Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























COEFICIENTUL DE INTELIGENTA (IQ) SI MASURAREA LUI

Psihologie


COEFICIENTUL DE INTELIGENTĂ (IQ) SI MĂSURAREA LUI

Fără îndoială că majoritatea oamenilor moderni doresc să stie cât mai mult despre personalitatea si inteligenta lor, despre capacitătile si complexele lor. Multă vreme s-a crezut că testele pentru măsurarea inteligentei pot fi făcute numai în prezenta unui personal calificat. Firesc este însă ca fiecare individ să aibă posibilitatea să-si calculeze cu destulă exactitate propriul coeficient de inteligentă. În acest scop, acest program propune un set de teste pe care fiecare dintre dumneavoastră le poate parcurge si rezolva asezat comod în fata calculatorului. Singura conditie impusă este întelegerea si respectarea indicatiilor pe care le veti citi în continuare.



Înainte de a trece la indicatiile propriu-zise, este bine să cunoasteti ce este, de fapt, coeficientul de inteligentă (IQ) si ce însemnătate are el. Bineînteles, utilizatorul acestui program nu devine un expert în teste de inteligentă, asa cum utilizatorul unui termometru pentru măsurarea febrei nu devine medic. Acest program este numai un instrument pentru măsurarea inteligentei, la îndemâna tuturor. Primele teste de inteligentă au fost făcute în ultimul deceniu al secolului trecut, la scurt timp după ce Psihologia s-a constituit ca stiintă de sine stătătoare, copilul a doi părinti foarte diferiti: Filozofia care punea primele probleme si Fiziologia care încerca să pună la dispozitie metode de rezolvare a acestor probleme. Astfel, primii psihologi credeau că există o strânsă legătură între capacitătile intelectuale diferite si vitezele diferite ale impulsului nervos prin nervi. De aceea, se măsura durata de declansare a 14114k106o reflexului rotulian, adică timpul care trecea între momentul de lovire a tendonului rotulian cu un ciocan de cauciuc si momentul de reactie - estensia gambei. Au fost măsurători si experimente lipsite de succes, pentru că nu s-au putut stabili diferente clare si semnificative între reflexul rotulian al oamenilor inteligenti si cel al înapoiatilor mintali de exemplu.

Nici cântărirea ori sectionarea creierului provenit de la oameni diferiti nu au scos la iveală diferente semnificative. În aceste conditii, psihologul francez Binet a lansat ideea că functiile si capacitătile legate de psihicul uman pot fi măsurate cu ajutorul unor teste.

Binet a dezvoltat prima lui "scală" la Paris în 1904 când ministruI francez al învătământului a hotărât să dezvolte un sistem de învătământ si educatie pentru copiii înapoiati mintal. El a conceput o serie de treizeci de întrebări care măsurau capacitatea de a întelege, rationa si gândi logic. Întrebările erau de asa natură că rezolvările lor nu necesitau un bagaj de cunostinte. Un exemplu: copilul primea o foaie de hârtie si un creion. Pe foaia de hârtie era desenat un cerc deschis, iar copilului i se spunea că acea linie curbă este gardul unei grădini în care el si-a pierdut mingea si portiunea deschisă este poarta grădinii. Apoi i se cerea să deseneze cum ar porni el în căutarea mingei. Erau acceptate ca fiind corecte toate solutiile care desemnau o căutare sistematică. Gradul de dificultate al întrebărilor lui Binet era foarte variat. Urmărind să le aseze în serii de întrebări care să se încheie cu cele mai grele, Binet lua ca măsură a gradului de dificultate procentul de copii de vârste diferite care au dat solutii corecte. Acest mod de lucru l-a condus la notiunea de vârstă mintală, Binet creând nivele de testare. El a inclus în nivelul de trei ani toate acele teste care erau dezvoltate în mod normal de copii de trei ani, în nivelul de patru ani testele rezolvate de copii de patru ani s.a.m.d. Această scală dădea posibilitatea de a stabili vârsta mintală a copiilor care erau supusi testelor. De exemplu, unui copil de opt ani care rezolva cu bine testele de nivel de opt ani si jumătate din testele de nivel de nouă ani, i se atribuia vârsta mintală de opt ani si jumătate.

Primii psihologi care au utilizat testele lui Binet defineau inteligenta ca fiind diferenta între vârsta biologică si cea mintală. Această definitie s-a devedit a fi inexactă si oarecum grosieră. Astfel, un copil de zece ani care rezolva testele până la nivelul de opt ani era considerat înapoiat mintal cu doi ani, iar unul de sase ani care rezolva testele până la nivelul de nouă ani era considerat superdotat, cu trei ani înaintea vârstei lui. Existau însă cel putin două argumente împotriva acestui mod de a diagnostica înapoierea mintală ori opusul ei: Când un copil de doi ani reuseste să rezolve testele adecvate nivelului de vârstă patru ani, se poate spune că acest copil este foarte inteligent. Dar numai un copil din 50.000 reuseste acest lucru, ceea ce face ca testul să devină nesemnificativ. Pe de altă parte se întâmplă adesea ca la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani copiii să demonstreze o vârstă mintală cu un an sau doi mai mare sau mai mică decât cea biologică.

De aceea, acest mod de a măsura inteligenta prin diferenta între vârsta mintală si cea biologică s-a dovedit defectuos. Ceea ce rămâne cu adevărat constant este raportul între vârsta mintală si cea biologică si nu diferenta dintre ele. Valoarea acestui raport înmultită cu 100 pentru a elimina zecimalele se numeste coeficient de inteligentă si se notează cu IQ (intelligence quotient). Conform acestei definitii, un copil de sase ani cu o vârstă mintală de opt ani va avea un IQ egal cu 133, iar un copil de doisprezece ani cu aceeasi vârstă mintală de opt ani va avea un IQ egal cu 67. Notiunea de coeficient de inteligentă IQ a câstigat repede popularitate si a devenit cel mai cunoscut concept psihologic la profesori, psihiatri, lucrători din domeniul asistentei sociale si la toti cei care au, într-un fel sau altul, de-a face cu psihologia.

Ce însemnătate are coeficientul de inteligentă în sfera socialului? Câti oameni au un IQ egal cu 140 si câti au IQ-ul egal cu 80?

S-a calculat că 50% din populatie are un IQ cuprins între 90 si 110, 25% are un IQ sub 90 si 25% un IQ peste 110 (Prin definitie, valoarea 100 a IQ corespunde unui IQ mediu). Grupa situată deasupra mediei se împarte, la rândul ei, astfel: aproximativ 16% au un IQ cuprins între 110 si 120, 7% peste 130 dintre care mai putin de 0,5% au un IQ peste 140. Tot statistic vorbind, copiii care iau un examen de admitere în licee (după sistemul englez) au un IQ de cel putin 115, studentii au cel putin 125, iar un student eminent are un IQ de cel putin 135.

În ceea ce priveste grupa situată sub medie, tabloul este asemănător, în sensul că 16% au un IQ între 80 si 90, 7% între 70 si 80 si restul sub această valoare. Bineînteles ca această simetrie perfectă este un pic idealizată. Există de exemplu boli care influentează negativ inteligenta si sporesc astfel numărul oamenilor cu un IQ foarte scăzut. Aceste aspecte au fost neglijate la întocmirea statisticii de mai sus.

Oamenii cu un IQ mai mic de 70 sunt încadrati, după unele manuale de specialitate, în categoria debili mintali. Se vorbeste despre debilitate mintală, categorie la care IQ este cuprins între 70 si 50, despre imbecilitate la IQ între 50 si 25 si despre idiotie la IQ sub 25. Debilul poate învăta să facă anumite treburi simple ori munci fizice, imbecilul trăieste de obicei sub supraveghere, dar realizează care îi sunt nevoile personale si sesizează pericolele pe care le evită, în timp ce idiotul nu poate nici măcar atât. Este de subliniat faptul că acest tip de diagnostice nu este stabilit pe baza testelor de inteligentă, ci există nenumărate si complexe criterii. În nici un caz nu avem voie să punem semnul egal între debilitate mintală si o lipsă a inteligentei. Ca argument stă faptul că testele de inteligentă făcute cu pacientii unei clinici de psihiatrie au depistat pacienti cu IQ peste 125.

Ne asteptăm ca rezultatele testelor de inteligentă efectuate cu grupuri de persoane de profesii diferite să fie diferite în functie de caracterul profesiei respective. S-au efectuat multe astfel de teste, iar cu valorile medii ale IQ s-a alcătuit un tabel pentru persoane apartinând la 8 categorii diferite. Aceste valori apar atât pentru părinti cât si pentru copii, cu mentiunea că nu este vorba despre copiii părintilor respectivi, ci despre grupe de copii ai căror părinti apartin categoriei testate.

Coeficientul de inteligentă în valoare medie pentru opt grupe diferite (după un tabel de Cyril Burt si conditiile socio-profesionale din Marea Britanie):

1. Înalte functii în administratie si licentiati 153

2. Functii în administratie, angajati în functii de conducere 132

3. Muncitori specialisti cu înaltă calificare, tehnicieni 117

4. Muncitori specialisti, meseriasi  109

5. Muncitori calificati  98

6. Muncitori necalificati  87

7. Muncitori cu ziua  82

8. Lucrători cu handicap fizic  57

Ne vom ocupa aici doar cu valorile pentru părinti. Despre faptul că IQ-ul copiilor este sistematic diferit de cel al părintilor, nu vom discuta aici.

Este clar ca IQ-ul scade în valoare odată cu statutul socio-profesional. Repetăm, este vorba de valorile medii ale IQ, obtinute în urma testării a numeroase grupuri si, evident, există exceptii ori diferente mari, dacă ne referim la indivizi în parte. Un măturător de stradă foarte inteligent va avea cu sigurantă un IQ mai mare decât un avocat deosebit de prost, asa cum un vagabond poate avea un IQ mult mai mare decât un medic. Relatia între inteligentă si statutul social există, dar nu este nici pe departe o relatie matematică. De aceea, poate fi o greseală să apreciezi inteligenta cuiva după munca pe care acela o face, desi cel mai adesea există relatia despre care am vorbit. Si aici, exceptiile întăresc regula.

Cam atât despre inteligentă si ceea ce înseamnă ea în plan profesional si social. Ar mai fi de discutat pe scurt despre un întreg cortegiu de probleme pe care notiunea de IQ, ca unitate de măsură a inteligentei, le ridică. Am aminti aici problema constantei. A stabili în ce fel IQ-ul unei persoane rămâne constant de-a lungul vietii este de fapt o problemă foarte complexă. Ceea ce se poate face este testarea persoanei la fiecare câtiva ani si compararea valorilor obtinute pentru IQ. Bineînteles, există nenumărati factori care influentează si îngreunează acest proces. Se foloseste notiunea de factor de corelare. Acest factor de corelare are valoarea 1 când IQ-ul obtinut în urma testării la un interval oarecare de timp este acelasi si valoarea scade către O când nu există suprapunere între valorile IQ. De exemplu, factorul de corelare este aproape O când se compară IQ-ul unui copil de patru ani cu IQ-ul aceluiasi copil devenit adult. De aceea, nu se pot face previziuni asupra IQ-ului unei persoane pe baza unor teste efectuate sub vârsta de sase ani. De asemeni trebuie avut în vedere că acest factor de corelare scade tot mai mult în valoare când valorile IQ comparate sunt rezultate în urma testării la intervale mari de timp.

Să acceptăm totusi că IQ-ul rămane, în anumite conditii bine stabilite, relativ constant. Inteligenta în sine, privită prin prisma consecintei sale cele mai directe - capacitatea spirituală, descrie într-o reprezentare grafică variatii cu vârsta.

De la nastere până în al 12-lea an de viată curba îregistrează o crestere rapidă, apoi cresterea este ceva mai lentă înregistrând un maxim în jurul vârstei de 15 ani. Ea rămâne doar câtiva ani la acest nivel, după care începe să scadă. La persoane mai putin inteligente, cu un lQ sub 80, procesul de scădere începe mai devreme si este mai rapid, în timp ce la persoane cu IQ mare, peste 120, cresterea este mai îndelungată iar procesul de scădere mai întârziat si mult mai lent.

Am încercat aici o prezentare foarte pe scurt a ceea ce semnifică testele de inteligentă, inteligenta cu natura ei si modul de măsurare. Despre o serie întreagă de factori si fenomene legate de subiectul nostru nu am putut aminti în această scurtă prefată. Poate că în 20 de ani vom sti mult mai multe despre natura inteligentei si vom avea la îndemână alte instrumente de măsurare a ei. Până atunci însă trebuie să ne multumim cu actualul mod de măsurare, cu ajutorul testelor de inteligentă.



În cele ce urmează ne putem ocupa de chestiunea succesului în viata de zi cu zi. Este binecunoscut că succesul nu depinde numai de inteligentă ci si de o serie de alti factori ca: rezistentă, noroc, relatii, obrăznicie, agresivitate si multe altele. Pe de altă parte ar fi o greseală să ne imaginăm că nu există nici o legătură între rezultatele testelor de inteligentă si succesul în viata socială. Am amintit mai sus că există o dependentă directă între inteligentă si pozitia în sfera socială. Alte studii s-au ocupat de relatia dintre IQ si mărimea veniturilor financiare; aceste studii dând la iveală o proportionalitate directă între inteligentă si succes (la fel de bine se poate considera că mediile din care provine majoritatea oamenilor cu venituri mari sunt medii care favorizează categoric dezvoltarea capacitătii de inteligentă). Aceste argumentatii sunt foarte clar limitate în mod natural, iar cifrele ce au servit în astfel de studii sunt si ele utilizate între anumite limite. Ne referim la faptul că există categorii cu IQ mare - ca de exemplu profesorii si medicii - ale căror servicii nu sunt corespunzător răsplătite de către societate. O reprezentare grafică a relatiei IQ - venituri ar plasa aceste categorii în vârful unei curbe, în punctul IQ mare - venituri medii până la mici (conform sistemului social englez). Aceste exceptii ca si altele, ca de exemplu cercetătorii din industrie sau anumite grupe de functionari din administratie, depind de conditii istorice si nu contrazic corelatia stabilită de noi între succesul sau insuccesul în viată si IQ. Această corelatie este cel mai bine evidentiată în scoli, universităti sau în armată, deci în perioada de formare. Din această cauză nu se pot face pronosticuri privind viata socială în functie de rezultatele unor date de inteligentă. Afirmatiile IQ mic = lipsa succesului ca si JQ mare = succes în viată nu coincid întotdeauna cu realitatea.

Există un caz celebru al unui individ cu inteligentă redusă, cu un IQ putin sub 70, care a fost eliberat dintr-un sanatoriu la rugămintile sotiei lui. Acesta a devenit curând un om de afaceri de succes, cu o vilă superbă pe malul mării si mai multe masini. Toti copiii lui au mers la universitate. În acest caz, un rol primordial l-au avut norocul, faptul ca era un estrovertit si alte proprietăti ale caracterului său. Si, nefiind un caz singular, constituie o dovadă în plus pentru faptul că nu se pot face previziuni despre succesul în viată pe baza IQ.

Unul dintre cele mai des folosite argumente împotriva testelor de inteligentă se referă la efectul pe care exercitiile si antrenamentul l-ar avea asupra rezultatului testării. Ar fi desigur nedrept si neconcludent să comparăm după rezultatele testelor de inteligentă IQ-ul a doi copii dintre care unul a fost intensiv antrenat să rezolve astfel de teste, în vreme ce celălalt nu a văzut niciodată un test. Pentru ca o asemenea comparatie să fie permisă, trebuie mai întâi să dovedim că antrenamentele nu au nici un efect asupra rezultatelor testelor si, implicit, asupra valorii IQ. Majoritatea copiilor obtin rezultate mai bune si IQ-uri mai mari la a doua sau a treia testare, chiar dacă nu este vorba despre acelasi gen de teste. IQ-ul poate creste în astfel de cazuri, cu 5 până la 8 puncte. Acest lucru este probabil explicabil printr-o serie de factori cum ar fi: copiii se obisnuiesc cu ideea de test, capătă oarecare experientă, teama si emotia - firesti în cazul în care copiii sunt confruntati cu ceva nou - dispar si copiii capătă o oarecare usurintă în exercitiul abordării testelor. Cu toate acestea, "avantajul" căpătat după rezolvarea a trei teste - dacă se poate vorbi despre un avantaj - este minor. Antrenamentul ar putea într-adevăr să îmbunătătească usor rezultatele testului de inteligentă, totusi nu este o regulă sigură. Totul depinde de felul antrenamentului si există cazuri în care, un antrenament prost făcut înrăutăteste IQ-ul. Constituie cu sigurantă ca avantaj un oarecare exercitiu în rezolvarea unor astfel de teste. Argumentul că antrenamentul are efect asupra mărimii IQ este asadar un adevăr. Acest inconvenient poate fi însă înlăturat testând copii, elevi, studenti si alti candidati mai mult de o singură dată. În mod special, elevii care se pregătesc pentru un examen de admitere trebuiesc familiarizati cu atmosfera de testare. Dacă aceste conditii sunt îndeplinite, nu există motive de îngrijorare cu privire la modificarea semnificativă a IQ-ului datorată antrenamentului.

Un alt aspect se referă la motivatia, precum si la gradul de emotivitate al candidatilor. Este lesne de văzut că rezultatele copiilor insuficient motivati sau foarte emotivi nu sunt o măsură a capacitătilor lor reale. Există foarte multă literatură de specialitate care tratează despre efectele insuficientei motivări sau despre teama copiilor aflati în situatia de a da examene.

Un grad mic de motivare a copilului nu are, probabil, o influentă hotărâtoare asupra rezultatului testului. Nu ne referim aici la cazul în care motivatia este atât de mică încât să ducă la renuntare. Acesta este un caz foarte rar si aproape întotdeauna este vorba despre o reactie patologică. Într-un astfel de caz nici nu se pune problema luării în consideratie a rezultatelor testului.

Un grad mare de teamă poate avea de asemenea efecte nefericite asupra prestatiei copiilor testati. Acesta ar putea constitui un argument puternic împotriva utilizării testelor, dacă nu ar exista metode si căi pe care această teamă să poată fi redusă. Multe depind de felul în care este abordat testul, dacă persoana care testează copilul îi este straină sau cunoscută. Aici se vede rolul benefic al calculatorului.

Cel mai important rol în testarea IQ pare însă a-l juca repetitia. Teama este la paroxism la începutul primului test. Apoi, în scurt timp, se poate vorbi despre o oarecare obisnuintă. După trei testări, foarte putini copii mai dovedesc un grad atât de mare de teamă încât să le fie influentată negativ prestatia. Deci cheia către măsurători corecte si concludente ale IQ sunt testele repetate si familiarizarea copiilor cu atmosfera de examen. În sprijinul acestei categorii vin mai multe argumente. Absolvirea unui singur test poate esua din mai multe motive obiective: dureri de cap, supărare ori neliniste din cauze exterioare, o digestie proastă, oboseală sau, pur si simplu, vârful creionului se rupe într-una. Există nenumărati factori care, separat sau împreună, pot influenta negativ capacitatea candidatului ducând la înrăutătirea rezultatelor testării. Atunci când un candidat este testat de mai multe ori, este mai mult decât imposibil ca o constelatie nefericită să-l influenteze de fiecare dată. De asemeni, media rezultatelor mai multor teste este mult mai concludentă decât rezultatul unei singure testări. În cazul în care, pe baza rezultatelor unor astfel de teste, trebuie luate hotărâri de mare însemnătate în viata candidatului - cum este cazul examenelor de admitere - nu trebuie niciodată luat în considerare rezultatul unui singur test.

Problema capacitătii si prestatiei momentane este tratată în continuare, dacă ne gândim că IQ-ul unui copil nu permite o prognoză cât de cât corectă în privinta IQ-ului în anii următori. Ne-am ocupat pe larg de această problemă si am constatat că, în timp ce prestatiile de teste ale adultilor se pretează la prognoze, IQ-ul unui copil nu poate oferi suficiente informatii despre evolutia ulterioară a inteligentei acestuia. Este totusi de netăgăduit că repetarea anuală a testelor, atât înaintea examenelor de admitere cât si ulterior, este calea care oferă informatiile necesare plasării elevului pe o anumită treaptă.

Experienta de până acum arată că - din punctul de vedere al examinatorilor - nu este de dorit să aibă grupe mixte de candidati. Grupe mixte de candidati înseamnă grupe formate din persoane care deja au rezolvat înainte teste, dar si persoane care nu au văzut încă astfel de teste. Grupa ideală este aceea unitară, în care ori nici o persoană nu a rezolvat teste, ori toate persoanele testate sunt deja familiarizate cu testele.

Ne vom ocupa în continuare cu un alt argument împotriva IQ. Este poate contraargumentul care cântăreste cel mai greu, adus în discutie adesea atât de către psihologi cât si de către oameni de rând. Măsura IQ implică faptul că avem de-a face cu o singură capacitate a creierului uman, numită genetic inteligentă, capacitate de care depinde succesul mai mare sau mai mic în rezolvarea unui anumit număr de probleme si întrebări ce se adresează intelectului. Această premisă nu este mai mult decât atât. Asa încât ar fi perfect posibil ca rezolvarea cu succes a unui set de probleme si întrebări să fie datorată unei serii întregi de capacităti intelectuale specifice. Dacă aceasta ar fi adevărat, IQ-ul ar trebui privit ca fiind o medie obtinută din medierea rezultatelor caracteristice acestor capacităti intelectuale specifice. În acest caz IQ-ul ar avea toate avantajele si dezavantajele specifice unui rezultat mediu. Se cunosc diferite căi de punere în evidentă a acestor capacităti intelectuale singulare. Le-am numi aici pe cele două mai importante. Este vorba pe de o parte de continutul diferit al problemelor incluse în aceste teste si despre modul de investigare a diferitelor functiuni psihice implicate. Una si aceeasi problemă - întrebare poate fi formulată în cuvinte, cu numere sau cu figuri. Succesul unui anumit candidat în rezolvarea unei probleme poate depinde în mare măsură de forma în care problema îi este formulată spre rezolvare. Se observă următoarele trei întrebări:

1. Negrul este pentru alb ceea ce înalt este pentru: (a) scund, (b) verde, (c) sus, (d) departe.

2. 14 este pentru 7 ceea ce 30 este pentru: (a) 15, (b) 13, (c) 20, (d) 11.

3. < este pentru > ceea ce [ este pentru: (a) ], (b) <, (c) >, (d) [.

Presupunerea noastră s-a dovedit a fi corectă: reactiile unui om testat depind în mare măsură de prezentarea problemei: cuvinte, figuri sau numere. Din această cauză, apare complet îndreptătită ideea de a măsura separat: inteligenta verbală, usurinta de a calcula, usurinta de a vedea în spatiu, precum si alti factori de inteligentă.

Există deasemenea diferente referitoare la functiunile psihice care nu au nimic de-a face cu materialul. Astfel, persoanele testate pot primi ca temă: descoperirea unei relatii existente si evitarea relatiilor alternative, ca în exemplul de mai sus. Alt tip de temă constă în compararea unui număr de cuvinte, figuri, numere în scopul de a descoperi asemănări si deosebiri. Sau ar putea fi vorba despre serii de cuvinte, de numere ori de figuri ce trebuiesc privite si apoi reproduse din memorie. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele posibilităti care ar permite împărtirea materialului temelor si al functiunilor.

Pentru majoritatea scopurilor practice cum ar fi alegerea meseriei sau alegerea personalului indicat să lucreze într-o întreprindere, numai măsurarea unui IQ total nu este suficientă ci se impune si măsurarea exactă a capacitătilor singulare. Dacă, de exemplu, John si Paul doresc un sfat cu privire la directia de studiu pe care să o aleagă, nu ne este suficient să stim ca John are un IQ total de 135, în timp ce Paul are un IQ total de 128. Măsurarea IQ ne ajută mult cu informatia că la unul din testele care solicită aptitudinile de vorbire, Paul a realizat un IQ de 150, în timp ce John a atins numai 115; sau că la testele care solicitau capacitatea de gândire cu material numeric sau ilustrat, proportia IQ-urilor a fost exact invers. Adăugând aceste informatii este mult mai usor de luat o decizie atunci când trebuie să optezi între studiul fizicii si cel al limbilor moderne. Astăzi acest lucru este mai bine cunoscut si acceptat decât în urmă cu 10 ani, de exemplu. Totusi testele pentru măsurarea capacitătilor singulare specifice nu sunt suficient folosite, în parte datorită pozitiei conservatoare a profesorilor care au crescut cu testele de inteligentă de stil vechi; pe de alta parte, dezvoltarea acestor noi instrumente de măsurat este foarte scumpă si necesită muncă si timp de cercetare.

Foarte des am auzit punându-se întrebarea dacă inteligenta se mosteneste sau este un rezultat al influentei mediului. Această problemă este cunoscută sub numele de controversă factor genetic - mediu. Înainte de a încheia această expunere despre coeficientul de inteligentă, se cuvine să spunem câteva cuvinte si despre această problemă.

În mod normal, copiii ajung la un IQ asemănător cu cel al părintilor. Se poate spune chiar că cele mai exacte prognoze despre viitorul IQ al copiilor se dau pe baza IQ-ului părintilor. Această concluzie nu ne ajută prea mult în controversa sus-mentionată, asemănarea de IQ-uri putându-se datora atât geneticii cât si mediului. Copilul poate semăna - în ceea ce priveste coeficientul de inteligentă - părintilor lui si datorită mostenirii genetice, dar si datorită faptului că mediul în care trăieste si creste copilul este creat de părinti pe baza inteligentei lor. Dar studii pe gemeni si experimente cu animale au pus în evidentă o pondere mai mare a factorului genetic.

INTERPRETAREA IQ:



- peste 140 - inteligentă deosebit de ridicată

- între 130 si 140 - inteligentă foarte ridicată

- între 110 si 130 - inteligentă ridicată

- între 90 si 110 - inteligentă medie

- între 80 si 90 - inteligentă scazută

- între 70 si 80 - inteligentă foarte scazută

- între 50 si 70 - debilitate mintală

- între 25 si 50 - imbecilitate

- sub 25 - idiotie

REPARTIZAREA POPULATIEI DUPĂ IQ:

- 2% - IQ peste 140

- 7% - IQ cuprins între 130 si 140

- 16% - IQ cuprins între 110 si 130

- 50% - IQ cuprins între 90 si 110

- 16% - IQ cuprins între 80 si 90

- 7% - IQ cuprins între 70 si 80

- 1% - IQ cuprins între 50 si 70

- 0,5% - IQ cuprins între 25 si 50

- 0,5% - IQ sub 25

Bineînteles, aceste date sunt numai orientative. Diagnostice de tipul: debilitate mintală, imbecilitate si idiotie nu se stabilesc definitiv numai pe baza testelor de inteligentă, ci există nenumărate si complexe criterii. În nici un caz nu avem voie să punem semnul egal între debilitate mintală si o lipsă a inteligentei orientându-ne numai după rezultatele testelor IQ. Ca argument stă faptul că testele de inteligentă făcute cu pacientii unei clinici de psihiatrie au depistat pacienti cu IQ peste 125.

CUM SE UTILIZEAZĂ PROGRAMUL ?

Pentru a se întelege cât mai usor modul în care trebuie folosit programul, vom parcurge pasii necesari pentru fiecare scop pe care si-l propune utilizatorul, astfel:

1. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, PENTRU PRIMA DATĂ:

- Se va accesa OPERARE - SET NOU

- În panoul afisat se va insera numele persoanei testate si se va bifa butonul corespunzător testului ales (0 este corespunzător testului exemplu, 1-8 testelelor de bază).

- Se actionează butonul ACCEPT.

- Apare panoul cu 40 butoane, corespunzătoare întrebărilor care vor urma.

- După actionarea butonului START, va începe cronometrarea testului. Din acest moment, utilizatorul are acces la întrebările testului prin actionarea succesivă a butoanelor 1 - 40. De la caz la caz, răspunsurile se pot da fie prin bifarea cu mouse-ul a unei figuri sau pozitii din panoul afisat în dreapta, fie prin scrierea acestora în una sau două ferestre alăturate. Oricum, trebuie studiate indicatiile care însotesc întrebările. Fiecare întrebare la care s-a răspuns va fi indicată prin culoarea mai deschisă a butonului care o reprezintă. Scurgerea timpului poate fi apreciată conform umplerii jojei din partea inferioară a panoului din stânga.

- Dacă utilizatorul doreste întreruperea testului (a terminat testul, sau au intervenit alte cauze), obtine aceasta prin accesarea butonului STOP si confirmarea cu DA din panoul care cere confirmarea optiunii.

- Dacă utilizatorul nu întrerupe testul prin propria sa dorintă, oricum acesta se întrerupe după scurgerea timpului alocat testării.

- După întreruperea testului, se va afisa panoul cu rezultatele obtinute. Dacă s-a realizat unul dintre testele de bază, din acest panou se poate comanda salvarea testului prin actionarea butonului SALVARE. Dacă optiunile privind accesul la solutii prevăd aceasta, tot din acest panou, după salvare, se pot accesa solutiile prin actionarea butonului SOLUTII. ATENTIE! Dacă a existat un test salvat anterior, care purta acelasi nume, utilizatorul va fi atentionat asupra acestui fapt si va fi îndrumat către o utilizare corectă a evidentei.

- Primind accesul la solutii, utilizatorul poate actiona din nou butoanele 1 - 40, accesând astfel întrebările si comparând răspunsurile date cu rezultatele corecte. Accesul alternativ la întrebări sau solutii se poate efectua cu butonul SOLUTII - ÎNTREBĂRI. Iesirea din această sectiune se poate realiza cu butonul IESIRE.

2. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, ÎN COMPLETAREA SERIEI CELOR 8(OPT) TESTE:

- Se va accesa OPERARE - DESCHIDERE SET.

- În fereastra de dialog care va apare se va căuta salvarea precedentă (care poartă numele utilizatorului), se va bifa si se va actiona butonul DESCHIDERE, sau se va efectua dublu click cu mouse-ul pe denumirea filei respective.

- Se va afisa panoul care contine rezultatele precedente. Butoanele închise la culoare corespund testelor deja efectuate si, prin actionarea acestora, se pot vizualiza rezultatele obtinute pentru fiecare. În ultima fereastră de jos a panoului se poate vedea media rezultatelor obtinute. Butoanele de culoare deschisă corespund testelor nerezolvate. Utilizatorul poate alege numărul următorului test pe care îl va rezolva, prin actionarea unuia dintre aceste butoane, apoi a butonului TEST NOU.

- În rest, testarea se desfăsoară conform descrierii din capitolul precedent.

3. EFECTUAREA UNUI TEST DE EXERCITIU (PRACTICĂ):

Exersarea cu acest test (numerotat cu 0) este foarte importantă pentru utilizatorul începător, care foloseste mai rar calculatorul sau care nu a văzut niciodată cum arată un test pentru evaluare IQ (sau ceva similar).

- Se va accesa OPERARE - SET NOU

- În panoul afisat se va insera numele persoanei testate si se va bifa butonul O (zero), corespunzător testului pus la dispozitia utilizatorilor pentru practică.

- Se actionează butonul ACCEPT.

- Se va proceda în continuare conform instructiunilor din capitolele precedente. Spre deosebire de testele de bază, după efectuarea testului exemplu nu se permite accesul la salvare, ci direct la solutii (dacă prin optiuni s-a prevăzut astfel).



4. ACCESUL LA SOLUTIILE TESTELOR:

În mod normal, această sectiune este protejată prin parolă si este disponibilă numai administratorului de program, care îsi poate exprima optiunile în functie de modul în care si-a organizat activitatea (de exemplu, psihologul sau psiho-pedagogul care utilizează programul pentru stabilirea IQ al diversilor subiecti). În conditiile în care programul este utilizat individual, accesul la această sectiune este liber, contându-se pe seriozitatea si obiectivitatea cu care utilizatorul priveste importanta respectării conditiilor recomandate.

- Astfel, dacă administratorul de program doreste ca persoanei testate să i se permită sau să i se interzică accesul la solutii după finalizarea fiecărui test efectuat, va bifa în panou pozitia 'Acces la SOLUTII test după rezolvare' - 'PERMIS', respectiv 'INTERZIS'.

- Dacă administratorul de program doreste să studieze răspunsurile date la testare de o anumită persoană (accesul la această optiune poate fi necesar în caz de contestatii, pentru evaluări după alte criterii sau din diverse alte motive), va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru testele REZOLVATE'. După actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiile testelor rezolvate' din MENU-ul principal se va activa, astfel încât utilizatorul o poate accesa oricând, poate alege testul pe care doreste să-l studieze si va primi imediat accesul integral la acesta. Este important de retinut că administratorul de program NU POATE MODIFICA RĂSPUNSURILE, ci poate numai să studieze modul în care persoana testată a răspuns la întrebări.

- Dacă administratorul de program doreste să studieze răspunsurile corecte la toate testele, fără o legătură cu o anumită persoană testată, va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru TOATE testele'. După actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiile tuturor testelor' din MENU-ul principal se va activa, astfel încât utilizatorul o poate apela oricând, primind acces imediat si nelimitat la solutiile tuturor testelor.

Aflat în sectiunea de acces la solutii (2 si 3), utilizatorul are la dispozitie butoanele: 'STÂNGA-DREAPTA' - cu care poate schimba testul studiat, 'ÎNTREBĂRI-SOLUTII' - cu care poate alterna afisarea întrebărilor cu cea a solutiilor si 'IESIRE' - cu ajutorul căruia poate părăsi sectiunea.

În conditii normale de desfăsurare a testărilor, accesul la solutiile testelor rezolvate sau ale tuturor testelor este interzis persoanelor testate. Prin urmare, dacă administratorul de program a folosit aceste optiuni si, în vederea testării unei persoane, doreste să opereze anularea lor mai direct decât folosind calea greoaie descrisă mai sus (tastarea parolei, deschiderea panoului de optiuni si bifarea butoanelor), are la dispozitie pozitia din MENU 'Optiuni - Anularea accesului la solutii'. Prin apelarea acestei comenzi, pozitiile 'Operare - Acces la solutiile testelor rezolvate' si 'Operare - Acces la solutiile tuturor testelor' din MENU-ul principal se vor dezactiva.

- Dacă administratorul de program doreste să organizeze sustinerea testărilor folosind un alt interval de timp pentru rezolvare, poate accesa în acelasi panou pozitia 'TIMP DISPONIBIL pentru rezolvare' - 'Număr minute' si poate alege unul dintre intervalele prevăzute (între 10 si 60 minute, din 5 în 5 minute).

CUM VĂ MĂSURATI IQ ?

Acest program contine opt teste de bază si un test de practică, fiecare cu câte 40 de întrebări. Fiecare test de bază este de sine stătător si poate fi rezolvat si corectat independent de celelalte. Întrebările sunt diferite, mai usoare la începutul testului si mai grele spre sfârsit, totusi ordonarea după gradul de dificultate nu este atât de strictă.

Nu toate persoanele testate detin o acomodare prealabilă cu calculatorul. Pentru o rapidă acomodare cu acesta, pentru acomodarea cu acest tip de teste, pentru diminuarea stresului etc., este indicat ca persoanele testate să parcurgă mai întâi testul de practică.

Multe dintre întrebările testului solicită persoanei testate cunoasterea foarte bună a alfabetului. Pentru a nu se crea confuzii, avându-se în vedere că alfabetul limbii române contine caractere specifice acesteia, autorul a considerat că este preferabil să se folosească în formularea acestor întrebări alfabetul limbii engleze, simplificat fată de cel al limbii române. Să-l amintim: A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-Q-R-S-T-U-V-W-X-Y-Z.

Timpul de lucru este strict, o jumătate de oră pentru fiecare test în parte. Din fericire, sarcina cronometrării revine calculatorului si nu persoanei testate sau altei persoane. Au valoare numai testele rezolvate corect în intervalul de jumătate de oră. Optional, solutiile si răspunsurile însotite uneori de explicatii, se pot da la sfârsitul fiecărui test în parte sau după rezolvarea toturor testelor de bază. La unele întrebări pot fi acceptate drept corecte si alte răspunsuri, dar ca regulă de bază trebuie avut în vedere că răspunsul cel mai corect este cel care furnizează cele mai multe informatii pe cale logică.

După rezolvarea fiecărui test, programul va comunica numărul de puncte obtinute, nivelul IQ corespunzător si media IQ obtinută până în stadiul respectiv.

Dacă doriti o valoare cât mai exactă a IQ-ului dumneavoastră, rezolvati toate cele opt teste de bază, dar numai un test (deci 40 de întrebări) pe zi.

Respectati cât mai exact indicatiile, altfel valoarea pe care o veti obtine pentru IQ-ul dumneavoastră va fi inexactă, deci irelevantă.

Persoana testată nu are voie să primească nici un fel de ajutor, de aceea este recomandabil ca la rezolvarea testului sa nu fie nimeni de fată si nici cărti ori alte surse de inspiratie. Când persoana care parcurge testul este singură în cameră este esclusă si posibilitatea ca ea sa fie în vre-un fel deranjată, ceea ce este foarte important. Desprindem de aici un alt avantaj al utilizării calculatorului în această directie.

Când rezolvă un test, persoana testată trebuie să fie odihnită si linistită.

Nu aveti voie să studiati testele înainte de rezolvarea acestora. Chiar si o singură întrebare citită în afara celor treizeci de minute afectate testului modifică sensibil valoarea reală a IQ.

Aprecierea IQ-ului cea mai apropiată de realitate se poate face dacă rezolvati toate testele de bază si nu verificati răspunsurile până ce nu le-ati parcurs pe toate.

Cel ce în urma rezolvării testelor si-a putut stabili IQ, trebuie să stie că valoarea obtinută nu are absolută exactitate. Coeficientul de inteligentă este o cifră obtinută ca valoare medie. Deci, dacă de exemplu, persoana testată are un IQ calculat de 128, este bine să-l apreciem ca fiind cuprins între 120 si 135, sau să nu folosim valoarea numerică, ci aprecierea: 'persoana este foarte inteligentă'.

Rezolvarea testelor solicită originalitatea, memoria, capacitatea de a calcula, vocabularul. De la om la om însusirile diferă, unele pot fi mai dezvoltate decât altele. Rezultatul obtinut sub forma de valoare a IQ nu dă nici o informatie despre capacitătile individuale. Cel mult, fiecare persoană care parcurge testele îsi poate da seama dacă are o anumită usurintă de a calcula, ori dacă are un vocabular bogat.

În cele mai multe cazuri, cele opt valori intermediare ale IQ sunt apropiate, acest fapt constituind si garantia că valoarea IQ obtinut reprezintă o foarte bună apreciere a IQ-ului individual. Dacă însă, în conditiile respectării exacte a indicatiilor noastre, rezultatele intermediare diferă mult între ele, vina pentru aceste discrepante nu trebuie atribuită testelor. Este cunoscut faptul că unii oameni dau un randament diferit de la o zi la alta, capacitătile lor intelectuale descriind o curbă de tip sinusoidal.

Deci, pe scurt, atunci când treceti la rezolvarea problemelor cuprinse în aceste teste, trebuie să tineti seamă de:

1. Rezolvati numai un test pe zi!

2. Alegeti un moment al zilei când sunteti linistit si odihnit.

3. În nici un caz nu cititi înainte întrebările sau răspunsurile!

4. Nu intrati în panică la ideea că nu veti avea timp să răspundeti la toate cele 40 de întrebări.

5. Rezolvati problemele în ordinea dată, dar nu pierdeti prea mult timp la o singură problemă.

6. Înainte de a va grăbi cu răspunsurile, încercati să întelegeti ce se cere exact la problema respectivă.

7. Dacă nu stiti cum să rezolvati una din probleme, nu 'ghiciti' răspunsul.

8. Respectati cele 30 de minute rezervate fiecărui test!

9. Nu este permis nici un fel de ajutor din afară la rezolvarea testelor!

10. Alegeti un loc linistit unde nimeni si nimic să nu vă deranjeze. Aveti nevoie de întreaga capacitate de concentare.

11. Cititi răspunsurile si explicatiile abia în ziua a opta, după ce ati parcurs toate testele!





Document Info


Accesari: 89725
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )