ANOREXIA SI BULIMIA
Introducere
Toată lumea mănîncă. Mîncăm pentru că avem nevoie de hrană si pentru că ne place. Cu toate acestea, asa cum se întîmplă cu comportamentul uman, există mari diferenTe între oameni. Unii mănîncă mult, alTii mănîncă mai puTin, unii se îngrasă usor, alTii nu se îngrasă. Unii oameni ating unele extreme încît ajung să-si facă rău mîncînd fie prea mult, fie prea puTin. Rezultatul conctă în distrugerea sănătăTii. Desi este mai usor să vorbesti despre condiTii diferite, unii pacienTi suferă adeseori de ambele simptome, atît de anorexie nervoasă cît si de bulimie nervoasă. Într-adevăr, se întîmplă de cele mai multe ori ca după cîteva luni sau ani care au trecut de la o anorexie să se ajungă la bulimie.
Femeile suferă de astfel de boli de 10 ori mai mult decît bărbaTii, de aceea ne vom referi mai mult de ele. Desi adeseori considerată o problemă a adulTilor, aceste deranjamente încep cel mai adesea în an 19119r1711t ii adolescenTei, pe cînd viitorul bolnav stă acasă.
Simptome
Frica de îngrăsare
Subalimentare
Pierdere excesivă a greutăTii
ExerciTii puternice
Oprirea menstruaTiei
Anorexia începe în mod obisnuit de pe la vîrsta de 15 ani si afectează o fată din 150. Mai rar pot fi afectate fetiTe, în copilărie, sau persoane mai în vîrstă de 30-40 ani. Această boală este des întîlnită la fetele aparTinînd unor familii mai înstărite. Adeseori unii dintre membrii familiei au fost si ei afectaTi la rîndul lor de această boală. Aproape întotdeauna anorexia începe cu o dietă zilnică care face parte din viaTa adolescentină. Aproape o treime din cei care suferă de anorexie au fost supraponderali înainte de a începe cura de slăbire. Spre deosebire de cura de slăbire normală care este oprită atunci cînd se atinge greutatea dorită, în cazul anorexiei cura de slăbire si pierderea în greutate va continua cu mult sub limita normală pentru vîrsta si înălTimea pacientului. În general persoanele cu anorexie acumulează un număr foarte mic de calorii deghizate sub cantităTi mari de fructe, legume si salate. De asemenea însoTite de exerciTii susTinute pentru slăbire si medicamente pentru slăbit. Mai mult, în ciuda atitudinii sale negative faTă de mîncare, persoana prezintă un interes mare în a cumpăra mîncare si a găti pentru alTii. Desi în mod tehnic cuvîntul anorexie înseamnă "pierderea poftei de mîncare", persoanele care suferă de anorexie au un apetit normal însă îsi controlează drastic mîncarea.
Pe măsura trecerii timpului fetele adolescente care au suferit de anorexie pot căpăta simptome de bulimie. Asfel va trece la utilizarea de laxative pentru controlarea greutăTii. Spre deosebire de persoanele suferinde de bulimie "pură", greutatea ei va continua să fie scăzută.
Bulimia
Frica de îngrăsare
Mîncarea anarhică
Greutate normală
MenstruaTie neregulată
Folosirea excesivă a produselor vomitive si/sau laxative
Această condiTie afectează în mod normal un grup de femei la vîrstele 25-30 ani care au fost supraponderale în copilărie. Va afecta 3 fenei din 100. Persoanele suferinde de bulimie se tem în mod exagerat de îngrăsare. Spre deosebire de femeile suferinde de anorexie, femeile suferinde de bulimie reusesc să-si menTină greutatea in limitele normale. Ea reuseste aceasta deoarece desi ia laxative, ea mănîncă anarhic. Aceasta implică mîncarea unor mari cantităTi de produse într-o foarte scurtă perioadă de timp. De ex. poate să mănînce cîteva pachete de biscuiTi, cîteva cutii de bomboane de ciocolată si prăjituri în două ore sau chiar mai putin. După aceasta i de face rău, se simte vinovată. Acest mod de a mînca mult poate creste greutatea corporală foarte repede într-o perioadă scurtă de timp. Este un lucru foarte neplăcut si pentru mulTi devine un cerc vicios pe care nu-l poate sparge. Modul haotic de a mînca le va domina viaTa.
ConsecinTele anorexiei si bulimiei
Înfometarea:
Vomitare
Laxativele:
Cauzele
Sunt multe idei diferite cu privire la aceste două tipuri de boli si este important să notăm ca nu toate se aplică unora dintre pacienTi.
Presiunea socială. În societăTile care nu pun mare preT pe silueta, dezordinile de acest tip sunt foarte rare. În cazul unor medii cum ar fi scolile de balet, unde silueta este atu-ul forte, aceste boli sunt frecvent întîlnite. În general în cultura din vest "ce este slab este frumos". Televiziunea, ziarele si revistele sunt pline cu poze ale femeilor si bărbaTilor svelTi si atractivi. Acestia Tin cure de slăbire miraculose si fac exerciTii de mentinere a siluetei a siluetei pentru a-si modela trupul după modelele acestor figuri idealizate pentru a se confrunta tipului de eprsoană mediatizat peste tot. Drept rezultat, aproape toTi vor Tine o cură de slăbire odată în viaTă. Este usor de observat deci ca această presiune socială le fac pe unele femei să Tină cure de slăbire excesivă si eventual să facă anorexie.
Controlul. S-a spus că o cură de slăbire poate fi o activitate foarte satisfăcătoare. MulTi dintre noi cunosc sentimentul de implicare atunci cînd cîntarul ne arată că avem cu cîteva kilograme în minus. Este bine cînd am reusit să ne cotrolăm într-un mod clar si vizibil. Este un lucru satisfăcător în special pentru adolescente care consideră adeseori că greutatea este singura componentă a vieTii lor asupra căreia au controlul. Se observă deci usor cum pierderea greutăTii devine un scop în sine decît doar un mod de a ne simTi mai bine.
Pubertatea. O fată cu anorexie poate pierde sau dezvolta incomplet unele caracteristici fizice ale femeii adulte cum ar fi părul pubian, sînii si menstruaTia. Ca rezultat ea poate pare mai mică decît vîrsta ei reală. Cura de slăbire poate fi considerată si ca o întîrziere a cerinTelor maturităTii cum ar fi cele sexuale. Astfel, din nefericire, capacitatea maturizării se dezvoltă încet ca si autoconstientizarea, ceea ce reprezintă un mare pericol.
Familia. A mînca reprezintă un moment important al vieTii noastre pe care de obicei îl împărtăsim cu cineva. Acceptarea hranei provoacă plăcere persoanei care a gătit-o iar refuzul este considerat adeseori drept o jignire. Acest lucru este foarte evident în cazul familiilor. Unii copii sau adolescenTi par să considere că a refuza mîncarea este unicul mod de a-si exprima sentimentele, de a-si impune punctul de vedere.
Depresia. MulTi dintre noi s-au confruntat cu situaTia în care am mîncat nu doar fiindcă ne era foame ci uneori fiindcă eram supăraTi sau chiar plictisiTi. Multe persoane suferinde de bulimie au simptome depresive si încep să mănînce anarhic pentru a face ceva care să-i distragă de la gîndurile lor. După masă sentimentul că esti ghiftuit va accentua aceste sentimente si se apelează apoi la vomitive sau laxative ceea ce înrăutăTeste si mai mult situaTia.
Supărări. ToTi avem diferite moduri de reacTie la supărările din viaTă. Pentru unii dintre noi anorexia si bulimia par să fie rezultatul unor evenimente neplăcute, cum ar fi de ex. despărTirea de cineva apropiat (un prieten/prietenă). Uneori nici nu este vorba de un eveniment foarte important negativ ci de unul pozitiv cum ar fi o nuntă, si se pot dezvolta astfel de boli.
Ajutorarea
În cazul anorexiei familia este cae care realizează că ceva nu este în ordine atunci cînd observă că sora sau fiica nu este doar slabă ci continuă să slăbească. Desi celor din jur această slăbire este alarmantă si excesivă, cea în cauză nu va admite usor această problemă. Ea continuă să creadă că este grasă. De fapt chiar si cei din jur ar putea să nu recunoască problema o perioadă de timp deoarece persoana în cauză mănîncă mari cantităTi de mîncare însă fără un aport corect de calorii (salate, legume)
În cazul bulimiei cea care suferă se simte vinovată si rusinată de comportamentul ei si va încerca să se ascundă cît mai mult timp posibil. Și toate acestea în ciuda faptului că mîncatul unor mari cantităTi de mîncare si vomitarea imediată este un proces care ia timp si care micsorează energia persoanei. Astfel sunt afectate performanTele în muncă si va face foarte dificilă menTinerea unei vieTi sociale active. Asa încît admiterea acestei probleme este o mare usurare.
Recunoasterea. Primul pas în tratarea unei dereglări de acest gen este recunoasterea. Este mai usor să sjuTi pe cineva cu anorexie sau bulimie dacă problema este depistată si tratată rapid. Cu cît trece mai mult timp pînă la descoperirea problemei cu atît situaTia se înrăutăTeste mai tare, si este mai greu de vindecat. Anorexia este o boală care poate dura toată viaTa de aceea este important să fie consultata un doctor cît mai repede. Odată problema recunoscută, pacientul trebuie să meargă si la un psihiatru sau psiholog cu experienTă în acest domeniu. Desi pînă recent a existat tendinTa de a interna persoanele cu anorexie, mulTi dintre pacienTi pot fi trataTi ambulatoriu dacă pierderea în greutate nu este prea severă.
Primul pas făcut de psihiatru constă într-o discuTie mai îndelungată cu pacientul pentru a afla cînd a început această problemă si cum s-a dezvoltat. Aceasta implică discutarea tuturor aspectelor sentimentelor si vieTii sale. Se va proceda si la o cîntărire. În funcTie de pierderea în greutate se vor face examinări fizice si cîteva analize ale sîngelui. Cu permisiunea pacientului, doctorul va discuta cu prietenii si membrii de familie pentru a vedea în ce măsură acestia pot ajuta.
Tratamentul
Anorexia. Dacă o persoană a devenit excesiv de slabă si menstruaTiile s-au oprit, cel mai normal lucru ar fi să se oprească să mai Tină regim de slăbire. Pentru a ajuta întreaga familie are nevoie de cîteva informaTii. Care este greutatea "normală" pentru ea? Cîte calorii zilnice sunt necesare pentru a menTine forma corectă? Pentru mulTi pacienTi cea mai importantă întrebare este "Cum pot fi sigură ca nu voi mai depăsi greutatea actuală si că nu voi mai deveni grasă?". În cazul anorexiei pacientul îsi controlează în mod excesiv modul de a mînca. Cum se poate remedia acest lucru? Pentru tinere care încă locuiesc cu părinTii acestia din urmă trebuie să verifice cîtă mîncare este consumată, cel puTin pentru o perioadă de timp. Aceasta implică atît asigurarea că ea mănîncă mesele în mod regulat cît si că asimilează destule calorii. Este de asemenea important ca familia să meargă în mod regulat la psihiatru, atît pentru controlarea greutăTii si pentru suportul moral, deoarece a avea un anorexic în familie poate fi un lucru deosebit de stresant. Pentru mulTi dintre cei suferinzi este foarte important să discute problemele care îi supără - băieTi, scoala, constiinTa, probleme de familie, etc.
Dacă acesti simpli pasi nu dau rezultate, sau dacă pierderea în greutate ameninTă viaTa pacientei cel mai bun lucru este internarea în spital. Tratamentul în mare este acelasi, o combinaTie de control al regimului alimentar si discuTii, doar că se petrece într-un mediu mai controlat.
Bulimia. Aici prioritatea este întoarcerea la un mod regulat de hrană. Scopul este să se menTină o greutate constantă în condiTiile consumării a 3 mese în mod regulat pe zi, fără să se înfometeze sau să vomite surplusul de hrană. Pacientele sunt în general mai în vîrstă decît anorexicii si deci avînd o locuinTă a lor nu pot fi controlaTi da nimeni. Astfel, important este menTinerea unui jurnal alimentar si dezvoltarea autocontrolului. Din nou trebuiesc date informaTii cu privire la un regim de slăbire corect pentru a nu se ajunge la situaTii de acumulare mare în greutate.
Cealaltă parte importantă a tratamentului este psihoterapia - discutarea lucrurilor din trecut sau prezent care ar fi putut avea un efect asupra dezordinii alimentare sau alte dificultăTi personale.
Pentru pacienTii care fac depresii asociate bulimiei, medicamentele antidepresive pot fi necesare.
|
