ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Metode si tehnici experimentale īn studiul reprezentarii (al imaginii mintale)
Abordarea experimentala a reprezentarii este foarte dificila, datorita caracterului fulgurant al imaginii mintale. Psihologia clasica chiar a negat existenta reprezentarilor ca atare, considerīndu-le o simpla forma de memorie a imaginilor. Primul care a abordat reprezentarile din perspectiva experimentala este J. Piaget. Cercetarile sale din anii '60 s-au dovedit a avea o reala valoare īn explicarea evolutiei structurilor inteligentei copilului. Ulterior, īn anii '70, cognitivismul a pus reprezentarile īn centrul preocuparilor sale.
Cercetarile lui J. Piaget asupra reprez 16516d37q entarii, din perspectiva psiho-genetica
Piaget acorda reprezentarilor un rol deosebit īn evolutia structurii inteligentei la copii si considera ca ele apar si se dezvolta īn strīnsa legatura cu complicarea structurilor operatorii ale inteligentei. Pentru el, dimensiunea fundamentala a inteligentei umane este capacitatea acesteia de a surprinde si conserva invariantii cognitivi. Īn aceste conditii, reprezentarea constituie debutul capacitatii inteligentei de a conserva o experienta, un invariant. "Reprezentarea este, de fapt, o "conserva", pentru ca ea retine imaginea unui obiect, dar nu a unuia anume, ci pe cea simbolica, ce īntruneste atribute ale unei īntregi clase de obiecte sau fenomene", afirma Piaget.
La modul general, el a constatat ca aceste conservari (distanta, lungime, marime, miscare) sunt eronate īn stadiul inteligentei pre-operationale, pentru ca, o data cu trecerea la stadiul operatiilor concrete, sa asistam la o īmbunatatire a performantelor, astfel ca, dupa vīrsta de 7-8 ani, cele mai multe reprezentari devin performante si se integreaza corect īn demersul cognitiv, intelectual al copilului.
Experiment 1: Reprezentarea lungimii etalon
S-au folosit trei grupuri de subiecti: un grup de prescolari, cu vīrsta cuprinsa īntre 4 si 6-7 ani; un grup de scolari cu vīrsta cuprinsa īntre 7-8 si 10-11 ani, si un grup de adulti, persoane tinere cu vīrsta de peste 18 ani. Subiectilor li s-a prezentat o tija metalica, īn pozitie verticala, pe care experimentatorul o roteste cu 90 grade, din punctul A si punctul B, dupa care o readuce īn pozitia initiala. Subiectilor li s-a cerut ca, respectīnd lungimea tijei, sa o deseneze īn pozitia B. Primul grup a dovedit tendinta de a desena tija mai mica decīt īn realitate; acelasi lucru s-a constatat si pentru grupul al doilea. Dar daca li s-a cerut subiectilor sa deseneze tija īn pozitia A, subevaluarile au fost mult mai reduse. La fel, daca li s-a permis sa masoare tija folosindu-si degetele ca pe un compas, evaluarile au fost mult mai precise.
Subevaluarile copiilor sunt dominate de factorul ordinal. Subiectii sunt preocupati de desenarea obiectului sub impresia unei schite anticipative sau a unei prime imagini, care este perturbata prin rotatie sau prin translatie - copiii anticipeaza pozitia punctului de sosire, si nu lungimea dintre extremitati. Din perspectiva cognitivista, reprezentarile depind īn mod fundamental de tipul de procesare top-down.
Experiment 2: Reprezentari cinetice si de transformare
Se folosesc doua cartoane de forma patrata, asezate īn fata subiectilor, suprapuse pe verticala, cu o latura comuna. Se urmareste verificarea translatiei; pentru aceasta, si se cere subiectilor sa-si reprezinte figura de rezulta dintr-o usoara deplasare a patratului superior de la stīnga la dreapta. Subiectii pot da raspunsul fie prin desen, fie alegīnd dintr-o colectie de figuri posibile pe cea corecta. Varianta recomandata de raspuns este desenul. Raspunsul corect este posibil abia la vīrsta de 7-8 ani. Erori posibile:
a b c
d e f
Concluzia lui Piaget este ca prescolarii nu reusesc sa conserve relatiile dintre cele doua figuri si dimensiunile lor īn conditiile unei miscari ce le modifica numai partial pozitiile. Īntre perceperea miscarii si reprezentarea ei secventiala si finala exista o importanta deosebire, iar particularitatile pre-operatorii nu permit decīt pseudo-conservari.
Experiment 3: Reprezentari intermediare īntre cele cinetice si cele de transformare
Subiectilor si se cere sa-si reprezinte pozitiile intermediare, precum si pozitia finala a unei tije ce se roteste īn plan, īn jurul extremitatii sale inferioare. Subiectii prescolari neglijeaza pozitia fixa a bazei si opereaza mintal ca si cīnd tija ar putea fi translatata.
Erori posibile:
Subiectii ajung initial la figurarea unor curbe cu originea īn punctul A, orientate īntr-o directie sau alta, fara sa se mai tina seama de rigiditatea tijei.
Īn jurul vīrstei de 7 ani, copiii reusesc sa-si reprezinte pozitiile intermediare prin drepte oblice cu originea īn punctul fix. Aceste drepte nu respecta lungimea tijei, ceea ce arata o slaba conservare a elementelor initiale.
Se poate conchide ca subiectilor le este, īntr-adevar, familiara experienta unui obiect īn miscare, dar reprezentarea cinetica nu este dependenta de frecventa perceptiilor, ci de stadiul elaborarii operatiilor mentale progresive (respectiv stadiul operatiilor concrete). Dupa opinia lui Piaget, reprezentarile cinetice nu se realizeaza ca o deplasare continua, ci ca o succesiune de momente, aceasta datorita faptului ca mecanismele reprezentarii sunt diferite de cele ale perceptiei. Īn perceperea miscarii, retina umana preia secvential informatia, dar datorita efectului de post-actiune (numit si post efect) ofera senzatia de continuitate. Īn reprezentare, imaginea pe care subiectul o vizualizeaza este ne-compusa, ca si cīnd ar fi realizata īntr-o maniera digitala - nu se produce o preluare a informatiei din exterior care sa excite īn mod direct analizatorul, ci prelucrarea se face pe baza informatiilor oferite de cortex.
Experiment 4: Reprezentarile de transformare
Subiectii au sarcina de a-si reprezenta trecerea de la un arc de cerc la un segment egal ca lungime cu arcul, si invers. Se constata o sub-evaluare atīt a figurii intermediare, cīt si a celei finale. Īn cazul probei inverse, se supra-evalueaza dimensiunea sarcinii initiale. Īn concluzie, o data cu reprezentarile transformative, reproductive, operatiile domina imaginile figurale si nu invers.
Experiment 5: Reprezentarile anticipative de transformare
Pentru a testa experimental aceasta categorie de reprezentari, este necesar sa ne asiguram ca se administreaza subiectilor probe ce nu presupun actiuni familiare lor. De exemplu: rotirea imaginara a unui cub cu laturile desenate diferit; realizarea de figuri posibile pornind de la un patrat realizat din fir elastic prins īn patru ace īnfipte īn plastilina.
Piaget afirma ca īn sarcini de acest tip apare un paradox: rezultatele īn urma transformarilor sunt maxime īn jurul vīrstei de 10 ani, pentru ca apoi performantele sa scada. La vīrsta de 10 ani, inteligenta de tip intuitiv-concret este la maxima dezvoltare. Subiectii pre-adolescenti si adultii, pusi īn fata unor asemenea sarcini, īncep sa foloseasca operatori logici de tipul "daca..., atunci...", fara anticiparea intuitiva a relatiilor spatiale si fizice implicate īn transformare. Posibile explicatii pentru acest paradox:
- acuitatea vizuala atinge maxima dezvoltare la 10 ani;
- operativitatea logico-formala o inhiba (o domina) pe cea intuitiva;
- se accentueaza lateralitatea corticala.
Reprezentarea din perspectiva psihologiei cognitive
Psihologia cognitiva a adus modificari semnificative īn ceea ce priveste interpretarea reprezentarilor, considerīnd-o drept punctul nodal īn jurul caruia se desfasoara procesarea (tratarea) informatiilor.
Precizari conceptuale de definire a reprezentarii īn psihologia cognitiva
Reprezentarea este definita ca reflectarea īntr-un mediu intern a realitatii externe, o proiectie īn sistemul cognitiv a acestei realitati. Psihologia cognitiva a renuntat la sensul traditional al notiunii de reprezentare (imagine schematica a unui obiect īn absenta actiunii acestuia). Se utilizeaza cu sens similar notiunea de imagini mentale.
Imaginea mentala se defineste prin acele productii imagistice cu care opereaza sistemul cognitiv īn absenta actiunii unor stimuli vizuali asupra organelor de simt.
Fata de imaginea vizuala, imaginea mentala are urmatoarele atribute: este mai abstracta, constituie un gen aparte de reprezentari spatiale sau topologice. Ea nu este legata de o singura modalitate senzoriala. Īn concluzie, caracteristica principala a imaginii mentale vizeaza capacitatea sa de a reprezenta, reproduce realitatile topologice dintre elemente. Realitatea topologica reprezinta raportul de vecinatate, de structura, de contiguitate spatiala, de interactiune spatiala īntre elementele unei imagini mentale. (ex: formarea unei figuri din bete de chibrit este o imagine topologica).
Experimente care sugereaza modul de functionare a imaginii mentale
Experimentul de recunoastere a configuratiilor
Santa (1977) a utilizat doua tipuri de reprezentari ale uneia si aceleasi configuratii:
a) o reprezentare imagistica
b) o reprezentare lingvistica
a) se prezinta pentru o durata de 1/10 sec. o imagine care contine un triunghi, un cerc si un patrat. Se prezinta dupa aceea succesiv o serie de imagini-variante, cerīndu-li-se subiectilor sa o recunoasca pe aceea care este mai apropiata de imaginea initiala. Concluzia experimentului īn aceasta varianta este ca amplasarea topologica favorizeaza recunoasterea imaginii mentale.
b) s-a prezentat imaginea stimul triunghi-cerc-patrat scrise īn litere. S-au oferit mai multe variante de raspuns. Concluzia a fost ca nu amplasarile spatiale topografice se retin mai usor, ci acelea liniare.
Relatia dintre imaginea mentala si memoria de lunga durata
Īn aceste cazuri exista o disputa aprinsa īn psihologie. Unii autori considera ca imaginea mentala este o modalitate de stocare a MLD. Altii considera ca imaginea mentala este doar un epifenomen (umbra) implicat īn analiza de tip descendent, ca memoria nu contine imagini, acestea fiind doar elaborari temporare īn functie de necesitatile unei sarcini. Daca cognitia are nevoie de o imagine, o va fructifica din baza de date.
Cu alte cuvinte, categoria a doua de autori afirma ca imaginea mentala este reprezentarea unei procesari descendente. Ex: imaginile ambigue care primesc o eticheta; imaginea ambigua este interpretata functie de eticheta respectiva, capatīnd o anumita semnificatie.
Experiment: Reed si Johnson (1975) considera ca imaginea mentala nu se interpune, ca un preconcept, īntre imaginea perceptiva si concept. Ei considera ca imaginea mentala succede unei analize de tip descendent a stimulilor vizuali si depinde de baza de cunostinte a sistemului cognitiv.
Varianta 1. Se prezinta o serie de figuri si se cere sa se precizeze daca figurile inspectate sunt parti ale configuratiei complexe. Performanta subiectilor a fost 80% recunoasteri corecte.
Varianta 2. Se porneste de la analiza de tip ascendent si se constata ca, īn prezentarea succesiva a figurilor care alcatuiesc configuratia, apar dificultati īn recunoastere. Performanta subiectilor a fost de 52% recunoasteri corecte. Daca s-ar fi prezentat mai īntīi imaginea complexa si apoi, pe rīnd, imaginile respective, sau daca s-ar fi prezentat toate imaginile odata, recunoasterea s-ar fi produs mai rapid. Concluzie: imaginea mentala presupune procesari descendente, dependente de baza de cunostinte.
Prima categorie de autori afirma ca imaginea mentala este o modalitate de stocare īn MLD: Imaginile mentale nu sunt influentate doar de procesarile semantice, ci si de procesari post-perceptive ce rezulta din interactiunea īn memorie a interferentelor cu alti stimuli.
Īntr-un experiment, Carmichael, Hagan si Walter au prezentat subiectilor o serie de imagini, fiecare imagine fiind īnsotita de un cuvīnt denumind un obiect asemanator:
Imagine Cuvīnt īnsotitor
Ochelari haltere
Timona soare
Pusca matura
sapte patru
Care este durata imaginilor mentale īn MLD?
S-a constatat ca persistenta imaginilor mentale īn memoria de lunga durata este de-a dreptul fabuloasa.
Experimentul 1. Īn anul 1967, psihologul american Shepard a prezentat la un lot de subiecti 612 imagini colorate (cu peisaje). S-a realizat un test de recunoastere la mai multe intervale de timp: imediat dupa expunere, la trei zile de la expunere si la 120 de zile de la expunere. Procentajul obtinut: 97% imediat dupa expunere; 92% la trei zile dupa expunere; 58% la 120 zile de la expunere.
Experimentul 2. Standing (1973) a expus 10..000 imagini cu o durata de 5 sec/imagine. La proba de recunoastere efectuata dupa 48 ore, raspunsurile corecte au fost īn procent de 83%.
Experimentul 3. Īn 1975, mai multi autori au efectuat un experiment asupra memoriei figurilor colegilor de clasa. Au fost testati 392 subiecti cu vīrsta cuprinsa īntre 17 si 74 ani. S-au prezentau fiecarui subiect cīte cinci fotografii, din care el trebuia sa aleaga figura unui coleg, actual sau fost (functie de vīrsta). Raspunsurile corecte au fost īn procent de 90% chiar si dupa 35 de ani de la absolvire. La persoanele cu peste 48 de ani de la absolvire, procentul a fost 71%. Concluzie: imaginea mentala este puternic prezenta īn MLD.
Tema de lucru (subiect de examen): precizati variabilele experimentale (independenta, dependenta si de control) din studiile asupra reprezentarilor.
|
