoria politica sau simpla reflectie critica asupra societatii īn care traim sunt probleme filosofice sau concepte care trebuie definite si investigate.
Cuvinte cheie: societate, lege, ordine (sociala), violenta, putere, autoritate, suveranitate, reprezentare, proprietate, drepturi, bunastare, interes public, responsabilitate etc. etc.
Probleme normative
Problemele normative privesc principiile care stau la baza constructiei politice si modul īn care se fundamenteaza, se construieste sau se justifica tipul de societate politica dezirabila (sau calitatile care ar putea-o face mai dezirabila pe cea prezenta). Iata numai cāteva īntrebari esentiale.
Ce principii trebuie adoptate pentru a avea o societate dreapta?
Care sunt principiile pe care se īntemeiaza dreptatea sociala?
Care este scopul si rolul legilor īn asigurarea stabilitatii?
Care sunt drepturile grupurilor sau indivizilor īn afara celor stabilite de legi?
Etc.etc.
|
FILOSOFIA POLITICĂ |
sTIINŢELE POLITICE |
|
Filosofia politica se īntreaba care este justificarea pentru anumite practici, institutii, legi si constitutii politice (existente sau posibile) Justificarea se poate face din mai multe perspective diferite: metafizica, etica, utilitarista |
stiintele politice īsi propun sa dea o descriere a modului īn care functioneaza practicile, institutiile, legile si constitutiile politice |
|
Filosofia politica exploreaza tipurile de organizare politica posibile Filosofia politica a fost adesea si un exercitiu de imaginatie - utopiile |
stiintele politice urmaresc īntelegerea organizarii politice actuale |
Marile īntrbari ale filosofiei politice
A. Problema libertatii
B. Problema dreptatii sociale
Probleme empirice
Aici filosofia politica se adreseaza problemelor crearii sau īmbunatatirii institutiilor care implementeaza principiile teoretice īn practica. Este o zona de interesectie īntre filosofia politica si teoria politica. Iata niste exemple de īntrebari:
Care sunt institutiile potrivite pentru implementarea principiilor dreptatii distributive?
Cum se poate regla mecanismul politic astfel īncāt sa controleze /sa oblige liderii politici sa serveasca interesul public?
|
