PSIHOLOGIA MUNCII - Analiza muncii
Analiza muncii (AM) este procedura prin care sunt stabilite sarcinile inglobate in cadrul fiecarui post si caracteristicile individuale necesare angajatilor pentru a indeplini aceste sarcini (Clifford, 1994, apud Bogathy, 2004).
Analiza postului (job analysis) este un proces de identificare a sarcinilor si comportamentelor necesare pentru a indeplini cu succes cerintele unui loc de munca (Smither, 2004, apud Popa, 2008).
AM este un proces sistematic prin care se descopera natura unei activitati de munca, prin descompunerea ei in unitati mai mici (Brannick & Levine, 2002, apud Popa, 2008).
AM – activitatea sistematica, organizata de culegere de informatii despre post si detinatorul postului.
Literatura de specialitate americana desemneaza in mod traditional acest concept prin sintagma „job analysis”. Natura dimanica a activitatii de munca, ce face uneori ca granitele clare dintre posturi sa dispara, duce la o schimbare terminologica, in loc de „job analysis” (analiza postului) utilizandu-se expresia „work analysis” (analiza muncii) sau „work profiling” (realizarea profilului muncii). Schimbarile pe care le suporta cerintele unui post, in societatea contemporana, duc la ideea de a renunta la post ca unitate de baza pentru analiza (Sanchez & Levine, 2005).
In limba romana, in literatura psihologica de specialitate, termenul uzitat este „analiza muncii”, in timp ce in literatura economica se utilizeaza preponderent „analiza postului”. Aceste diferente terminologice sugereaza schimbari in modul de abordare a muncii, care este privita acum mai putin din perspectiva ingusta a unui post de munca si mai degraba din perspectiva modului in care faciliteaza eficienta organizationala.
Termenul de “munca”, prea general, poate fi operationalizat prin termeni care divid aceasta realitate in componente mai specifice si mai delimitate:
Domenii: clase mare de activitati de acelasi fel (de ex: domeniul sanatatii, al constructiilor etc.);
Grupuri: diferite tipuri de activitati din cadrul fiecarui domeniu (de ex. in domeniul sanatatii exista medici, farmacisti, asistenti medicali, psihologi etc.);
Categorii: niveluri si specialitati pentru fiecare grup (de ex. Pentru psihologi exista psihologi clinicieni, psihologi specializati in transporturi, in consiliere scolara etc.);
Loc de munca (job): activitatile desfasurate de cei care realizeaza aceeasi activitate (de ex. Postul de psiholog clinician presupune aceleasi activitati pentru cei care ocupa acest post); Job-ul inseamna “obligatiile contractuale de serviciu ale unei persoane si include toate sarcinile pe care le are de realizat” (Patrick, 1991, apud Iosif, 2001).
Functia: indatoririle pe care le are de indeplinit ocupantul unui post de munca, specificate in fisa postului. (de ex. Popescu are functia de psiholog clinician la Policlinica 2). Functia desemneaza de asemenea locul ocupata de persoana in structura ierarhica a organizatiei.
Responsabilitatea/indatorirea: un grup de sarcini orientate spre atingerea obiectivului general al functiei (de ex. Pentru psihologul clinician, responsabilitati ar fi realizarea psihodiagnosticului, proiectarea interventiei etc.);
Sarcina: element constitutiv al responsabilitatii (de ex. Pentru psihologul clinician, pentru responsabilitatea „realizarea psihodiagnosticului”, sarcini ar fi: „stabileste scopul evaluarii”, „alege metodele de culegere a datelor” etc.);
Actiuni: mai multe actiuni formeaza o sarcina (de ex. Pentru sarcina „stabileste scopul evaluarii’, actiuni ar putea fi: „discuta cu clientul”, „identifica nevoile clientului” etc.);
Elemente: cea mai mica unitate de munca; mai multe elemente formeaza o actiune; vizeaza acte elementare, precis identificabile (de ex: pentru psihologul clinician, „numara raspunsurile corecte ale clientului la un test de atentie”).
Analiza muncii ofera informatii in legatura cu posturile de munca, referitoare la:
1. activitatile de munca: sarcini, obligatii, responsabilitati;
2. comportamentul uman impus de post: comunicare, luare de decizii, intelegere, solicitari fizice;
3. masinile, uneltele, echipamentele, materialele, cunostintele, procedurile utilizate;
4. standardele de performanta: calitate, cantitate, viteza etc, in functie de care angajatul este evaluat;
5. conditiile de lucru: conditii fizice de munca (temparatura, zgomot, presiune etc), program de lucru;
6. caracteristicile individuale: cunostinte, abilitati, aptitudini, trasaturi de personalitate, caracteristici bioconstitutionale, experienta in munca etc.
Consecutiv celor doua realitati de natura diferita (tehnica si umana) pe care le implica activitatea de munca, se disting doua abordari interdependente de analiza a muncii:
1. analiza muncii orientata pe postul de munca (job description);
2. analiza muncii orientata pe detinatorul postului de munca (job specifications).
Analiza muncii orientata pe postul de munca (job description) presupuna colectarea de informatii cu privire la natura sarcinilor, indatoririlor sau responsabilitatilor ce trebuie indeplinite in contextul unui anumit loc de munca. Aceasta analiza orientata pe sarcini include informatii despre obiectivele de indeplinit si particularitati ale mediului muncii (echipamente, instructiuni tehnice etc.).
Descrierea sarcinilor de munca se regaseste in Fisa postului de munca. In cazul fiselor de post, descrierea postului de munca se realizeaza printr-o enumerare pe puncte.
Analiza muncii surprinde o ierarhizare a sarcinilor de munca in functie de importanta lor, iar descrierea sarcinilor de munca ne informeaza asupra a ceea ce fac detinatorii unui post de munca.
Smith si Roberson (1993, apud Pitariu, 2006) stabilesc sase pasi in realizarea unei analize a sarcinilor de munca:
1. colectarea si analiza documentelor privitoare la postul de munca analizat (manuale de instructiuni, fise tehnice etc.);
2. interpelarea managerilor avizati despre specificul postului respectiv (obiectivele postului, activitatile pe care le presupune, relatiile cu alti angajati ale detinatorului postului vizat);
3. interpelarea detinatorilor postului de munca si a sefilor directi;
4. observarea detinatorului postului, a modului in care lucreaza si inregistrarea evenimentelor mai importante. Observatiile dureaza mai multe zile si pot face apel la tehnici sofisticate de inregistrare (aparatura video, cronometrarea secventelor de munca);
5. incercarea de a presta activitatea de munca impusa de postul respectiv. In cazul activitatilor cu risc crescut, se poate utiliza tehnica invatarii mentale a activitatilor de munca.
6. redactarea descrierii activitatilor de munca implicate de postul respectiv (fisa postului).
Bibliografie
Bogáthy, Z. (2004). Analiza muncii. In Bogáthy, Z. (coord.) Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala (pp. 53-72). Iasi: Polirom.
Iosif, Gh. (2001). Managementul resurselor umane – Psihologia personalului. Bucuresti: VICTOR.
Pitariu, H. D. (2006). Proiectarea fiselor de post, evaluarea posturilor de munca si a personalului. Un ghid practic pentru manageri (ed. a II-a). Bucuresti: Irecson.
Popa, M. (2008). Introducere in psihologia muncii. Iasi: Polirom.
Sanchez, J. & Levine, E. (2005). The analysis of work in the 20th and 21st centuries. In Anderson, N., Ones, D.S., Sinangil, H.K., & Viswesvaran, C. (eds.). Handbook of industrial, work and organizational psychology. Personnel psychology (Vol. 1, pp. 71-89). Thousand Oaks: Sage.
|
