Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























LUCRARE DE DIPLOMA - PERCEPTIA RELATIEI PARINTI-ADOLESCENTI SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

Psihologie


Universitatea " Andrei saguna "

Facultatea de Psihosociologie



Specializarea: Psihologie

PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI sI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Constanta

Cuprins

Capitolul I

I. Aspecte generale privind familia

I.1. Definirea familiei.........................2

I.2. Structura si functiile familiei contemporane.................3

I.3. Statutul social al familiei īn tara noastra.................5

I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului īn familie.........6

Capitolul II

II. Dezvoltarea personalitatii

II.1. Definirea personalitatii.......................10

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii..................11

II.3. Dialogul familial, factor important īn dezvoltarea personalitatii copilului....13

Capitolul III

III. Adolescenta

III.1. Adaptologia adolescentului.....................17

III.2. Adolescenta...........................18

III.3. Relatia parinti- adolescenti......................19

Capitolul IV

IV. Perceptia

IV.1. Locul percep& 242o146c #355;iei īn cadrul mecanismelor cognitive.......... ..... ...... .............21

Capitolul V

V. Metodologia cercetarii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..........................

V.1. Obiectiv general.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....23

V.2. Obiective specifice.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..23

V.3. Ipoteze.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................23

V.4. Participanti la studiu.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 24

V.5. Instrumente de cercetare.......... ..... ...... .......... ..... ...... .........................27

V.6. Procedura de lucru........................

Capitolul VI

VI. Analiza si interpretarea datelor .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........

Verificarea ipotezelor.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......40

Concluzii .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................44

Bibliografie .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................46

Anexa.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............................48

ARGUMENT

Considerānd ca dezvoltarea personalitatii este o problema de actualitate datorita faptului ca tot mai multi adolescenti īsi formeaza o personalitate deficitara, īn paginile cercetarii de fata doresc sa descopar si sa evidentiez care sunt motivele pentru care acest fenomen are loc.

Diferite studii si cercetari au demonstrat faptul ca dezvoltarea personalitatii adolescentului nu poate fi realizata decāt īn cadrul matricei familiale, atāt modelele de educatie cāt si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a adolescentului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala.

Fiziologia copilului poate fi profund marcata de modul īn care parintii raspund trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si īngrijire, dupa cum dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor sale nu se poate face decāt īn prezenta ambilor parinti. Daca unul din ei absenteaza din camin sau īntre parinti exista conflicte, copilul va dezvolta tendinte si norme contradictorii care vor īmpiedica evolutia sa corespunzatoare.

Prin prezenta lucrare doresc sa subliniez rolul important care-l joaca familia īn dezvoltarea personalitatii adolescentului, parintii fiind persoanele care trebuie sa se implice activ īn clarificarea problemelor si framāntarilor adolescentilor, specifice perioadei adolescentei.

La nivel empiric este cunoscut faptul ca mama are o mai strānsa relatie cu copilul sau adolescent decāt tatal, dar īn paginile urmatoare doresc sa evidentiez faptul ca o relatie afectiva pozitiva cu ambii parintii duce la dezvoltarea armonioasa a personalitatii la adolescenti, totodata, voi īncerca sa validez aceasta afirmatie printr-o cercetare stiintifica.

CAPITOLUL I

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND FAMILIA

I.1. Definirea familiei

Constituind cea mai veche dintre institutiile create de om de-a lungul existentei sale social-istorice, familia reprezinta o forma de comunicare umana ale carei relatii īntre membrii sai, de esenta natural-biologica, spiritual-afectiva si moral-juridica, permit continuitatea speciei umane si evolutia societatii. Familia este considerata elementul natural si fundamental al societatii, principiu care apare atāt īn cadrul actelor noastre legislative, cāt si īn actele internationale privind drepturile omului.

Īntreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolutia formelor de colectivitatea umana, dintre care familia reprezinta una dintre verigile sociale cele mai vechi si mai specifice īn asigurarea continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane. Desi relativ independenta īn raport cu societatea īn interiorul careia se formeaza, familia este determinata īn ultima instanta si conditionata, īn organizarea si evolutia sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta.

Studiul familiei s-a impus ca necesitate īn epoca moderna, desi preocuparile īn acest sens sunt foarte vechi, iar multiplele definitii date pāna acum familiei au īncercat sa evidentieze o serie de aspecte atāt de ordin structural cāt si functional.

Dupa Levi- Strauss, familia este un grup care īsi are originea īn casatorie, fiind alcatuit din sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor pe care-i unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.1

Vincent defineste familia ca fiind un grup īnzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respecta anumite traditii, chiar inconstient, care aplica anumite reguli de educatie.2

Berge3 afirma ca familia este un fel de personalitate colectiva a carei armonie generala influenteaza armonia fiecareia dintre parti. Familia este unitate de interactiuni si intercomunicari personale, cuprinzānd rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fiica, frate si sora.

I.2. Structura si functiile familiei contemporane

Perenitatea oricarei societati este asigurata prin reproducere biologica si sociala, iar aceste functii, de importanta fundamentala pentru viitorul, ei sunt īndeplinite īn cadrul familiei. Astfel, casatoria si actul procreerii ofera continuitatea speciei biologice, iar procesul de socializare a descendentilor ofera continuitate structurii sociale si modelului cultural care caracterizeaza societatea respectiva.

Pentru orice societate, familia ca institutie nu este doar o simpla existenta exterioara ei, ci mai ales coexistenta, definita prin caracterul comun al relatiilor dintre membri.

Īn toate societatile cunoscute, indivizii participa īn comun la procese biologice si sociale, dezvolta relatii īntre ei si manifesta tendinte de adeziune la viata de grup facilitata de familie. Īn ansamblul lor, raporturile familiale reprezinta un tip specific de solidaritate si integrare sociala care implica indivizii aflati intr-o interactiune reciproca si permanenta. Pentru acest motiv, nu relatiile biologice, desi foarte importante, ci relatiile sociale definesc esenta vietii de familie. Aceasta idee nu si-a facut loc prea usor īn gāndirea istoricilor, psihologilor si a sociologilor, ci de-a lungul timpului. Conceptiile mai vechi sunt marcate, de pilda, de o serie de prejudecati, care acorda fie factorului biologic, fie celui spiritual, rolul de baza īn structura familiei .

Atāt pentru Le Play cāt si pentru Proudhon , familia este ,,celula de baza a societatii,, de la care emana īntreaga ordine sau dezordine sociala. Familia constituie deci temelia pe care se edifica celelalte forme de organizare a vietii sociale si care, la rāndul lor influenteaza familia, facānd-o sa se transforme si sa evolueze īn permanenta.

Ca grup natural caracterizat printr-o mare stabilitate structurala si evolutie istorica, ea reuneste femei si barbati, parinti si copIii, bunici, nepoti si unchi prin legaturi trainice de casatorie, sānge sau rudenie, ca si prin forme specifice de organizare a relatiilor dintre ei.

Reprezentānd cea mai importanta si dinamica structura a vietii sociale, familia este determinata de legile generale de dezvoltare a societatii si de īntreg procesul istoric care o transforma si o face sa evolueze īn forme particulare, dar care nu-i modifica esenta. Apare astfel clar faptul ca nu relatiile biologice determina esenta grupului familial, ci īn primul rānd relatiile sociale care influenteaza atāt caracterul istoric al legaturilor familiale, cāt si organizarea specifica a acestora, īn raport cu modelul social si cultural al societatii īn ansamblul sau.

Se poate considera ca familia reprezinta o componenta de baza a oricarei societati, functionarea acesteia depinzānd īn buna parte de realizarea unei functionalitati adecvate a grupului familial.

Īn societatea contemporana unele din functiile familiei au disparut, altele s-au diminuat sau au fost preluate de alte institutii sociale, ca de exemplu functiile pedagogico-educative si morale .

Cea mai importanta functie, evaluata astfel de mai multi autori este socializarea copilului, deoarece familia constituie mediul cel mai propice pentru educatia acestuia, īntr-o perioada īn care este susceptibil de a fi influentat. Caldura si afectiunea oferite de parinti precum si legaturile informale stabilite īntre parinti si copiii reprezinta stimulente puternice pentru formarea deprinderilor si aptitudinilor copilului, pentru dobāndirea capacitatilor sale de integrare sociala adecvata[7].

Socializarea copilului si stabilizarea personalitatii adultului sunt doua functii microsociologice principale, care definesc esenta si importanta familiei conjugale moderne. Specializarea rolurilor masculine si feminine īn cadrul familiei are drept scop formarea unei baze de actiune pentru socializarea copilului si pentru dezvoltarea personalitatii tuturor membrilor grupului familial de-a lungul īntregului ciclu al vietii .

Consacrānd principalele functii ale familiei (biologic-sanitara, pedagogic-educativa, de solidaritate familiala, de asigurare a nivelului de trai al membrilor sai, de integrare a grupului familial īn societate) statul romān reglementeaza statutul acesteia ca fiind institutie sociala īn Codul familiei, printr-o serie de acte normative cu privire la casatorie, drepturile sotilor, relatiile parinti-copiii, raporturile de mostenire, adoptiune, alte relatii personale si matrimoniale ce izvorasc din actul de casatorie.

I.3. Statutul social al familiei īn tara noastra

Constituind principalul factor al dezvoltarii fizice si intelectuale a populatiei, familia influenteaza īn mod direct si semnificativ, mai ales prin intermediul functiei sale de socializare, nivelul si profunzimea constiintei morale a descendetilor īn acord cu normele, valorile si idealurile societatii noastre.

Familia este cea care modeleaza personalitatea copilului, contribuie la formarea unei atitudini pozitive fata de munca, viata si valorile sociale si cultiva responsabilitatea fata de actele proprii īn raport cu imperativele participarii la viata sociala. Sarcini de mare raspundere revin īn acest sens familiei si celorlalte institutii de ocrotire si supraveghere, chemate sa contribuie la mentinerea climatului vietii de familie, la puritatea morala a relatiilor dintre membrii grupului familial, la asigurarea unor conditii materiale adecvate si a unei ambiante psihosociale care sa favorizeze pe deplin personalitatea copilului, formarea sa īn conformitate cu cele mai valoroase si dezirabile modele de conduita sociala.

I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului īn familie

Īntreaga actiune de modelare a personalitatii copilului constituie o opera educativa de anvergura care antreneaza toate directiile cresterii si dezvoltarii sale: fizica, psihica, afectiva, morala si sociala. Īn aceasta actiune, rolul parintilor are o importanta fundamentala, deoarece nici un copil nu poate fi dirijat si educat decāt īntr-o ambianta definita de afectivitate si dragoste.

Relatia parinti-copiii detine un rol deosebit atāt īn fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, cāt si īn asigurarea unei conditii psihologice normale. Dar o asemenea relatie presupune norme precise care corespund unor obiective ce stau la baza rolurilor parintilor si asteptarilor copilului, precum:

Dragostea, concretizata īn asigurarea protectiei, securitatii si orientarii copilului, īn formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la calitatile sale proprii. Dragostea parinteasca presupune īncredere si siguranta din partea copilului, afectiune si īntelegere din partea parintilor, dar ea nu trebuie exagerata fara riscul de a provoca o serie de dificultati evolutiei psihologice normale. Cel mai adesea, copiii lipsiti de dragostea parinteasca sunt timizi, instabili, interiorizati si complexati, īn timp ce capriciul, rasfatul, lipsa de vointa caracterizeaza de cele mai multe relatiile exagerate din punct de vedere afectiv īntre parinti si copiii;

Asigurarea unor raporturi relationale juste si echilibrate. Parintii trebuie sa ofere modele de conduita corespunzatoare, calitatile si atitudinile lor avānd o influenta formativa decisiva; dimpotriva, divergenta īntre act si cuvinte, īntre atitudine si conduita antreneaza incertitudini si lipsa de discernamānt īn aprecierea raului sau a binelui de catre copil. Fiind primele fiinte cu care copiii se identifica si fata de care īsi manifesta afectivitatea, parintii trebuie sa fie atenti atāt la ceea ce spun, cāt si la ceea ce fac, deoarece eventualele divergente sau neconcordante provoaca dezorientare si deruta cu efecte negative asupra dezvoltarii personalitatii copilului;

Complementaritatea rolurilor parentale. Īn calitate de ghizi, educatori si modele de urmat, parintii trebuie sa alcatuiasca īn raport cu copilul o unitate inseparabila care īsi īmparte īnsa rolurile si sarcinile. Diferite, dar nu divergente, rolurile tatalui si ale mamei trebuie sa se completeze reciproc: mama īn calitate de factor afectiv al caminului, iar tatal īn calitate de factor instrumental īnzestrat cu deplina autoritate. Inversarea rolurilor parentale apare perturbatoare deoarece nu mai corespunde imaginii ideale pe care copilul si-o formeaza īn legatura cu comportamentul si actele obisnuite ale mamei sau tatalui, acesta fiind o sursa de dificultati psihologice care se imprima si comportamentului ulterior al copilului. Daca aceste obiective nu sunt īndeplinite sau daca sunt aplicate īn mod unilateral de parinti, procesul educativ implica o serie de sinuozitati.

Se releva astfel ca nu simpla existenta a familiei permite un proces adecvat de dezvoltare a personalitatii copilului, ci doar acea familie ale carei functii sunt īndeplinite īn mod normal de ambii parinti. O familie normala īnseamna pentru copil un mediu afectiv, ocrotitor, avānd o alcatuire si o structura unitara, omogena.[9]

Dezvoltarea personalitatii copilului nu poate fi realizata decāt īn cadrul matricei familiale. Atāt modelele de educatie, cāt si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a copilului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala . Fiziologia copilului poate fi profund marcata de modul īn care parintii raspund trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si īngrijire, dupa cum dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor sale nu se poate face decāt īn prezenta ambilor parinti. Daca unul din ei absenteaza din camin sau īntre parinti exista conflicte, copilul va dezvolta tendinte si norme contradictorii care vor īmpiedica evolutia sa corespunzatoare .

De asemenea, numeroase studii de psihologie a copilului evidentiaza faptul ca īntārzierea achizitiei limbajului poate influenta negativ capacitatea sa de a percepe, a gāndi si a īntelege, dupa cum interiorizarea de timpuriu a sensului si continutului normelor si valorilor sociale īl determina sa actioneze si sa se comporte ca individ integrat social.

In societatea moderna responsabilitatile familiale ale parintilor sunt definite de norme specifice care reglementeaza conditiile si modul lor particular de īndeplinire īn fiecare din cele trei etape de dezvoltare (dependenta absoluta, dependenta relativa si independenta) prin care trece copilul īn cursul formarii personalitatii sale. Atāt parintii, cāt si familia ca īntreg au misiunea extrem de importanta de a transmite copiilor norme si reguli morale de conduita si de a asigura internalizarea acestora sub forma de convingeri, atitudini si motivatii. Īn acest sens, pe lānga comunicarea verbala nemijlocita care favorizeaza dezvoltarea unor atitudini si responsabilitati corespunzatoare asupra notiunilor de " bine" si ,, rau", comportamentul nemijlocit al parintilor, exemplele personale oferite de acestia, exercita o influenta deosebit de importanta asupra conduitei copilului.

Se poate considera, din acest punct de vedere, ca totalitatea manifestarilor comportamentale adecvate ale copilului este īn functie de integralitatea functionalitatii familiei, iar conduita morala pozitiva prezentata de copil poarta pecetea influentelor favorabile exercitate de anturajul sau familial.

Exista īnsa si situatii īn care absenta realizarii unor functii ale familiei, īn special a celei pedagogic-formative, determina tendinte neconforme cu normele de conduita valorizate pozitiv de societate, copilul manifestānd tendinte de marginalizare si devianta care au un impact negativ asupra dezvoltarii armonioase a conduitei[13]. Majoritatea anomaliilor sale psihice, afective sau caracteriale provin din absenta realizarii functiilor familiei si responsabilitatii parintilor, familia reprezentānd din acest punct de vedere un fel de ,,personalitate colectiva,, a carei armonie sau dizarmonie are rezonanta īn structura personalitatii copilului, īn sanatatea si echilibrul sau psihic.

CAPITOLUL II

II. DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

II.1. Definirea personalitatii

Personalitatea[14] este organizarea dinamica īn cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gāndirea si comportamentul sau caracteristic.

Voi examina pe scurt conceptele- cheie din aceasta definitie:

Organizarea dinamica. Problema centrala a psihologiei este formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi care ghideaza īn mod dinamic activitatea. Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul "organizarea" pe care īl intālnim īn definitie implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresiva.

Sisteme. Un sistem este un complex de elemente īntr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept, un stil de comportare. Aceste sisteme exista īn mod latent īn organism chiar cānd nu actioneaza. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gāndire specifica atunci cānd intra īn actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate tendinte determinante. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adaptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.

Psihofizic. Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este exclusiv mentala sau exclusiv nervoasa, ci atrage dupa sine functionarea atāt a "spiritului" cāt si a "trupului".

Comportament si gāndire Orice comportament si orice gāndire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta. Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca; ceea ce el face īn principal este sa se adapteze mediului, sa reflecteze asupra lui, sa īncerce a-l stapānii.  

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii

Personalitatea, dupa cum afirma Allport[15], e prezenta īn viata individului uman, dar numai potential din momentul nasterii, īn mod concret īncepānd sa dea primele semne ale existentei sale īn jurul vārstei de trei ani, contur precis capatānd abia la maturitate. Cu toate ca prin intermediul factorului genetic si congenital fiinta umana constituie un ansamblu de virtualitati, ca expresie a unei programari, nou-nascutul nu e o persoana si nu are, cu atāt mai mult, o personalitate. Personalitatea consta īntr-un tot de trasaturi.

Īn formarea personalitatii, care e o constructie, factorul genetic serveste acesteia ca temelie, si dupa cum se stie orice constructie are o baza solida, o temelie. Dupa nastere, ambianta, īndeosebi cea sociala, capata o pondere din ce īn ce mai mare īn modelarea personalitatii, implicit a persoanei[16]. Tot dupa nastere, īn procesul de personalizare intervine si factorul psihic, acesta avāndu-si geneza īn raportul organismului cu mediul, dar constituindu-se īn factor independent . La formarea personalitatii concureaza deci factorul organic, factorul social si factorul psihic, factorul organic actionānd ca potentialitate. Factorul social si factorul psihic sunt factori de īntretinere,de actualizare sau de reprimare si de modelare.

Principalul mijloc de construire a personalitatii este constituit din īnvatare motivata, ajungāndu-se la diferentierea progresiva a comportamentului; prin crearea unui mod de comportament, a unei stereotipii dinamice, a unui sistem prin intermediul caruia actioneaza persoana, se realizeaza o anumita personalitate. Īn realizarea sa aceasta parcurge doua stadii principale: stadiul personalitatii de baza care se formeaza prin interactiunea primara a copilului cu familia; si stadiul personalitatii individuale care se formeaza prin interactiunea cu grupurile sociale.

Īn prezent personalitatea a devenit un ideal al pedagogiei, scopul educatiei constānd īn mare parte īn formarea si dezvoltarea personalitatii. Dar formarea personalitatii vizeaza o modelare nu doar pasiva, ci una activa, iar acest proces angajeaza doi factori: factorul modelator si factorul de modelat; factorul modelator implica la rāndu-i: modelatorul si modelul[18].

Īn primi ani ai copilului, modelatorul si modelul constau īn aceleasi persoane, si anume parintii copilului. Odata cu vārsta scolara modelul se schimba: acesta e acum īnvatatorul si mai tārziu profesorul, iar odata cu pubertatea modelul poate fi luat dintr-un roman, dintr-un film, dintr-o piesa de teatru. Odata cu cresterea, copilul modelat se comporta ca un factor activ, implicāndu-se din ce īn ce mai mult īn procesul de modelare. Īn toate cazurile, īn formarea personalitatii, īn afara modelatorului propriu-zis, actioneaza īntreaga ambianta fizica si sociala, perioada īn care nu mai intra īn discutie numai formarea, ci si dezvoltarea personalitatii .

Dezvoltarea personalitatii are loc din exterior prin actiunea sustinuta a unui educator, concomitent cu actiunea din interior, prin autodezvoltare, stiut fiind faptul ca procesul de autodezvoltare e continuu.

Perioada de pubertate, urmata de cea a adolescentei, este perioada cānd copilul, datorita cresterii spiritului de observatie si maturizarii gāndirii, nu mai ia ad literam ceea ce i se spune, ci īncepe sa-si formeze pareri care foarte adesea nu mai concorda cu cele ale parintilor. Īncercarile acestora de a-si impune punctul de vedere facānd apel la autoritate parinteasca nu fac decāt sa zdruncine īnsasi temelia autoritatii .

Eliberati de sub tutela invatatorului si obligati sa raspunda cerintelor mai multor discipline, fiecare reprezentata de un profesor de specialitate, puberii īsi largesc mult orizontul si īncep sa faca aprecieri critice si comparative īn ceea ce priveste felul de predare si la comportarea fiecaruia. Memorarea devine din ce īn ce mai logica, iar reprezentarile despre lucrurile si fenomenele despre care īnvata devin si ele din ce īn ce mai bine conturate. Paralel cu simtul critic se dezvolta si cel autocritic, dar nu īn egala masura deoarece au tendinta sa fie foarte īngaduitori cu ei īnsisi si foarte severi cu ceilalti. Uneori li se pare fie ca adultii exagereaza, fie socotesc ca acestia nu apreciaza la justa valoare actiunile lor, īncercānd sa le minimalizeze importanta.

Apar din ce in ce mai des autoaprecierile relative la felul de a se purta si a se īmbraca. Demarcatia dintre baieti si fete devine mai precisa, fiecare avānd constiinta sexului sau si a anumitor particularitati psihice si fizice care decurg de aici.

Personalitatea puberului īncepe sa se desavārseasca de la vārsta de 11- 12 ani, dar aceasta poate fi influentata negativ daca educatia o va mutila din punct de vedere afectiv, īntrucāt germenii egoismului, timiditatii, fricii si neīncrederii gasesc un teren propice. Depinde īn cea mai mare masura de adulti sa impiedice aparitia acestor sentimente, sa īncerce sa sadeasca delicatetea, sensibilitatea si nu īn ultimul rānd siguranta īn fortele proprii.

Copiii sunt īn general receptivi la frumos, motiv pentru care, pentru atingerea acestui scop, unul din mijloacele cele mai bune īl constituie sentimentul estetic care trebuie transmis copilului, sentiment prin intermediul caruia se poate obtine o modelare a personalitatii, īn special pe plan afectiv, de acea mai īnalta calitate. Ordinea si curatenia, muzica, desenul, pasiunea pentru colectii, literatura, traforajul, excursiile sunt o parte din formele frumosului accesibile copilului, pentru ca adolescentul sa-si dezvolte personalitatea normal si armonios.

II.3. Dialogul familial, factor important īn dezvoltarea personalitatii adolescentului

Cercetarea problemelor implicate īn dialogul familial vizeaza ameliorarea raporturilor dintre membrii unor familii, evidentierea efectelor negative ale unora dintre masurile si metodele pedagogice folosite de parinti, si recomanda noi atitudini parintesti. Raportarea adolescentului la familie urmareste precizarea atāt a locului pe care adolescentul īl ocupa īn viata grupului familial, cāt si a functiilor normale ale acestui grup prin care acesta devine factor de securitate, de educare a sentimentelor, de initiere īn viata sociala si spirituala.

Tulburarile de adaptare de origine familiala care se datoreaza carentelor manifestate īn actiune educativa a unor familii, impun gasirea unor raspunsuri adecvate la o serie de īntrebari referitoare la exercitarea autoritatii parintesti, la consecintele pe care actele si atitudinile parintilor le pot avea asupra personalitatii īn formare a adolescentului. Severitatea excesiva, de exemplu, la care recurg īn mod frecvent unii parinti īn raporturile lor cu adolescentii, are drept consecinta cresterea unor adolescenti fie apatici, indiferenti, lipsiti de initiativa, fie impulsivi, recalcitranti, revoltati. Acesti parinti care nu reusesc sa rezolve probleme curente ale educatiei adolescentilor lor altfel decāt prin aplicarea unor aspre pedepse si masuri de interdictie, se afla de fapt īn fata esecului propriei lor autoritati. Ca si parintii prea severi, cei indiferenti nu-si dau īndeajuns de bine seama de faptul ca īn raporturile lor cu adolescentii trebuie sa stie sa se apropie de acestia, dar īn acelasi timp sa pastreze o oarecare distanta, deoarece numai atunci cānd se pastreaza anumite limite īn apropierea de adolescenti se poate asigura mentinerea prestigiului si autoritatii parintesti.

Parintii indiferenti sunt dezamagiti atunci cānd vad cum proprii adolescenti se īnstraineaza de ei cautānd īn alta parte satisfactii si īmpliniri, de aceea este deosebit de important ca parintii sa fie īn pas cu dezvoltarea psihica actuala a adolescentilor lor, sa mentina un dialog intelectual si afectiv mereu deschis.

Parintii tematori sau chiar anxiosi, depresivi sau cei egocentrici, nu reusesc sa īntretina acest dialog deoarece nu vor sau nu sunt capabili de empatie vis-a-vis de proprii adolescenti, pentru a adopta la nevoie punctul de vedere al acestora, pentru a īntelege trairile si preocuparile specifice vārstei si firii lor.

De felul īn care se desfasoara dialogul familial depinde, īn mare masura, constituirea sentimentului de siguranta al adolescentului atāt de important pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale, pentru formarea unor raporturi echilibrate ale acestuia cu lumea. Īn conditiile unui mediu familial excesiv de autoritar sau de indulgent, echilibrul psihic al adolescentului se zdruncina ivindu-se pericolul dezvoltarii unor nevroze. Astfel, ,,supraprotectia autoritara" , prin frecvente interdictii impuse adolescentului, primejduieste dezvoltarea spiritului de independenta si de responsabilitate ale acestuia, transformāndu-l īntr-o personalitate anxioasa, dominata de sentimentul fricii si al inferioritatii personale. Adolescentul trebuie sa se simta acceptat īn familie, iar a se simti acceptat īnseamna a se sti iubit, fapt ce presupune nu numai dovezile de tandrete din partea parintilor, dar mai ales acea tonalitate generala afectuoasa si binevoitoare care trebuie sa impregneze toate raporturile dintre adolescent si anturajul sau familial.

De-a lungul cercetarii pe care am efectuat-o īn sprijinul prezentei lucrari, am constatat ca o parte dintre adolescentii care sunt īn mod frecvent coplesiti cu daruri de catre parinti nu au convingerea intima ca sunt iubiti de catre acestia. Adolescentul are nevoie de certitudinea ca parintii sunt bucurosi de existenta sa. Faptul de a se simti iubit, de a fi izvor de bucurie pentru parinti si pentru toti ceilalti din grupul familial, constituie un factor securizant de mare importanta. A respinge un adolescent care se prinde afectuos de gātul parintelui, a-i impune tacere īn momentul īn care el arde de dorinta de a-si expune propriile framāntari sufletesti, a nu-i primi māngāierile si sarutarile, īnseamna a-i arata ca te poti foarte bine dispensa de el, īnseamna a-i refuza dragostea si a-i arata ca nu-l iubesti.

Alaturi de scoala, familia reprezinta un principal instrument de reglare a legaturilor adolescentului cu mediul, ea urmānd sa contribuie la formarea sentimentului solidaritatii sociale, īn vederea unei corespunzatoare integrari viitoare īn mediul profesional si īn īntreaga viata sociala īn general.

Nu mai putin importante pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului sunt si influentele exercitate de tata care, prin intermediul autoritatii pe care o detine, are menirea de a echilibra relatiile din interiorul familiei, de a īntretine sentimentul de siguranta īn grupul familial, de a conduce adolescentul catre acceptarea regulilor educative, īn special īn privinta baietilor deoarece tatal reprezinta un model cu privire la felul īn care un barbat trebuie sa se comporte īn viata. Īn ochii adolescentului tatal este fiinta care domina lumea exterioara, care ia decizii īn problemele cele mai importante ale familiei, din acest motiv adolescentul are, īn prezenta acestuia, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira adolescentului dorinta de a deveni ,,ca tata". Cum autoritatea tatalui nu exprima o dovada a lipsei de afectiune, adolescentul asteapta si de la tatal sau, nu doar de la mama, tandretea si afectiunea atāt de necesare īn dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului. Din nefericire īnsa, sunt cazuri īn unele familii, īn care rolul tatalui este complet denaturat, unde se relateaza cu satisfactie deosebita ca adolescentii lor ,,stiu de frica tatalui" . Tatal nu trebuie sa devina un mijloc de a-l intimida si speria pe adolescent, īntrucāt tatal care īnspaimānta risca sa formeze la fete frica de barbati, iar la baieti refuzul de a-i semana.



Tensiunile, neīntelegerile din mediile familiale influenteaza, īn special copiii preadolescenti (10-11, 14-15 ani) care, datorita reactivitatii lor afective crescute, lipsei unei solide experiente de viata si a unui spirit critic insuficient dezvoltat, resimt foarte puternic situatiile conflictuale, traumatizante din mediul familial. Observatiile scolare curente evidentiaza faptul ca multi dintre elevii adolescenti cu dificultati de integrare scolara provin īn mare parte din mediile familiale cu deficiente grave de ordin educativ, deficiente determinate de raporturile necorespunzatoare dintre parinti, de lipsa de autoritate morala, de dezacordul dintre principiile afisate de ei si conduita reala manifestata. Acesti parinti prezinta de regula atitudini extreme: fie dezinteres total pentru problemele scolii si educatiei, fie suprasolicitarea capacitatilor copilului, īn scopul īmplinirii propriilor ambitii si vanitati.

CAPITOLUL III

III. ADOLESCENŢA

III.1. Adaptologia adolescentului

Adolescenta este o perioada de tranzitie īntre vārsta copilariei si adulta, perioada care se caracterizeaza prin importante modificari fizice, dar mai ales psihice (emotionale), cerebrale si sociale . Fara a fi bine delimitata, se considera ca se sfārseste odata cu īncetarea cresterii organismului, adica īntre 18-20 chiar 24 de ani.

Modificarile fizice īncepute īn timpul pubertatii se continua īn aceasta perioada, fiind foarte evidente īn ceea ce priveste cresterea staturala si ponderala, precum si īn dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, fiind mai putin evidente modificarile fiziologice si ale maturizarii neuro-gonadale, īnsotite de capacitatea de procreare.

Cresterea cunoaste unele particularitati legate de sex, realizāndu-se īn final aspectul masculin sau feminin al tipului constitutional. Este perioada īn care capacitatea imunologica si de adaptare la stres atinge maturitatea caracteristica adultului. Adaptarile la solicitarile impuse de efortul fizic, īn special la baieti, sunt foarte eficiente si adecvate. Capacitatea cognitiva progreseaza, culminānd cu capacitatea pentru gāndirea abstracta, care se extinde si asupra altor persoane; se produce maturizarea dezvoltarii morale, spirituale si emotionale si apar noi aspecte interpersonale īn relatiile cu parintii si cu alte persoane.

III.2. Adolescenta

Parintilor le este uneori greu sa creada īn capacitatea tinerilor lor de a actiona īn mod independent. Īn realitate, adolescentii sunt foarte rar expansivi īn prezenta lor si comunica foarte dificil cu ei. Aceasta dificultate de a comunica provine din faptul ca īn toata aceasta perioada tinerii acumuleaza noi capacitati mintale si īsi doresc sa se desprinda de caminul oferit de parinti, sa se afirme si sa devina autonomi .

Īn pofida aerului independent, adolescentul are nevoie de dragoste, īntelegere si respect. Toate aceste necesitati sunt, īnsa, ascunse si de aceea este necesara o deosebita atentie la maniera īn care se comunica cu adolescentul. Pentru ca adolescentul sa-si dezvolte respectul de sine, ambii parinti trebuie sa-l accepte asa cum este, cu fortele si limitele personale. Acest lucru nu īmpiedica pe parintii sa aiba asteptari, numai ca asteptarile trebuie sa se tina cont de personalitatea care se dezvolta īn fiecare zi sub ochii lor. Tānarul īncearca continuu sa se defineasca, o face uneori īntr-un mod neasteptat, dar īntotdeauna plin de energie si exuberanta. Adolescentii simt nevoia de a pastra o distanta fizica īntre ei si parinti lor, deoarece pubertatea imprima si caracterul sexual raporturilor dintre oameni si deschide calea fantasmelor oedipiene. Din acest moment, micile dragalasenii de familie pot aparea oricānd sunt īmpreuna, dar niciodata de fata cu prietenii, de aceea parintii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a-si exprima afectiunea pentru copilul lor, desi le este greu sa depaseasca acest moment si sa renunte la anumite forme de intimitate cu copiii[26].

Pentru un adolescent este foarte important sa cunoasca trecutul familiei sale, indiferent īn ce fel de familie traieste, traditionala, monoparentala sau recompusa. Este regretabil ca, uneori, adolescentii sunt rupti de trecutul lor doar pentru ca parintii se simt vinovati de unele alegeri personale sau pentru ca nu reusesc sa gaseasca explicatii ale acestor alegeri. Adolescentul trebuie sa-si īnteleaga trecutul, īnainte de a-si construi viitorul. Pentru a crea legaturi īntre membri unei familii, acestia trebuie sa desfasoare īmpreuna cāt mai multe lucruri.

III.3. Relatia parinti- adolescenti

Adolescenta reprezinta o cotitura īn dezvoltarea unui individ, domeniul intereselor sale de pāna atunci amplificāndu-se si deplasāndu-se spre alte zone de interes. Pāna la aceasta vārsta adolescentul nu dovedea preocupari pentru rolul pe care-l putea juca īn societate, la adolescent remarcāndu-se aparitia constiintei sociale, moment īn care el devine constient ca este membru al unei colectivitati. Din acest moment se straduieste sa cāstige stima colegilor, profesorilor, a parintilor si fratilor mai mari si devine extrem de sensibil la influenta lor.

Adolescentul se defineste prin comparatie cu ceilalti membri ai societatii pe care o frecventeaza; capata sentimentul responsabilitatii, al datoriei si de obicei, include īnvatatura īntre sensurile vietii. Este momentul īn care adolescentul īsi alege un idol, devine constient de personalitatea altuia dar si de propria personalitate; apar hobby-urile precum filatelia, muzica, electronica, cinematograf, sport, Internet, valoarea morala si estetica a acestor preocupari īncepānd sa depaseasca interesul pur intelectual .

Adolescenta este perioada īn care apare preocuparea pentru tinerii de sex opus, avānd ca suprem tel dorinta de a placea. Īn acest scop se modifica interesul pentru īmbracaminte, coafura si, īn general, pentru felul īn care arata. Ei trebuie sa se adapteze noii imagini a siluetei lor si, de obicei, nu sunt satisfacuti de felul cum arata.

Unii adolescenti devin brusc hiperindependenti si din acest motiv intra īn conflict cu scoala si parintii. Alterneaza perioade īn care se cred omnipotenti, cu perioade īn care se īndoiesc de calitatile si posibilitatile lor, mai ales, cānd compararea cu performantele grupului īi plaseaza īn inferioritate. Adolescentii sunt intransigenti, emit judecati aspre despre parinti si profesori, idolatrizeaza vedete ale vietii sportive si muzicale, carora ar dori sa le reediteze succesul. Afirmarea cu orice pret īn fata grupului constituie o preocupare de seama a adolescentului. Caracteristica acestei perioade de dezvoltare este scaderea comunicarii cu membrii familiei si crearea de relatii īn medii extrafamiliale, cānd adolescentul se desparte psihologic de familie si īsi stabileste propria identitate, preferānd compania colegilor si prietenilor īn locul familiei. Initial, cel mai bun prieten fata de care īsi testeaza ideile si competentele este de acelasi sex, fata de acesta īsi manifesta atasamentul īmbracāndu-se la fel, imitāndu-i gesturile, preluānd din preocuparile lui.

In acest timp parintii se obisnuiesc greu cu noul tip de relatii ale adolescentilor, au senzatia de frustrare si se simt marginalizati de catre proprii adolescenti.

CAPITOLUL IV

IV. PERCEPŢIA

IV.1. Locul perceptiei īn cadrul mecanismelor cognitive

Perceptia ocupa locul central īn cadrul mecanismelor psihice informational-operationale de prelucrare primara a informatiilor, si aceasta deoarece senzatiile īn stare pura nu exista decāt īn primele zile ale existentei sau īn cazurile patologice, iar reprezentarile, care urmeaza īn ordine ontogenetica dupa ele, nu sunt, īn extremis, decāt tot perceptii trecute, reactualizate si refolosite īn functie de necesitatiile prezentului.

La fel de importante sunt perceptiile si pentru mecanismele psihice informational- operationale de prelucrare secundara a informatiilor. Gāndirea, memoria, imaginatia sunt greu de conceput īn afara perceptiei. Trecānd dincolo de sfera mecanismelor psihice si intrānd īn cea a activitatii psihice, este aproape imposibil sa se desfasoare o activitate psihica, oricāt de simpla sau oricāt de complexa ar fi aceasta, fara suportul perceptiv. Perceptia permite a lua cunostinta de mediu si a interactiona cu acesta sau a actiona asupra lui. Mai mult, se afirma ca perceptia este punctul de plecare al oricarei activitati umane, inclusiv al construtiei unei civilizatii.

Astazi studiul perceptiei a depasit cu mult granitele psihologiei generale, patrunzānd īn psihologia sociala, nu doar pentru simplu fapt ca exista si o perceptie sociala, ci mai ales pentru ca percetia joaca un rol cu totul deosebit īn planul interactional si integrativ-grupal. Psihologia muncii si īndeosebi psihologia inginereasca ar fi pur si simplu "pierdute" fara impilcarea perceptiei īn sarcinile si activitatile de munca. De fapt, cele patru faze ale perceptiei, si anume detectarea, discriminarea, identificarea, interpretarea, au fost descoperite si amplu cercetate mai īntai īn psihologia inginereasca, ele fiind legate de sarcinile de supraveghere ale panourilor si tablourilor din industria automatizata.

Cu toate ca perceptia este extrem de importanta pentru īntreaga cunoastere umana si pentru varietatea comportamentelor umane, destinul ei īn psihologie a fost destul de sinuos. Cercetata mai īntāi, nu ca o problema de sine statatoare, distincta, ci īn cadrul alteia mai largi si anume a problematicii īnvatarii, abordata multa vreme la nivel intrauman, ipostaziata de unele curente si orientari psihologice, minimalizata sau chiar negata de altele, perceptia si-a cāstigat cu greu un statut propriu īn psihologie.

V. METODOLOGIA CERCETĂRII

V.1. Obiectiv general

Lucrarea de fata īsi propune sa evidentieze faptul ca o relatie pozitiva parinte- adolescent conduce la dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului .

V.2. Obiective specifice

- Evidentierea caracteristicilor de personalitate la adolescentii investigati

- Evidentierea aspectelor unei relatii afective pozitiva cu parintii, care ajuta la dezvoltarea īncrederii īn propria persoana la adolescenti.

- Evidentierea aspectelor de perceptie a relatiei dintre, parinti-adolescenti īn functie de genul biologic al parintelui.

V.3. Ipoteze

Hs1- Se prezuma ca o relatie pozitiva parinte-adolescent se coreleaza direct cu indicatorii de personalitate ai adolescentului.

Hs2 -Se prezuma ca existenta unei relatii afective pozitiva cu parintii conduce la dezvoltarea īncrederii īn propria persoana la adolescenti.

Hs3- Se prezuma ca exista diferente īn ce priveste perceptia relatiei parinti-adolescenti īn functie de genul biologic al parintelui.

V.4. Participanti la studiu

Lotul de subiecti a fost alcatuit din N = 60, 30 subiecti de gen feminin si 30 subiecti de gen masculin ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vārsta se īncadreaza īntre, 35/65 de ani. (Tabel 2, Figura 2).

Īn ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3 participanti absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat si 28 subiecti cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).

Tabel 1-Frecventa de aparitie in functie de genul biologic

Figura1 - Diagrama de structura in functie de genul biologic

Īn sprijinul cercetarii efectuate, am chestionat un lot de subiecti N = 60, dintre care 15 subiecti au vārste cuprinse īntre 35/45, 18 subiecti se incadreaza īn grupa de vārsta 45/55, cea de-a treia grupa alcatuita din 27 subiecti īncadrāndu-se īn categoria de vārsta 55/65 de ani.(Tabel 2, Figura 2).

Tabel 2-Frecventa de aparitie īn functie de vārsta

Figura 2 - Diagrama de bare īn functie de vārsta

Tabel 3 -Frecventa de aparitie īn functie de nivelul de studii

Īn ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3 participanti absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat si 28 subiecti cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).

Figura 3 - Diagrama de structura īn functie de nivelul de studii

V.5. Instrumente de cercetare

Īn cadrul cercetarii efectuate am construit un chestionar avānd ca tema Perceptia relatiei parinti-adolescenti, chestionar continānd 2 dimensiuni (prima dimensiune cuprinde itemii de la 1 la 15 si se numeste Relatia afectiva cu adolescentii iar a doua dimensiune cuprinde itemii de la 16 la 30 si se numeste Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei). Modalitatea de a raspunde a subiectilor investigati este sub forma de scara Likert īn cinci puncte si anume:

1.niciodata 2.rareori 3.uneori 4.deseori 5. īntotdeauna

Validarea chestionarului s-a facut prin:

Metoda expertilor - chestionarul a fost realizat la īnceput din 35 de itemi, iar īn urma verificarii lui de catre experti, si anume:

Lector universitar doctorand Rus Mihaela, Lector universitar doctor Fratiman Livica,

si Asistent universitar Bentu Doinita, au fost eliminati 5 itemi deoarece s-a constatat ca nu au corespuns nici uneia dintre dimensiunile respective, ramanānd astfel 30 de itemi.

Au fost eliminati urmatorii itemi:

La dimensiunea " Relatia afectiva cu adolescentii"a fost eliminati itemii:

Adolescentul meu īmi reproseaza ca nu reusesc sa-l īnteleg.

Conduita fata de adolescentul meu este adecvata.

Īl las pe adolescentul meu sa-si execute pedeapsa pāna la sfārsit.

La dimensiunea Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei" au fost eliminati itemii:

Certurile dintre sot-sotie au loc īn fata adolescentului nostru.

Īn educatia adolescentului meu se implica ambii parinti.

Testul de fidelitate - metoda test-retest

Pentru a evalua gradul īn care scorurile obtinute la chestionar sunt stabile de la o administrare la alta, am folosit metoda test - retest. Astfel am aplicat chestionarul pe un esantion de 60 de subiecti, adica 30 de familii cu vārste cuprinse īntre 35-65 ani.

Dupa un interval de doua saptamāni am administrat testul acelorasi subiecti. Īntre cele doua teste exista un coeficient de concordanta semnificativ:

Rf = 0,757, ceea ce reprezinta ca scorul este mai mare decāt 0,70 si ca testul este sensibil la caracteristicile masurate.

Al doilea instrument de cercetare folosit este chestionarul HSPQ (high school personality questionnaire) -pentru investigarea trasaturilor de personalitate la adolescenti. Acest chestionar este compus din 142 de itemi, modalitatile de a raspunde sunt īn numar de trei, iar respondentul trebuie sa aleaga o singura varianta de raspuns.

Dimensiunile sunt reprezentate de:

Scala a -schizotimie-ciclotimie apare o crestere a sociabilitatii si o reducere a īnsingurarii.

Scala b- inteligenta, eficienta intelectuala, o crestere stadiala de la 11 la 15 ani.

Scala c-forta eului, cresterea nu este semnificativa pentru nici unul dintre sexe.

Scala d-flegmatic-excitabil de la 11 la 17 ani, la ambele sexe se noteaza cresterea identitatii si suficientei personale, o scadere a excitabilitatii si nesigurantei.

Scala e- submisiv-dominant la ambele sexe de-a lungul perioadei creste dominanta dar cu un model diferit: daca la fete are loc mai īntāi o crestere īntre 11 si 17 ani, la baieti continua cresterea tendintei de dominare de la 18 la 23 de ani īn timp ce la fete se produce o stagnare, chiar o usoara tendinta la unele fete spre submisivitate: pentru toata perioada de vārsta scorurile sunt mai scazute īn general ca ale baietilor.

Scala f- taciturn-expansiv, expansivitatea creste de la 11 la 17 ani, apoi apare o tendinta spre aplatizare īntre 17 si 19 ani apoi apare o perioada de declin.

Scala g- īncrederea īn propria persoana - nu apare nici o tendinta semnificativa.

Scala h- parmia- therectia usor declin al timiditatii de-a lungul vārstei.

Scala i-premsia-harria; īn adolescenta timpurie baietii prezinta o crestere clara pe masura ce devin mai realisti, cu īncredere īn sine, mai hotarāti; cresterea la fete este mai semnificativa īntre15-18 ani .

scala j- coasthenia de la 11 la 17 ani usor declin īn coasthenia zeppia

Scala o-īncredere-subtilitate o tendinta de crestere a scorurilor īn perioada 11-17 ani relativ putin.

Scala q2 -dependenta independenta la fete apare un declin semnificativ.

Scala q3-controlat- necontrolat o tendinta de crestere mai semnificativa de la 15 la 23 ani o tendinta generala de descrestere; la fete de culpabilizarea īnregistreaza scoruri mai mari; baietii devin de-a lungul adolescentei īn mod semnificativ mai putin nelinistiti fetele sunt mai conservatoare si fara a prezenta cu adevarat radicalism, exista tendinta de crestere a scorurilor.

Scala q4- relaxare tensiune īn adolescenta timpurie o crestere la ambele sexe.

V.6. Procedura de lucru

Cercetarea a fost efectuata īn Municipiul Medgidia pe parcursul a doua saptamāni īn intervalul 14-28 ianuarie, si au fost investigate 30 familii avānd īn componenta un copil cu vārsta cuprinsa īntre 14- 18 ani, adolescentii investigati fiind īn numar de 30.

Datele obtinute īn urma aplicarii chestionarelor au fost introduse īn programul de statistica psihologica SPSS versiunea 14.0, obtināndu-se tabele de frecvente a raspunsurilor , tabele ale indicatorilor statistici, diagrame de structura si histograme.

Chestionarele au fost aplicate prin autoadministrare, pentru evitarea nonraspunsurilor.

Ultima faza a lucrarii a cuprins extragerea concluziilor finale cu privire la ipotezele formulate pentru atingerea obiectivelor initiale.

VI. ANALIZA sI INTERPRETAREA DATELOR

Analiza primara a datelor

A. Dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii"

La dimensiunea 1: "Relatia afectiva cu adolescentii" observam ca avem o distributie unimodala, modul avānd valoarea 68. Media este de 62,6 ceea ce īnseamna ca raspunsurile subiectilor se īncadreaza īn cvartila 2, adica parintii percep ca au o relatie afectiva buna cu adolescentii lor.(tabel 1, figura 1).

Tabel 1. Dimensiunea 1 "Relatia afectiva cu adolescentii"

Relatia afectiva cu adolescentii



Figura 1. Histograma pentru dimensiunea 1

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie

-1,46) si leptokurtica (Coeficientul de boltire 2,23), ceea ce inseamna ca subiectii au optat pentru scoruri mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiei cu adolescentii.

Scorurile obtinute de subiecti īn ce priveste dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" releva faptul ca parintii percep relatia afectiva cu adolescentii lor ca fiind buna, deci se poate afirma ca exista o implicare activa a parintilor īn educatia si problemele inerente ale adolescentei, implicarea īn problemele acestora fiind importanta pentru ei.  

Parintii sunt interesati sa īsi ajute adolescentii īn rezolvarea problemelor, tin cont de necesitatile si parerile acestora cānd se iau decizii īn cadrul familiei, ceea ce conduce la o relatie afectiva buna parinte- adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru adolescentii lor. Parintii percep relatia cu adolescentii lor ca fiind buna.

B.    Dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei"

La dimensiunea 2:"Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei " observam ca avem o distributie unimodala, modul avānd valoarea 70. Media este de 58,76 ceea ce īnseamna ca raspunsurile subiectilor se īncadreaza īntre cvartila 1- 2, adica parintii au o perceptie asupra relatiilor interpersonale si rolurilor asumate īn cadrul familiei de intensitate buna. (tabel 2, figura 2).

Tabel 2. Dimensiunea 2 "Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei "

Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei

Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei

Figura 2. Histograma pentru dimensiunea 2

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie -,867) si platikurtica (Coeficientul de boltire -,562), ceea ce inseamna ca subiectii au optat pentru scoruri medii, evidentiind o perceptie medie asupra relatiilor interpersonale si rolurilor asumate īn cadrul familei.

Scorurile obtinute de subiecti īn ce priveste dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate īn cadrul familiei" releva faptul ca īn familie exista o perceptie medie asupra rolurilor asumate īn cadrul acesteia.

Adolescenti nu īsi mai petrec timpul liber cu parintii lor ci īn compania prietenilor cu care deseori se identifica si carora le adopta polii de interes, explicatia fiind aceea ca adolescenta este perioada īn care copiii vor sa devina independenti de parintii lor, sa ia propriile decizii, moment īn care rolurile īn cadrul familiei nu mai sunt clar stabilite.

Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

In ce priveste "Perceptia relatiei parinti-adolescenti" observam ca avem o distributie unimodala, modul avānd valoarea 133. Media este de 121 ceea ce īnseamna ca raspunsurile subiectilor se īncadreaza īn cvartila 2, adica parintii au o perceptie asupra relatiilor cu copiii lor adolescenti buna. (tabel 3 , figura 3).

Tabel 3. Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Perceptia relatiei parinti- adolescenti

Figura 3. Histograma chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie -1,115) si leptokurtica (Coeficientul de boltire 290), ceea ce īnseamna ca subiectii au optat pentru scoruri mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiilor cu adolescentii lor. Datele obtinute ne indica existenta unei perceptii a relatiei parinti-adolescenti buna, ceea ce conduce la o relatie afectiva buna parinte-adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru acestia.

Existenta unei perceptii bune, a parintilor asupra relatiei cu adolescentii lor, ne indica existensa unei relatii afective de un nivel bun, parintii prin datele obtinute ne evidentiaza faptul ca se implica activ īn rezolvarea problemelor adolescentilor .

ANALIZA CHESTIONARULUI HSPQ

(HIGH SCHOOL PERSONALITY QUESTIONNAIRE)

Lotul de subiecti chestionati īn ce priveste chestionarul HSPQ, a fost alcatuit din N = 30 adolescenti, 12 subiecti de gen feminin si 18 subiecti de gen masculin

( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vārsta se īncadreaza īntre 14-18 ani. (Tabel 2, Figura 2).

Tabel 1-Frecventa de aparitie īn functie de genul biologic

Figura1 - Diagrama de structura īn functie de genul biologic

Lotul chestionat este alcatuit din 12 subiecti de sex feminin si 18 subiecti de sex masculin. ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vārsta se īncadreaza īntre, 14-18 ani.(Tabel 2, Figura 2).

Tabel 2- Frecventa de aparitie īn functie de vārsta

Figura 2 - Diagrama de bare īn functie de vārsta

Categoriile de vārsta se īncadreaza īntre 14-18 ani, aceasta fiind considerata īn lucrarea de fata vārsta adolescentei, avānd īn vedere ca perioada adolescentei dureaza pāna la vārsta 22-24 ani. (Tabel 2, Figura 2).

Esantionul de adolescenti chestionati este alcatuit din: 3 subiecti cu vārsta de 14 ani, 5 subiecti avānd 15 ani, 10 subiecti avānd 15ani, 9 subiecti avānd 16 ani si 3 subiecti avānd 18 ani, esantionul chestionat avānd numarul de 30 de adolescenti.

Verificarea ipotezelor

Pentru verificarea ipotezelor 1 si 2 am realizat corelatia īntre "SCALELE CHESTIONARULUI HSPQ" (scala B aceasta reprezentānd eficenta intelectuala, scala G reprezentānd īncrederea īn propria persoana si scala E reprezentānd submisivitatea ) si dimensiunea "RELAŢIA AFECTIVĂ CU ADOLESCENŢII " a chestionarului "PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI".

Observam corelatii semnificative īntre "Scala B aceasta reprezentānd eficienta intelectuala , Scala G reprezentānd īncrederea īn propria persoana, Scala E reprezentānd submisivitatea si Dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" din chestionarul PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI fiind o corelatie semnificativa la un prag de 0,05.

De asemenea, se observa ca exista corelatii pozitive "384, 368, 389 " īntre scorurile obtinute de subiecti īn ce priveste dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" comparativ cu cele obtinute īn ce priveste scalele B aceasta fiind reprezentata de eficienta intelectuala, G fiind reprezentata de īncrederea īn propria persoana iar scala E fiind reprezentata de submisivitate ale chestionarului HSPQ.

Ceea ce evidentiaza ca relatia afectiva pozitiva a parintilor cu copiii lor adolescenti, conduce la eficienta intelectuala, īncrederea īn propria persoana si dezvoltarea submisivitatii. Ceea ce duce la concluzionarea ca indicatorii de personalitate se coreleaza direct cu relatia pozitiva parinte-adolescent, dar si faptul ca relatia afectiva pozitiva a parintilor cu adolescentii conduce la dezvoltarea īncrederii īn propria persoana, validāndu-se ipotezele 1 si 2.

Pentru validarea ipotezei 3 am realizat testul Levene. Testul Levene s-a realizat īntre chestionarul perceptia relatiei parinti- adolescenti si genul biologic al parintilor adolescentilor.

Testul Levene- Perceptia relatiei parinti-adolescenti / gen biologic

Media (M=59, SD=8,214) pentru valorile testului īn ce priveste predispozitia parintilor de gen masculin asupra relatiei afective cu adolescentii , este mai mica (t=4,579, D=58, two tailed p=0,000 ) fata de parintii de gen feminin (M= 66,30, SD=2,842).

Valoarea semnificatiei pentru Testul Levene este p=0,000 , deci mai mica de 0,05, ceea ce īnseamna ca exista diferente īn ceea ce priveste perceptia relatiei parintelui de gen feminin, evidentiind o mai buna perceptie a relatiei cu adolescentii lor, comparativ cu parintele de gen masculin, ceea ce duce la confirmarea ipotezei 3, potrivit careia exista diferente semnificative īn ce priveste perceptia relatiei parinti-adolescenti īn functie de genul biologic al parintelui, īn sensul ca mamele au o mai mai buna perceptie a relatiei lor cu copilul adolescent, comparativ cu parintele de gen masculin.



Concluzii

Pentru verificarea ipotezelor cercetarii, au fost utilizate doua instrumente de lucru chestionarul pentru investigarea Perceptiei relatiei parinti-adolescenti si al doilea instrument folosit este chestionarul pentru investigarea personalitatii HSPQ (high school personality questionnaire).

Dupa analiza chestionarului Perceptia relatiei parinti-adolescenti, a fost efectuata corelatia scorurilor cu datele obtinute prin aplicarea chestionarului pentru investigarea personalitatii HSPQ.

Analiza tabelului de corelatie evidentiaza o corelatie pozitiva īntre dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" si: scala B aceasta reprezentānd eficienta intelectuala, Scala G reprezentānd īncrederea īn propria persoana, Scala E reprezentānd submisivitatea, acestea fiind scalele chestionarului HSPQ, pentru investigarea personalitatii la adolescenti.

Existenta acestor corelatii pozitive, demonstreaza ca strānsa legatura īntre relatia afectiva pozitiva a parintilor cu copiii lor adolescenti, conduce la eficienta intelectuala, īncrederea īn propria persoana si dezvoltarea submisivitatii.

Dezvoltarea personalitatii adolescentului nu poate fi realizata decāt īn cadrul matricei familiale. Atāt modelele de educatie, cāt si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a adolescentului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala.

Testul Levene evidentiaza existenta unor diferente semnificative īn perceptia relatiei parinti-adolescenti īn functie de genul biologic al parintelui.

Prin analizarea tabelelor reiese ca exista diferente semnificative īntre parinti, īn sensul ca subiectii de gen feminin evidentiaza o mai buna perceptie a relatiei cu copiii lor adolescenti, comparativ cu parintii de gen masculin.

Īn cercetarea de fata, validarea ipotezelor demonstreaza faptul ca adolescentii apropiati pe plan afectiv de parinti, dezvolta o personalitate normala, parintii reprezentānd suport afectiv pentru adolescentii lor.

De asemenea, de-a lungul cercetarii efectuate, am observat ca īn familiile īn care parintii sunt interesati si se implica activ īn rezolvarea problemelor adolescentilor, si tin cont de necesitatile si parerile acestora cānd iau decizii īn cadrul familiei, aceastea conduc la o relatie afectiva buna parinti-adolescenti si armonie īn familie.

VI. Bibliografie

1. Allport, G.: Structura si dezvoltarea personalitatii , Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991.

2. Badiu, Gheorghe, Papari, A. : Adaptologie la stress uman, Editura Fundatiei Andrei saguna, 1999, Constanta.

3. Bandiu, Dan, Radulescu, M., Sorin, Voicu, Marin: Adolescentii si familia, Editura stintifica si Enciclopedica, 2000, Bucuresti.

4. Ciocan, I., Negret, I.,: Formarea personalitatii umane, Editura Militara, Bucuresti , 2000.

5. Ciofu, Carmen: Interactiunea parinti- copii, Bucuresti , Editura Amaltea, reeditata 2000.

6. Germain, Duclos, Laporte, Danielle, Ross, Jaques: Īncrederea īn sine a adolescentului, Editura House of Guides, 2006.

7. Linton, R.,: Fundamentul cultural al personalitatii, Editura stiintifica, Bucuresti, 2004

8. Ilut, Petrut: Sociopsihologia si antropologia familiei, Bucuresti, Editura Polirom, 2005.

9. Minulescu, Mihaela: Relatia psihologica cu copilul tau, Bucuresti, Editura Psyche, 2006.

10. Dr.-Moran de Jouffrey Puline: Psiohologia copilului, Bucuresti, Editura Teora, 2005.

11. Neamtu, George Coordonator: Tratat de asistenta sociala, Bucuresti, Editura Politom, 2003.

12. Neculau, A., coordonator: Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi, 2000.

13. Pavelcu, Vasile: Cunoasterea de sine si sunoasterea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001.

14. Salade, Dumitru: Educatie si personalitate, Cluj- Napoca, Casa Cartii de stiinta, 2001.

15. Stanciulescu, Elisabeta: Sociologia educatiei, familie si educatie, Bucuresti, Editura Polirom, 2002.

16. Tiger, Paul D.: Descoperirea propriei personalitati ,Bucuresti, Editura Teora, 2002.

17. Rudica, Tiberiu: Dialogul familial, Editura Pedagogica si didactica, Bucuresti 2000.

18.Verza, U., schiopu: Psihologia vārstelor, Editura EDP, Bucuresti, reeditata 2003.

19. Zlate, Mielu: Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 2004 (editia a treia).

VII. ANEXĂ

PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI -ADOLESCENŢI

Va rugam cititi cu atentie fiecare propozitie si indicati prin īncercuire care din cele 5 raspunsuri vi se potrivesc personal. Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale.

I.1 Copilul meu adolescent se simte īn siguranta cānd este cu mine .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

2 Copilul meu adolescent are īncredere sa-mi povesteasca īntāmplarile sale.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

3 Copilului meu adolescent, i se ofera atentia de care are nevoie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

4 Copilul meu adolescent īmi spune ca sunt un model de viata pentru el.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

5. Copilul meu adolescent, ma consulta atunci cānd apar situatii īn viata lui, ce necesita luarea unei decizii importante.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

6. Consider ca-i acord copilului meuadolescent, toata afectiunea de care are nevoie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

7. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suport cu privire la formarea atitudinilor pozitive.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

8. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suportul necesar pentru formarea aptitudinilor īn conformitate cu calitatile sale.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

9. Am īncredere īn copilul meu adolescent, sa-i spun anumite confidente.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

10. Copilului meu adolescent i se cere parerea, cānd se iau decizii si consecintele afecteaza īntreaga familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

11. Īmi ajut copilul meu adolescent cānd are de rezolvat o problema .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

12. Discut permanent cu copilul meu adolescent, cu privire la situatiile delicate, probleme, subiecte ce-l framānta.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

13. Consider ca-i satisfac, copilului meu adolescent nevoile financiare .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

14. Cānd greseste , īi aplic copilului meu adolescent pedepse usoare pe care le īntelege si le accepta.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

15. Copilul meu adolescent ma consulta cu privire la cariera pe care doreste s-o urmeze.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

II.16. Mergem īn vacante īmpreuna cu adolescentul nostru.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

17. Cānd au loc evenimente importante pentru familie , copilul meu adolescent ia parte la ele.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

18. Aniversarile copilului meu adolescent au loc īn familie si apoi cu prietenii, colegii lui īn oras.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

19. Copilul meu a dolescent īmi cere parerea īn legatura cu vestimentatia lui .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

20. Timpul meu liber īl petrec īmpreuna cu copilul meu adolescent.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

21. Sunt obiectiva atunci cānd analizez nivelul performantei scolare a copilului meu adolescent.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

22. Copilul meu adolescent are clar stabilit programul timpului liber.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

23. Copilul meu adolescent ma ajuta la treburile casnice ,atunci cānd este necesar si nu riposteaza.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

24. Sarcinile copilului meu adolescent sunt clar stabilite īn familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

25. Fiecare membru al familiei stie cu exactitate, sarcinile care le are de īndeplinit, īn cadrul familiei.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

26. Copilul meu adolescent īmi prezinta prietena/prietenul, atunci cānd are o relatie afectiva.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

27. Discut cu copilul meu adolescent, problemele aparute īn relatia lui afectiva.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

28. Copilul meu adolescent are stabilite clar anumite responsabilitati īn familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

29. Copilul meu adolescent īmi cere parerea atunci cānd īsi face schimbare de imagine.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

30. Īn week-and copilul meu adolescent īmpreuna cu noi realizeaza unele activitati.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.īntotdeauna

Sex:

Vārsta:

Mediul de provenienta:

Ocupatie:

Etnie:

Numarul de copiii:

Studii:



Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.28

Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.29

Ibidem 2

Stanciulescu Elisabeta-2002, Sociologia educatiei, Familie si educatie īn societatea romāneaca, Editura Polirom Bucuresti, pag. 220.

Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 672.

Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 673.

Salade, Dumitru- 2001, Educatie si personalitate , Editura Casa Cartii de stiinta , Cluj- Napoca ,pag. 48.

Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 75.

Ciofu Carmen- 2000 Interactiunea parinti- copii, editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti ,pag45 .

Ciocan I., Negret, I.,- 2000, Formarea personalitatii umane, Bucuresti ,Editura Militara, pag. 68

Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Īncrederea īn sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 82.

Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 35.

Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 36.

Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 60.

Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 63.

Pavelcu, Vasile-2001, Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii, Editura Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, pag.53.

Linton R.- 2004, Fundamentul cultural al personalitatii, Bucuresti ,Editura stiintifica, pag. 38.

A., Necula-2000, Psihopedagogie, Iasi, Editura Spiru Haret, pag. 62.

Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 80.

Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Īncrederea īn sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 85.

Rudica Tiberiu-2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 63.

Tiberiu Rudica- 2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 62.

Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psihologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 38.

Badiu Gheorghe, Papari , A. -1999, Adaptologie la stress uman, Constanta. Editura Fundatiei Andrei saguna,pag.225.

Bandiu ,A Dan, Radulescu Sorin M., , Voicu-Marin- 2000, Adolescentii si familia, Bucuresti , Editura stiintifica si Enciclopedica,pag. 39.

Ibidem 25

Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Īncrederea īn sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 80.





Document Info


Accesari: 44534
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )