Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Afectivitate si procesele volitive la deficientii de intelect

Psihologie












ALTE DOCUMENTE

Memoria
VIOLENTA IN FAMILIE
Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice
哞 NOI SE ASCUNDE UN ADEV魎AT TEZAUR
Legea Contrastului - Cum sa ne comportam pentru a obtine de la altii ceea ce dorim?
Cauze mai frecvente ale conflictului
SUBCONsTIENTUL sI MIRACOLELE SOMNULUI
Componentele creativitatii
EVOLUŢIA PSIHOSOCIALĂ A ADOLESCENTULUI DE 16 -18 ANI
A VEDEA NU ESTE TOTUNA CU A PRIVI

Afectivitate si procesele volitive la deficientii de intelect.

Particularitati ale afectivitatii si procesele volitive: instabilitate, rigiditate, dezechilibru de autoreglaj, insuficienta, mobilizare, etc. Consecinte ale acestor particularitati in activitatea de educatie speciala si recuperare. Modalitati de prevenire si combatere a consecintelor negative.

Abordarea problematicii afectivitatii, in psihologie, a creat controverse, dat fiind complexitatea fenomenului, considerat a avea, dupa unii autori, o structura chiar mai complicata si o cuprindere mai vasta decat domeniul cognitiv, dar si ca urmare a dificultatilor intampinate in diferentierea si cercetarea obiectiva. Componenta esentiala a sistemului psihic uman, ca si cognitia sj motivatia, cu care interrelationeaza, ,,afectivitatea este fenomenul de rezonanta a lumii in subiect si care se produce in masura si pe masura dispozitivelor rezonante ale subiectului si este, totodata, vibratia expresiva a subiectului social in lumea sa", (Popescu - Neveanu, P., apud. Zlate, M. 2000). Considerata, in raport cu adaptarea individului, ca avand rol dinamico-energetic reglator-adaptativ, sau dezorganizator-dezadaptativ, afectivitatea reprezinta reflectarea subiectiva a relatiei dintre subiect si diferite situatii, evenimente, persoane, obiecte. importanta fiind valoarea si semnificatia pe care acestea o au pentru subiect



In lucrarile de specialitate problema afectivitatii este tratata in stransa legatura cu aceea a personalitatii,in special in laegatura cu aspectele caracteriale.

Emotiile pornesc, sunt declansate prin fapte cognitive- afective exceptie facand doar dispozitiile organice-dar nu sunt reductibile la acte de cunoastere pentru ca diversi subiecti reactioneaza emotional diferit la aceleasi imagini sau idei. Explicatia variabilitatii subiective a proceselor afective nu tine deci de organizarea cognitiva a subiectilor,ci de organizarea lor motivationala. Emotiile apar ca desfasurari active ale motivelor in raport cu o situatie pe cind motivele ar putea fi caracterizate ca un fel de"concentrate"sau"condensari"emotionaIe. Dupa V.Pavelcu, emotiile depind de scmnificatia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism.Reactiile,tensiunile si desfasurarile emotionale sunt efectul confruntarii dintre cerintele subiectului si datele reale sau prezumtive ale vietii lui intr-un anumit cadru obiectiv.Daca cerintele interne-trebuinte si motiv e-sunt satisfacute efectul emotional este pozitiv implicand placere,satisfactie,aprobare,entuziasm .In situatia contrazicerii cerintelor,a insatisfacerii lor intervine neplaccrea,nemultumirea,ncmultumirea,indignarea

Procesele emotionale reflecta,prin reactii si trairi specifice imrejurarile de viata.

Particularitatile afectivitati copiilor intarziati mintal

In trecut,educarea si instruirea copiilor intarziati mintal,atentia a fost orientata cu precadere asupr 24124k1014y a metodelor de asigurare a intelegeri si a similari cunostintelor.Astazi devine tot mai evident faptul ca nu se pot neglija nici alti factori,frecvent asociati cu deficienta intelectuala,in primul rand tulburarile afectivitati.Organizarea corecta a invatamantului presupune asigurarea conditilor propice lichidari tulburarilor afective,fara de care succesul in munca educativ-instructiva este incomplet.

In teoria cu privire la"dinamica afectiva",Kurt Lewin evidentiaza primitivitatea si infantilismul,ca trasaturi ale afectivitatii la deficientii mintal,trasuturi pe care le punem in legatura cu mobilitatea redusa si concretismul gindirii,precum si cu lipsa de imaginatie si absenta fanteziei.

Referindu-se la aceasta teorie,pe care a analizat-o,a criticat-o,dar a si apreciat-o in mod deosebit, L.S.Vagotski sublinia ca "teoria dinamica aseaza una dintre pietrele fundamentale pe care poate fi inaltata intreaga teorie moderna asupra debilitatii mintale infantile".

Dupa A.Busemann (1969),proprie deficientiilor mintal ar fi marea risipa de energie,in activitati neduse la bun sfirsit si lipsa de eficienta finala.

Aceasta reprezinta, intr-adevar,o particularitate evidenta, dar nu numai la unii dintre deficientii mintal, indeosebi in cazurile cu o anumita etiologie, traumatica sau post-encefalitica, si prezentind o anumita simptomatologie, indeosebi activism haotic si fatigabilitate crescuta.

Procesele afective sunt prezente in intreaga viata psihica a individului, de la subconstient si inconstient, pana la constiinta superioara interactionand cu toate celelalte procese psihice si laturi ale personalitatii. Se manifesta, astfel, o complexa interactiune intre latura intelectuala si cea afectiva, ele impulsionandu-se si reglandu-se reciproc. In comparatie cu persoanele normale, la deficientii mintal, aceasta interactiune este putemic bulversata, trairile afective scapand, adesea, de sub controlul inteligentei, iar activitatea cognitiva fiind insuficient stimulata afectiv.

De-a lungul timpului, au existat teorii care au sustinut interactiunea dintre afectivitate si cognitie. Referindu-se la acest aspect, Herbert considerera ca emotiile nu pot exista fara actele intelectuale, iar Piaget arata ca afectivitatea si inteligenta sunt inseparabile, cea dintai fiind sursa energetica care determina functionarea inteligentei. Fiecare informatie cognitiva sau afectiva interiorizata de subiect va produce o modificare a acestuia in momentul cand o receptioneaza, determinand, in functie de semnul, intensitatea sau durata trairii subiective, cresterea sau diminuarea receptivitatii subiectului pentru interiorizari viitoare. C. Paunescu (1976, D.I) sustine ca activitatea intelectului este, in mare masura, influentata de starile emotionale, deoarece ,,orice stimulare a creierului, care tinde sa produca o modificare la nivel de cunoastere intelectuala, produce simultan o reactie emotionala cu diverse intensitati, activizarea scoartei cerebrale fiind o consecinta a valorii emotionale a informatiei", ajungand sa determine o crestere a capacitatii de receptare si prelucrare a noilor informatii. Pe de alta parte, o buna cunoastere a unui obiect la care se raporteaza subiectul, implica o evaluare corecta a acestuia si va determina aparitia unor emotii

specifice, exprimate prin comportarnente de apropiere sau indepartare, in timp ce o cunoastere confuza, incerta asupra obiectului, va determina emotii nespecifice, neliniste, agitatie, tensiune.

M. Rosca (1967, pag. 204) arata ca ,,avand o gandire inerta, handicapatii

mintal nu se pot adapta prompt la cerintele mediului, ceea ce le creeaza o stare de tensiune, de nesiguranta. Creativitatea redusa a gandirii ii impiedica, adeseori, sa gaseasca modalitati de satisfacere a trebuintelor si impulsurilor, conforme cu regulile de conduita. In plus, deficienjii mintal

reusesc in mai mica masura decat normalii de aceeasi varsta sa-si aprecieze

trairile si manifestarile emotive".

In ceea ce priveste nivelul de organizare si ritmul de dezvoltare al afectivitatii deficientului mintal, intre varsta cronologica si varsta dezvoltarii afective este un dezechilibru pregnant, astfel ca intre 14-16 ani, cand are loc,

in mod normal, o explozie afectiva, dar si o cristalizare a sentimentelor, in comportamentul afectiv al deficientului mintal apar manifestari comparabile

cu cele specifice varstelor copiilor normali, cuprinse intre 2-9 ani.

Gh. Radu (2000) considera ca, in legatura cu  structura afectiva a defieientilor mintal, s-ar putea vorbi de o heterocronie a proceseior afective, fiind mai bine pastrate elementeie primare, bazale ale afectivitatii, pe fondul trasaturilor de specificitate, procesele afective superioare fiind mai putin structural. Numarul limitat al manifestarilor afective, mai ales a celor superioare, este efectul diminuarii functiilor subcorticale, care duce la saracirea proceselor afective, atat cantitativ, cat si calitativ.

O personalitate fragila, dizarmonica, ca aceea a deficientului mintal. determina si raporturi instabile intre elementele afective, schimbariile justificate ale starilor afective, trecerea brusca de la o stare la alta, iar in plan comportamental, se manifesta prin reactii necontrolate, paradoxale.

V. Pavelcu (1980, pag. 168) sustine ca, asa cum exista oligofrenie intelectuala, exista si ,,oligofrenie afectiva". Este folosit in literatura de specialitate si termenul de arieratie afectiva, ca fixatie la un stadiu anterior de evolutie, in care se manifesta o centrare pronuntata fata de imaginea parentala, nevoia permanenta de protectie, lipsa autonomiei personale, evolutia afectiva incompleta.

Din cauza caracterului exploziv, haotic, schimbator, emotiile au un caracter destabilizator asupra vietii psihice a deficientului mintal Deficientul mintal reuseste in mica masura sa-si evalueze trairile si manifestarile afective, ele ies de sub controlul constient, capatand, adesea. caracteristici discordante si sunt inadecvate in raport cu mediul, ca si sub raportul intensitatii si al expresivitatii. Manifestarile emotionale foarte puternice, neadecvate la stimulul care le-a produs, sunt efectul capacitatii reduse a scoartei cerebrale de a realiza un control asupra centrilor subcorticali. Dar sunt si exceptii, constatandu-se ca nu toti deficientii mintal se manifesta prin emotii explozive. Unii dintre ei sunt placizi, au o capacitate redusa de a stabili contacte afective adecvate cu adultii sau cu copiii de aceeasi varsta cu ei.



Structurile psihice ale deficientului mintal evolueaza, ca urmare a trasaturilor de specificitate, intr-un mod distorsionat, urmand acelasi traiect al personalitatii normale, insa incomplet si la niveluri calitative mult mai scazute.

Caracteristicile structurilor afective ale deficientului mintal

Afectivitatea deficientului mintal trebuie sa urmeze modificarile caracteristice organizarii personalitatii acestuia.Ea este modificata prin:

-Organizarea deficitara generala a structurilor si functiunilor neuropsihice

-Autonimie marcanta a structurilor cu predominarea structurilor energetice(biologice)

-Dezorganizarea circuitelor cortico-subcorticale

-Dereglarea mecanismului endocrin

-Slaba corticalizare care da o nediferentiere a comportamentului emotional.

-Structura axiologica a comportamentului emotional care prezinta o slaba forta de integrare valorica

Toate aceste dereglari au consecinte de modificare structurala si functionala a afectivitatii,dar nu inpiedica total manifestarea acesteia,din contra,oricat ar parea de paradoxal,dezordinea cu care este dotata organizarea personalitatii deficientului creeaza formule foarte diferite ale comportamentului afectiv cu un grad mult mai mare de probabilitate decit in cazul copiilor normali.Acest fapt creeaza, pe de-o parte,o mare dificultate in stabilirea categoriilor de manifestari afective,iar pe de alta parte,o complicatie extrema in ceea ce priveste educabilitatea deficientului mintal.

Mai mult poate decit la copilul normal,afectivitatea deficientului mintal este legata de procesul de motivatie existentiala. Insertia sociala a deficientului mintal,datorita tulburarilor procesului de formare a Eu-lui creeaza totdeauna o stare conflictuala.Din cele de mai sus putem deduce ca una din caracteristicile de baza care definesc formula afectivitatii deficientului mintal este Starea conflictuala.

Simptomatologia comportamentului afectiv

Extragem din varietatea extrema a formelor de tulburare a comportamentului afectiv manifest pe cele mai des intilnite in practica educationala.

-In majoritatea absoluta a cazurilor se intilneste simptomul de intirziere in aparitia si organizarea fonnelor diferentiate de reactii afective si de compoitament afectiv.Exista teste de maturizare afectiva in special testul Zazzo si testul de la Seoala de Vineland si desigur altele care stabilesc maturizarea afectiva a deficientului mintal in raport cu copilul normal. Conform datelor relatate si a pozitiei enuntate,noi consideram gresita o atare pozitie,intrucit afectivitatea este intricata structurilor personalitatii si evolutia ei este determinata si determina intreaga evolutie a personalitatii copilului.De altfel,noi nu vorbim de o intirziere a afectivitatii in general,ci de o intirziere in procesul de organizare a comportamentului afectiv in cadrul personalitatii.De aceea,acordam o atentie deosebita stabilirii acestui simptom de intirziere a structurii procesului emotional.

-Crizele de afect sunt descarcari puternice a afectelor primare care se manifesta prin agitatie motorie,tipete,ragete,tendinta la violenta,auto-mutilare,atac etc.In mod dominant,ele sunt specifice categoriilor inferioare ale deficientei mintale,dar datorita gradului mare de autonomie structurala si a slabului proces de eorticalizare,acestea se intilnesc si in formele superioare ale deficientei.

-Minie,furie pe fondul unei afectivitati crescute,dezgust manifest,alterare biologica,crize de ris,de plins fara motivare.

-Teama,frica,comportament de aparare.Cei mai multi autori acuza ca ar fi specifice aceste tipuri de emotie deficientului mintal.

-Inhibitie(inghetare)afectiva,defensivitate,retragere,refuz,negativism.Cel mai frecvent intilnit este negativismul care se manifesta printr-o forta deosebita de non-participare la activitate,la relatii,la joe etc.

-Torpoare, lentoare accentuata,somnolenta,dezinteres,apatie.De cele mai multe ori,originea acestor modificari de hipoafectivitate este de natura neuroendocrina si au o consecinta deosebita asupra procesului de in vatare.

-Trecerea rapida de la apatie la explozii afective:ras-plans,respingere-adeziune,tristete-bucurie etc.

-Enurezisul nocturn, onicofagia,anorexia,pavoml nocturn, automatismele ambulatorii,vise terifiante,agitatie motorie noctuma,tulburari de lunga durara a somnului.

-Instabilitate psihoafectiva relationala,hiperemotivitate,impulsivitate.

-Insensibilitate afectiva,anxietate,depresie,frica de noutate,de schimbari de relatii.

-Tulburari ale ritmului vorbirii,ale fonatiei si articulatiei

-Sugestibilitate crescuta,credulitate prin lipsa de discernamint axiologic.

-Minciuna constitue un fenomen frecvent la deficientul mintal care insa are o alta baza psihologica de explicare.Cea mai mare parte din comportamentul mincinos al deficientului mintal este constituit de conflictul de frustratie. A-2-a sursa importanta a minciunii este constituita de lipsa criteriilor logice de comparare a datelor, faptelor,evenimentelor,etc.

-Confabulatia face parte din simptomatologia consecutiva sentimentului de inferioritate si constitue un mecanism de compensate.In cadrul relatiilor de invatare,confabulatia este un mijloc de evaziune in fataunor sarcini supra solicitante ale deficientului.

-Fugile.Exista mai multe tipuri de fugi ale deficientului mintal.O parte dintre ele sunt fugile specifice epilepticilor care raman,uneori,forme singulare a unei epilepsii de focar asimptomatica.Deosebirea dintre acestea si fugile reactive este data de caracterul"obnubliatoriu"al primelor.A2-a mare categoric de fugi sunt cele de aparare.Sunt foarte multe forme ale fugilor legate de o impulsivitate de moment care insa nu pot fi constituite in categorii stabile sau tipologice.




-Vagabondajul.In mod normal,vagabondajul la deficientul mintal este intermitent, intmcit caracteristica de decompensare afectiva a acestuia il face sa prefere intotdeauna o dependenta foarte marcanta de un grup de indivizi sau de o institute care sa-I garanteze securitatea afectiva.Formele de vagabondaj des intilnite la deficientii mintali sunt de natura imitativa,adica prin captarea acestora de catre indivizi cu tulburari de comportare sau caracteriale care antreneaza deficientii mintali in diverse actiuni care necesita o deplasare in spatiu.

-Violenta este prezenta intr-o proportie suficient de mare in contextul deficientei mintale si se datoreste pe de-o parte focarelor supravoltate nervoase si afective,pe de alta parte,lipsei de dirijare cortical constiente a comportamentului.De cele mai mult ori sunt izbucniri de o mare intensitate cu efecte dezastruoase,dar de scurta durata.

-Comportamentele perverse.Cele mai raspindite forme ale comportamentului pervers sunt:perversiunle sexuale si dintre acestea primul loc este ocupat de homosexualitate si onanie.

Frecventa si natura tulburarilor afective la intarziati mintal

Tulburarile afectivitati sau ale personalitati in ansamblul sau apar la intarziati mintal in diferite forme si grade, intre care este dificil sa se traseze o linie de demarcatie : tulburarile afective comune, instabilitatea emotionala, nevrozele si psihozele.

Un studiu sistematic s-a efectuat pe un numar de 169 de intarziati mintal si pe un numar egal de normali. Cele doua grupe de subiecti (in varsta de 9-10 si 13-14 ani) au fost omologate sub aspectul mediului economic-cultural de dezvoltare si sub aspectul sexului.

Pe baza analizei conduitei, autorul stabileste trei categori de subiecti : neadaptati, neadaptati cu intermitenta si stabili. Grupa de intarziati mintal, 36,1 % erau neadaptati cu intermitenta iar 30,8 % erau stabili. In grupa subiectilor normali erau 12,4 erau neadaptati, 29 % erau neadaptati cu intermitenta, iar 58,6 % erau stabili.

Distributia (in procente) a diferitelor tulburari ale afectivitati la copiii intarziati mintal a fost urmatoarea : depresiune 16,4 ,ostilitate fata de adulti 13,8 , absenta raspunsului la solicitari 13,8 , anxietate in legatura cu afectiunea adultilor 10,8 , indiferenta fata de aprobarea adultilor 10,8 , neastampar 9,5 , tensiune emotionala 8,2 , anxietatea in legatura cu acceptarea de catre alti copii 6,7 , ostilitate fata de copii 3,9 , variate sintome nervoase 2,6.Diferente semnificative intre cele doua categorii de copii au aparut sub urmatoarele aspecte :depresiunea, ostilitatea fata de adulti, tensiunea emotionala, care erau mai frecvente la intarziatii mintali decat la normali.

Problema tabloului afectivitatii la o forma clinica de intarziere mintala sau la alta este inca insuficient studiata. In general se admite ca tulburarile afectivitatii sunt mai frecvente la copiii a caror intarziere minatala este insotita de epilepsie si mai ales la intarziatii mintali postencefalici. La acestia din urma se constata turbulenta, locvacitate, euforie sau din contra, depresiune, tristete. Aceste tulburari sunt probabil legate de anumite leziuni diencefalice.

Daca deficientii mintal traiesc intr-un mediu familial securizant, suportiv, frecventa tulburarilor afective este mai mica, iar in cazul unor manifestari distorsionate, gravitatea acestora este redusa.

Tulburari comune ale afectivitatii care se pot observa la copiii cu deficienta mintala in conditiile activitatii cotidiene.

Imaturitatea afectiva face ca un copil de varsta scolara sa aiba adeseori manifestari proprii prescolarilorsub aspectul emotiilor si sentimentelor. Acesti copii, de exemplu, sunt capabili sa lucreze cu eficienta numai daca profesorul sat langa ei, daca ii incurajeaza si ii aproba in permanenta. La un nivel infantil se desfasoara si jocul lor.

Manifestarile emotionale ale copiilor intarziati mintal sunt adeseori exagerat de puternice in raport cu cauza care le-a produs. Astfel, unii copii prezinta frici nejustificate. Acestea se explica printr-o lipsa de diferentiere a situatiei prezente, de o alta situatie adeseori necunoscuta observatorului in legatura cu care copilul a avut o experienta neplacuta.

Emotia de manie ia uneori proportiile unei crize de furie, insotita de reactii agresive fata de cei din jur, distrugerea obiectelor, lovirea propriului corp.

Veselia se poate trensforma in crize de ras nestapanit. Lipsa de retinere se constata de asemenea in manifestarile de simpatie.

Manifestarile descrise, cu tot caracterul lor exploziv, nu sunt expresia unor trairi adanci si stabile. Cauze tot atat de neinsemnate ca cei care le-au provocat pot determina incetarea lor sau trecerea la o emotie contrara.

Manifestarile exterioare puternice sunt efectul capacitatii reduse a scoartei cerebrale de a realiza un control ascpra centrilor subcorticali. Prin caracterul lor exploziv si haotic emotiile au adesea un efect dezorganizator asupra activitatii intarziatilor mintal. In plus, capaciatea redusa de a controla expresiile emotionale complica reactiile intarziatilor mintali cu cei din jur.

Nu toti intarziatii mintal se caracterizeaza insa prin emotii explozive. Unii dintre ei sunt placizi, au o capacitate redusa de a stabili un contact afectiv, adecvat cu adultii, sau chiar cu copiii de accasi varsta. Un astfel de copil nu se rusineaza cand este admonestat, nu este stimulat de lauda, ramane indiferent la insucces. Altii, dimpotriva, sunt extrem de rusinosi, de timizi, de sensibili fata de atitudinea adultilor.

Daca la cei mai multi copii intarziati mintal starile emotionale sunt instabile, exista si cazuri cand o traire afectiva se mentine, chiar dupa ce cauza a incetat.

Se observa uneori predominarea unei dispozitii; astfel, unii copii intarziati mintal sunt mai frecvent euforici, altii apatici, altii iritabili.

Copiii intarziati mintal, chiar atunci cand nu prezinta tulburari ale afectivitatii, au o gama mai redusa de sentimente decat normalii de aceeasi varsta.

Psihozele si intarzierea mintala

Problema relatiei dintre psihoze si intarzierea mintala a fost mult discutata. Unii autori au sustinut ideea ca la intarziatii mintal (mai ales la cei cu nivel scazut) nu apar psihoze in adevaratul sens al cuvantului, din cauza ca personalitatea lor este integrata la un nivel extrem de elementar. A vorbi despre inapoiati mintal ar fii, dupa acesti autori un "abuz de limbaj".

La extrema cealalta se gasesc autori care sustin ca intarziatii mintal sunt deosebit de susceptibili la dezvoltarea psihozelor. In plus, unii dintre acestia adimt ca se poate vorbi de aparitia psihozelor chiar inainte de perioada adolescentei.

Schizofrenia. Cele mai timpurii manifestari ale schizofreniei constau in: lipsa contactului afectiv cu cei din jur, un interes scazut fata de mediu, actiuni bizare, crize de furie, idei bizare si dereistice (idei care se desfasoara in dezacord cu realitatea), negativism. Este relativ dificil sa se stabileasca daca eficienta redusa a activitatii unui copil este efectul intarzieruii mintale, al unei schizofrenii sau al combinarii celor doua anomalii.

Autismul infantil (sindromul Kanner) se observa in primii 3-4 ani de viata. Manifestarile principale, din care deriva altele secundare, constau in izolarea fata de cei din jur si in actiunile cu caracter repetitiv. Problema daca autismul este o variabila a schizofreniei sau un sindrom de sine statator nu este inca lamurita. Se constata insa, ca in cazul autismului infantil potentialitatile intelectuale sunt mascate de tulburarile profunde de afectivitate.

Boala lui Heller (dementia infantilis) se observa in jurul varstei de 3-4 ani fiind efectul unor tulburari metabolice degenerative ale celulelor nervoase. Copilul devine iritabil, negativist, dupa o perioada de dezvoltare normala. Paralel cu tulburarile afectivitatii se observa o deteriorare treptata a achizitiilor intelectuale. In decurs de aproximativ un an, copilul poate ajunge la o deteriorare intelectuala completa.

Psihoza maniacodepresiva. Nu se contureaza, in general, la intarziatii mintal. Defectivii prezinta adeseori o stare maniacala sau depresiva, dar fenomenul de ciclotimie nu este tipic. Frecventa tulburarilor mintale la deficientii intelectuali (adulti institutionalizati) ar fii de 16%. (L.S. Penrose).



Pshihozele la intarziatii mintal in stare grava. Daca tulburarile mintale pot aparea la orice nivel de deficienta intelectuala este pus sub semnul intrebarii de unii autori, care considera ca nivelul intelectual extrem de redus nu ofera conditiile caracteristice pentru manifestarea unei psihoze.

La idioti se pot constata, insa, anumite moduri de conduita ce nu tin de particularitatile intarzierii mitale: accese puternice de excitatie sau de depresie, strigate, atonie musculara, pozitii neuzuale (unii dintre acesti idioti stau de preferinta in pat, acoperindu-si capul), manierisme.

Relatia dintre deficientele mintale si tulburarile afectivitati

Adaptarea intarziatilor mintal la cerintele mediului este adeseori ingreunata de prezenta tulburarilor afective, la care se adauga deficientele mintale.

Urmarile pe care le au particularitatile afectivitati asupra eficintei activitati sunt atat de insemnate incat este dificil sa se cunoasca nivelul intelectual real al unu copil cu tulburari profunde in sfera emotionala.

Observatiile clinice au demonstrat existenta unei categori de copii la care anumite carente afective grave blocheaza dezvoltarea intelectuala sau mascheaza posibilitatile cognitive reale. La acesti copii pseudodebili mintal, normalizarea vieti afective poate duce la o dezvoltarea ulterioara normale a capacitati intelectuale, sau cel putin la o inbunatatire a ei. Tulburarile afective par a fi sursa cea mai importanta a pseudodebilitati mintale.

Avand o gandire inerta, intarziati mintal nu se pot adapta prompt la cerintel mediului, ceea ce le creaza o stare de tensiune de nesiguranta. Creativitatea redusa a gandirii ii impiedica adeseori sa gaseasca modalitati de satisfacere a trebuintelor si a impulsurilor conforme cu regulile de conduita.

Intarzierea mintala provoaca o oarecare izolarea a individului care este ales in mai mica masura de copii normali in calitate de prieten.

Cerintele adultilor sunt in mod frecvente adecvade nivelului cronologic al unui copil, nu nivelului sau mintal, iar din aceeasta neconcordanta pot rezulta anumite conflicte, o stare de tensiune intre adulti si intarziatul mintal. Ca 告 pentru ceilalti copii, familia este un factor important In dezvoltarea 告 evolutia afectivitatii deficientilor mintal. Reactia parintilor la existenta unui copil deficient in familie, modul de relationare cu copilul, poate determina unele tulburari afective, Tntre aces,ti factori existand o relatie directa.

In familiile unde copilul cu deficienta mintala este un fenomen singular, pot sa apara, din partea parintilor sau a unuia din ei, fie un abandon afectiv, o respingere a copilului, vazut ca propriul es.ec, fie o supraprotectie, fie sentimentul de culpabilitate. In familiile in care exista mai multi membri cu deficienta mintala, acest gen de relationari sunt mult mai rare, In general, tensiunile dintre parinti 告 copii, legate de acest aspect, fiind mult reduse.

Educarea tuturor aspectelor personalitati este o sarcina de baza a scoli ajutatoare.

Cunostintele teoretice ala intarziatilor mintal oricat de bine ar fi fost insusite ele in scoala devin tot mai imprecise si mai greu de evocat, daca nu sunt frecvent repetate si intarite in activitatea de munca sau in activiatea cotidiana. In schimb, sentimentul de dragoste fata de munca, mandria ca prin munca sa aduce folos societati, disciplina, asigura in mare masura adaptarea intarziatului mintal la conditiile de viata, constituie conpensarea esentiala a deficitului sau intelectual.

In general, elevi intarziati mintal au nevoie de multa simpatie si caldura sufleteasca din partea educatorilor, mai ales ca se tine seama de faptul ca multi dintre ei au in familie un climat nefavorabil sub acest aspect. Pentru ca activitatea scolara sa se desfasoare in conditii optime, elevi trebuie sa aiba sentimentul securitati, sentimentul increderi in propriile forte.

Copii intarziati mintal nu vor fi facuti constiienti de inferioritatea sa mentala sau, in orice caz, nu ca de ceva rusinos. Atentia lor sa va concentra asupra faptului ca trebui sa invete mult, sa fie atenti, sa lucreze cu grija.

Cand tensiunea afectiva devine deosebit de puternica, este utila descarcarea ei prin activitati motrice. In genereal munca insotita de succes executata cu constiinta valori sale sociale, este cea mai edecvata cale pentru a obtine o stabilizarea supra stari afective a intarziatilor mintal

Luarea in considerare a trasaturilor specifice ale deficientilor mintal s.i a particularita|ilor individuale ale afectivitatii acestora, permite o mai buna relationare 告 o eficienta crescuta a activitatii instructiv-educative si de socializare a acestora.

Suportul 告 sprijinul special, oferit deficientilor mintal in plan intelectual, este necesar a fi sustinute de o abordare specifica, deosebita, in plan afectiv. In literatura de specialitate este subliniat faptul ca demersurile pentru stimularea socio-afectiva 告 eliminarea tulburarilor afective ocupa un loc important in recuperarea deficientilor mintal, dezvoltarea afectiva fiind la fel de importanta ca 告 dezvoltarea intelectuala. Pe aceasta idee se bazeaza majoritatea programelor educational-recuperative, In cazul deficientilor mintal.

Activitatea voluntarea a copiilor intarziati mintal prezinta deficiente in toate momentele desfasurari sale.

Scopurile pe care si le fixeaza intarziati mital, sunt, in genereal, scopuri apropiate, generate de trebuintele sau de interesele momentane. O alta particularitate consta in faptul ca intarziati mintal se abat de la scopul ce le-a fost fixat, daca intampina dificultati, si executa o alta activitate mai usoara.

S-a emis ipoteza ca debilul mintal, avand experienta unor multiple insuccese va fi mai neincrezator in posibilitatile sale. Parerea pe care un om o are despre sine, in legatura cu posibilitatile sale de actiune, influenteaza in mare masura nivelul sau de aspiratie, telurile pe care si le fixeaza si pe care crede ca le poate atinge.

Educarea vointei la intarziatii mintal.

Momentul esential pentru antrenarea intarziatului mintal intr-o activitate consta in mobilizarea energiei sale si in asigurarea cooperari.

In general intarziatii mintal de orice grad au nevoie de intariri cat mai apropiate de momentul executarii actiunii. De asemenea, la ei sunt mai eficiente intaririle frecvente, chiar daca sunt minime. Elevii intarziati mintal au nevoie de multe incurajari, dar nu trebuie sa se exagereze in aceasta privinta, pentru a nu le da ocazia sa-si formeze pareri exagerat de bune despre ei. Pe masura ce anumite obstacole au fost invinse, copiilor li se vor fixa noi scopuri, mai dificile.

Dezvoltarea vointei, sib diferitele sale aspecte, este o sarcina importanta in educarea copiilor intarziati mintal. Avand in vedere dificultatea intampinata de ei in urmarirea scopurilor complexe si indepartate ,educatorul va esalona activitatea copilului, prin inserierea scopurilor, de la cat mai simple si actuale, la altele ma complexe si indepartate. Important este sa i se formeze copilului obsnuinta de a duce la capat actiunea inceputa.

O mare importanta in desfasurarea activitatii voluntare are formarea capacitatii de a da o relatare cat mai completa asupra activitatii. Acest aspect, evident deficitar la intarziatii mintal, se poate perfectiona printr-o munca educativa sustinuta.

Dezvoltarea vointei incepe cu organizarea formelor externe de conduita. Elevii vor fi invatati sa mearga incet , sa nu alerge si sa nu strige pe coridoare, sa nu dea buzna in clase, sa manevreze cu miscari stapanite rechizitele scolare. O mare atentie, se va acorda imbracamintii , ordinii in scoala.

Educarea vointei trebuie sa cuprinda toate momentele ei, sa se dezvolte capacitatea de franare a actiunilor impulsive, sa se formaze obisnuinta de a delibera si a planifica actiunea, de a fixa scopuri realiste, capacitatea de a persevera si face eforturi pentru invingerea obstacolelor care stau in calea realizarii scopurilor fixate , precum si obisnuinta de a analiza critic produsele activitatii indeplinite.



loading...











Document Info


Accesari: 11132
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )