Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei. Sigmund Freud. Biografie si opera. Concepte de baza ale psihanalizei.

Psihologie












ALTE DOCUMENTE

Proiect de lectie - ETAPELE DEZVOLTĂRII UMANE(stadiile de dezvoltare: copilarie,pubertate,adolescenta,tinerete)
Cāt de optimist sunteti?
Aspecte ale dezvoltarii \"gāndirii critice\" la copiii din ciclul primar
Gāndirea
Impactul evaluarii asupra motivatiei īn īnvatare
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE Istoria psihologiei
Probleme de integrare a copiilor cu Cerinte Educative Speciale
FUNCŢIA IMAGINAŢIEI
Imaginatia
Psihologie cognitiva - MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ

Psihologie I.

Tudose Adrian-Marius

gr. VI, sgr. 12

Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei.



Sigmund Freud. Biografie si opera.

Concepte de baza ale psihanalizei.

Dupa cum bine stim, psihologia are ca obiect de studiu omul concret, interpretat ca intreg. Pentru a ajunge la o asemenea generalizare cercetatorii acestei stiinte cred ca s-au conturat cinci tipuri de abordari: perspectiva biologica (centrata pe studiul substratului material, neurologic al comportamentului si proceselor mintale), perspectiva comportamentista (axata pe studiul obiectiv al comportamentului uman si animal), perspectiva cognitivista (aparuta ca o reactie a celei dinainte si concentrata pe revenirea la procesele mintale), perspectiva psihanalitica (care ar reprezenta o combinare intre cea biologica si cea cognitivista, deoarece foloseste notiuni de constient, memorie, gandire, dar si pe cele referitoare la bazele biologice ale instinctelor) si perspectiva fenomenologica (focalizata pe experienta traita de individ).

Studiul vietii psihic 17517n134r e interioare, axata pe investigarea inconstientului, a fost dezvoltat de Sigmund Freud care, introduce conceptul de "aparat psihic", elaboreaza o viziune dinamica asupra componentelor acestuia si pune la punct o tehnica de sondare a inconstientului. Sigmund Freud este numit, pe buna dreptate, parintele psihanalizei. Iata ce spunea in 1880 referitor la metoda psihanalizei: "Nu dorim doar sa descriem si sa clasificam fenomenele, ci intentionam sa le concepem ca pe niste indicii ale unui joc de forte care se desfasoara in viata psihica, ca manifestari ale unor tendinte cu scop diferit si care actioneaza fie in aceeasi directie , fie in directii opuse. Incercam sa elaboram o conceptie dinamica cu privire la fenomenele psihice."

Schlomo Sigismund, zis Sigmund Freud s-a nascut la 6 Mai 1854, in Freiberg (Moravia) sau Pribor (Cehia). Parintii sai erau evrei. Mama, Amalia, era o personalitate puternica, trasatura care s-a transmis si lui Sigmund, lucru recunoscut de el in articolul publicat in 1917 "O amintire din copilarie", publicat in lucrarea "Poezie si adevar". Mama s-a avea 21 de ani cand l-a nascut, in familie fiind 8 frati.Intre el si mama sa a existat o legatura afectiva foarte puternica, ea numindu-l "baiatul de aur". O alta femeie care a avut un  rol important in viata lui Freud a fost guvernanta sa, Monika Zajic, o femeie foarte frumoasa, catolica, de care acesta s-a simtit puternic atras. Tatal, Jacob, a fost negustor de lana. Era mai mare ca sotia sa Amalia, a treia, cu 20 de ani.El se declara liber cugetator, fara sa practice insa aceasta orientare. Mai tarziu, Freud, a fost si el preocupat de metafizica si religie. Freud si-a insusit principiul de viata al tatalui: gandeste etic si actioneaza moral. In 1860, familia se muta la Viena, unde Freud isi va petrece aproape toata viata.

In perioada 1865 - 1873 frecventeaza cursurile de la Realgymnasium si apoi de la Obergymnasium, unde-l cunoaste pe Eduard Silberstein, roman evreu originar din Braila, cu care poarta prima sa mare corespondenta intelectuala. In 1873 isi incepe studiile in medicina si este pasionat de stiintele pozitive, mai ales biologia darwinista. A fost un student stralucit, ambitios, inzestrat cu memorie fotografica. El nu a urmat medicina decat pentru ca ii placea gloria profesionala. Mai tarziu biograful sau, Jones (1953), a precizat ca in timpul studentiei, Freud, a facut experimente pe el insusi. Isi administra cocaina pentru a verifica efectele si in fiecare zi, cu o jumatate de ora inaintea somnului isi analiza propriile trairi. In 1875 obtine o bursa de studii si pleaca la Trieste, unde studiaza viata tiparilor de rau. In urma acestor studii, in 1877 publica un text care arata ca Freud lucreaza la elaborarea unei teorii a functionarii specifice a celulelor nervoase (viitorii neuroni). In 1885 obtine titlul de Privatdozent (conferentiar) in neurologie, iar la data de 5 Martie 1902, imparatul Frantz Joseph I ratifica actul prin care Sigmund Freud este numit profesor emerit.

In timpul studiilor, dar si dupa, Freud a colaborat cu mari ganditori ai vremii: Bruke, Bleuer, Charcot si Chrobak. In perioada prepsihanalitica cuprinsa intre 1877 - 1886 a publicat 21 de articole pe diverse domenii: neurologie, medicina, histologie, cocaina. In perioada psihanalitica, Freud a publicat cinci cazuri clinice: Ida Bauer (Dora), Herbert Graf (Micul Hans), Ernest Launzer (Omul cu sobolani), Daniel Paul Schreber si Serghei Constantinovici Pankeiev (Omul cu lupi).  In timpul vietii, Freud a publicat doua lucrari in colaborare. si douazeci si doua de lucrari de autor. Dintre acestea amintim: "Studiu asupra isteriei", "Interpretarea viselor", "Psihopatologia vietii cotidiene", "Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii", "Totem si tabu". Postum, au fost publicate zece mii de scrisori in care Freud a corespondat cu mai multi ganditori si oameni de stiinta din diferite domenii.

Datorita amploarei pe care a cunoscut-o miscarea nazista, in 1938 Freud, impreuna cu familia, se refugiaza in Anglia unde este bine primit si onorat. In ultimi ani de viata, starea sa de sanatate s-a agravat progresiv. A suferit treizeci si trei de interventii chirurgicale in zona cavitatii bucale, suportand cu greu o proteza in urma extirparii boltei palatine. Si-a dus suferinta intr-un mod stoic pana la 23 Septembrie 1939. A lasat in urma o scoala puternica, prin analiza didactica a format peste 60 de practicieni, si o opera vasta.



In prima topica (1900), Freud avanseaza urmatoarea diviziune a psihicului uman: constient, preconstient, inconstient. Dar in 1920 constientizand o serie de limite ale conceptiei de pana atunci, fara a renunta la tezele initiale, Freud se orienteaza spre segmentele superioare ale vietii psihice, aparatul psihic fiind impartit in: sine, eu, si supraeu.

Sine-le constituie polul pulsional al personalitatii: continuturile sale, expresii psihice ale pulsiunilor, sunt inconstiente.Unele mostenite si innascute, altele refulate si dobandite. Din punct de vedere economic, sinele este rezervorul principal al energiei psihice; din punct de vedere dinamic, el intra in conflict cu eul si supraeul care, din punct de vedere genetic reprezinta diferentierile sale.Sinele ocupa un loc aproximativ echivalent cu inconstientul din prima topica.

Eu-l, din punct de vedere topic, eul se afla intr-o relatie de dependenta atat fata de revendicarile sinelui cat si fata de imperativele supraeului si exigentele realitatii. Desi se afirma ca mediator, reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este cu totul relativa. Din punct de vedere dinamic, eul reprezinta in primul rand in conflictul nevrotic, polul defensiv al realitatii; el pune in joc o serie de mecanisme de aparare, care sunt motivate prin perceptia unui efect neplacut. Din punct de vedere economic, eul apare ca factor de legare a proceselor psihice; dar in operatiile defensive, tentativele de legare a energiei pulsionale sunt contaminate prin caracteristicile specifice procesului primar; ele capata un aspect compulsiv, repetiv, dereal. In prima topica, Freud foloseste termenul fara a-l defini clar. Abia in a doua topica este vizata analiza eului si a mecanismelor sale de aparare.

Supraeu-l. Rolul sau este echivalent cu cel al unui judecator sau cenzor in raport cu eul.Constiinta umana, autoobservarea, formarea idealurilor sunt functii ale supraeului. Supraeul este definit ca mostenitorul complexului lui Oedip. El se constituie prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale. Anumiti psihanalisti considera ca formarea supraeului are loc mai devreme, in stadiile preoedipiene, sau cel putin consta in comportamente si mecanisme psihologice foarte precoce, care sa constituie precursori ai supraeului.

Un alt concept de baza in psihanaliza freudiana este cel de Complex al lui Oedip. Corelativ complexului de castrare si diferentei dintre sexe si generatii, Complexul lui Oedip este o notiune la fel de centrala in psihanaliza ca universalitatea interdictiei incestului de care se leaga. A fost creat de Freud, care a cuprins in vocabula Őedipuskomplex un complex legat de personajul Oedip al lui Sofocle. Complexul lui Oedip este reprezentarea inconstienta prin care se exprima dorinta sexuala sau amoroasa a copilului pentru parintele de sex opus si ostilitatea pentru parintele de acelasi sex. Aceasta reprezentare poate sa se inverseze si sa exprime iubirea pentru parintele de acelasi sex si ura pentru parintele de sex opus. Prima reprezentare se numeste Oedip, a doua Oedip inversat si amestecul celor doua Oedip complet. Complexul lui Oedip apare intre 3 si 5 ani. Declinul sau marcheaza intr-o perioada zisa de latenta, iar rezolvarea sa dupa pubertate se concretizeaza intr-un nou tip de alegere de subiect.

 Freud, in cadrul teoriei sale despre libido introduce termenul de stadiu de dezvoltare, pe care il defineste ca: stadiul in functie de evolutia subiectului si de relatia lui cu cele patru zone erogene care se repartizeaza pe patru regiuni ale corpului: orala, anala, utero-genitala si mamara. Fiecarei zone ii corespund una sau mai multe activitati erotice prin care Freud include actele cele mai simple ale vietii cotidiene ale copilului: sugerea degetului mare sau a sanului matern, defecatia, masturbarea. Dupa multiple elaborari, Freud defineste cele patru stadii ale dezvoltarii:

Stadiul oral este primul stadiu al evolutiei libidinale: placerea sexuala este legata dominant de excitarea cavitatii bucale si a buzelor care insoteste hranirea. Activitatea de nutritie ofera semnificarile elective cu ajutorul carora se exprima si se realizeaza relatia de obiect. De exemplu: relatia de iubire cu mama este marcata prin semnificatiile: a manca / a fi mancat.




Stadiul sadic-anal este al doilea stadiu al dezvoltarii libidinale, care poate fi situat cu aproximatie intre 2 si 4 ani, este caracterizat de organizarea libidoului sub primatul zonei erogene anale. Relatia de obiect este impregnata cu semnificatii legate de functia de defecare (expulsie - retentie) si de valoarea simbolica a materiilor fecale. Acum se afirma sado-masochismul in relatie cu dezvoltarea capacitatii de a controla musculatura.

Stadiul faliceste stadiul organizarii infantile a libidoului, ulterior stadiilor oral si anal si caracterizat prin unificarea pulsiunilor partiale sub primatul organelor genitale.Spre deosebire de organizarea genitala puberala, copilul, baiat sau fata, nu cunoaste in acest stadiu decat un organ genital, organul masculin, iar opozitia sexelor este echivalenta cu opozitia falic-castrat.Stadiul falic corespunde momentului culminant si declinului Complexului lui Oedip. Complexul de castrare este prevalent in acest moment.

Stafiul genital: stadiu al dezvoltarii psihosexuale caracterizat prin organizarea functiilor partiale sub primatul zonelor genitale. El este alcatuit din doi timpi separati prin perioada de latenta: faza falica (organizarea genotala infantila) si organizarea genitala propriu-zisa care se instaleaza la pubertate.

Latenta este perioada care dureaza de la declinul sexualitatii infantile (5 - 6 ani) pana la inceputul pubertatii si marcheaza un interval de timp de oprire in evolutia sexualitatii. Din acest punct de vedere se observa o dimensionare a activitatilor sexuale, desexualizarea relatiilor de obiect si a sentimentelor (mai ales prevalenta tandretei asupra dorintelor sexuale), aparitia de sentimente ca pudoarea si dezgustul si a unor aspiratii morale si estetice.

Latenta isi are originea in declinul complexului oedipian. Ea corespunde unei intensificari a refularii, ceea ce are ca efect o amnezie asupra primilor ani de viata, transformarii investitiilor de obiecte in identificari cu parintii, dezvoltarii sublimarilor.

               Bibliografie

***  Dictionar de psihanaliza ed. Trei, Bucuresti 2002

Laplanche, J. Pontalis, J.-B.  Vocabularul psihanalizei  ed. Humanitas, Bucuresti 1994

Freud, Sigmund.Angoasa si viata instinctuala.Feminitatea ed. Universitaria, Bucuresti 1991

Zlate, Mielu. Introducere in psihologie. ed. Polirom 2000

Sillamy, Norbert. Dictionar de psihologie. ed. Univers enciclopedic, Bucuresti 2000

 












Document Info


Accesari: 10304
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )