Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ABORDAREA SISTEMICA A PSIHICULUI

Psihiatrie












ALTE DOCUMENTE

PERSONALITATEA sI DROGURILE
FACTORI FUNDAMENTALI AI DEZVOLTĂRII PSIHICE
Nivelele Neurologice. Īntelegerea sistemului cibernetic uman
Alcoolismul - Influenta alcoolului asupra sistemului nervos
COMPORTAMENTUL CIVILIZAT IN VIATA DE ZI CU ZI !
Etalon - Test Eysenck
PSIHOZELE, NEVROZELE
intelepciunea cazuta
Abordare mistica a proceselor psihice

                                             ABORDAREA SISTEMICA A PSIHICULUI



1. Coordonate sistemice ale psihicului

      1.1. Conceptul de "sistem"

      1.2. Psihicul ca sistem: caracteristicile sistemului psihic uman

2. Particularitatile abordarii sistemice a psihicului

2.1. Cerintele abordarii sistemice a psihicului

2.2. Principiile si valentele abordarii sistemice a psihicului

1. COORDONATELE  SISTEMICE  ALE  PSIHICULUI

      Abordarea sistemica a psihicului presupune conceperea lui ca un sistem care dispune de toate atributele sistemelor, in general.

      Prima problema care se ridica este deci aceea daca psihicul poate fi considerat un sistem.

      Si daca da, care sunt caracteristicile sistemului psihic uman?

     1. 1. Conceptul de "sistem"

      Sistemul consta in multimea de elemente componente, in ansamblul relatiilor dintre aceste elemente structurate multinivelar si ierarhic si in constituirea unei integralitati specifice, ireductibile la componentele sau chiar la relatiile individuale dintre ele.

      Sistemul este ireductibil la componentele sale, in masura in care se constituie ca o totalitate de elemente interdependente.

      Sistemul cuprinde :

 - trei categorii de marimi (de intrare, de stare, de iesire), cu topologia lor distincta: raportul dintre marimile de intrare, unele asimilabile, altele neasimilabile sau chiar perturbatoare, dau coeficientul de complexitate al sistemului; marimile de stare sunt cele din interactiunea carora se creeaza o configuratie diferentiala sau difuza; marimile de iesire sunt constituite din produsele sistemului, din rezultatele aparute ca urmare a functionalitatii lui concrete;

 - relatiile dintre cele trei categorii de marimi: acestea pot fi interstructurale (intre structuri) sau intrastructurale (intre elementele structurilor). Cea mai importanta relatie dintr-un sistem este conexiunea inversa sau feed-back-ul, acesta constand in actiunea marimilor de iesire asupra celor de intrare fie pentru a le indeparta, fie pentru a le readuce la starea initiala;

 - activitatile sau comportamentele (substantiale, energetice, informationale): modul in care sistemul interactioneaza cu mediul sau efectele acestei interactiuni atat asupra sistemului, cat si asupra mediului;

 - organizarea, data de ansamblul proprietatilor comportamentelor sistemului;

 - structura, ca aspectul organizarii constant in timp, baza comportamentului relativ permanent al sistemului;

 - subsisteme, constituite din structuri si activitati mai simple, dispunand, la randul lor, de aceleasi comportamente si particularitati enumerate pana acum;

 - stari distincte rezultate din valorile constitutive si calitative specifice caracteristicilor sistemului la un moment dat; din acest punct de vedere, considerand parametrii de stare ai sistemului la un moment dat obtinem un profil de stare generalizat sau partial, iar din parametrii de transformare se determina profilurile fizice constatative (care inregistreaza transformarile pe masura ce se produc) sau predictiv-deductive (care anticipeaza transformarile);

 - finalitati proprii,  referitoare la utilizarea adecvata a influentelor din mediul extern in vederea realizarii scopurilor, la mentinerea unei stari de echilibru sau la trecerea la forme mai bune de organizare.

       Din cele de mai sus se poate deduce ca orice sistem contine, in principal, trei subansambluri: substantial (care vizeaza numarul si natura elementelor constitutive), structural (se refera la multimea si tipul relatiilor de interactiune dintre elementele componente) si functional (are in vedere actiunile realizate de sistem ca raspuns la solicitarile mediului). Am putea spune ca primul subansamblu reprezinta anatomia sistemului, cel de-am doilea fiziologia lui, iar ultimul, mecanismul de coechilibrare dinamica a sistemului cu intreg mediul ambiant.

1.2. Psihicul ca sistem: caracteristicile sistemului psihic uman

      Dupa prezentarea notelor definitorii ale conceptului general de "sistem", este evident ca psihicul detine si satisface toate aceste atribute, deci poate fi considerat un sistem.

      Dintre multiplele definitii ale sistemului psihic uman (SPU), ne vom opri asupra a doua din acestea.

    "Sistemul psihic reprezinta in sine un ansamblu autoreglabil de stari si procese structurate pe baza principiilor semnalizarii, reflectarii si simbolizarii si echilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spatio-temporala, generalizare" (Golu si Dica).

    "Sistemul psihic uman este un sistem energetic - informational de o complexitate suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii" (Paul Popescu - Neveanu).

     Cele doua definitii cuprind principalele caracteristici ale sistemului psihic uman.

     O contributie esentiala la impunerea conceptului de SPU in psihologia romaneasca a avut-o Paul Popescu - Neveanu, pe care il vom urma in schitarea caracteristicilor SPU.

     1. Caracterul informational-energetic

     Primul aspect apare din insasi natura informationala a psihicului, dar si din faptul ca omul , traind intr-un univers informational, trebuie sa-si formeze si sa-si perfectioneze mecanismele de receptionare a informatiilor, de stocare, de prelucrare si interpretare a lor, de combinare si recombinare sau pe cele de valorificare a lor. Dat fiind ca este importanta nu doar informatia, ci si modul de operare cu ea, ar fi mai important sa vorbim de caracterul informational - operational al SPU.

     Caracterul energizant reiese din faptul ca avem de-a face cu un sistem viu, in care campurile bioenergetice reprezinta zone de generare a insasi modelelor informationale.

     In functionarea generala a SPU o mare importanta o au starile locale si tranzitorii, dar si cele generalizate si permanente, de incarcare tensional - emotionala, de distribuire si consumare a acestei incarcaturi energetice, de focalizarea ei pe anumite stari subiective, sau starile de dezactivare sau de detensionare. Cum modul de utilizare a cantitatii de energie duce la stabilirea in grade diferite a sistemului psihic, mai adecvat ar fi sa precizam natura stimulator - energizatoare a acestuia.

     In sfarsit, daca tinem cont de faptul ca SPU dispune de stari si procese de diferite grade de organizare si structurare ce le diferentiaza calitativ intre ele, consideram ca aspectele de ordin axiologic ale sistemului trec pe primul plan.

     Sintetizand, spunem ca SPU este informational - operational, stimulator - energizant si axiologic

     2. Caracteristica fundamentala a SPU este caracterul sau interactiv, interactionist.

     Caracterul interactionist al sistemului este demonstrat de faptul ca nivelul de dezvoltare a unei parti depinde de nivelul dezvoltarii altei parti. Astfel, atata timp cat nu se dezvolta gandirea, nu putem vorbi de existenta observatiei, care este o perceptie cu scop, organizata si planificata mintal, sau de existenta memorarii logice, bazata pe intelegere. De asemenea, insuficienta organizare si dezvoltare a vointei nu permite aparitia conduitelor voluntare sau a formelor voluntare ale diferitelor procese si functii psihice (memorare voluntara, atentie voluntara, imaginatie voluntara etc.)



     Interactivismul componentelor sistemului se evidentiaza nu doar in procesul organizarii calitative a acestora, ci si in cel al destructurarii lor. Perturbarea unei componente antreneaza dupa sine alterarea alteia sau a intregului sistem. Agnoziile (perturbari ale proceselor de cunoastere), amneziile (perturbari de memorie), abuliile (alterarea vointei) etc. se repercuteaza asupra integritatii personalitatii.

     Relatiile compensatorii dintre diferitele elemente componente ale sistemului evidentiaza si mai pregnant caracterul interactiv al acestuia, prin preluarea functiilor componentelor lipsa sau insuficient dezvoltate de catre alte componente, mai dezvoltate.

     Asadar, interactiunea elementelor componente ale sistemului, continuitatea si discontinuitatea lor, coexistenta sau coactiunea, dar si rivalitatea lor reprezinta adevaratul motor al SPU.

      Prin aceasta vrem sa subliniem nu numai complementaritatea diferitelor tipuri de interactiuni in sistem, ci si faptul, mai important, ca tocmai datorita acestei complementaritati intre cooperare si rivalitate se creeaza in sistem tensiunea dinamizatoare absolut necesara bunei lui functionalitati.

      

      3. SPU este ambilateral orientat

      Interactiunea SPU nu se realizeaza exclusiv la nivelul propriilor componente, ci si intre sistemul, luat ca intreg si mediul exterior lui.

      Informatiile asimilate atat din exterior, cat si din sine sunt coordonate de sistem in virtutea unui principiu al echilibrarii care ii asigura normalitatea. Ruperea sistemului de lume si centrarea excesiva pe sine, "prabusirea in sine" ar duce la aparitia unor grave fenomene de dezadaptare, ca autismul, onirismul; la fel de periculoasa este si desprinderea de sine, de propria fiinta ca principal punct de sprijin in investigarea lumii, care ar face realitatea sa para iluzorie, fluctuanta, lipsita de consistenta si de utilitate.

      

       4. SPU este evolutiv

      Caracterul evolutiv al sistemului se exprima prin trecerea acestuia de la stari de condensare si maxima concentratie (in produsele obtinute la un moment dat) la stari de expansiune, de cautare a unor noi cai si mijloace, care sa conduca la obtinerea altor produse.

      De asemenea, caracterul evolutiv al SPU presupune succesiunea fazelor de organizare si de dezorganizare, fiecare dintre ele putand fi premisa sau impulsul celeilalte. Astfel, functionarea si interactiunea proceselor de crestere, maturizare, dezvoltare, invatare, integrare, acomodare etc. duc la consolidarea unor structuri psihocomportamentale din ce in ce mai evolutive.

     SPU insa nu dispune doar de capacitatea de a-si elabora o serie de mecanisme functionale proprii sub influenta si dirijarea factorilor si solicitarilor externe, ci si de aceea de a si le transforma in mecanisme mijlocitoare ale propriilor lor demersuri. Ele sunt introduse in circuitul functional al psihicului, contribuind la evolutia acestuia. De exemplu, de indata ce copilul isi formeaza gandirea formala, gandirea logica si abstracta, pe baza de judecati si rationamente, toate celelalte mecanisme si functii sunt "ridicate" la noi niveluri, calitativ superioare celor anterioare.

      5. SPU are o ierarhizare functionala si valorica

     Cele trei niveluri functionale ale psihicului sunt constientul, subconstientul si inconstientul. Fiecare dintre aceste niveluri este, la randul sau, ierarhizat.

     De exemplu, in constiinta sunt prezente urmatoarele niveluri functionale: 1) nivelul de maxima acuitate si claritate (starea de veghe); 2) nivelul acuitatii moderate si minime (starea de asteptare); 3) nivelul acuitatii umbrite, intunecare, slabite (starea de boala, de febra); 4) nivelul acuitatii abolite (starea de coma). Trecerea de la un nivel la altul asigura dinamica normala a sistemului, iar fixarea unuia dintre ele echivaleaza cu perturbarea sa.

     De asemenea, constiinta dispune de o infrastructura (formata din senzatii, perceptie, memorie, vorbire), dar si de o suprastructura (in care intra atentia, reflexia, personalitatea). Destructurarea acestor niveluri are loc gradat.

     De pilda, cea mai simpla forma de destructurare a infrastructurii constiintei o reprezinta somnul si visele, alta forma, mai complexa fiind reprezentata de structurile crepusculare si oniroide (trairi, halucinatii in care se ingusteaza deschiderea spre lumina exterioara, largindu-se, in schimb, cea catre lumea interioara, privata); in sfarsit, forma cea mai complexa de destructurare a infrastructurii constiintei este depersonalizarea (tulburarea senzatiilor, perceptiilor).

      Acelasi lucru este valabil si pentru destructurarea suprastructurii constiintei. In ordine ierarhica, destructurarile acestui nivel sunt urmatoarele: caracteropatiile (individului ii lipseste libertatea de a dispune de sine, el este incorsetat in comportament de o serie de fixatii, stereotopii); eul nevrotic (caracterizat prin lipsa de unitate, individul fiind concomitent el si un altul); eul alienat (opozitia dintre eu si lume, ruperea eului de lume); eul demential (ce presupune tulburarea structurii intelectuale a eului).

     

       6. SPU este antientropic si antiredundant

     Pe masura constituirii lui, SPU favorizeaza procesele de organizare si diminueaza efectele influentelor perturbatoare. Sunt eliminate informatiile de prisos, care si-au pierdut utilitatea sau care dezorganizeaza sistemul, si sunt retinute, in schimb, informatiile care faciliteaza buna sa functionare.

     Mecanismele de selectie, abstractizare, uitare, transfer joaca astfel de roluri.

     Desigur, SPU nu exclude total momentele de dezorganizare, de desinergizare, care pot fi constructive si innoitoare, pot creea conditiile favorabile reinceperii unui nou proces. Acest fapt este extrem de evident in procesul creatiei, in cel al rezolvarii problemelor sau in cel al invatarii (se stie ca uneori o noua invatare prsupune mai intai o dezinvatare si abia apoi o reinvatare).

     Principalele dispozitive antialeatorii ale omului sunt ratiunea si vointa, prin intermediul lor omul sustragandu-se intamplarii, contingentei.

 

       7. SPU are un caracter adaptiv, indeplinind functia de reglare si autoreglare

      Desi el se formeaza ca urmare a influentelor exterioare socio-culturale ce se exercita de-a lungul ontogenezei asupra sa, SPU are specificul si forta sa proprie, individul participa la propria sa formare.

      Selectia insusirilor ce sunt reflectate in perceptie se realizeaza, de pilda, nu numai in functie de "taria" fizica a acestora, ci si de dorintele, aspiratiile, scopurile subiectului. Uneori aceste "forte interne" sunt atat de puternice, incat apar perceptii deformate (iluzii).

      In afara de functia de autoreglare, SPU are si functia de autoorganizare, adica de a-si elabora noi forme de organizare, noi modele sau functii interne.

      Autoorganizarea nu se identifica cu autoreglajul, care este posibil si la sistemele inapte de autoorganizare. Ilustrative in acest sens sunt autoorganizarea motivationala, cea afectiva, cea constienta - ca specific umane. Autoimpunerea, autorealizarea, autoafirmarea, autodescoperirea, autoeducatia, autodepasirea sunt comportamente specifice prin care se exprima functia autoorganizatoare a psihicului.

       

      Datorita tuturor acestor caracteristici, psihicul este considerat un sistem hipercomplex, un fel de rezumat condensat al intregii dezvoltari biologice si socio - culturale a omului, sistem ce dispune de nu numar mare de elemente active, puternic saturate de legaturi interne si externe.

2.  PARTICULARITATILE  ABORDARII SISTEMICE  A   PSIHICULUI

                            2.1. Cerintele abordarii sistemice a psihicului

      Abordarea sistemica a psihicului presupune realizarea a trei demersuri:

1. Stabilirea elementelor componente ale sistemului;

2. Delimitarea relatiilor dintre aceste componente;

3. Delimitarea sistemului respectiv de "restul" sistemelor, adica de mediul inconjurator.

      Vom incerca, in continuare, decelarea elementelor componente ale sistemului psihic uman, a relatiilor intre ele si mai ales a identitatii proprii acestuia.

          a) Clasificarea traditionala a fenomenelor psihice




      Psihologia traditionala imparte fenomenele psihice in procese, activitati si insusiri psihice.

      Procesele psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfasurare discursiva, plurifazica, specializate sub raportul continutului informational, al formei ideal - subiective de realizare, ca si al structurilor si mecanismelor operationale.

      Activitatile psihice reprezinta modalitati esentiale prin intermediul carora individul uman se raporteaza la realitatea inconjuratoare, fiind constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, miscari orientate in directia realizarii unui scop ca urmare a sustinerii lor de o puternica motivatie.

      Insusirile psihice sunt sintetizari si generalizari ale diferitelor particularitati dominante apartinand proceselor sau activitatilor psihice, formatiuni psihice calitativ noi care redau structuri globale, stabile ale personalitatii, configuratii psihice mult mai stabile decat procesele psihice.

        Deoarece o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor, activitatilor sau insusirilor psihice, ele sunt incadrate in categoria conditiilor facilitatoare sau perturbatoare ale celor dinainte.

                                                                                                senzatii

                                                                        senzoriale         perceptii

                                                                                                            reprezentari

                                                cognitive

                                                                                                gandire

                                                                        logice                memorie

                        procese                                                              imaginatie

                        psihice             

                                                afective (emotii, sentimente, pasiuni)                              

                                   

                                                volitive (vointa)

                                   

                                               

                                                    jocul

Psihologia         activitati            invatarea       

                           psihice           munca

studiaza                                       creatia

          

fenomenele                                                         

                                                                           Conditii care stimuleaza si faciliteaza procesele,

psihice                                                                activitatile si insusirile psihice:

                                                                           motivatia,deprinderile,atentia                                                                      


                                                temperament

                        insusiri              aptitudini

                        psihice              inteligenta

                                                creativitate

           

       Intre toate aceste fenomene psihice exista o stransa interactiune si interdependenta care evidentiaza, pe de o parte, unitatea vietii psihice, iar pe de alta parte, eficienta ei, deoarece numai intr-o astfel de unitate (din care nu lipseste si relativa continuitate) psihicul isi poate realiza functiile lui adaptative.

     Astfel, procesele psihice apar ca elemente componente in structura activitatii psihice si se regasesc transfigurate in insusirile psihice.

     Activitatea psihica reprezinta cadrul si sursa aparitiei, formarii si dezvoltarii atat a proceselor, cat si a insusirilor psihice. Acestea din urma, o data constituite, devin conditii interne ce contribuie la realizarea unor noi structuri, superioare, ale activitatii psihice.

        b) Clasificarea actuala a fenomenelor psihice



        In conformitate cu punctul de vedere potrivit caruia obiectul psihologiei il constituie activitatea omului concret, psihologia actuala inlocuieste procesele si insusirile psihice cu mecanismele psihice.

     Aceasta deoarece procesele psihice sunt prea dinamice si fluctuante, iar insusirile psihice sunt statice.

     Totodata, atat procesele, cat si insusirile spihice sunt de regula interpretate in expresia lor finala ca produse, si nu ca forte ce pun in miscare si, prin calitatea lor, pot facilita sau impiedica desfasurarea activitatii psihice. Ori, in decursul activitatii sale, omul trebuie sa receptioneze, sa stocheze si sa prelucreze informatia, si pentru aceste finalitati el are nevoie de forte psihice adecvate si specializate: senzorial - perceptive, mnezice sau rational - logice.

     De asemenea, omul trebuie sa-si sustina energetic activitatea, sa o regleze in functie de imprejurari, sa-si integreze intr-un tot unitar actiunile, starile, subordonandu-le unor scopuri determinate.

     Iata de ce recurgerea la mecanismele stimulator - energizante, la cele de reglaj psihic, in fine, la cele integratoare este eficienta la clasificarea ectuala a fenomenelor psihice.

        Mecanismele psihice pot fi impartite in urmatoarele categorii:

 1. mecanisme informational - operationale;

 2. mecanisme stimulator - energizante ale activitatii;

 3. mecanisme de reglaj psihic;

 4. mecanisme integratoare ale tuturor celorlalte in structurile complexe ale personalitatii.

                                                            - de prelucrare primara a informatiilor

                                                                        - senzatii

                                                                        - perceptii

                        informational -                            - reprezentari

                        operationale                   - de prelucrare secundara a informatiilor

                                                                        - gandire

                                                                        - memorie

                                                                        - imaginatie

                       

                       

                         

                          stimulator -     (motivatia)

 Mecanisme      energizante       (afectivitatea)

   psihice          

                                                - comunicarea

                        reglatoare          - limbajul

                                                - atentia

                                                - vointa

                         

                          integratoare     (personalitatea)

          Desi clasificarea propusa de noi o reia pe cea traditionala, ea deplaseaza accentul pe latura instrumentala, dinamica, vie a psihicului, pe motorul ei si mai ales pe latura sporirii eficientei activitatii prin perfectinarea propriilor ei mecanisme.

           

                  2.2.  Principiile si valentele abordarii sistemice a psihicului

       Principiile cele mai importante ale abordarii sistemice a psihicului sunt:

- principiul globalitatii ( fiecare componenta trebuie sa fie raportata la intreg si la fiecare dintre celelalte componente);

- principiul contextualitatii ( ia in considerare contextul concret - situational, existential si functional in care are loc derularea comportamentelor);

- principiul cauzalitatii ( descoperirea cauzelor conduitelor si comportamentelor);

- principiul ameliorarii ( masurile ameliorative in planul activitatii);

- principiul valorii (analiza sa se faca in termenii apreciativi, chiar in termeni de eficienta);

     

       Practicarea analizei sistemice in psihologie duce la cercetarea mult mai riguroasa si profunda a psihicului uman, la relevarea interrelatiilor elementelor lui componente pentru a surprinde modul optim de actiune a acestora, in sfarsit, la descopeririea unor modalitati de crestere a calitatii si eficientei intregului sistem.

    Abordarea sistemica a psihicului uman are pentru psihologie si o mare valoare metodologica, exprimata si in sporirea posibilitatilor descriptive si explicativ - interpretative ale acesteia.

    Principiul interactionist sistemic aplicat vietii psihice permite elaborarea unui model psihocomportamental de ansamblu al vietii psihice, mult mai aproape de adevar.

    Apoi, centrarea pe sublinierea interactiunii obligatorii a diferitelor procese si functii psihice asigura mai buna intelegere a naturii si specificului fiecaruia dintre procesele aflate in interactiune. De pilda, raportarea imaginatiei la gandire permite mai buna descifrare a imaginatiei, care, desi prin produsele sale imagistice se opune aparent gandirii, are incorporate in fiecare dintre acestea schema, scheletul logic.

    In sfarsit, abordarea sistemica a psihicului uman a deschis calea intelegerii mult mai clare si mai nuantate a raporturilor dintre psihicul subiectiv si comportamental exteriorizat, care sunt nu numai interdependente, ci si reciproc convertibile. Aceste comportamente sunt preluate si asimilate prin invatare, transformate in acte subiective, in timp ce acestea din urma se exteriorizeaza si se manifesta in comportament sub forma reactiilor.













Document Info


Accesari: 5625
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )