Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MOTIVAŢIA CA MECANISM DE STIMULARE A COMPORTAMENTULUI

Psihologie












ALTE DOCUMENTE

VINDECAREA PSI si tehnica deschiderii celui de-al treilea ochi
Factori conditionali ai învătării MOTIVATIA
Testul Eysenck
Consecintele conflictelor
Proiect de lectie - ETAPELE DEZVOLTĂRII UMANE(stadiile de dezvoltare: copilarie,pubertate,adolescenta,tinerete)
Aspecte ale dezvoltarii \"gândirii critice\" la copiii din ciclul primar
Memoria
Willem Doise - Gabriel Mugny - Psihologie sociala si dezvoltare cognitiva

Mecanismele de stimulare si energizare au dus la aparitia, intrarea în functiune a trei categorii de functii:

* de activare si stimulare;

* de sensibilizare selectiva si imbold;

* de energizare si sustinere.

Aceste mecanisme au purtat numele de sistemul activator de natura strict fiziologica, alcatuit din formatiunea reticulata si o serie de mecanisme psihice(denumite mecanisme intensive- asigura o anumita intensitate a acestora sau mecanisme stimulator(motivatie)-energizante (afectivitate)).



MOTIVAŢIA CA MECANISM DE STIMULARE A COMPORTAMENTULUI

Conceptul de motivatie-cel mai complex mecanism psihic.

DIFICULTĂŢI DE DEFINIRE A MOTIVAŢIEI

1. Prima dificultate 717w2222h a fost generata de termenul utilizat pentru denumirea acestor mecanisme motivationale. Termenul "motivatie" provine din latinescul "move"sau "movere"= a misca,  a pune în miscare. Rezulta ca motivatia este orice forta, indiferent de natura ei care pune în miscare organismul, activitatea pe care o desfasoara.

LIMITĂ - extinderea nepermisa a termenului de motivatie.

2. În domeniul acestor mecanisme au fost folositi multi termeni într-o maniera nediscriminativa, cum ar fi impuls, tendinta, pulsiune, precum si o serie de alti termeni împrumutati din fizica: forta, tensiune, vector, etc.. Daca  termenii ar fi fost adaptati si utilizati într-o maniera corecta nu ar fi fost nici o problema, dar ei au fost utilizati într-o maniera nediscriminativa.

3. Existenta foarte multor conceptii, perspective care au fost utilizate în definirea, cercetarea motivatiei. Aceasta a fost studiata dupa modelul darwinist al evolutiei speciilor, interpretata dupa modelul fizic al descarcarii de energie, dupa o serie de modele care recurgeau la substitutia motivatiei cu o serie de fenomene, procese psihice(comportamente anticipate).

Pentru Freud motivatia consta în stimularea si descarcarea de energie. Behavioristii considerau motivatia ca o reactie învatata asociata unui stimul ca urmare a repetarii asocierii.

Aceste dificultati au creat o situatie neplacuta. Nuttin a scris o carte despre teoriile motivatiei, în care arata ca notiunea de motivatie este o notiune superflua, o notiune confuza, ba chiar foarte confuza. Aceste dificultati au constituit un imbold pe directia unor realizari ale unor delimitari conceptuale pentru a se ajunge la puncte de vedere mai bine conturate.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1. Motivatie si motiv(termeni corelativi, utilizati în maniere diferite)

Conceptul de motivatie a fost lansat în literatura psihologica în 1930 de catre E. Dichter, care considera ca motivatia constituie cauza reala a comportamentului uman. Motivatia functioneaza la diferite nivele: superficiale si inconstiente(stimuleaza si impulsioneaza).

Conceptul de motiv a fost utilizat cu mult înainte de 1930. Motivul era considerat un fenomen de natura psihica, care reactualiza si transpunea în plan subiectiv starile de motivatie ale organismului. El a fost vazut ca un mobil care declansa activitatea, directiona si dinamiza conduita umana. Cu timpul el a fost integrat si corelat. Termenii au fost utilizati unul în locul altuia, de unde rezulta ca este necesara o delimitare mai clara a acestora dupa sfera si continut.

Motivatia este un termen cu o sfera foarte larga, în interiorul ei fiind incluse fenomenele motivationale, foarte diferite între ele.

Unii autori sustineau ca toate formele motivatiei nu sunt decât motive, de unde rezulta ca motivatia este notiunea de "umbrela" ce ascunde o serie de motive.

Alti autori diferentiaza motivul de celelalte forme motivationale. Motivatia apare ca un ansamblu de forme si structuri motivationale(trebuinte, interese, etc.), dar care include si motivele, de sine statatoare. Motivul este parte a întregului motivatie.

S-au conturat 3 pozitii:

1) considera motivul integrat în motivatie si subordonat acesteia(Cosmovici - ansamblul motivelor);

2) considera motivatia ca proces de actualizare a motivelor(Frölich definea motivatia ca procesul de actualizare a motivelor si de traducere a lor în conduita);

3) integreaza cele doua acceptiuni. P.P.Neveanu(1977) spunea ca motivatia desemneaza pe de o parte totalitatea motivelor, iar pe de alta parte însusi procesul motivarii în contextul interactiunilor si interdependentelor dintre personalitate si ambianta umanizata. Motivatia integreaza în sine motivele dându-le valoare si asigura actualizarea si realizarea lor în practica.

Piaget - motivatia este o structura structuranta.



Zlate - motivatia este si un proces dinamizant. Ea opereaza permanente organizari si ierarhizari dar si actualizari procesuale ale acestora cu efecte dinamizante.

Termenul de motivatie s-a impus în majoritatea cartilor.

Motivatia poate sa constituie o forta psihica pusa în slujba existentei umane cu efecte benefice sau cu efecte negative.

ACCEPŢIUNILE MOTIVAŢIEI

Unii prefera sa se ghideze dupa extensia conceptului respectiv, si recurg la un termen larg si definitii mai restrânse.

* Roger Muchielli a dat 2 definitii ale motivatiei. În sens larg, motivatia este tot ceea ce incita sau dispune un individ de a avea un anumit tip de comportamente sau de a lua un anumit tip de decizii în anumite situatii. Se intuieste:

            1) functia excitatoare si declansatoare;

            2) caracterul situational al motivatiei;

            3) caracterul procesual al motivatiei - trecerea de la o stare la alta.

Ceea ce exista anterior actiunii unui stimul, o serie de tensiuni latente nu devin motivatii decât daca sunt actualizate. Rezulta ca mutatia de la manifest la act se datoreaza motivatiei.

Limite: furnizeaza putine informatii cu privire la natura motivatiei, caracterul  structural al motivatiei, continutul acesteia, geneza motivatiei.

* M. Zlate propune 3 acceptiuni ale motivatiei:

1. STRUCTURALĂ - motivatia este un ansamblu de stimuli interni care dinamizeaza, directioneaza, determina conduitele si comportamentele individului.

Rosca - motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt înnascute sau dobândite, constiente sau neconstiente, simple trebuinte fizice sau idealuri abstracte. Aceasta acceptiune atrage atentia asupra unei categorii aparte de stimuli si anume cei interni.

Michotte - motivatia este o cauza interna, un fenomen de natura subiectiva, psihologica care are valenta determinativa, propulsativa. Functia: realizarea unor actiuni de apropiere sau de evitare, respingere a unor stimuli externi.

Aceasta acceptiune ne arata ca motivatia este o structura psihica activatoare si predispozanta cu functii de autodeterminare prin stimulatie interna. Rezulta ca stimulii externi capata valenta functionala numai daca corespund cu valorile individului. Motivatia apare ca o relatie între Eu si lume. Gratie unor procese integrative motivatia dirijeaza relatia dintre subiect si lume, rezulta ca motivatia capata o functie cognitiv-dinamizatoare, ce orienteaza a individului catre scopuri concrete.

2. FUNCŢIONALĂ(DINAMICĂ) - motivatia presupune o anumita miscare, dinamica, trebuie sa surprindem functionalitatea interna. Motivatia se defineste ca fiind o stare de necesitate interna care orienteaza si directioneaza comportamentul pe directia satisfacerii ei. Aceasta stare de necesitate interna apare ca urmare a unor dezechilibre care se produc în organism, fie la nivel fizic, fie la nivel psihic. Aceasta functionalitate a motivatiei este cel mai bine pusa în evidenta daca facem referiri la o serie de aspecte concrete ale motivatiei: trebuinte, intentii, valente, tendinte, impulsuri.

TREBUINŢELE - reprezinta conditiile vietii, procese pulsionale ce semnalizeaza perturbarile de tipul privatiunilor sau exceselor.

IMPULSUL - este o trebuinta în stare de excitabilitate manifesta.

INTENŢIA - presupune implicari ale subiectului în activitate;Lewin le numea cvasitrebuinte.

VALENŢE - orientari afective spre anumite rezultate, însusiri ale obiectelor care declanseaza satisfacerea trebuintelor.

TENDINŢELE - forte directionale.

În cazul acestor elemente au existat 2 acceptiuni:

1)      ca elemente structurale;




2)      ca elemente de natura functionala - din întrepatrunderea lor rezultând functiile motivatiei.

3. GENETICĂ - cum apar aceste structuri motivationale? Unele dintre formele si structurile motivationale(foarte putine, trebuintele de natura organica) sunt înnascute; restul (interese, convingeri,..) se formeaza de-a lungul vietii individului. Acest proces are loc ca urmare a interiorizarii si asimilarii experientei anterioare, rezulta ca devin de sine statatoare, au forte proprii.

Rubinstein a formulat un principiu: cauzele externe actioneaza prin intermediul conditiilor interne, iar acestea din urma nu sunt altceva decât interiorizari ale primelor.

Procesul respectiv a fost redat de P.Golu - motivatia este modelul subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata în timp, transformata si transferata prin învatare si educatie, prin achizitie interioara a persoanei. Aceasta are o dubla semnificatie: arata:

1)      mecanismul genezei fenomenelor motivatiei

2)      mijloacele prin intermediul carora se realizeaza geneza(mecanismul învatarii si educatiei)

CARACTERISTICILE MOTIVAŢIEI

1)      Motivatia îi permite individului sa actioneze spontan, "pe cont propriu".

2)      Motivatia leaga persoana de lume si o mentine în sfera determinismului extern, fapt care este vital pentru fiintarea persoanei.

3)      Motivatia opereaza cu o oarecare întrerupere în lantul cauzelor din afara preluând treptat asupra ei functia de punct de comanda dominant în raport cu comportamentul persoanei.

4)      Motivatia construieste între stimul si reactie un sistem de filtre si comparatori care lasa informatia sa se propage selectiv în functie de limitele de semnificatie a persoanei respective.

5)      Motivatia opreste în loc actiunea fortelor din afara, dar si potenteaza sau dinamizeaza actiunea prin mecanisme de permeabilitate sau de blocaj servite ad-hoc, fapt care creeaza persoanei sentimentul autodeterminarii, al manifestarii libere si spontane.


CONSTATĂRI CONCLUZIVE

* motivatia este o pârghie importanta a individului în procesul autoreglarii sale;

* motivatia este o forta motrice a întregii dezvoltari umane deoarece ea:

1) selecteaza, asimileaza, si sedimenteaza în individ influentele externe;

2) sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe facând-o mai putin sau mai

 mult permeabila la actiunile ei;

3) propulseaza, amplifica materialul constructiei psihice a individului.












Document Info


Accesari: 14172
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )