Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PERIOADA ADOLESCENŢEI Caracteristici generale ale evolutiei adolescentului

Psihologie










ALTE DOCUMENTE

Willem Doise - Gabriel Mugny - Psihologie sociala si dezvoltare cognitiva
SECRETELE MEMORIEI
Sociologie Psihologie - Fundamentele Psihologiei 2
CADOURILE - ARTA DE A OFERI - CINE ? CUI ? CIND ? CE ? CUM ?
PENTRU DOBĪNDIREA SUCCESULUI, SUBCONsTIENTUL VĆ ESTE CEL MAI BUN ALIAT
Coabitatea
METODE ACTIVE DE COMUNICARE

           PERIOADA ADOLESCENŢEI

Caracteristici generale ale evolutiei adolescentului



Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera  "vārsta ingrata", altii, dimpotriva, "vārsta de aur"; pentru unii ea este "vārsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", īn timp ce pentru altii este "vārsta marilor elanuri"; este "vārsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si "vārsta integrarii sociale"; este "vārsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" - decreteaza unii, ba nu, riposteaza altii, este "vārsta participarii la progresul social"; cei mai multi o considera ca fiind īn totalitate o "problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este aproape īn exclusivitate o "problema sociala". Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva din complexitatea īn sine a acestei etape din viata omului, cu o dinamica exceptionala īn timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul īn sistemul perioadelor evolutive ale vietii. Locul lui īn sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decāt cel al puberului. Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului īntre copilarie si maturitate, fiind īnsa īntors mai mult cu fata spre adult.

La iesirea din copilarie si īnceputul adolescentei, ca si īn tot decursul acestei perioade, avem īn fata noastra dezvoltare 23123s1820x a impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi īn plina formare.

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a dezvoltarii, īn care dispar trasaturile copilariei, cedānd locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice.

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; īn schimb, īn plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de īntelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face īn mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framāntari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi īn realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru īndeplinirea dorintelor sale, un original īn adaptarea solutiilor urmarite, īn modul de a privi si de a se adapta la lumea īnconjuratoare.

Adolescenta cuprinde doua faze:

·       una timpurie īntre 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului; aceasta perioada se numeste preadolescenta sau pubertate.

·        a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a personalitatii.

Preadolescenta este etapa īn care au loc profunde transformari. Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, māinile fiind mai lungi decāt trunchiul, nasul disproportionat īn raport cu fata, īntreaga conformatie lasānd impresia unei fiinte desirate.

Schimbari evidente se constata si la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamānt critic daca nu sunt īntemeiate si necesare. Se manifesta o schimbare si īn comportamentul copilului. Acesta venind īn contact cu cunostinte variate si profunde si avānd o gāndire dezvoltata la capacitatea realului, observa insuficientele parintesti care pāna acum treceau neobservate.

La aceasta vārsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama īn ce masura poate fi util celor din jur.

Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu o īnalta constiinta a datoriei.

Adolescenta este o etapa mai linistita decāt perioada anterioara, tānarul adoptānd o pozitie mai constienta fata de mediul social. Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, dar īsi īndreapta atentia si catre propria-i viata psihica.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

1.     dezvoltarea constiintei de sine;

2.     afirmarea propriei personalitati;

3.     integrarea treptata īn valorile vietii.

1.     Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentānd o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul īncearca, cu īnfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze īn raport cu realizarile sale si ale altora. El se īntreaba adeseori, 'cine sunt eu?', iar raspunsurile ce si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine īnsusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea īn mijlocul careia traieste. Cel mai īnalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci cānd el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei de sine īl constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si munca adolescentului.



O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului īn viitor; un aspect al acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va īmbratisa,  determināndu-l la reflectie asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoana nu īnseamna īnsa fuga de societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente.

2.     Afirmarea propriei personalitati

Descrierea, oricāt de schematica, a "portretului" adolescentei nu poate ignora problema originalitatii ca atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de originalitate reprezinta, din punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine, tendinta de afirmare a propriei personalitati.

Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central īn jurul caruia trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. Acesta doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult.

Un mijloc curent de afirmare īl constituie aspectul exterior, adolescentii cautānd sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, īmbracamintea care diferentiaza, care scoate īn relief propria persoana. Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii īn adolescenta - limbajul "colorat", presarat cu expresii "cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul īsi alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundenta citate si expresii celebre, maxime si cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. Īn privinta limbajului, adolescentei īi este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri "cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc īn cadre restrānse, īn grupuri spontan constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi educative prelungite.

Īn strānsa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si īn corespondenta adolescentilor, caracterizata prin aceeasi "ploaie" de citate, prezenta īn limbajul lor.

Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vārsta este prezenta spiritului de contradictie. Īn special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung repede sa fie monopolizate de īntrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune īn discutie chiar cānd e constient de faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat īn seama.

Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si īn grup: vor sa activeze, sa se distreze īmpreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; īn politica adolescentul vede o īnalta activitate sociala.

3.Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta īn atasamentul din ce īn ce mai constient si mai activ la grupul caruia īi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cāt īnainteaza īn vārsta, cu atāt el este mai obiectiv īn judecatile sale, aprecierile efectuāndu-se īn functie de criteriile sociale pe care si le-a īnsusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea adolescentilor īn aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei despre lume si viata.

Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta, adolescentii au nevoie de consiliere si īndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze idealul de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei morale.

·        Dezvoltarea biologica

Īn aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele masuratori pun īn evidenta faptul ca īntre 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maxima si se apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului. Procesul de osificare al scheletului se realizeaza īnsa progresiv, īncheindu-se īntre 20     si 25 de ani. Concomitent, se dezvolta volumul muschilor si se mareste forta musculara. La īnceputul perioadei adolescentei se īnregistreaza o dezvoltare mai intensa la nivelul muschilor mari, iar apoi procesul se extinde si la nivelul muschilor mici, ceea ce influenteaza perfectionarea si coordonarea miscarilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se constata si o stabilizare relativa a cresterii adolescentilor īn īnaltime si greutate. Corpul cāstiga īn īnaltime īntre 20 - 30cm, iar īn greutate cāte 4 - 5kg anual. Cresterea īn talie si greutate da corpului proportia, vigoarea, gratia si frumusetea care īl caracterizeaza pe adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura o functionare normala a inimii. Ca urmare a cresterii suprafetei plamānilor, volumul de aer introdus prin inspiratie este mai mare.

Dintre factorii care influenteaza procesele de crestere un rol deosebit īl au glandele cu secretie interna. Astfel hipofiza secreta mai multi hormoni. Unii din acestia influenteaza cresterea, altii stimuleaza si regleaza functia altor glande endocrine. Glanda tiroida exercita, de asemenea, actiune asupra sistemului nervos central, asupra functiilor organismului, precum si asupra dezvoltarii psihice.

Cercetarile efectuate au demonstrat existenta unor diferente, ce sunt specifice sexului. Adolescentele capata o īnfatisare generala feminina, concretizata īn proeminenta bustului si conformatia bazinului, dezvoltarea soldurilor etc.

Asadar, dezvoltarea biologica a īntregului organism tinde la aceasta vārsta, spre un anumit echilibru si stabilizare, īn timp ce evolutia psihica se realizeaza prin tensiuni si conflicte. Totusi, se constata un anumit paralelism īntre dezvoltarea biologica (sexuala mai ales) si cea psihica, cu o evolutie pertinenta spre maturizarea sociala, ce determina implicarea adolescentilor īn rezolvarea complicatelor probleme ale lumii contemporane.

·        Dezvoltarea psihica

Sensibilitatea

Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si diferential ale analizatorilor, facāndu-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii.

Senzatiile vizuale. Īn perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se cāstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora.




Senzatiile auditive. Se dezvolta īn directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia īntelegerii celor mai neīnsemnate nuante si semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite īnsusiri perceptive si auditive.

Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele dupa miros creste foarte mult.

Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, īn adolescenta are loc procesul de erotizare a sensibilitatii.

Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adāncime. Preadolescenta si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse īntr-o problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gāndirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a īntelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.

Atentia. Īn aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura īncepe sa fie privita cu ochi de "naturalist", cu ochi de "fizician"etc.

Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta īn mare masura interesele lui. Astfel el retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala īndreptata spre stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facāndu-se īn detrimentul celorlalte preocupari.

Memoria ajunge la performante foarte mari īn aceasta perioada; ea este una din laturile cele mai solicitate ale activitatii intelectuale. Daca īn pubertate memoria de scurta durata este foarte activa, īn adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu care se opereaza.

Angajarea adolescentilor īn activitatea de īnvatare si īn stocarea de informatii se realizeaza īn conformitate cu anumiti paterni personali specifici. "Personalitatea, īn īntregime, īsi datoreaza liajul si consistenta sa formativa memoriei si capitalurilor ei. Ea construieste tezaurul cognitiv".

Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii scolare. Adolescentul descopera faptul ca īnvatarea este de cāteva ori mai eficienta decāt pāna atunci. Totusi, el simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe care trebuie sa-l fixeze. Astfel, procesul īnvatarii si al memorarii capata unele īnsusiri noi.

Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane interne īn cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a activitatii intelectuale.

Prelucrarea adānca a informatiei īncepe īn īnsusi momentul mnemic  al  fixarii (īnvatarii). Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult īn continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare a materialului. Recunoasterea reconstituie materialul īn aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include īn relatarile sale verbale numeroase elemente de explicatie, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face ca īn genere reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se īntāmpla de obicei la puberi.

Gāndirea. Īn procesul dobāndirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei. Elevul trebuie sa īnvete sa sistematizeze, sa lege īntre ele diversele cunostinte, sa-si īnsuseasca diverse procedee de activitate mintala. Aceasta īnseamna ca se creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea īn procesul īnsusirii notiunilor se constituie si se īntaresc sisteme de a rationa īntr-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica īn expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gāndirii, gāndirea propozitionala.

Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai complicate  de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie īntre fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice īn scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii. Dezvoltarea si īntarirea proceselor gāndirii logice se exprima īn favoarea deprinderilor de a gāndi cauzal, logic, dialectic.

Pentru adolescenti, o mare īnsemnatate capata ideile si discutia de idei. Gāndirea se straduieste sa desprinda adevarul, īn conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a cāstigarii capacitatii de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.

Astfel, īn perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gāndirii si la dezvoltarea gāndirii diferentiate: gāndire matematica, gāndire gramaticala, gāndire fizica etc. Studiul diferitelor obiecte de īnvatamānt īl apropie tot mai mult de īnsusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, īntelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a producerii diferitelor fenomene.

Īn procesul īnsusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gāndi, se īntaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se generalizeaza algoritmi īn cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii īntre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gāndirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene īn cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentieri īntre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gāndirii- ca urmare a logicii si adāncirii acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa īn fenomene, precizia gāndirii.

Trecerea catre formele extensive, verbale ale gāndirii logice face necesara preluarea īn termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare.

Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte, se petrece o ierarhizare latenta a valorii celor cunoscute, dar se manifesta si preferinte, urgente etc, ceea ce oglindeste aspectele caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana primeste ceea ce-i vine din afara. Reflectarea se petrece īn mod activ si selectiv.

Astfel, adolescenta este vārsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, vārsta īn care se īnvata arta gāndirii si a discutiei, dezvoltāndu-se strategiile euristice.

Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp īndelungat, facānd asociatii noi fata de cele cuprinse īn textul model sau īn tezele expuse de interlocutorul sau.



si īn privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.

Īncepānd cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea figurilor de stil īn limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmāndu-se din ce īn ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis īn analiza proceselor interioare. La sfārsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita īmbogatirii vocabularului, īncep sa īnteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese psihice complexe.

Acordānd credit teoriei lui N. Chomsky, ce considera limbajul ca o structura generativa, īnnascuta, adolescentul are capacitatea de a folosi combinatii de flexionari īn nenumarate situatii a cuvintelor ce sunt īnvatate.

Referindu-se la varietatea formelor de īnvatare specifice adolescentilor, Gagné le mentioneaza pe urmatoarele: īnvatarea prin ghidaj emotional, īnvatarea cu ajutorul stimulilor relevanti, īnvatare de algoritmi aplicativi, īnvatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului, īnvatarea de cunostinte, prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta, īnvatarea prin discriminare multipla, īnvatarea sistemelor de rezolvare si a determinantelor incluse īntr-o astfel de activitate.

Strategiile rafinate ale īnvatarii, īntālnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de īntreaga dezvoltare psihica. Īntregul proces este īnlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a īntregii activitati psihice si comportamentale.

Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive, a carei prezenta se simte puternic īn īntreaga activitate a tānarului, acesta avānd importante īnsusiri originale. Īn afara de imaginatia reproductiva care ajuta īn īnsusirea sistemului de cunostinte transmise īn procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta īl gaseste īn realitatea īn care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri īn legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care īncepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, īsi exprima propriile judecati si atitudini īn legatura cu problemele ce-i framānta. Īn repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.

Imaginatia se intercoreleaza complex īn perioada adolescentei cu gāndirea, cu afectivitatea, dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, īn cadrul conditiilor generale de armonizare a acesteia.

Īn perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta impetuoasa de a proiecta īn viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare.

Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica, preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, īi īntelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de īnsemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.

Īn dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. Īn primul rānd, dezvoltarea sensibilitatii ,i a conceptiei sale morale. Īn al doilea rānd, cresterea si afirmarea constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent. Situatia de tutela, de tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata. Īn fine, a treia consta īn erotizarea, īn continuare, a vietii afective. Se dezvolta sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentānd-o largirea cunoasterii.

Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism īn viata omului si de spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin īncercarea si dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit.

Vointa. Este perioada īn care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul deliberativ al actului volitiv, cānd īntre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este īn strānsa legatura cu experienta īn domeniul īn care urmeaza sa se actioneze.

Īn luarea hotarārii, preadolescentul este prompt dar la adolescent, timpul este mai īndelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a consecintelor ce decurg din aceasta.

Īn executia hotarārii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea amāna īndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta, scopurile actiunilor sale avānd o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea scopului etc.

Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a īmbogatirii experientei de viata. Īn primul rānd interesul pentru munca scolara trebuie sa atraga īn mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul pentru munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea unui stil de munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile extrascolare mai intense etc.

Interesele adolescentului nu graviteaza doar īn jurul activitatii scolare, ci se  extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate īn vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vārsta adolescentei, legate de idealul profesional, generānd motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita īn īnvatamāntul superior, posibilitati de cāstig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi sociale.

Dezvoltarea psihica, a intelectului īl maturizeaza īn deosebi sub raport social si cultural, īl face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, īn deplina cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza īn elaborarea de lucrari originale īn literatura, arta, stiinta, tehnica.













Document Info


Accesari: 83126
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )