Categorizarea (studii experimentale de perceptie a persoanei)

Categorizarea (studii experimentale de perceptie a persoanei)

Conceptele sunt "nume" atribuite fenomenelor si proceselor din realitate. Ele sunt elaborari ale gandirii prin care se reflecta o serie de caracteristici din realitate , sau ale obiectului de studiu.

Definirea conceptelor echivaleaza cu un prim pas al constructiei variabilelor de cercetare, precizarea naturii, a nivelului de structurare la care se situeaza.

Particularitatea unui concept consta in captarea si fixarea unui continut informational apt de a fi reprodus identic. Intr-un concept este concentrat intregul efort de cunoastere al societatii, ceea ce face posibila explicarea si intelegerea vietii psihosociale pe calea constructiilor teoretice. Orice teorie este in fond un sistem conceptual articulat, mai mult sau mai putin dezvoltat.

In teoria privind perceptia persoanelor si judecatile despre ele, un rol important il atribuim conceptului de categorie: acesta permite gruparea obiectelor, a persoanelor, sau a evenimentelor intr-o clasa.

1. Categoriile nu sunt simpla reflectare a realitatii; sunt un produs cognitiv rezultat activ al unui proces intelectual-motivational (personal, de grup, sau social) complex fixat la nivelul limbajului.

Organizarea categoriilor

Are loc in jurul a 2 dimensiuni: verticala - cea de incluziune, cuprindere, ce poate o 222i86c perational avea trei nivele ierarhice - supraordonat ("fiinta umana") , de baza (femeie) si nivel subordonat (studenta la psihologie, sotie, fiica).

Pentru valoarea sa informativ dar si utilitar-operationala, nivelul cel mai frecvent utilizat e nivelul de baza - el are valoarea de comunicare cea mai mare.

A doua dimensiune se refera la gradul de reprezentativitate. Daca acea categorie e prototip - aceasta impune conditia ca membrii categoriei sa posede toate insusirile specifice. Exista categorii "uzuale": oameni inteligenti, curajosi , cinstiti si categorii asociate obiectivelor: politician onest, tanar cultivat.

Principiul similitudinii

Analiza, perceptia comparata a reprezentantilor dintr-o categorie confirma caracterul dinamic si contextual al asemanarilor si deosebirilor care sunt furnizate de realitate, dar capata pregnanta operationala, adica oferta de interelatie, situatie - obiecte - subiect. Modificarea celor 2 relatii, situatie sau subiect (motivatii, stari, interese) aduce modificari ale obiectului (perceput).

Un dat "obiectiv" x; w furnizat de realitate (o caracteristica inerenta a obiectului) apare si depinde de contextul in care este perceput, comparat. Exemple: s-a solicitat unui grup de studenti sa compare Coreea de Nord si China pentru a fi evaluate asemanarile dintre ele. Raportul perceptiv dintre cele 2 categorii: Mic - Mare;

Mare - Mic a antrenat evaluari distincte, o polarizare diferita a asemanarilor. In primul caz asemanarea a fost mai mare decat in al doilea caz. Sensul in care sunt comparati stimulii influenteaza evaluarea (aria perceptiv-senzoriala suporta o influenta directa a regulilor gestaltului).  Al doilea experiment: subiectii compara de fiecare data trei tari dintre care doua raman constante: Austria si Ungaria. Primul lot studiaza grupul de tari Suedia - Austria - Ungaria. Al doilea lot experimental studiaza Austria - Ungaria - Polonia. Suedia induce in mod pronuntat o perceptie a deosebirilor, iar Polonia induce proximitatea si identificare asemanarilor.

Postulat: asemanarile intre stimuli nu sunt un dat "obiectiv" al realitatii, ci un construct subiectiv.

Experiment 3: e acordata mai putina importanta caracteristicilor stimulilor cat mai des cunoasterii lor de catre individ si obiectivelor sale.

Rips, Smith, Sloman (1994) propun subiectilor o descriere destul de simplificata a unui obiect: diametrul e egal cu 3 inch (7,5 cm), iar obiectul are culoare argintie. Subiectii dispun de 2 tipuri de categorii pentru a-l clasa:

unele sunt "variabile" - diametrul elimina atributul "argintiu"

alte categorii numite fixe au diametrul fix mai mic de 3 inch fixeaza mai mult atributul.

Subiectii trebuie sa indice careia dintre categorii ii apartine obiectul.

Categorii variabile: obiectul tinta este prea mare pentru a fi o moneda, dar nu destul de mare pentru a fi o pizza - iar culoarea argintie ar trimite spre moneda. Subiectii claseaza obiectul tinta in categoria variabila, dar il gasesc asemanator cu categoria fixa (seamana cu o moneda dar este o pizza).

Postulat: deciziile luate de subiectii experimental , criteriile de categorializare pot fi fondate atat pe cunostinte cat si pe caracteristicele stimulilor.

Rolul teoriilor explicative in categorizare

O categorie nu e caracterizata de simpla lista a atributelor sale, mai mult sau mai putin importante (reprezentative). Ele sunt legate de o teorie explicativa care ar da coerenta ansamblului de atribute.

Cand construim categorii nu selectam orice caracteristica ci de preferinta pe cele pentru care avem explicatii. Complexitatea unui limbaj este legata tocmai de numarul mare de relatii care se stabileste intre atribute si concepte.

Organizarea proprie a mediului nostru in categorii nu reflecta neaparat organizarea realului. Cunostintele, credintele, teoriile noastre "naive" ar constitui un filtru care ar personaliza (altera) perceptia asociatiilor, a evenimentelor din realitate. Unii vad pericole, anxietate, nelinisti, acolo unde altii obtin satisfactii (escaladarea unui perete abrupt, 3 saptamani suspendati).

Problema categoriilor compatibile si incompatibile arunca o lumina vis-à-vis de rolul teoriilor explicative.

Ex: intr-o relatie se poate vorbi de opozitie, de complementaritate sau despre identitatea unui proces cu 2 poli (gestalt) psihodinamica.

O experienta traita nu este memorata decat daca este insotita de o emotie suficient de puternica (rolul cursului interactiv, al practicii, laboratorului, seminarului, al participarii directe). In urma acestor trairi are loc elaborarea acestor teorii explicative (saturate subiectiv) pe care, in situatii limita, psihanalistul are menirea, rolul de a le descifra.

Exprimentul 5: incoerente carora le trebuie gasita o explicatie coerenta. Subiectii sunt supusi unui experiment legat de modul in care ne formam impresiile despre semeni. Teza: "o persoana poate fi caracterizata daca despre ea dispunem de minimum 2 trasaturi". Dispuneti de 6 perechi de trasaturi si 30 de minute pentru a le interpreta coerenta .

1. Primul criteriu - identificarea spontana a sensului unei caracteristici: subiectii fac asociatii libere, plecand de la primul element al perechii. Sunt solicitate asociatii similare si contrare.

2. Al doilea criteriu - stabiliti pe o scara de la 1 la 3 coerenta intre cele 2 atribute.

1 = inalt coerent ;

2 = neutru ;

3 = mai putin coerent .

Autorii disting, din analiza rezultatelor experimentale, modul in care sunt elaborate teoriile naïve despre cum sunt si actioneaza oamenii.

Sunt identificate mai multe procese:

o categorie poate conditiona prezenta alteia: a fi inteligent e o conditie favorabila si chiar necesara pentru a fi un om "stralucit".

in anumite categorii poate fi operationala o separare.

Ex : a fi "stralucit" nu implica si simt practic . Daca referentul este din "aria
medie culturala", chiar dezvolta teoria ca "persoanele stralucite pot parea
stupide in fata problemelor practice (simple) din viata curenta". Nu acelasi
lucru este inteles de unele medii culturale bine structurate. "Sunt prezentati
lideri de stat la bordul unor masini, tancuri, avioane sau, recent, printul
Charles a fost filmat tunzand cu "aplicatie" o oaie. Pe de-o parte, opereaza a separare, pe de alta o "identitate bipolara" cu valente de constructie, bancherul sentimental, "vaduva vesela".

niveluri diferite ale actiunii, pot genera sensuri diferite; contextual, natura umana are puterea de adaptare: intr-un moment poate aparea extrovert, in altul, temperat, prudent, cu note de reala introversie. O astfel de explicatie poate face compatibile perechile vesel si trist, practic si teoretic, rapid si puternic.

o legatura de tipul cauza-efect intre caracteristici: O persoana dependenta poate deveni ostila. Un tip prietenos este perceput si implicit generos.

o sursa comuna se afla la baza unor caracteristici: dispozitiile temperamentale pot lua forme diferite in plan comportamental sau atitudinal.

anumite trasaturi servesc drept mijloace pentru a ajunge la una si aceiasi finalitate: managementul succesului in afaceri implica o conduita, o personalitate cu grade foarte complexe de polaritate interna: sever, exigent, compasiv, empatie, generos, calculat, cald, obiectiv, de sprijin, independent.

Pentru a explica incoerentele dintre trasturile care ii caracterizeaza, oamenii apeleaza la diferite "idei explicative" care, pe fond, ofera modele de oameni care din punct de vedere psihologic pot fi plini de contradictii sau foarte coerenti.

Una si aceasi persoana tine de 2 categorii incompatibile.

Exemplul este legat de reprezentarea si asteptarile diferite a 2 categorii diferite si posibil incompatibile: absolventul Universitatea Harvard despre care gandim ca este cult, munca sa e specifica unui intelectual. Un tamplar care efectueaza o munca mai rudimentara, normala.

Ipoteza de studiu: Cu cat cele 2 categorii care sunt combinate sunt mai surprinzatoare, au deci, aparenta conflictuala, cu atat mai intense este explicatia care sa le faca si compatibile: se recurge la rationamentul "cauzal". Rezultatul cercetarii experimentului: Cum se face ca un absolvent al Universitatii Harvard a devenit tamplar?

un grup de subiecti descriu liber o persoana in legatura cu care nu se mentioneaza decat apartenenta categoriala;

un grup de subiecti este informat ca aceasta persoana face parte din 2 categorii in acelasi timp (este absolvent Harvard si tamplar in acelasi timp);

alte 2 grupuri afla ca persoana apartine unei singure categorii fie absolvent Harvard, fie tamplar

Dupa ce persoana tinta a fost descrisa, li se cere subiectilor primului grup sa evalueze cu ajutorul unei scale de la 1 la 7 in ce masura dubla sa apartenenta este "surprinzatoare" pentru ei. Perechile sunt:

o       absolvent Harvard - tamplar

o       jurist - orb

o       communist - fost puscas marin

o       maratonist - orb

o       feminista - angajata unei banci

o       antreprenor - de stanga

o       homosexual - muncitor in constructii

In decrierile lor libere domina stilul narativ descriptiv de genul: "Vrea sa devina un maistru tamplar pentru a revolutiona tamplaria", "sa propuna noi modele", sa determine utilizarea de noi materiale".

In legatura cu un "jurist-orb" sunt analizate eforturile acestei categorii: "Persoanele handicapate trebuie sa munceasca mai mult pentru a-si termina cu succes studiile de drept, mai ales cele oarbe".

Subiectii isi exprima impresiile nu sub forma unei liste de atribute, ci sub forma unei povestiri - este un indicator indirect al rationamentului cauzal.

Ipoteza: indicarea unei singure caracteristici pe care o atribuim cuiva nu reflecta decat rezultatul final al unui rationament care a fost utilizat.

De asemenea, in descrierile persoanelor cu dubla apartenenta, apar si caracteristici noi, nementionate. Prezenta acestor caracteristici dovedeste, indirect, o tentative de explicare. Asadar, ei pleaca de la cunostiintele lor despre o categorie si fac apel la cunostinte, credinte, teorii naïve mai generale despre oameni si lume.

Exemplu: in descrierea unui "jurist orb", un mare numar de subiecti mentioneaza adjectivul "hotarat" care este o caracteristica absenta in descrierea categoriei juristilor si a celor orbi. In descrierea tamplarului, absolvent de Harvard apar caracteristici ca "nonconformist", "nematerialist", "comunist", fost puscas marin, este si "agitator" si "anti-american".

Concluzie: cu cat combinatia este mai surprinzatoare cu atat sunt folosite rationamente explicative, de tip causal.

Astfel, subiectii, considera ca persoanele care fac parte dintr-o combinatie surprinzatoare de 2 categorii poseda cateva atribute in plus pe care persoanele apartinand unei singure categorii nu le poseda.

a,b + c,d = a,b,c,d

x,y

a,b = tamplar

c,d = absolvent Harvard

a,b,c,d = subiect surpriza

xy = manifestari ale cautarii unor explicatii  

Coerenta impresiilor este legata de relatia de implicare intre categoriile de apartenenta. Un absolvent Harvard poate deveni tamplar (poate executa o astfel de meserie sau hobby) - un tamplar nu poate deveni absolvent Harvard. Este vorba de sensul implicarii - unic, in combinatiile surprinzatoare;

Exemplu : o feminista poate deveni angajata a unei banci, dar tot atat de bine o angajata a unei banci poate deveni feminista.

Legitimarea categorizarii

In mentinerea coerentei si a stabilitatii categoriilor, oamenii apeleaza la "teorii explicative", expresie a unui punct de vedere propriu.

Categorizarea de tip social - subliniaza ca anumite categorii sociale sunt tratate ca si cum acestea ar avea o "esenta", adica un "substrat obiectiv". Desi cea mai mare din categorizarile sociale sunt arbitrare, "cei buni", "cei onesti" - validitatea aparenta - o teorie naiva - are tendinta "ca efect psihosocial de a face aceste categorii mai omogene si mai stabile, prin urmare vor avea o valoare predictibila".

Cele mai utilizate categorii au tendinta de a deveni categorizari sociale - au o mare valoare predictibila. In limbaj curent, categoria "om destept" este legitima categorial, impartasita de grupuri extinse, deci predictibila ca sens. Categoria "tip asertiv" este putin predictibila, categorializarea sociala este restransa.

Grupul ca o categorie

Intre experimentele cognitiv-sociale, un rol important este jucat de catre grupuri, intelese ca un "laborator", unde sunt concepute, percepute, categoriile si nu ca ansamblu de indivizi concreti ca psihologi de interelatie.

Termenul de grup este utilizat pentru a se desemna o caracteristica comuna (aceasi varsta, preferinte alimentare, traditii socioculturale, inclinatie spre risc).

Sunt operante 2 concepte "in-grup" - este vorba de modul de realizare structural si al perceptiilor propriilor comportamente; diferit de "out-group" - este vorba de subiectii care nu fac parte din grup dar care exprima categorical impresii si judecati despre acesta.

Henri Taifel - universitatea din Bristol, insista asupra procesului de categorizare si aduce precizari legate de identitatea sociala, in grupuri.

indivizii incearca sa mentina sau sa mareasca stima de sine si cauta sa acceada la o conceptie pozitiva despre sine;

grupurile sociale sau categoriile sunt asociate unor conotatii positive sau negative si din acest motiv identitatea sociala poate fi pozitiva sau negativa;

evaluarea propriului grup este determinata prin raportare la alte grupuri specifice, prin intermediul comparatiilor sociale, in termini de atribute sau caracteristici valorizate.

Taifel si Turner deduc urmatoarele principii:

indivizii cauta sa mentina sau sa acceada la o identitate sociala pozitiva;

identitatea sociala pozitiva este bazata, in mare masura, pe comparatiile favorabile. Grupul de apartenenta trebuie perceput ca pozitiv, diferit sau distinct;

atunci cand identitatea sociala este nesatisfacatoare indivizii vor cauta sa paraseasca grupul caruia ii apartin pentru a intra intr-un grup mai pozitiv sau sa actioneze astfel incat propriul grup sa devina pozitiv.