Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Manipularea prin mass-media

Psihologie












ALTE DOCUMENTE

COMPORTAMENT MOTOR
CADOURILE - ARTA DE A OFERI - CINE ? CUI ? CIND ? CE ? CUM ?
IMAGINEA DE SINE - Va simtiti insecurizat? Nesigur? Supus? Încrezator? Arogant?.Raspundeti cu sinceritate.
PERIOADA ADOLESCENŢEI Caracteristici generale ale evolutiei adolescentului
Memoria
Metodele psihologiei scolare
TIPURI DE ÎNVĂTARE
BAZELE EVALUARII PSIHOLOGICE - Seminar 14 nov 2008
William James



Manipularea prin mass-media


Sumar

introducere

informarea

informatia

efectele comunicarii în masa

            tematici majore

            caracteristicile efectelor comunicarii de masa

tipologia efectelor

avantajele comunicarii în masa

dezavantajele comunicarii în masa

manipularea

            definitie

formele si modurile generale de manipulare 

persuasiunea

dezinformarea

                        definitie

                        comanditarii

                        specialistii

                        controlorii

                        agentii de influenta

                        dezinformatorul

                        tintele

            minciuna

zvonul

                        definitie

                        functiile zvonurilor

                        legile de circulatie ale zvonurilor

                        conditiile de circulatie ale zvonurilor

            bârfa

modurile de manipulare specifice televiziunii 

            tipuri de manipulare

elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune

moderatorul

compozitia platoului

manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor

scenariul

manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare

forma si caracteristicile mobilierului din studio

modul de asezare a participantilor.

exemple de manipulare prin mass media in modernitate si în contemporaneitate

în loc de concluzii

bibliografie

resurse web

Introducere.

În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei extraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si la o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.

Informatia.

Ca prim pas, e bine sa ne oprim asupra cuplului informare-informatie, dezinformarea putând fi perceputa ca o "negare" a informarii sau, mai bine spus, ca o asimilare de informatii false, o intoxicare informationala. În opozitie cu informarea, dezinformarea nu vizeaza cunoasterea si poate fi nedeliberata, atunci când mesajele sunt transmise catre public de catre neprofesionisti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberata, implicând o strategie care are ca efect transmiterea unor mesaje partial sau total neadevarate, îndreptate spre anumite tinte relevante. Sub aspect neintentional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionisti. Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzationala a continuturilor, cu intentia de a stârni curiozitatea si interesul unor segmente cât mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de "coborâre" a senzationalului în cotidian.

Gradul de pertinenta cu care sunt prelucrate insuficient "stirile", diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situatie informationala, deci inevitabilitatea unei selectii a mesajelor, practica uzuala mass-media (distorsionare a mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicarii generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar

Informarea.

Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a continutului unui mesaj dinspre un emitator individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporeste nivelul acestuia de cunoastere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau actiuni sociale.[1] Dupa cum am vazut, scopul oricarui act comunicational este de a transmite informatie. Umberto Eco spune despre informatie ca este cantitatea de noutate ce poate fi transmisa prin comunicare, fie ca e detinuta implicit de catre o sursa, fie ca e generata de un sistem de decodificare si reprezinta o variabila direct cuantificabila a acestui proces. Se pot distinge cinci tipuri de informatie (în functie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj[2] sau emitator-mesaj-receptor, a consistentei informationale ) :

·        informatia detinuta de sursa - ceea ce emite sursa în plus fata de ceea ce cunoaste receptorul.

·        informatia generata de sistemul de codificare - plusul de informatie datorat tratarii în cheia proprie emitatorului a unor evenimente cunoscute atât de receptor cât si de emitator.

·        informatia transmisa mecanic - prezenta mesajului ca atare prin prezenta implicită 16216q1613q ; a mesajului.

·        informatia datorata traducerii în semne a unui semnal (eveniment).

·        informatia nula - redundanta

În acesta clasificare se pot regasi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell si, fara a intra în detaliile legate de fiecare tip de analiza propus de autor, putem intui faptul ca primele patru forme pot fi manipulate iar încarcatura informativa poate fi "gestionata", în mod premeditat, de catre emitator. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri concrete si simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui nivel metacomunicativ care poate sa decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de emisie. De asemenea, codificarea polisemantica a unui mesaj, în sensul unei multitudini de semnificatii imanente a enuntului, poate genera o diversitate de opinii ce se va rasfrânge într-o diversitate de atitudini care poate merge de la adeziune pâna la refractarism, ducând la o tensionare a relatiilor intrapersonala a celor care primesc mesajul. sumar

 

Efectele comunicarii în masa.

Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii în informatie digitala, caruia autorul îi indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata, copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumar

Tematici majore privind efectele comunicarii în masa

  • puterea de influentare asupra anumitor tipuri de publicuri
  • directiile de influentare
  • clasificarea variantelor de efecte
  • mecanismele de functionare a efectelor
  • conditiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumar

Caracteristicile efectelor comunicarii de masa

  • efectele sunt identice cu consecintele
  • manifestarea efectelor se raporteaza la orizontul temporal : certitudini si probabilitati
  • se produc la diferite niveluri ale realitatii sociale
  • efectele actioneaza asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup, organizarii institutionale, societatii sau culturii
  • efectele au sens de actiune în vederea modificarii, prevenirii, facilitarii sau întaririi unei opinii sau convingeri
  • efectele sunt complexe si relative sumar

Tipologia efectelor

  • dupa momentul manifestarii
    • certitudini - sesizabile
    • probabilitati - potentiale
  • dupa nivelul manifestarii
    • o prima grupare
      • individuale - modificari la nivel personal
      • de grup - modificarea sau alegerea reprezentarilor comune
      • societale - resimtite la nivel general
      • institutionale - schimbare în existenta sau functionarea unei institutii sociale
    • a doua grupare
      • microefecte
      • mezoefecte - la nivelul grupurilor
      • macroefecte - la nivelul societatii

  • dupa durata manifestarii
    • termen scurt - < 6 zile
    • termen mediu - 6 - 30 zile
    • termen lung - > o luna
  • dupa modul de actiune
    • directe - expunere nemijlocita
    • indirecte - prin intermediul tertilor (lideri, membrii grupului de apartenenta etc)
  • dupa orientarea actiunii
    • efecte de activare a atitudinilor latente
    • efecte de întarire - confirmare a atitudinilor existente
    • convertire - schimbare de atitudine sau comportament
  • dupa natura actiunii
    • de ordin cognitiv - schimbarea sistemului de cunostinte
    • de ordin comportamental - influentare, alterarea perceptiilor, a continututrilor valorice etc. sumar



Avantajele comunicarii în masa

  • Faciliteaza un schimb de ganduri sau idei
  • Prin dimensiunea sa, faciliteaza împrastierea informatiei, creste viteza cu care un mesaj se propaga
  • Este o modalitate de a lega parti discontinue ale vietii sociale
  • Alimenteaza nevoia de reducere a certitudinii
  • Diminueaza stressul  cotidian
  • Compenseaza anumite frustrari
  • Sprijina efortul de autoidentificare
  • Are rol de supraveghere publica
  • Denunta si sactioneaza formele de devianta sociala
  • Raspunde unor asteptari specifice cu grade diferite de satisfactie
  • Mesaje complexe, cantitate mare de date
  • Ofera alternative substantiale
  • Mediaza raporturi dintre stat si public si dintre individ li mass-media
  • Repereaza, selecteaza, evalueaza, prezinta evenimente etc. sumar

Dezavantajele comunicarii în masa (din perspectiva destinatarului)

·        Relationarea între sursa si receptor este de obicei univoca. Publicul este aflat sub controlul direct al comunicatorului

·        Continuturile comunicarii sunt generate de nevoile publicului, deci informatia va fi prelucrata cât sa satisfaca aceste nevoi

·        Profesionalizarea substantiala a specialistilor din mass-media are si efecte negative, deoarece institutiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficintei

·        Transforma cotidianul în senzational

·        Deformeaza perceptia asupra lumii reale

·        Creaza (uneori involuntar) modele false, "proaste", pentru publicul care se expune, dar care nu are capacitatea de a selecta si prelucra informatia (copiii, bolnavii etc.)

·        Mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este distorsionat înca de la sursa (subiectivitatea creatorului)

·        Creaza efecte de dependenta de natura cognitiva, afectiva si comportamentala

·        Poate induce usor dezinformarea pentru anumite tipuri de public

·        Produce modificari, facilitari sau întariri a unor opinii sau convingeri  ce pot fi gresite, periculoase social etc.

·        Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualitatii unui evenimet, stire etc. sumar

Manipularea

            Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea reprezinta actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gândeasca si sa actioneze într-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasând impresia libertatii de gândire si decizie.

            Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste întelegerea mai profunda a situatiei, ci inculcarea unei întelegeri convenabile, recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât si la apelul palierelor emotionale sau non-rationale. În cazul manipularii, intentiile reale ale celui care transmite mesajul ramân insesizabile celui manipulat.

            Din punct de vedere politic, manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivitati nu prin mijloace coercitive, la îndemâna totusi puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale în situatii de divergenta de interese devine tot mai frecventa în societatea actuala, manipularea fiind un instrument mai eficient si mai puternic decât utilizarea fortei.

            Herbert Marcurse (scoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipularii, considerata a fi un instrument esential al "societatii industriale de masa". El evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vietii sociale, începând cu cea politica si sfârsind cu cea economica.

            Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :

  • Manipulare mica - modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: România 1992, criza artificiala de pâine - facilitarea importurilor - comisioane)
  • Manipulare medie - modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptari (Ex: experimentul lui Milgram; Revolutia din decembrie 1998 - disiparea responsabilitatii prin fragmentarea actelor genocide - neputinta detectarii vinovatilor)
  • Manipularea mare - influentarii culturi în care traieste individul (Ex: învatamântul - instrument de perpetuare si înradacinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).

 sumar

Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea (prin minciuna, zvon etc.) sumar

Persuasiunea.

            Prin persuasiune întelegem actiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de "necesitatea" sau  "importanta" aparenta a actiuni sau lucrului respectiv.

Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere  a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.

            Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.

            Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas".

             Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala.     

Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize!

            Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii, manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp pentru a fi realizata. sumar

      

Dezinformarea

Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces de comunicare, interventie ce modifica deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social[3].

Uneori este considerata ca fiind echivalenta cu propaganda neagra deoarece vehiculeaza informatii false. Etimologia cuvântului vine si sustine aceasta legatura. Desinformation (< rusa dezinformatsia "numele unei divizii KGB raspunzatoare cu propaganda neagra").

O alta definitie acceptata si destul de influenta este cea data de R. Shultz si R. Godson (1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) "conceptul descrie ansamblul informatiilor false, incomplete, eronate, care sunt îndreptate, alimentate, confirmate catre o tinta ce reprezinta un individ, un grup sau o tara."

De regula, actiunea de dezinformare presupune existenta unei structuri sistemice alcatuita din : unul sau mai multi comanditari, specialisti (planificatori si controlori), intermediari (agentii de influenta) si relee.

·        Comanditarii - formeaza nivelul de decizie. Sunt cei care concep si proiecteaza continutul mesajului, stabilesc tintele, atitudinile si comportamentele dezirabile care se cauta a se obtine. Acestia sunt factori de decizie (guverna, state majore militare, partide politice, firme influente, organizatii economice etc.) care pot solicita acest gen de operatiuni defensive (replica la atacurile adversarilor, mascarea propriilor esecuri etc.) sau ofensive (angajarea într-o dezinformare). În cea mai mare parte cele doua tipuri de operatiuni se întrepatund si se autoalimenteaza reciproc într-o banala logica circulara.

·        Specialistii (expertii) - nivelul de elaborare strategica. Reprezinta planificarea profesionista a secventelor tactice ale dezinformarii. În aceasta categorie gasim specialisti în comunicare, în tehnicile de influentare sociala, sociologi, psihologi sociali, analisti politici etc.

·        Controlorii - nivelul de legatura. Sunt alesi dintre persoanele ce stabilesc o relationare eficienta între comanditari si agentii de influenta. Ei sunt "binevoitorii" care sugereaza cine si în ce conditii ar fi dispus sa participe la dezinformare. Au ca misiune racolarea subiectilor interesanti din perspectiva derularii operatiunilor de dezinformare si de a comunica cu regularitate "efectele dezinformarii"

·        Agentii de influenta - nivelul de propagare penetranta, releele. Indivizi care se bucura de prestigiu în grupul lor si care, datorita statusului de prestigiu, vor ajunge sa propage mesajul cu eficienta sporita. Acestia sunt recrutati din rândul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, stiintific, cultural. Tehnicile uzuale în vederea racolarii lor sunt : santajul ("fiecare are ceva de ascuns") sau cumpararea ("fiecare are pretul lui") .

Dezinformatorul este cel care dezinformeaza receptorul (tinta), dar acesta poate sa fie diferit de individul, structura, grupul, institutia care doreste dezinformarea. Tintele pot fi atât grupuri sau segmente ale societatii, cât si indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce pot influenta decizional grupul în care se afla. Dezinformarea desfasurata prin mass-media are cele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informatiilor vehiculate.

Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totusi real în procesele comunicationale contemporane de masa, poate fi surprinsa si din perspectiva analizei tipurilor de informatie si a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectând nivelurile de abordare propus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emitatorului (control analysis), analiza mesajului (content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau a destinatarului (audience analysis) si analiza efectelor comunicarii (effect analysis). Acest set de modele va fi înbunatatit de P. Lazarsfeld, L. Berelson si H. Gaudet (1948) care aduc amendamentul luarii în considerare si a contextului social (nuclee organizatoare de opinii - teoria celor doi pasi în comunicare).

            Plecând de la dimensiunile informatiei (sintactica, semantica (intentionala sau realizata) si pragmatica), se pot intui alte cai de dezinformare : manipularea contextelor receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a continutului mesajului; distorsionare semantica, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor conventii sociale acceptate; reglarea efectului continutului informativ asupra receptorului prin dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul de valabilitate a informatiei[4], adica verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) si/sau autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de catre receptor), aspect ce tine de componenta sociala a procesului comunicational.

            Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparatie cu zvonul) si presupune, în general, circulatia unor informatii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup de specialisti etc. Poate fi o componenta a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a dezinformarii.




            Dezinformarea este practicata de toate marile puteri si reflecta o realitate a politicii internationale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele si strategiei acesteia. Structura sistemului social în societatile moderne este puternic influentata de raportul dintre informare si dezinformare aferent mesajelor care se vehiculeaza în spatiul social respectiv. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se înregistreaza în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de opinie ale spatiului social. sumar

           

Intoxicarea.

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi comunicat.

Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie
ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il reprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si razboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste care scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi, ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in lagarele de concentrare de la Auschwitz.
) sumar

Minciuna

O specie mai putin tratata, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un concept cu puternice amprente morale si culturale, subiectul nu a interesat, pâna acum câtiva ani, decât pe filosofi, teologi, antropologi si pe psihologi (s-au facut studii cu precadere pe copii). Este ciudat desi putem spune ca întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât si în viata privata, la orice nivel social si în toate socitatile trecute sau prezente.Un ziarist britanic spunea ca anii '80 reprezinta decada minciunilor (Lott, 1990). În 1991, Bradlee afirma "am impresia ca în ultimii ani minciunile au luat proportiile unei epidemii fata de care am devenit cu totii imuni"[5]. A minti este pentru oameni un obicei care dureaza de milenii si nu o lamentabila inovatie de ultima ora, iar dupa cum considera Ruskin (1905, p. 351-352) inducerea în eroare nu a fost considerata întotdeauna si oriunde un act condamnabil. La grecii antici sentimentul de admiratie pentru cei care reuseau sa pacaleasca un strain era uzual. sumar

Zvonul

            Zvonul reprezinta o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea.

            Zvonurile care sunt lansate în circulatie au o functie dubla :

-         functie explicativa

-         functie de atenuare a anumitor tensiuni emotionale.

Circulatia lor este dependenta de contextele societale, de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunitatilor. Lucrarile lui Allport si Postman (1965) au pus în evidenta trei legi de transmisie a zvonurilor:

-         legea saraciei (a nivelarii) - pe masura ce zvonul circula, el tinde sa fie tot mai scurt, mai usor de înteles si de relatat.

-         legea accentuarii - anumite detalii se vor întari, dobândind loc central în semnificatia acestuia

-         legea asimilarii - informatia se conserva si se reorganizeaza în jurul unor motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrala, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri verbale.

Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individului, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite. Individul care propaga zvonul se loveste de dificultatea de a sesiza si  de a retine în obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le adapteze si sa le structureze conform modelului lor de întelegere si în functie de interesele personale.

Kapferer (1987) a aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale :

-         credibilitatea zvonului (poate si a sursei etc.)

-         aparenta de adevar (ca un zvon sa circule mai mult trebuie sa aiba totusi un miez important de adevar)

-         dezirabilitatea continutului informational (daca zvonul este indezirabil, exista posibilitatea blocarii lui)

Pentru public, zvonul evoca ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboara, serpuiesc, mocnesc, circula. Circulatia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii si a incertitudinilor în fata unei situatii ambigue. Ea este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cât cea din urma este mai saraca, incompleta sau putin credibila, cu atât se intensifica propagarea zvonului. Din acest motiv în societatile totalitare zvonurile au o mare raspândire (informatia oficiala este gestionata strict). Circulatia zvonurilor se restrânge atunci când exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii. "Zvonul nu este neaparat fals, în schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori în opozitie cu informatia oficiala, zvonul o contesta, propunând alte realitati. Asa se explica faptul ca mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiintat"[6]. El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar si o informatie paralela, asadar necontrolata.

Pentru profesionistii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei defectiuni a fiabilitatii informatiei, defectiune ce trebuie eliminata. Pentru cetatean si pentru omul politic, lipsa controlului denota lipsa cenzurii si accesul la o realitate obscura sau ascunsa.

Autorul amintit determina 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latura sursa zvonului - un eveniment, un detaliu sau imaginatia pura-, iar pe cealalta latura modul de aparitie a zvonului - spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseaza tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a caror aparitie este premeditata. În aceste cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmaresc sa profite de pe urma unui eveniment. Astfel se pot obtine efecte care se întind pe o gama larga (panica, furie, frustrare, modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.).

În spatiul cultural românesc trebuie amintita, ca aproape identificându-se cu zvonul, bârfa. Aceasta are aceleasi motivatii psihologice (emotionale, afective, cognitive), putând fi perceputa ca un laborator de productie a zvonurilor. sumar

Modurile de manipulare specifice televiziunii. sumar

Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic).

Tipuri de manipulare televizata

·        Manipularea prin imagine

·        Manipularea prin filmare

·        Manipularea prin montaj

·        Manipularea prin comentariul din off

·        Manipularea prin paginatie

·        Manipularea prin omisiune

·        Manipularea prin zvonuri mediatice

·        Manipularea prin cenzura

·        Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind"

·        Manipularea prin charisma

·        Manipularea prin jurnalisti

·        Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune sumar

Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta in scopul partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului in majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea interventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc.

Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul diverselor productii de televiziune:

a)Moderatorul
b)Compozitia platoului

c)Scenariul (discutiei/emisiunii)

Moderatorul

Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile acestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune intrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este in multe cazuri discutabil.

O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai cand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii.

Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri, numarul de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. sumar

Compozitia platoului

Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune - compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. sumar

Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor

Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic intre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza Dreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se produce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. sumar

Scenariul

Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreaza partile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei
poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa, lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in
linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze
intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume mentinerea limbajului in limitele politetii
sumar

Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare

Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta
comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele.

Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:

-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)

-volumul (care poate varia de la mic la mare)

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control.

Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar

Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si caracteristicile mobilierului din studio.

Jocul de putere cu scaune dintre moderator-invitati

Caracteristica

Semnificatia

1. Inaltimea spatarului

-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului

2. Mobilitatea

-in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare intr-un scaun rotitor
-in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale intervievatului

3. Inaltimea scaunului

-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat cel al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul sau

4. Asezarea
-in pozitia competitiva fata in fata
-mai departe de masa de dezbateri

-creaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti sa dea interviuri la televiziune)
-diminueaza mult prestigiul interlocutorului

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei sumar

Forma

Caracteristici



Ce sugereaza si scopul folosirii ei

Observatii

patrata

-mijloceste relatii de competitivitate si defensive intre indivizi cu acelasi statut social

-convorbiri scurte, bazate pe dovezi (fapte, exemple)
-scoate in evidenta relatia superior-subordonat

-partea dreapta este mai cooperanta decat stanga
-opusul este partea rezistenta

rotunda

-determina o atmosfera relaxanta, fara ceremonii
-invitatii sunt persoane de acelasi rang

-folosita pentru convingerea interlocutorilor
-atmosfera de discutie destinsa

-persoana de reng mai mare polarizeaza puterea (dreapta are mai multa putere decat stanga)

dreptun-ghiulara

-ordoneaza clar influenta

-folosita pentru influentarea cu maxima eficienta a interlocutorilor
-tinta reala este invitatul amplasat exact de cealalta parte a moderatorului

-in general, in centrul atenteie sunt moderatorul si invitatul amplasat in pozitie opusa acestuia


modul de asezare a participantilor.

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor sumar

Pozitia

Tipul de dialog sugerat

Caracteristici

Intentiile moderatorului

"de colt"
(interlocutorul este amplasat in coltul mesei)

-conversatie prieteneasca, spontana

-coltul biroului este o bariera potentiala
-grad bun de colaborare
-impartirea teritoriala inutila

-realizarea unui dialog amical

"de cooperare" (invitatul sta langa moderator)

-similitudini in orientare si in gandire

-atat moderatorul cat si invitatul sunt de aceeasi parte a barierei
-grad ridicat de colaborare

-realizarea unui dialog ca de la egal la egal
-uneori poate fi o violare mascata a teritoriului invitatului

"de atragere a unei a treia persoane" (moderatorul sta langa alte persoane in timp ce unul dintre interlocutori sta exact de cealalta parte a mesei

-similitudini in orientare si gandire

-strategia de "a tine partea adversarului ", in care adversarul este invitat

-moderatorul pune intrebari persoanei amplasate diferit de ceilalti in interesul unuia dintre invitati

"competitiv-defensiva"

-competitie
-defensiva
-autoritate manifestata non-verbal

-masa este o bariera solida intre oameni
-punctele de vedere ar putea ramane neclintite

-competitie de orice natura
-conflict deschis de idei
-admonestare
-relationare superioara fata de invitat

"independenta"

-in care nu se doreste stabilirea nici unui tip de raport

-indiferenta
-posibil ostilitate
-granitele nu sunt incalcate

-nu se doreste nici un fel de dialog real
-nu se doresc discutii sincere



Exemple de manipulare prin mass media în modernitate si în contemporaneitate sumar

  • Remodelarea gândirii în sistemele totalitare  (Revolutia Franceza, regimurile comuniste, regimul nazist) - cai de a controla mintile oamenilor:
    • Controlul comunicatiilor umane - atât a informatiilor primite din exterior, cât si a intracomunicarii (situatii disonante cognitiv)
    • Manipularea mistica - crearea unei aure mistice în jurul grupului conducator, cultul personalitatii
    • Cerinta de puritate - delimitarea stricta între pur si impur, între bine si rau
    • Cultul confesiunii - confesiunea purifica sufletul
    • stiinta sacra - aura de sacralitate în jurul dogmelor de baza ale ideologiei totalitariste
    • Remodelarea limbajului - condensarea întregii complexitati a problematicii umane într-un nr redus de categorii, strict delimitate, curatate de nuante - limba de lemn
    • Doctrina mai presus de oameni - ideologia ca adevar absolut
    • Delimitarea sociala - împartirea indivizilor in doua categorii distincte : cei al caror drept de a exista este recunoscut si cei care nu au nici un drept
  • Remodelarea individului se realizeaza prin:
    • Remodelarea comportamentului
    • Restructurarea gândirii
    • Redefinirea structurii emotionale
  • Spalarea creierului
    • Dezghetarea - distrugerea totala a vechiului element de identitate - prin hipnoza, confuzie etc.
    • Schimbarea - inocularea nouii identitati - ritualizare, dorinte de a fi asemanator etc.
    • Reînghetarea - fixarea noii personalitati
  • Programarea neuro-lingvistica - prin mesaje subliminale, manipulari subtile
  • Strategii de influenta cu grad mare de sofisticare ale mass-mediei

Exemple actuale de manipulare prin mass media în România

  • Greva profesorilor din noiembrie 2005 - unele posturi TV si o anumita parte a presei
  • Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul RO

În loc de concluzii

Un amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte:

·        doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt credibile;

·        79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se  preocupa sa-si faca cat mai bine treaba.

Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari in perceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza:

·        doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod obiectiv;

·        44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;

·        peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze intotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict;

·        doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice;

·        77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea. sumar


Bibliografie

  1. Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vietii private, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1997.
  2. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iasi, 1998.
  3. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998.
  4. Bruner, Roland, Psihanaliza si societate postmoderna, Ed. Amarcord, Timisoara, 2000.
  5. Buzarnescu, stefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2000.
  6. Ferreol, Gilles (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Polirom, Iasi, 1998.
  7. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997.
  8. Haines, Rosemarie, Comunicarea televizuala, Editura Eficient, Bucuresti, 2000.
  9. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.

10.  Kapferer, Jean - Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.

  1. Lorenz, Konrad, Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas, Bucuresti, 1996.

12.  Mičge, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004

  1. Moscovici, Serge, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iasi, 1997.
  2. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iasi, 2002.

15.  O'Donnell,  Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982..

  1. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2001
  2. Roth, Andrei, Modernitate si modernizare sociala, Ed. Polirom, Iasi, 2002.

18.  Zamfir, Catalin (coord.), Dictionar de Sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998.

Resurse web

  1. http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=33 - legile manipularii

2.      http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_televiziune_-_partea_5/14/

3.      http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies Site

4.      Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on Social Behavior. Oxford: Oxford University Press

5.      http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Students/rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) 'Electronic Media: Changing Social Behaviour?'

sumar



[1] Jowett O'Donnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982, p. 19.

[2] Cf. Saussoure, Tratat de semiotica, Paris.

[3] Cf. Catalin Zamfir (coord.), Dictionar de Sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998, p. 167.

[4] Cf. Haines Rosemarie, Comunicarea televizuala, Editura Eficient, Bucuresti, 2000.

[5] apud. J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iasi, p.101.

[6] Jean - Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p.284.












Document Info


Accesari: 13876
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )