Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































Resursele Umane in Administratia Publica in Contextul Integrarii Europene

Resurse umane


Rsursele umane īn administratia publica in contextul integrarii europene


8.1. Aspecte privind resursele umane
īn administratiile europene

8.1.1. Conditii si standarde similare, dar modele diferite
ale serviciilor publice profesioniste

Rolul principal al statului modern īntr-o economie de piata democratica este sa asigure conditiile si standardele vietii de zi cu zi a indivizilor, cāt si ale entitatilor legale. Principalul mecanism utilizat de catre stat este legea. Transmiterea si impunerea hotarārilor Parlamentului si a legislatiei afe­rente, monito­riza­rea efectelor acestora si furnizarea mecanismelor de corectare si redresare a lor sunt cāteva tinte importante pentru oricare stat modern.

Prima sarcina a statului, īn domeniul pietei muncii, este de a regle­menta relatiile de baza dintre angajatori si angajati. Statul trebuie sa stabileasca standarde minime pentru a asigura conditii de munca pentru toti indivizii si, de asemenea, sa defineasca drepturile si obligatiile celor doua parti.

Statul are, de asemenea, rolul de angajator. Īn aceasta calitate, statul trebuie sa asigure performanta, eficienta profesionala si impartia­litatea administratiei publice. Aceasta responsabilitate manageriala creeaza nevoia unor reglementari specifice ale activitatii angajatorilor statului īn calitatea sa de angajator: politici privind conducerea si cariera, sisteme manageriale de selectie, recrutare, promovare si remunerare, care toate au scopul de a garanta calitatea īnalta si omogena a conducerii si a performantelor sale la toate nivelurile si ramurile guvernarii.

Īn strānsa legatura cu rolul sau de angajator, statul are si respon­sabilitati constitutionale īn ceea ce priveste coordonarea administratiei publice īn conformitate cu principiile stipulate īn Constitutie si īn Legea administratiei publice. Mai mult chiar, statul trebuie sa asigure performanta administratiei publice, īn concordanta cu aceste principii de baza.

Notiunea moderna de administratie publica se refera la o delegare ierarhica a puterilor statului 24324u202y catre indivizii care opereaza īn sistemul public. Acestia, functionarii publici, nu sunt simpli angajati ai statului, desi sunt delegati cu puterile acestuia. Ei trebuie sa se asigure ca acele principii constitu­tionale si administrative sunt aplicate īn toate activitatile administratiei publice.

Legislatia este cea care stabileste, de obicei, relatiile dintre stat si functionarii publici. Chiar daca unele aspecte ale acestor relatii sunt stabilite prin contracte individuale sau colective de munca, partile implicate īn asemenea acorduri nu pot neglija principiile constitutionale si administrative legale. Deci, oricare ar fi sursa legala de reglementare a relatiei dintre stat si functionarii publici, textul acesteia trebuie sa contina un set de principii administrative legale īn sensul descris mai sus, pentru a putea fi impuse oficialilor publici.

Constitutiile moderne contin prevederi referitoare la conditia serviciu­lui public sau chiar modele generale pentru administratiile publice. Majoritatea constitutiilor impun un cod specific pentru coordonarea relatiei dintre functio­nari si stat. De exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Greciei, Italiei, Portugaliei si Spaniei includ, direct sau indirect, principii de baza pentru serviciul public.

Serviciul public constitutional modern, īntr-o democratie[1], este considerat real numai daca īndeplineste un set de conditii care contribuie la definirea naturii si valorii unui serviciu public profesionist:

a)      Separarea dintre sfera publica si cea privata

Distinctia dintre sfera  publica si cea privata s-a facut o data cu cea dintre stat si societate. Este, practic, recunoasterea faptului ca exista domenii īn care interesul public trebuie sa primeze, fara interferente legate de interesele individuale. De asemenea, aceste domenii publice trebuie regle­mentate printr-un set de principii legale specifice, iar actorii implicati sunt subiectii acestor principii.

b)      Separarea dintre politica si administratie

Separarea dintre politica si administratie implica prezumtia ca īn domeniul public exista doua parti principale, care, desi sunt strāns legate īntre ele, au naturi diferite, logica diferita si surse de legitimitate diferite:

- Politica se bazeaza pe īncrederea publica, exprimata prin alegeri electorale libere care trebuie validate.

- Administratia se bazeaza pe meritul si capacitatea profesionala a functionarilor publici, angajati prin concurs organizat īn concordanta cu legislatia īn vigoare.

c)      Dezvoltarea responsabilitatii individuale a functionarilor publici prin procese decizionale comune. Aceasta impune prezenta unor manageri publici instruiti īn domeniul respectiv

Existenta raspunderii individuale pentru deciziile adoptate si pentru actiunile īntreprinse implica recunoasterea faptului ca responsabilitatile si competentele administratiei publice sunt clar definite. Notiunea de organ administrativ competent si faptul ca deciziile administrative sunt adoptate de catre autoritatile publice delegate prin lege sunt tot atātea dovezi ale dezvoltarii responsabilitatii individuale.

d)      Protectia muncii, stabilitate, nivel de remunerare, drepturi si atributii bine definite pentru functionarii publici

Indiferent de caz, dar mai ales acolo unde este aplicat conceptul restric­tiv al serviciului public, functionarii publici trebuie sa respecte un set de conditii legale stimulative pentru īndeplinirea īn mod eficient a functiilor si competentelor acestora, care se refera la:

·        drepturi si obligatii;

·        stabilitate profesionala;

·        protectie īmpotriva favorizarii politice si a altor interferente;

·        un nivel adecvat de remunerare pentru a reduce riscul expunerii la coruptie;

·        prevederi disciplinare;

·        selectie bazata pe merit.

De asemenea, serviciul civil trebuie sa solicite angajatilor din cadrul sau profesionalism, integritate, o buna cunoastere a legilor constitutionale si administrative.

e)      Recrutare si promovare bazata pe merit

Recrutarea si promovarea bazata pe merit īnseamna selectarea celor mai potriviti candidati pentru serviciul public, evitāndu-se astfel "nepotismul" īn cadrul conducerii administratiei publice.

Invocarea reglementarilor specifice serviciului public este metoda cea mai utilizata pentru crearea conditiilor legale mentionate mai sus, pentru ca serviciul public, ca detinator al puterii de stat, este cel mai important actor al sferei publice. De aceea, de obicei, este nevoie de o hotarāre a Parlamentului sau, ca īn cazul Marii Britanii, de o ordonanta din partea Executivului.

Asa cum s-a mentionat deja, statul este responsabil pentru o admi­nistratie publica profesionista, impartiala si eficienta, īn confor­mitate cu legea. Acest rol nu este numai unul de coordonare, ci si unul managerial. Statul trebuie sa garanteze o anumita calitate a angajatilor sai si o calitate egala a standardelor īn toate sectoarele administratiei publice. Īn acest sens, un serviciu public bine conceput si bine condus stimuleaza statul sa atinga standardele īnalte de profesionalism, stabilitate, continuitate si calitate a serviciului public īn toate sferele administratiei publice. Toate acestea implica si faptul ca nivelul politic al unei tari este legat de investitiile pe termen lung īn oameni capabili sa conduca afacerile publice īntr-o maniera adecvata, profesionista. Profesionalismul nu poate fi disociat de stabilitate si investitie pe termen lung.

Īn vestul Europei s-au folosit mai multe solutii īn ceea ce priveste functia publica (serviciul public):

-      Īn anumite state membre ale UE, majoritatea angajatilor īn adminis­tratie au statutul de functionari publici. Acesta īnseamna ca ei se supun unei legislatii a serviciului public, si nu legilor generale ale muncii care stabilesc standarde minime pentru relatiile contractuale dintre angajati si angajatori asa cum se īntāmpla īn sectorul privat. Acesta este cazul Greciei, Belgiei, Frantei, Irlandei, Olandei, Portugaliei si Spaniei.

-      Marea Britanie constituie un caz special: cei care lucreaza īn administratie beneficiaza de reguli specifice care le asigura statutul lor ca angajati ai statului. Īn aceasta tara nu exista o lege a serviciului public, deoarece jurisdictia Cabinetului reprezinta un prerogativ regal.

-      Īn alte tari, numai o parte a angajatilor īn domeniu are statutul de functionari publici. Īn Germania exista o distinctie clara īntre functionarii publici (Beamte), care detin autoritatea publica a puterii de stat si reprezinta aproximativ 40% dintre angajati si restul angajatilor statului (Angestelle) care se subordoneaza legislatiei muncii. Functionarii publici sunt priviti ca instrumente executive ale statului, capabili sa deserveasca orice guvern aflat la putere (principiul neutralitatii politice) si sunt raspunzatori pentru faptele lor īn fata legii.

Conceptul de "exercitare a autoritatii publice" este strāns legat de aspecte referitoare la interesul national, lege si ordine, suveranitatea statului, impunerea legii etc. De exemplu, detinatorii celor mai īnalte functii īn adminis­tratia de stat sunt considerati functionari publici, ei avānd un statut special. Ceilalti lucratori sunt priviti ca persoane practicāndu-si meseria īn sectorul public al economiei sau īn cadrul serviciilor publice subventionate de bugetul de stat.

Modelul german, apropiat de cel al Austriei si Luxemburgului, a fost urmat de Danemarca acum cāteva decenii si, mai recent, de Italia. Īn Italia, a avut loc o reforma majora īn 1993 si, īn urma acesteia, īn prezent, numai cāteva mii de īnalti oficiali sunt considerati functionari publici, ceilalti fiind subiectii Codului muncii si ai contractelor colective de munca.

Criteriile pentru aderarea la UE īn legatura cu libera circulatie a fortei de munca īn statele membre au fost, de asemenea, sursa definirii unor concepte privind autoritatea publica si apararea intereselor generale ale formelor de guvernare locale sau centrale. Mai mult, locurile de munca din sectorul public trebuie sa fie disponibile pentru orice cetatean al UE, cu exceptia acelor functii special rezervate doar pentru cetatenii statelor respective. Aceste reglementari sunt īn conformitate cu legislatia Curtii Europene de Justitie, numai daca respecta anumite criterii. Este recunoscut faptul ca 60% - 90% din totalul locurilor de munca din serviciile publice ale statelor membre UE sunt astazi disponibile pentru orice cetatean locuitor al acestui spatiu, ceea ce īnseamna ca numai 10% - 40% din numarul locurilor de munca sunt rezervate doar cetatenilor statului respectiv.

Asadar, reglementarile privind serviciul public īn statele membre sunt referinte-cheie īn aplicarea legislatiei CE, a principiilor legale ale acesteia.

8.1.2. Managementul resurselor umane īn administratiile europene

Statele membre UE au recunoscut de mult timp faptul ca standardele manageriale si performantele managerilor publici sunt criterii pentru succesul atāt al performantelor generale īn administratia publica, cāt si pentru reforma acesteia.

A īmbunatati performantele administratiei publice īnseamna identi­fi­carea unor standarde mai bune de eficienta si eficacitate īn aplicarea legii. Aceasta presupune delegarea responsabilitatilor īn favoarea managerilor publici, īnsotita de mecanisme de control corespunzatoare.

Īn asemenea situatii, calitatea managerilor publici devine de maxima importanta. Mai mult chiar, atunci cānd politicile de stat devin din ce īn ce mai complexe si din ce īn ce mai expuse la colaborare internationala, asa cum este cazul statelor membre UE, nevoia unor manageri publici cu perspective reale si cu abilitatea de a-si coordona munca īn relatiile cu institutii nationale si internationale devine si mai acuta.

-      Franta, cu sistemul cariera si cu corpus-urile care o definesc, detine grupuri de oficiali, numiti seniori. Persoanele individuale din fiecare corpus sunt asistate si conduse de la centru īn procesul de dezvoltare a carierei fiecaruia, prin instruire si mobilitate. Statul are un corp de lucratori competenti care selecteaza persoana potrivita pentru un anumit post.

-      Alte tari au stabilit criterii similare. Olanda, cu administratia sa, īn care responsabilitatile sunt clar īmpartite, dezvolta un asa-numit Service Public Senior, īn care se evidentiaza dezvoltarea profesionala a managerilor si care īmbunatateste capacitatile de coordonare.

-      Desi acest tip de serviciu nu exista īnca īn tarile membre ale UE din Europa Centrala si de Est, totusi, Ungaria, Lituania si Polonia au īncercat, īn cadrul reformei, sa propuna introducerea unor politici speciale si mecanisme manageriale pentru cei mai īnalti oficiali ai guvernelor.

Īn sistemele administrative anterioare din tarile din Europa Centrala si de Est nu exista o īntelegere clara a profesiunii īn adminis­tratia de stat. Fiecare functie din cadrul administratiei de stat era conceputa ca o specialitate a institutiei, ceea ce limita o continuare a carierei īn alte institutii, neexistānd criterii profesionale clare īn nici unul dintre cazuri. Mobilitatea īntre institutii diferite nu era īncurajata si, de altfel, era foarte rara. Pe de alta parte, faptul ca politicile interinstitutionale erau subordonate politicii nationale determina inutilitatea existentei unor generalisti sau manageri cu perspective mai largi decāt cāmpul lor tehnic de activitate. Acest tip de pozitie manageriala permanenta era si īnca este īn majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est prerogativul clasei politice. Managerii nesustinuti politic, desi, īn multe cazuri, specialisti compe­tenti sunt foarte rar īnsarcinati cu conducerea sau coordonarea activitatii īn administratie.

Reformele serviciului public īn tarile din Europa Centrala si de Est vizeaza formarea unor profesionisti, a unor manageri publici īn cadrul acestor servicii. Aceasta presupune masuri care se impun īn mai multe domenii:

·           instruirea managerilor;

·           introducerea unor reguli care sa defineasca sarcinile, respon­sabi­litatile si drepturile angajatilor stipulate de o legislatie specifica a serviciului public;

·           īmbunatatirea managementului personalului si a standardelor acestuia;

·           stabilirea unui context administrativ īn care oficialii si managerii publici sa-si poata īndeplini sarcinile īntr-un mod profesionist, impartial, transparent si confortabil.

 

Contextul administrativ este determinat de mai multi factori, din care cei mai importanti sunt:

·        Calitatea Legii autonomiei. Legea autonomiei stabileste cadrul necesar pentru adoptarea deciziilor īntr-un anumit domeniu (de exemplu, planul de urbanism sau problemele de mediu). Cu alte cuvinte, aceasta lege reprezinta un instrument pentru oficiali si o sursa de informare si previzibilitate pentru public.

·        Calitatea Codului de procedura administrativa. Aceasta lege stabileste procedurile specifice procesului decizional, coordonarii si echilibrului puterilor, relatia oficialilor cu publicul, comunicarea dintre acestia si autorizarea oricarei parti interesate de a fi audiata sau de a solicita recurs.

·        Calitatea mecanismelor de responsabilitate, a controlului financiar si administrativ. Acestea trebuie sa respecte principiul transparentei si sa asigure controlul deciziilor financiare si administrative.

Īn acelasi timp, acesti factori asigura valorile si principiile legale care contribuie īn mod decisiv la formarea atitudinii si a comportamentului managerilor publici si a celorlalti functionari publici care opereaza īn contextul administrativ. Aceste principii legale sunt esentiale īn procesul decizional si comportamental, reducānd actiunile arbitrare īn sectorul admi­nistrativ.

Īn sfārsit, aceste principii legale contribuie la fundamentarea unei administratii publice profesioniste. Profesionalizarea administratiei publice este, de aceea, o sarcina mult mai complexa decāt implementarea unor reglementari ale serviciilor publice si introducerea unor standarde de management al personalului. Daca contextul administrativ īn care oficialii trebuie sa lucreze īn mod real nu este īmbunatatit, atunci acestia vor fi nevoiti sa adopte decizii arbitrare, vor suferi de o insuficienta comunicare īn relatiile cu publicul, nu-si vor putea coordona relatiile cu alte institutii, chiar daca sunt instruiti īn mod corespunzator si alesi pe merit.

O problema mostenita de la fostele structuri administrative din tarile Europei Centrale si de Est este lipsa coordonarii si lipsa unor standarde comune de management al personalului din administratia publica. Aceasta fragmentare trebuie eliminata, iar managementul personalului trebuie armonizat astfel īncāt sa asigure un nivel acceptabil īn legislatia administrativa, respectāndu-se standardele cerute de serviciul public.

Pentru a se realiza acest lucru, serviciul public trebuie privit ca o functie manageriala comuna īn administratia publica. Aceasta functie comuna va asigura respectarea principiilor administrative legale si a conditiilor de baza, cum ar fi recrutarea si promovarea bazate pe merit, salarizarea corecta, responsa­bilitati si drepturi egale, conditii de munca nediscriminatorii īn īntregul sistem adminis­trativ.

-      Īn unele state vest-europene, ca Franta, Portugalia si Spania, exista un minister al administratiei publice sau al functiei publice care se ocupa de aspectele generale ale managementului public. Īn general, acesta pregateste propuneri de legi pentru serviciul public, organizānd si monito­rizānd recrutarea, managementul resurselor umane, negocierile cu sindicatele din administratie īn numele guvernului, precum si activitatile de instruire generala sau specifica institutiilor aferente, cum sunt scolile sau institutiile administratiei publice.

-      Īn alte tari, ca Austria, Germania, Irlanda si Olanda, Ministerul de Finante sau Ministerul de Interne este acela care coordoneaza activita­tea serviciului public.

-      Īn Italia si Suedia a fost īnfiintata o agentie speciala care se ocupa de negocierile cu sindicatele din serviciul public īn numele guver­nului national si al administratiilor locale.

Īn concluzie, autoritatea responsabila cu managementul serviciului public ar putea fi:

·      o unitate care sa adopte decizii pentru primul-ministru sau pentru Consiliul de Ministri;

·      un minister special;

·      o institutie separata subordonata Cabinetului primului-ministru.

Indiferent de forma sa, important este ca aceasta autoritate centrala sa fie īnvestita cu suficienta putere pentru a putea conduce administratia publica a unei tari.

8.2. Concepte generale privind functiile
si functionarii publici din Romānia

Īncepānd cu anul 1999, functionarii publici din Romānia īsi desfasoara activitatea pe baza unui statut[2] care cuprinde norme referitoare la recrutarea, īncadrarea, promovarea, modificarea si īncetarea raporturilor de drept adminis­trativ si, pe cale de consecinta, a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

8.2.1. Functia publica si functionarul public

A. Functia publica

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabili­tatilor ,stabilite īn temeiul legii, īn scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala,  administratia publica locala siautoritatile administrative autonome.

ü Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:

a)    legalitate, impartialitate si obiectivitate;

b)   transparenta;

c)    eficienta si eficacitate;

d)   responsabilitate, īn conformitate cu prevederile legale;

e)    orientare catre cetatean;

f)     stabilitate īn exercitarea functiei publice;

g)    subordonare ierarhica.

ü Clasificare. Functiile publice se grupeaza īn functie de trei criterii:

1. Dupa tipul atributiilor si responsabilitatilor autoritatilor si institutiilor publice:

·      functii publice generale, care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, īn vederea realizarii competentelor lor generale;

●functii publice specifice, care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, īn vederea realizarii competentelor lor specifice sau care necesita competente si responsabilitati specifice[3].

2. Īn raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice:

●Functii publice din clasa I. Clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

             ●Functii publice din clasa a II-a. Clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma.

●Functii publice din clasa a III-a. Clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii  liceale,  respectiv studii medii liceale, finalizate cu diploma de bacalaureat.

3. Dupa nivelul la care se exercita

                        functii publice de stat, care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, īn cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si īn cadrul autoritatilor administrative autonome.

                        functii publice teritoriale , care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, īn cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.

            functii publice locale, care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, īn cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora.

4. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice:

●functii publice corespunzatoare categoriei īnaltilor functionari publici. Īnaltii functionari publici realizeaza managementul de nivel superior īn administratia publica centrala si īn autoritatile administrative autonome.

·  functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere

·  functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie. Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale:

-   superior (ca nivel maxim);

-   principal;

-   asistent;

-   debutant.

Trebuie spus ca functionarii publici numiti īn functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie.

Īn concret, functiile publice - tinānd cont de cele trei criterii de clasificare - sunt prezentate īn continuare:

 I. Functii publice generale[4]:

I.A. Īnalti functionari publici

1. secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

2. secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

3. prefect;

4.secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

5. subprefect;

6.inspector guvernamental

I.B Functii publice de conducere

7. director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si īn functiile publice specifice asimilate acestora[5];

8. director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si īn functiile publice specifice asimilate acestora;

9.      secretar al unitatii administrativ-teritoriale;

10.  director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, īn cadrul institutiei prefectului, īn cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora, precum si īn functiile publice specifice asimilate acestora;

11.   sef serviciu, precum si īn functiile publice specifice asimilate acesteia;

12.  sef birou, precum si īn functiile publice specifice asimilate acesteia.

 IC. Functii publice de executie

13. expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;

14. referent de specialitate;

15. referent.

II. Functii publice specifice[6]:

1. arhitect-sef;

2. inspector de concurenta;

3. inspector vamal;

4. inspector de munca;

5. controlor delegat;

6. comisar.

 

ü Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis īn conditiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe perioada nedeterminata. Īn mod exceptional, functiile publice pot fi ocupate pe perioada determinata, īn conditiile expres prevazute de lege. Astfel, pot beneficia de statute speciale[7] functionarii publici care īsi desfasoara activitatea īn cadrul urmatoarelor servicii publice:

a)    structurile de specialitate ale Parlamentului Romāniei;

b)   structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;

c)    structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

d)   serviciile diplomatice si consulare;

e)    autoritatea vamala;

f)     politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor;

g)    alte servicii publice stabilite prin lege.

    

ü Conditii pentru ocuparea unei functii publice. Poate ocupa o functie publica persoana care īndeplineste doua tipuri de conditii:

a)      generale:

·      are numai cetatenia romāna si domiciliul īn Romānia;

·      cunoaste limba romāna, scris si vorbit;

·      are vārsta de 18 ani īmpliniti;

·      are capacitate deplina de exercitiu;

·      are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

·      īndeplineste conditiile specifice prevazute de lege pentru functia publica;

·      nu a fost condamnata pentru savārsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau īn legatura cu serviciul, care īmpiedica īnfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savārsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei īn care a intervenit reabilitarea;

·      nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a īncetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare īn ultimii 7 ani;

·       nu a desfasurat activitate de politie politica;

·      a cāstigat concursul sau a luat examenul organizat pentru ocuparea functiei publice. Ocuparea unei functii publice se poate face si prin transfer, promovare sau redistribuire.

b)      de studii.[8]

c)      conditii de vechime.

Poate face parte din categoria īnaltilor functionari publici persoana care īndeplineste cumulativ:

a)    conditiile stabilite pentru ocuparea unei functii publice;

b) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

c) cel putin 5 ani vechime īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;

d) a absolvit programele de formare specializata[9] pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei īnaltilor functionari publici;

e) a promovat concursul national pentru intrarea īn categoria īnaltilor functionari publici.

B. Functionarul public

Functionarul public este persoana numita ,īn conditiile legii, īntr-o functie publica[10]. Totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor administrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici.

ü Activitatile desfasurate de catre functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:

  • punerea īn executare a legilor si a celorlalte acte normative;

elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

  • elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, īn vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;
  • consilierea, controlul si auditul public intern;
  • gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
  • colectarea creantelor bugetare;
  • reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice īn raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, īn limita competentelor stabilite de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea īn justitie a autoritatii sau institutiei publice īn care īsi desfasoara activitatea;
  • realizarea de activitati īn conformitate cu strategia de infor­matizare a administratiei publice.

ü Clasificare. Functionarii publici se pot grupa īn functie de patru criterii. Primele trei sunt cele pe care le-am prezentat la functia publica si nu prezinta nici o particularitate pentru a fi reluate īn continuare. Al patrulea criteriu se refera la momentul angajarii. Īn functie de acesta, functionarii publici se īmpart īn:  

·      Debutanti - persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant. Definitivi. Pot fi numiti functionari publici definitivi:

-       functionarii publici debutanti, care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut un rezultat corespunza­tor la evaluare;

-       persoanele care intra īn corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea īn specialitatea corespunzatoare functiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, īn functie de nivelul studiilor absolvite;

ü Nu sunt considerati functionari publici si, ca urmare, nu li se aplica prevederile Legii functionarilor publici urmatorii salariati:

a)         personalul salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative, pro­tocol, gospodarire, īntretinere-reparatii si de deservire, paza precum si alte categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica[11];

b)        personalul salariat īncadrat, pe baza īncrederii personale, la cabinetul demnitarului;

c)         corpul magistratilor;

d)        cadrele didactice;

e)         persoanele numite sau alese īn functii de demnitate publica.

ü Incompatibilitati[12].

·      Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decāt cea īn care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.

·      Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:

-       īn cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

-       īn cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului īn care functionarul public este suspendat din functia publica, īn conditiile legii, pe durata numirii sale;

-       īn cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori īn alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, īn cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

-       īn calitate de membru al unui grup de interes economic.

·      Functionarii publici care, īn exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de monitorizare si control cu privire la societati comerciale sau alte unitati cu scop lucrativ nu pot sa-si desfasoare activitatea si nu pot acorda consultanta de specialitate la aceste societati timp de 3 ani dupa iesirea din corpul functionarilor publici.

·      Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane īn ceea ce priveste efectuarea unor acte īn legatura cu functia publica pe care o exercita.

·      Functionarii publici nu pot fi membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.

·      Īnaltii functionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sanctiunea destituirii din functia publica.

Functionarii publici pot exercita functii sau activitati īn domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. Īn aceasta situatie, documentele care alcatuiesc dosarul profesional sunt gestionate de catre autoritatea sau institutia publica la care acestia sunt numiti.

  

Functionarul public poate candida pentru o functie eligibila sau poate fi numit īntr-o functie de demnitate publica. Īn aceasta situatie, raportul de serviciu al functionarului public se suspenda:

a)         pe durata campaniei electorale, pāna īn ziua ulterioara alegerilor, daca nu este ales;

b)        pāna la īncetarea functiei eligibile sau a functiei de demnitate publica, īn cazul īn care functionarul public a fost ales sau numit.

8.2.2. Managementul functiilor publice si al functionarilor publici

8.2.2.1. Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP)

Pentru crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionist, stabil si impartial s-a īnfiintat, īn subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale cu personalitate juridica care este condus de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit de catre primul-ministru.

ü Agentia Nationala a Functionarilor Publici are urmatoarele atributii:

a)      elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;

b)      elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative privind functia publica si functionarii publici;

c)      monitorizeaza si controleaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici īn cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

d)      elaboreaza reglementari comune, aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice, privind functiile publice, precum si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei īn domeniul functiei publice si al functionarilor publici;

e)      elaboreaza proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici;

f)        stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

g)      centralizeaza propunerile de instruire a functionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluarii performantelor profesionale indivi­duale ale functionarilor publici;

h)      colaboreaza cu Institutul National de Administratie (INA) la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializata īn admi­nistra­tia publica si de perfectionare a functionarilor publici;

i)        īntocmeste si administreaza baza de date cuprinzānd evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;

j)        aproba conditiile de participare si procedura de organizare a recrutarii si promovarii pentru functiile publice pentru care organizeaza concurs, avizeaza si monitorizeaza recrutarea si promovarea pentru celelalte functii publice, īn conditiile prezentei legi;

k)      realizeaza redistribuirea functionarilor publici carora le-au īncetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

l)        acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale si locale;

m)    participa la negocierile dintre organizatiile sindicale reprezentative ale functionarilor publici si Ministerul Administratiei si Internelor;

n)      colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul sau de activitate;

o)      elaboreaza anual, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice, Planul de ocupare a functiilor publice din administratia publica centrala, pe care īl supune spre aprobare Guvernului;

p)      īntocmeste raportul anual cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care īl prezinta Guvernului.

q)      constata contraventii si aplica sanctiuni, īn conditiile legii.

ü Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimare proce­suala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta cu privire la:

a) actele prin care autoritatile sau institutiile publice īncalca legislatia referitoare la functia publica si functionarii publici, constatate ca urmare a activitatii proprii de control;

b) refuzul autoritatilor si institutiilor publice de a aplica prevederile legale īn domeniul functiei publice si al functionarilor publici.

Actul atacat este suspendat de drept. De asemenea, presedintele ANFP poate sesiza si prefectul īn legatura cu actele ilegale emise de catre autoritatile sau institutiile publice locale.

 

ü Gestiunea curenta a resurselor umane si a functiilor publice este organizata si realizata, īn cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un compartiment specializat, care colaboreaza direct cu ANFP.

8.2.2.2. Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici. Dosarul profesional al functionarilor publici

Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici se tine īn cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, potrivit formatului stabilit de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici toate informatiile cuprinse īn evidenta functiilor publice si a functionarilor publici din cadrul acestora.

Īn scopul asigurarii gestionarii eficiente a resurselor umane, precum si pentru urmarirea carierei functionarului public, autoritatile si institutiile publice īntocmesc, actualizeaza si pastreaza īn siguranta dosarul profesional pentru fiecare functionar public.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a comunica ANFP, īn termen de 10 zile lucratoare, orice modificare intervenita īn situatia functionarilor publici.



La solicitarea functionarului public, autoritatea sau institutia publica este obligata sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de catre acesta, vechimea īn munca, īn specialitate si īn functia publica.

Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:

a) numarul maxim al functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici;

b) numarul maxim al functiilor publice care vor fi rezervate īn scopul promovarii rapide;

c) numarul maxim al functiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;

d) numarul maxim al functiilor publice care vor fi īnfiintate;

e) numarul maxim al functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;

f) numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa, categorie si pe grade profesionale;

g) numarul maxim al functiilor publice de conducere si al functiilor publice corespunzatoare categoriei īnaltilor functionari publici.

Planul de ocupare a functiilor publice se elaboreaza anual, cu consultarea sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici, astfel:

a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala.Īn acest caz, planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarāre a Guvernului.

b) de catre primar sau, dupa caz, de catre presedintele consiliului judetean, prin aparatul propriu de specialitate, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala.Īn acest caz, planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarāre a consiliului local, respectiv a consiliului judetean.

Planul de ocupare a functiilor publice se īntocmeste centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite si pe fiecare institutie din subordinea acesteia sau finantata prin bugetul sau.

Pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala, proiectul planului de ocupare a functiilor publice se transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici cu 45 de zile īnainte de data aprobarii. Īn situatia īn care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata neregularitati īn structura acestuia, autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a modifica proiectul planului de ocupare a functiilor publice, pe baza observatiilor Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, īn conformitate cu prevederile legale.

8.2.2.3. Acordurile colective. Comisiile paritare

A. Acordurile colective

Autoritatile si institutiile publice pot īncheia anual acorduri, cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care cuprind numai masuri referitoare la:

c)         constituirea si folosirea fondurilor destinate īmbunatatirii condi­tiilor la locul de munca;

d)        sanatatea si securitatea īn munca;

e)         programul zilnic de lucru;

f)          perfectionarea profesionala;

g)         alte masuri decāt cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi īn organele de conducere ale organizatiilor sindicale.

Autoritatea sau institutia publica va furniza sindicatelor repre­zentative sau reprezentantilor functionarilor publici informatiile necesare pentru īncheierea acordurilor privind raporturile de serviciu.

B. Comisiile paritare

Īn cadrul autoritatilor si institutiilor publice se constituie comisii paritare. Īn alcatuirea comisiei paritare intra un numar egal de reprezentanti desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si de sindicatul reprezentativ al functionarilor publici. Īn cazul īn care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati īn sindicat, reprezentantii lor vor fi desemnati prin votul majoritatii functionarilor publici din respectiva autoritate sau institutie publica.

Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor paritare, precum si componenta, atributiile si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarāre a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

 Comisiile paritare sunt consultate īn urmatoarele situatii:

a) la stabilirea masurilor de īmbunatatire a activitatii autoritatilor si institutiilor publice pentru care sunt constituite;

b) la stabilirea oricaror masuri privind pregatirea profesionala a functionarilor publici, daca costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare;

c) la stabilirea programului de lucru de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;

d) alte situatii prevazute de lege.

Īn exercitarea atributiilor, comisiile paritare emit avize consultative.

8.2.3. Cariera functionarilor publici

8.2.3.1. Consideratii generale privind cariera functionarilor publici

Cariera īn functia publica cuprinde ansamblul situatiilor juridice si efectele produse, care intervin de la data nasterii raportului de serviciu pāna īn momentul īncetarii acestui raport[13].

Cariera unui functionar public evolueaza prin parcurgerea mai multor stadii:

·      Expansiunea - dezvoltarea: sunt dobāndite noi aptitudini, cunostintele cresc rapid, iar competentele se dezvolta īntr-un ritm sustinut.

·      Stabilizarea: aptitudinile si cunostintele dobāndite īn faza de avansare (expansiune) sunt puse īn aplicare, sunt testate, modificate si consolidate prin experienta.

·      Maturitatea: functionarii publici au un drum al carierei bine stabilit si evolueaza īn concordanta cu abilitatile, motivatia si oportunitatile pe care le au.

Fiecare persoana se dezvolta si ajunge la maturitate īntr-un ritm diferit, ceea ce īnseamna ca, odata atins stadiul maturitatii, fie continua sa se dezvolte, fie se plafoneaza (desi desfasoara īnca activitati utile) sau stagneaza si intra īn declin.

Dezvoltarea carierei este procesul de gestionare a carierei si se refera la evolutia functionarilor publici īn cadrul institutiei publice, potrivit nevoilor acesteia si īn functie de performanta, potentialul si aspiratiile fiecarui functionar public.

Se poate vorbi despre trei obiective de baza īn ceea ce priveste dezvoltarea carierei:

·        satisfacerea nevoilor de resurse umane ale institutiei publice;

·        asigurarea pregatirii si dezvoltarii necesare functionarilor publici pentru a le permite sa faca fata oricarui nivel de responsabilitate, cu conditia ca acestia sa aiba potentialul sau capacitatea de a īl atinge;

·        īndrumarea si sustinerea functionarilor publici competitivi pentru atingerea obiectivelor personale īn functie de potentialul, nevoile si aspiratiile acestora, precum si de contributia lor īn cadrul institutiei publice.

Cānd ne referim la dezvoltarea carierei trebuie sa avem īn vedere si cele trei elemente esentiale, care sunt complementare sau se suprapun.

P        Mai īntāi este vorba de actiunile īntreprinse īn cadrul institutiei publice. Cele mai multe institutii publice au planuri concrete īn cea ce priveste dezvoltarea profesionala a functionarilor publici. Sunt oferite diferite cursuri de formare profesionala. Majoritatea programelor, īnsa ofera de fapt cursuri de dezvoltare profesionala fie cu resurse din interiorul institutiei publice, fie cu resurse achizitionate din afara ei, sau furnizate prin intermediul diferitelor initiative educationale. Majoritatea institutiilor publice au sisteme proprii de evaluare a performantelor. Prin aceste sisteme se poate evalua cine are performante bune, mediocre sau slabe. Folosind rezultatele evaluarii performantelor īn activitatile de formare profesionala, institutiile pot realiza diverse obiective: se pot initia actiuni de redresare si de īmbunatatire a performantelor slabe, se pot lua masuri pentru ca un functionar public sa treaca de la un nivel mediu la un nivel ridicat de performanta, se pot oferi ocazii speciale pentru ca cei care tintesc pozitii superioare sa se poata dezvolta īn ritmul permis de abilitatile si motivatia acestora. 

P        Cel de-al doilea element al dezvoltarii carierei este functionarul public. Cesta trebuie sa joace un rol important īn dezvoltarea propriei cariere.

P        Cel de-al treilea element din triada ce caracterizeaza dezvoltarea carierei este dezvoltarea aptitudinilor manageriale. Cele mai multe institutii publice trebuie sa-si planifice potentialul de īnlocuire a structurilor de conducere. Trebuie sa se stie ca, īn cazul aparitiei unor posturi vacante la nivel de conducere, exista persoane capabile sa preia si sa pastreze continuitatea eforturilor depuse. De asemenea, institutiile publice trebuie sa īmbunatateasca aptitudinile si calitatile functionarilor publici de conducere.

Modalitatile de dezvoltare a carierei īn functia publica sunt pro­movarea īntr-o functie publica superioara si avansarea īn gradele de salarizare.

Principiile care stau la baza organizarii si dezvoltarii carierei īn functia publica sunt urmatoarele:

a)         competenta: persoanele care doresc sa acceada sau sa promoveze īntr-o functie publica trebuie sa detina si sa confirme cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii functiei publice respective;

b)        competitia: confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice se face prin concurs sau examen;

c)         egalitatea de sanse, prin recunoasterea vocatiei la cariera īn functia publica a oricarei persoane care īndeplineste conditiile stabilite potrivit legii;

d)        profesionalismul: exercitarea functiei publice se face cu respec­tarea principiilor prevazute de lege;

e)         motivarea: īn vederea dezvoltarii carierei, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa identifice si sa aplice instrumente de moti­vare morala si materiala a functionarilor publici, precum si sa sprijine initiativele privind dezvoltarea profesionala individuala a acestora;

f)          transparenta: autoritatile si institutiile publice au obligatia de a pune la dispozitie tuturor celor interesati informatiile de interes public referitoare la cariera īn functia publica.

Managementul carierei este procesul de proiectare si implementare a scopurilor, strategiilor si planurilor care sa permita institutiei publice sa īsi satisfaca necesitatile de resurse umane, iar indivizilor sa īsi īndeplineasca scopurile carierei lor. Managementul carierei planifica si modeleaza progresul indivizilor īn cadrul unei institutii publice īn concordanta cu evaluarile nevoilor organizatorice, precum si cu performantele, potentialul si preferintele individuale ale membrilor acesteia. 

Managementul carierei īn functia publica se asigura de catre:

a)        ANFP, prin elaborarea cadrului legal si a instrumentelor necesare organizarii si dezvoltarii carierei īn functia publica;

b)        autoritatile si institutiile publice, prin aplicarea principiului egali­tatii de sanse si a motivarii;

c)        functionarul public, prin aplicarea consecventa a principiilor competentei si ale profesionalismului, īn vederea dezvoltarii profe­sionale individuale.

Stabilirea posibilitatilor de cariera īn functia publica se realizeaza anual prin planul de ocupare a functiilor publice cu privire la numarul functiilor publice vacante si modalitatea de ocupare a acestora, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel national, si se supune spre aprobare Guvernului.

8.2.3.2. Recrutarea si selectia functionarilor publici

Intrarea īn categoria īnaltilor functionari publici se face prin concurs national. Recrutarea se face de catre o comisie permanenta, independenta, formata din 7 membri, numiti prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani si jumatate si sunt numiti prin rotatie. Persoanele care au promovat concursul national pot fi numite īn functiile publice corespunzatoare categoriei īnaltilor functionari publici.

Recrutarea īn vederea intrarii īn corpul functionarilor publici se face prin concurs[14], īn limita funciilor publice vacante rezervate īn acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice.

Concursul are la baza principiile competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii accesului la functiile publice pentru fiecare cetatean care īndeplineste conditiile legale.

Anuntul privind concursul se publica īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea a III-a, si īntr-un cotidian de larga circulatie, cu cel putin 30 de zile īnainte de data desfasurarii concursului. [15]

Conditiile minime de vechime īn specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de executie se stabilesc astfel:

a) un an īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a III-a;

b) 5 ani īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional principal;

c) 9 ani īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional superior.

Conditiile minime de vechime īn specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere se stabilesc astfel:

a) 2 ani īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef serviciu si secretar al comunei, precum si a functiilor publice specifice asimilate acestora;

b) 5 ani īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere, altele decāt cele prevazute la lit. a).

Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de masterat sau postuniversitare īn domeniul administratiei publice, management ori īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.

Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din autoritatile si institutiile publice centrale este organizat, īn conditiile legii, astfel:

a) de catre comisia permanenta , numita prin decizie a primului -ministru, pentru īnaltii functionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigura de Agentia Nationala a Functionarilor Publici;

b) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice;

c) de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de executie generale si specifice.

Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala este organizat, īn conditiile legii, astfel:

a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru functiile publice de conducere din urmatoarele domenii: protectia copilului, evidenta informatizata a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate, urbanism si arhitectura, resurse umane, integrare europeana, pentru secretarii unitatilor administrativ-teritoriale, precum si pentru functiile publice de executie din domeniul auditului public intern;

b) de catre autoritati si institutii publice, pentru ocuparea functiilor publice vacante, altele decāt cele prevazute la lit. a)., cu obligatia administratiei publica locala de a informa Agentia Nationala a Functionarilor Publici īnainte cu 10 zile de demararea procedurii de organizare si desfasurare a concursurilor. Īn situatia īn care ANFP constata ca nu sunt īndeplinite conditiile legale privind organizarea si desfasurarea concursurilor dispune amānarea sau suspendarea organizarii si desfasurarii concursului.

 Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate delega autoritatilor sau institutiilor publice, īn conditiile legii, competenta de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice.

Numarul total al functiilor publice de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, cu exceptia functiilor publice de secretar al unitatii administrativ-teritoriale si de sef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice[16].

Concursul pentru admiterea la programele organizate īn conditiile legii pentru obtinerea statutului de manager public se organizeaza si se gestioneaza de institutiile abilitate potrivit legii[17] sa organizeze astfel de programe, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici."

Concursul consta īn 3 etape:

·           selectarea dosarelor de īnscriere;

·           proba scrisa;

·           interviul.

Sunt declarati admisi candidatii care au promovat proba scrisa si interviul[18].

8.2.3.3. Perioada de stagiu

Perioada de stagiu este etapa din cariera functionarului public cuprinsa īntre data numirii ca functionar public debutant, īn urma promovarii concursului de intrare īn corpul functionarilor publici, si data numirii ca functionar public definitiv.

Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profe­sionale ale functionarilor publici debutanti īn īndeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea lor practica, īnsusirea specificului activitatii autoritatii sau institutiei publice īn cadrul careia īsi desfasoara activitatea, precum si a exigentelor administratiei publice.

Durata perioadei de stagiu este de:

-       12 luni - functionarii publici de executie - din clasa I;

-       8 luni - functionarii publici de executie - din clasa a II-a;

-       6 luni - functionarii publici de executie - din clasa a III-a.

Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea functionarului public debutant se desfasoara sub īndrumarea unui functionar public definitiv, de regula din cadrul aceluiasi compartiment, denumit īndrumator.

La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii realizate, functionarul public debutant va fi:

a)    numit functionar public de executie definitiv īn clasa cores­punzatoare studiilor absolvite, īn functiile publice stabilite ante­rior, īn gradul profesional asistent;

b)   eliberat din functia publica, īn cazul īn care a obtinut la evalua­rea activitatii calificativul "necorespunzator".

8.2.3.4. Numirea functionarilor publici

ü Numirea[19] īnaltilor functionari publici se face de catre:

a) Guvern, pentru functiile publice de:

­       secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

­       prefect;

­      subprefect.

b) primul-ministru, pentru functiile publice de:

-       inspector guvernamental;

-       secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ;

-        secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

ü Numirea īn functiile publice pentru care se organizeaza concurs de catre ANFP se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica centrala si locala, la propunerea ANFP.

ü Numirea īn functiile publice pentru care se organizeaza concurs de catre autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autori­tatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.

  

Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina:

-       temeiul legal al numirii;

-       numele functionarului public;

-       denumirea functiei publice;

-       data de la care urmeaza sa exercite functia publica;

-       drepturile salariale;

-       locul de desfasurare a activitatii.

Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul admi­nistrativ de numire, iar o copie a acesteia se īnmāneaza functionarului public.

La intrarea īn corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramāntul de credinta īn termen de trei zile de la emiterea actului de numire īn functia publica definitiva. Refuzul depunerii jura­māntului se consemneaza īn scris si atrage revocarea actului administrativ de numire īn functia publica.

8.2.3.4.  Evaluarea performantelor profesionale ale functionarilor publici

Evaluarea performantelor personalului este una din activitatile de management prin care este administrata performanta īntregii administratii. De fapt, nivelul si calitatea performantei unei institutii sunt determinate de nivelul de performanta si standardele atinse de angajatii sai.

Exista mai multe abordari īn ceea ce priveste evaluarea performantelor angajatilor, īnsa cea mai frecventa - si totodata cea care este utilizata si īn sistemul functiei publice din Romānia - implica evaluarea anuala a performantelor personalului de catre superiorul ierarhic.

Pe baza observarii continue a performantei, superiorul ierarhic ar trebui sa-si faca o idee clara asupra modului īn cadre īsi desfasoara activitatea fiecare din subordonatii sai.

Evaluarea se refera numai la modul īn care angajatul si-a desfasurat activitatea la locul de munca. Evaluarea performantelor nu are īn vedere modul īn care angajatul s-a comportat īn afara serviciului.

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale īnaltilor functionari publici se face anual, īn conditiile legii.

 Evaluarea generala a īnaltilor functionari publici se face o data la 2 ani, īn scopul confirmarii cunostintelor profesionale, aptitudinilor si abilitatilor necesare exercitarii functiei publice.

Īnaltii functionari publici au obligatia de a urma anual cursuri de perfectionare profesionala, īn conditiile legii.

 Evaluarea anuala si evaluarea generala se fac de catre o comisie de evaluare, ai carei membri sunt numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului administratiei si internelor.

A. Procedura de evaluare a performantelor profesionale individuale[20]

Evaluarea performantelor īnseamna un sistem de raportare, de regula anual, asupra unui functionar public, cu privire la modul īn care acesta si-a īndeplinit atributiile. Acesta vizeaza doua componente principale ale activitatii:

·        Gradul de īndeplinire a obiectivelor stabilite. Obiectivele sunt īn mod normal stabilite la īnceputul anului, īnsa ele pot fi revizuite trimestrial[21]. Numarul de obiective nu este fix. De regula, ele sunt īntre 3 si 5 si sunt incluse īn fisa postului[22]. Trebuie spus ca aceasta fisa a postului reprezinta elementul principal pe care se bazeaza procesul de evaluare.

·        Standardele de performanta atinse. Acestea nu sunt definite īn lege. Ele se pot deduce din fisa postului si din obiectivele stabilite. Criteriile de performanta se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Obiectivele individuale reprezinta scopuri specifice stabilite pentru urmatoarea perioada, pe baza atributiilor prevazute īn fisa postului. Ele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

a)        sa fie specifice activitatilor care presupun exercitarea preroga­tivelor de putere publica;

b)        sa fie cuantificabile - sa aiba o forma concreta de realizare;

c)        sa fie prevazute cu termene de realizare;

d)        sa fie realiste - sa poata fi aduse la īndeplinire īn termenele de realizare prevazute si cu resursele alocate;

e)        sa fie flexibile - sa poata fi revizuite īn functie de modificarile intervenite īn prioritatile autoritatii sau institutiei publice.

Procedura de evaluare se realizeaza īn  trei etape:

1.      completarea raportului de evaluare[23] de catre evaluator[24]. Evalua­torul este fie conducatorul compartimentului īn care functionarul public īsi desfasoara activitatea, fie functionarul public de condu­cere ierarhic superior - īn cazul īn care evaluarea se face pentru functionarul public de conducere;

2.      interviul; 

3.      contrasemnarea raportului de evaluare.

1. Īn vederea completarii raportului de evaluare, evaluatorul:

a)       analizeaza īndeplinirea obiectivelor individuale fixate;

b)       noteaza criteriile de performanta īn functie de importanta acestora;

c)       stabileste calificativul final de evaluare a performantelor profe­sionale individuale;

d)       consemneaza rezultatele deosebite ale functionarului public, dificul­tatile obiective īntāmpinate de catre acesta īn perioada evaluata si orice alte observatii pe care le considera relevante.

2. Interviul, ca etapa a procesului de evaluare, reprezinta un schimb de informatii, impresii si puncte de vedere care are loc īntre evaluator si functionarul public, īn cadrul caruia superiorul si subordonatul convin asupra masurii īn care acesta a atins standardele cerute de functia sa si masura īn care el a realizat obiectivele stabilite la evaluarea anterioara sau la intervalul de timp care a trecut de atunci. Īn cadrul interviului sunt discutate si eventualele probleme care ar fi putut sa apara īn acest interval, cauzele constatate si deciziile adoptate privind solutiile. S-ar putea ca īndrumarea sau consilierea sa fie raspunsurile la problemele angajatului, dar uneori este necesara si o instruire suplimentara. Indiferent de solutia luata īn considerare, trebuie sa se ajunga la o īntelegere privind obiectivele viitoare ale angajatului si standardele performantei īn viitor.

3. Raportul de evaluare se īnainteaza contrasemnatarului[25]. El poate fi modificat conform deciziei contrasemnatarului īn urmatoarele cazuri:

a)      aprecierile consemnate nu corespund realitatii;

b)      īntre evaluator si functionarul public evaluat exista diferente de opinie care nu au putut fi solutionate de comun acord.

B. Reguli specifice privind evaluarea performantelor profesionale  individuale ale īnaltilor functionari publici

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale īnaltilor functio­nari publici consta īn aprecierea, pe baza raportului de activitate al īnaltului functionar public, a:

a)        modului si a gradului de īndeplinire a obiectivelor stabilite de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;

b)        modului de īndeplinire a obiectivelor si a performantelor obtinute de structurile conduse;

c)        propunerilor privind eficientizarea activitatii structurilor conduse, prin identificarea deficientelor īn activitate si a modului de eli­minare a acestora.

Conducatorul autoritatii sau institutiei publice īntocmeste un raport asupra activitatilor desfasurate de functionarul public evaluat īn timpul perioadei de evaluare, cu referire la componentele raportului de activitate.

De obicei, pentru īnaltii functionari publici nu are loc un interviu de evaluare.

C. Efectele evaluarii anuale a performantelor profesionale indivi­duale ale functionarilor publici

Īn urma evaluarii performantelor profesionale individuale, functiona­rului public i se acorda unul dintre urmatoarele calificative: "nesatisfacator" , "satisfacator" , "bine" , "foarte bine" .

Calificativele obtinute la evaluarea profesionala sunt avute īn vedere la:

a) avansarea īn treptele de salarizare;

b) promovarea īntr-o functie publica superioara;

c) eliberarea din functia publica.

Īn cadrul procesului de evaluare a performantelor profesionale ale functionarilor publici se stabilesc cerintele de formare profesionala a functionarilor publici.

Pot beneficia de sistemul de promovare rapida īn functia publica:

a) persoanele care au absolvit programe organizate, īn conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public;

b) functionarii publici care au promovat concursul organizat, īn conditiile legii, īn vederea promovarii rapide īn functia publica.

.           Pot participa la concursul organizat īn vederea promovarii rapide īn functia publica, functionarii publici care īndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) au cel putin 1 an vechime īn gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;

b) au obtinut calificativul foarte bine la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimul an;

c) nu au īn cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata īn conditiile prezentei legi;

d) au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala īn ultimul an.

Concursul pentru promovarea rapida se organizeaza anual, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, īn limita numarului de functii publice rezervate promovarii rapide.

Perioada īn care o persoana a urmat programe organizate, īn conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public este asimilata perioadei de stagiu.

Īn cazul nepromovarii programelor organizate, īn conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public , perioada de stagiu nu constituie vechime īn specialitatea studiilor necesare ocuparii functiilor publice

8.2.3.5. Promovarea functionarilor publici

Īn cariera, functionarul public poate promova īn functia publica si poate avansa īn treptele de salarizare, īn conditiile legii. Promovarea īn clasa, promovarea īn grade profesionale si avansarea īn trepte de salarizare nu sunt conditionate de existenta unui post vacant.        

 Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare.

 Promovarea īn gradul profesional imediat superior celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii concursului sau examenului. Fisa postului functionarului public care a promovat īn functia publica se completeaza cu noi atributii si responsabilitati.

Examenul de promovare īn gradul profesional se organizeaza de autoritatea sau institutia publica, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, īn limita functiilor publice rezervate promovarii, cu īncadrarea īn fondurile bugetare alocate.

Pentru a participa la examenul de promovare īn gradul profesional imediat superior celui detinut, functionarul public trebuie sa īndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa aiba cel putin 4 ani vechime īn gradul profesional al functiei publice din care promoveaza [26];

b) sa aiba cel putin 2 ani vechime īn treapta de salarizare din care avanseaza;

c) sa fi obtinut cel putin calificativul bine la evaluarea performantelor individuale īn ultimii 2 ani;

d) sa nu aiba īn cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata īn conditiile prezentei legi.

.           Pentru a participa la concursul de promovare īntr-o functie publica de conducere, functionarii publici trebuie sa īndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare īn domeniul administratiei publice, management sau īn specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;

b) sa fie numiti īntr-o functie publica din clasa I;

c) sa īndeplineasca cerintele specifice prevazute īn fisa postului;

d) sa īndeplineasca conditiile de vechime necesare ocuparii functiei respective;

e) sa nu aiba īn cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata īn conditiile prezentei legi.

Avansarea īn trepte de salarizare se face īn conditiile legii privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici.

Īn urma dobāndirii unei diplome de studii de nivel superior īn specialitatea īn care īsi desfasoara activitatea, functionarii publici de executie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei functii publice īntr-o clasa superioara celei īn care sunt īncadrati, īn conditiile legii. Promovarea īn acest caz se face prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii examenului.

8.2.6. Drepturile, obligatiile si conduita functionarilor publici

8.2.6.1. Drepturile functionarilor publici

Functionarii publici au urmatoarele drepturi:

·              Dreptul la opinie.

·              Dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau īn aplicarea statutului si care īl vizeaza īn mod direct.

·              Dreptul de asociere sindicala .

·               Dreptul de a īnfiinta organizatii sindicale, de a adera la ele si de a exercita orice mandat īn cadrul acestora.[27]

·              Dreptul de a se asocia īn organizatii profesionale sau īn alte organi­zatii avānd ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.

·              Dreptul la greva stabilit īn conditiile legii, cu respectarea princi­piului continuitatii si celeritatii serviciului public.

·              Pentru activitatea depusa, functionarii publici au dreptul la un salariu  compus din:

- salariul de baza;

- sporul pentru vechime īn munca;

- suplimentul postului;

- suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale. Salarizarea functionarilor publici se face īn conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.

·              Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este , de regula ,de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamāna. Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau īn zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 īntr-un an.

·              Functionarii publici pot fi alesi sau numiti īntr-o functie de demnitate publica, īn conditiile legii. [28]

·     Functionarii publici au dreptul la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.

·              Functionarul public are dreptul, pe lānga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii īn concediu, care se impoziteaza separat.

·              Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente.

·              Functionarii publici beneficiaza de pensii, precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat.

Autoritatea sau institutia publica īn care functionarul public īsi desfasoara activitatea este obligata:

·              sa īi asigure protectie īmpotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora i-ar putea fi victima īn exercitarea functiei sau īn legatura cu aceasta;

·              sa īl despagubeasca pe functionarul public īn situatia īn care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material īn timpul īndeplinirii atributiilor de serviciu[29];

·              sa-i asigure conditii normale de munca si igiena, de natura sa īi ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica;

·              sa nu practice discriminarea īntre functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura.

8.2.6.2. Obligatiile (īndatoririle) functionarilor publici



Functionarul public este dator:

·     sa īsi īndeplineasca cu profesionalism, impartialitate si īn conformi­tate cu legea īndatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii persoanelor fizice sau juridice sau prestigiului corpului functionarilor publici. Totodata, functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initia­tivele motivate ale personalului din subordine, īn vederea īmbu­natatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice īn care īsi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor;

·     sa se abtina, īn exercitarea atributiilor ce īi revin, de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor sale politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizatie careia īi este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice;

·      sa nu ocupe functii de conducere īn structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau ale fundatiilor ori asociatiilor care functioneaza pe lānga partidele politice. Īnaltilor functionari publici le este interzis sa faca parte din partide politice, organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau din fundatiile ori asociatiile care functioneaza pe lānga partidele politice.

·     sa raspunda, potrivit legii, de īndeplinirea atributiilor ce īi revin prin functia publica pe care o detine, precum si a atributiilor ce īi sunt delegate;

·     sa se conformeze dispozitiei date de catre functionarul cu functie publica de conducere caruia īi este subordonat direct, cu exceptia cazurilor īn care apreciaza ca aceasta dispozitie este ilegala. Īn asemenea cazuri, functio­narul public are obligatia sa motiveze īn scris refuzul īndeplinirii dispozitiei primite. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza īn scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului īn care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are īndatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii;

·     sa pastreze secretul de stat si secretul de serviciu, precum si confidentialitatea īn legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care ia cunostinta īn exercitarea functiei publice, cu exceptia informatiilor de interes public;

·     sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru el sau pentru altii, īn considerarea functiei lui publice, daruri sau alte avantaje;

·     sa prezinte conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere la numirea, precum si la eliberarea din functie. Aceasta declaratie se actualizeaza anual;

·     sa rezolve, īn termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile repartizate;

·     sa nu primeasca direct cereri a caror rezolvare intra īn competenta lui, sa nu discute direct cu petentii si sa nu intervina pentru solutionarea acestor cereri;

·     sa respecte īntocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii;

·     sa respecte normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege[30].

8.2.6.3. Pregatirea profesionala a  functionarilor publici

 Functionarii publici au dreptul si obligatia de a-si īmbunatati īn mod continuu abilitatile si pregatirea profesionala.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada īn bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori īn interesul autoritatii sau institutiei publice.

Pe perioada īn care functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, īn situatia īn care acestea sunt:

a) organizate la initiativa ori īn interesul autoritatii sau institutiei publice;

b) urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

 

Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile īntr-un an calendaristic, organizate īn tara sau īn strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze īn scris ca vor lucra īn administratia publica īntre 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada.

Functionarii publici care au urmat forme de perfectionare profesionala, īn conditiile mai sus aratate ,ale caror raporturi de serviciu īnceteaza  prin acordul partilor, consemnat īn scris, prin destituire din functia publica, prin demisie sau destituire pentru incompetenta profesionala, īn cazul obtinerii calificativului «nesatisfacator» la evaluarea performantelor profesionale individuale īnainte de īmplinirea termenului prevazut sunt obligati sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si, dupa caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate īn conditiile legii proportional cu perioada ramasa pāna la īmplinirea termenului.

Prevederile anterioare nu se aplica īn cazul īn care functionarul public nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia.

Īn cazul īn care persoanele care au urmat o forma de perfectionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate sa restituie institutiei sau autoritatii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si drepturile salariale primite īn perioada perfectionarii, calculate īn conditiile legii, daca acestea au fost suportate de autoritatea sau institutia publica.

Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, īn conditiile legii, planul de perfectionare profesionala a functionarilor publici, precum si fondurile prevazute īn bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici, organizate la initiativa ori īn interesul autoritatii sau institutiei publice.

8.2.7. Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici

8.2.7.1. Sanctiunile disciplinare ale functionarilor publici

Orice persoana care se considera vatamata īntr-un drept al sau sau īntr-un interes legitim se poate adresa instantei judecatoresti, īn conditiile legii, īmpotriva autoritatii sau institutiei publice care a emis actul sau care a refuzat sa rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.Īn cazul īn care actiunea se admite si se constata vinovatia functionarului public, persoana respectiva va fi obligata la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau institutia publica.

Raspunderea juridica a functionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatiisau institutiei publice īn care īsi desfasoara activitatea."

Īncalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a īndatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.

ü Īn cadrul autoritatilor sau institutiilor publice se constituie comisii de disciplina. Īn functie de numarul functionarilor publici din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, comisia de disciplina se poate constitui pentru o singura autoritate sau institutie publica sau pentru mai multe.

Comisiile de disciplina sunt competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.

ü Pentru evidentierea situatiei disciplinare a functionarului public, ANFP poate elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administreaza. Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate īn conditiile legii.

La individualizarea sanctiunii disciplinare se tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, īmprejurarile īn care aceasta a fost savārsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala īn timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta īn antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare.

Sanctiunile disciplinare se aplica īn termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savārsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tārziu de 2 ani de la data savārsirii abaterii disciplinare.

Īn cazul īn care fapta functionarului public a fost sesizata ca abatere disciplinara si ca infractiune, procedura angajarii raspunderii disciplinare se suspenda pāna la dispunerea neīnceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarire penala ori īncetarii urmaririi penale sau pāna la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau īncetarea procesului penal.

Pe perioada cercetarii administrative, īn situatia īn care functionarul public care a savārsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenta cercetarea sau, dupa caz, de a dispune mutarea temporara a functionarului public īn cadrul altui compartiment sau altei structuri a autoritatii ori institutiei publice.

ü Sunt abateri disciplinare urmatoarele fapte:

a)      īntārzierea sistematica īn efectuarea lucrarilor;

b)      neglijenta repetata īn rezolvarea lucrarilor;

c)      absentele nemotivate de la serviciu;

d)      nerespectarea, īn mod repetat, a programului de lucru;

e)      interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri īn afara cadrului legal;

f)        nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;

g)      manifestarile care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice īn care īsi desfasoara activitatea;

h)      desfasurarea īn timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

i)        refuzul de a īndeplini atributiile de serviciu;

j)        īncalcarea prevederilor legale referitoare la īndatoriri, incompati­bilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

k)       alte fapte prevazute ca abateri disciplinare īn actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.

ü Sanctiunile disciplinare sunt:

a)         mustrarea scrisa;

b)        diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pāna la 3 luni;

c)         suspendarea dreptului de avansare īn gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare īn functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;

d)        retrogradarea īn treptele de salarizare sau retrogradarea īn functia publica pe o perioada de pāna la un an;

e)         destituirea din functia publica.

ü Sanctiunile disciplinare se pot aplica:

·      direct de catre de persoana care are competenta legala de numire īn functia publica īn cazul mustrarii scrise;

·      de catre de persoana care are competenta legala de numire īn functia publica, la propunerea comisiei de disciplina[31], īn cazul mustrarii scrise.

Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decāt dupa cercetarea prealabila a faptei savārsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata īn scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza īntr-un proces-verbal.

ü Sanctiunile disciplinare se radiaza, de drept, dupa cum urmeaza:

a)      īn termen de 6 luni de la aplicare - pentru mustrare scrisa;

b)      īn termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sanctiunile referitoare la diminuarea drepturilor salariale, suspendarea dreptului de avansare īn gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare īn functia publica, trecerea īntr-o functie publica inferioara, cu diminuarea cores­punza­toare a salariului;

c)      īn termen de 7 ani de la aplicare, pentru destituirea din functia publica.

8.2.7.2. Raspunderea functionarilor publici

Savārsirea unor contraventii, crearea unor pagube institutiei sau savārsirea unor infractiuni īn timpul serviciului sau īn legatura cu atributiile functiei publice pe care un functionar public o ocupa pot atrage dupa sine raspunderea contraventionala, raspunderea civila sau raspun­derea penala.

ü Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se anga­jeaza īn cazul īn care acestia au savārsit o contraventie īn timpul si īn legatura cu sarcinile de serviciu.

ü Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:

a)      pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice īn care functioneaza;

b)      pentru nerestituirea īn termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)      pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, īn calitate de comitent, unor terte persoane, īn temeiul unei hotarāri judecatoresti definitive si irevocabile.

Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice se face:

·     pentru primele doua situatii - se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, īn termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata;

·     pentru ultima situatie - pe baza hotarārii judecatoresti definitive si irevocabile.

ü Raspunderea penala. Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savārsite īn timpul serviciului sau īn legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.

Īn cazul īn care s-a pus īn miscare actiunea penala pentru savārsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau īn legatura cu serviciul, care īmpiedica īnfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savārsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine pāna la obtinerea unei hotarāri judecatoresti definitive si irevocabile.

8.2.8.Mobilitate , suspendarea si īncetarea raporturilor de serviciu

8.2.8.1. Mobilitatea  raporturilor de serviciu

Mobilitatea īn cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel:

a) pentru eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice;

b) īn interes public;

c) īn interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei īn functia publica.

Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici de executie si functionarilor publici de conducere are loc prin:

a) delegare;

b) detasare;

c) transfer;

d) mutarea īn cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice;

e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.

Daca mobilitatea functionarilor publici de executie si a functionarilor publici de conducere se dispune īn interes public, īn conditiile legii, functionarii publici nu pot refuza aplicarea masurilor de detasare si mutare ,cu unele exceptii prevazute de lege[32],  sub sanctiunea eliberarii din functia publica. Īn aceste cazuri, modificarea raportului de serviciu se dispune de catre persoana care are competenta de numire īn functia publica, cu avizul sau la solicitarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici."

A. Delegarea

Delegarea se dispune īn interesul autoritatii sau institutiei publice īn care este īncadrat functionarul public, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice īntr-un an. Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice īn cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public.

Pe timpul delegarii, functionarul public īsi pastreaza functia publica si salariul, iar autoritatea sau institutia publica care īl deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.

Functionarul public poate refuza delegarea daca se afla īn una dintre urmatoarele situatii:

-       graviditate;

-       īsi creste singur copilul minor;

-       starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea;

B. Detasarea

Detasarea se dispune īn interesul autoritatii sau institutiei publice īn care urmeaza sa īsi desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni.

Detasarea se poate dispune daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice, cu respectarea categoriei, clasei si gradului profesional al functionarului public.

Detasarea se poate dispune si pe o functie publica de conducere, daca functia publica este vacanta, de catre persoana care are competenta numirii īn functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni īntr-un an calendaristic , daca functionarul public īndeplineste conditiile de studii si vechime īn specialitatea studiilor si daca nu exista īn cadrul autoritatii sau institutiei publice functionari publici care sa exercite cu caracter temporar functia publica.

Functionarul public poate fi detasat pe o functie publica inferioara, numai cu acordul sau scris.

Pe perioada detasarii, functionarul public īsi pastreaza functia publica si salariul. Daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii īn alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa-i suporte costul integral al transportului, dus si īntors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de detasare.

C. Transferul

Transferul[33], ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc īntre autoritatile sau institutiile publice dupa cum urmeaza:

a) īn interesul serviciului. Acest transfer se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat. Transferul īn interesul serviciului se face īntr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional cu functia publica detinuta de functionarul public sau īntr-o functie publica de nivel inferior.

b) la cererea functionarului public. Transferul la cerere se face īntr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau īntr-o functie publica de nivel inferior, īn urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul. Īn acest caz, transferul poate avea loc numai īntre autoritati sau institutii publice din administratia publica centrala, īntre autoritati administrative autonome ori, dupa caz, īntre autoritati sau institutii publice din administratia publica locala.

Īn cazul functionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe functii publice de conducere ale caror atributii sunt similare cu atributiile functiei publice de pe care se efectueaza transferul.

Autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere. Īn situatia īn care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de interviu.

D. Mutarea īn cadrul altui compartiment al autoritatii sau insti­tutiei publice

            Mutarea definitiva īn cadrul altui compartiment poate avea loc īn urmatoarele situatii:

a) cānd se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice īn care īsi desfasoara activitatea functionarul public, pe o functie publica vacanta de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzator functiei publice detinute, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public si a salariului acestuia. Īn acest caz este necesar acordul scris al functionarului public.

b) la solicitarea justificata a functionarului public, cu aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pe o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public;

c) īn alte situatii prevazute de dispozitiile legale.

Mutarea temporara sau definitiva īn cadrul altui compartiment poate fi solicitata de functionarul public īn cazul īn care starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, nu īi mai permite desfasurarea activitatii īn acel compartiment. Mutarea se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public īn cauza este apt profesional sa īndeplineasca noile atributii care ii revin.

E. Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de condu­cere vacante

Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere se realizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care īndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii publice si care nu are īn cazierul administrativ sanctiuni disciplinare neradiate īn conditiile prezentei legi.

 Daca functia publica este vacanta, masura se dispune de catre persoana care are competenta numirii īn functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni īntr-un an calendaristic[34], astfel:

a) cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala;

b) cu obligatia īnstiintarii īnainte cu cel putin 10 zile a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala. Īn situatia īn care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca nu sunt īndeplinite conditiile legale privind exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, dispune neefectuarea masurii sau, dupa caz, īncetarea acesteia.

Daca functia publica este temporar vacanta, masura prevazuta anterior se dispune de catre persoana care are competenta numirii īn functia publica, pāna la data īncetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei publice sau, dupa caz, a radierii din cazierul administrativ al titularului functiei publice a sanctiunii disciplinare de retrogradare īn treptele de salarizare sau de retrogradare īn functia publica pe o perioada de pāna la un an .

 Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu caracter temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu.

8.2.8.2. Suspendarea raporturilor de serviciu

ü Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci cānd functio­narul public se afla īn una dintre urmatoarele situatii:

a)         este numit sau ales īntr-o functie de demnitate publica, pentru perioada respectiva, cu exceptiile prevazute de lege;

b)        este īncadrat la cabinetul unui demnitar;

c)         este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfa­soare activitati īn cadrul unor misiuni diplomatice ale Romāniei ori īn cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru peri­oada respectiva;

d)        desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspen­darea;

e)         efectueaza stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concen­trat sau mobilizat;

f)          este arestat preventiv;

g)         efectueaza tratament medical īn strainatate, daca functionarul public nu se afla īn concediu medical pentru incapacitate tempo­rara de munca, precum si pentru īnsotirea sotului sau, dupa caz, a sotiei ori a unei rude pāna la gradul I inclusiv;

h)         se afla īn concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, īn conditiile legii;

i)           carantina;

j)          concediu de maternitate;

k)        este disparut, iar disparitia a fost constatata prin hotarāre jude­catoreasca irevocabila;

l)           forta majora;

l^1) īn cazul īn care s-a dispus trimiterea īn judecata pentru savārsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice ;

l^2) pe perioada cercetarii administrative, īn situatia īn care functionarul public care a savārsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, la propunerea motivata a comisiei de disciplina;

m)       īn alte cazuri expres prevazute de lege.

ü Raportul de serviciu[35] se suspenda la initiativa functionarului public īn urmatoarele situatii:

a)         concediu pentru cresterea copilului īn vārsta de pāna la 2 ani sau, īn cazul copilului cu handicap, pāna la īmplinirea vārstei de 3 ani;

b)        concediu pentru īngrijirea copilului bolnav īn vārsta de pāna la 7 ani sau, īn cazul copilului cu handicap pentru afectiunile inter­curente, pāna la īmplinirea vārstei de 18 ani;

c)         desfasurarea unei activitati īn cadrul unor organisme sau institutii internationale, īn alte situatii decāt cele prevazute anterior;

d)        pentru participare la campania electorala;

e)         pentru participarea la greva.

Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face īn scris cu cel putin 15 zile calendaristice īnainte de data cānd se solicita suspendarea.

Reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al conducatorului autoritati sau institutiei publice.

Pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice.

8.2.8.3. Īncetarea raporturilor de serviciu

Īncetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc īn urmatoarele conditii:

a)        de drept;

b)        prin acordul partilor, consemnat īn scris;

c)        prin eliberare din functia publica;

d)        prin destituire din functia publica;

e)        prin demisie.

A. Raportul de serviciu īnceteaza de drept:

a) la data decesului functionarului public;

b) la data ramānerii irevocabile a hotarārii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public;

c) daca functionarul public nu mai īndeplineste una dintre conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice;

d) la data īndeplinirii cumulative a conditiilor de vārsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, dupa caz, la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de vārsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala ori invaliditate a functionarului public, potrivit legii;

e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire īn functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata prin hotarāre judecatoreasca definitiva si irevocabila;

f) cānd functionarul public a fost condamnat printr-o hotarāre judecatoreasca definitiva pentru o infractiune care l-ar face incompatibil cu funtia publica sau prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramānerii definitive si irevocabile a hotarārii de condamnare;

g) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei, ca masura de siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;

h) la data expirarii termenului īn care a fost ocupata pe perioada determinata functia publica.

B. Constatarea cazului de īncetare de drept a raportului de serviciu se face, īn termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire īn functia publica. Actul administrativ prin care s-a constatat īncetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, īn termen de 10 zile lucratoare de la emiterea lui.

Persoana care are competenta legala de numire īn functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public īn termen de 5 zile lucratoare de la emitere, īn urmatoarele cazuri[36]:

a) autoritatea sau institutia publica si-a īncetat activitatea ori a fost mutata īntr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;

b) autoritatea sau institutia publica īsi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare īn functia publica ocupata de catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neīntemeiate, de la data ramānerii definitive si irevocabile a hotarārii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetenta profesionala, īn cazul obtinerii calificativului nesatisfacator la evaluarea performantelor profesionale individuale;

e) functionarul public nu mai īndeplineste conditiile specifice prevazute de lege pentru functia publica ;

f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa īsi īndeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice detinute;

g) ca urmare a refuzului neīntemeiat al īnaltului functionar public de acceptare a mobilitatii.

Īn cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. Īn perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire īn functia publica poate acorda celui īn cauza reducerea programului de lucru, pāna la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.

.

C. Destituirea din functia publica se dispune, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire īn functia publica, ca sanctiune disciplinara aplicata pentru motive imputabile functionarului public, īn urmatoarele cazuri:

 a) pentru savārsirea repetaa a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;

b) daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneaza pentru īncetarea acestuia īntr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

 Actul administrativ se comunica functionarului public īn termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie sa se faca anterior datei destituirii din functia publica.

D. Functionarul public poate sa comunice īncetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificata īn scris persoanei care are competenta legala de numire īn functia publica. Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la īnregistrare.

La modificarea, la suspendarea si la īncetarea raportului de serviciu functionarul public are īndatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au fost īncredintate īn vederea exercitarii atributiilor de serviciu.

La īncetarea raportului de serviciu, functionarul public īsi pastreaza drepturile dobāndite īn cadrul carierei, cu exceptia cazului īn care raportul de serviciu a īncetat din motive imputabile acestuia.

8.3. Probleme privind resursele umane la nivelul administratiei publice din Romānia

8.3.1. Profesionalizarea functionarilor publici

Profesionalizarea implica, īn primul rānd, faptul ca functia publica trebuie considerata ca fiind o meserie veritabila, adica o activitate perfor­manta si stabila, posibil de executat īn mod durabil, la adapost de constrāngeri politice.

Conceptul de profesionalizare trebuie gāndit īn directa legatura cu termenul de competenta.

Este esential de constientizat care sunt principalele piedici sau obstacole care pot limita profesionalizarea īn cadrul unui sistem administrativ. Īn principal, aceste probleme sunt direct legate de influentele mediului politic. Constrāngerea politica se manifesta īnca de la intrarea īn functia publica, de multe ori mecani­smele oficiale de selectie fiind dublate de dispozitive de verificare a confor­mismului ideologic si politic. Īn interiorul acestei influente politice exista puncte cu un grad mai mare de influentare negativa a elementelor profesionalizarii:

·        Anumite sectoare ale administratiei mai sensibile din punct de vedere politic, care īn general sunt privite ca necesitānd un control strict din partea guvernului la putere. Este interesant de urmarit exemplul politiei, īn cazul careia se pot observa, de multe ori, schimbari semnificative la nivel īnalt, o data cu schimbarea puterii politice.

·        Functia publica locala, supusa tentativelor de politizare.

·        Īnalta functie publica, īn cazul careia intersectarea cu politicul este mult mai accentuata.

Politizarea administratiei are mai multe efecte negative, si anume:

·     Secretomania. Functionarul public care este promovat sau admis īn functie pe criterii nu profesionale, ci politice are tot interesul sa tina secret acest lucru. Īn alta ordine de idei, acel functionar, īn cele mai multe cazuri, nu este un expert īn domeniu, fapt ce va duce la inevitabile greseli īn timpul exercitarii functiei sale. Acesta va īncerca sa ascunda adevarul, adica va tine īn secret atāt greselile comise, cāt si actiunile care au determinat aceste greseli. Functionarul public care nu īsi poate tainui greselile va deveni īn fata opiniei publice un incompetent, iar partidul nu-l va mai putea sustine si se va debarasa de el īn mod public. 

De asemenea, acesti functionari vor tinde sa considere secret de serviciu aproape toate discutiile purtate īn cadrul institutiei, metodologiile de elaborare a actelor administrative, desi  activitatea acestor institutii ar trebui sa fie cunoscute de toata lumea.

·     Slaba pregatire a functionarilor publici. Afiliatia politica are efecte si īn ceea ce priveste calificarea necesara pentru ocuparea anumitor functii. Un studiu a relevat faptul ca mai mult de 50% din personalul prefecturilor are doar pregatire medie, circa 35% din personal are studii superioare tehnice (ingineri), restul de 12% este ocupat de catre persoane cu studii socio-umaniste, incluzānd atāt absolventi de Drept, cāt si profesori. Acest fenomen a dus la exacerbarea a ceea ce se numeste sindromul vechimii - cine lucreaza de mai mult timp īn domeniu este mai calificat, are mai multa experienta decāt debutantii.

·     Omnipotenta functionarilor publici. Functionarii publici se cred atotstiutori, nu tin seama de legi si norme juridice deoarece ei se subordoneaza numai partidului care i-a promovat īn functie. De asemenea, ei gāndesc numai īn functie de beneficii si cred ca partidul īi va scoate din eventualele īncurca­turi datorate nerespectarii legii.

Ţinānd cont de aceste aspecte, pentru a determina cresterea gradului de profesionalizare īn administratia publica, trebuie rezolvate mai multe probleme:

·           furnizarea de servicii publice trebuie sa respecte drepturile cetate­nilor si sa ofere egalitate de tratament;

·           este necesara orientarea sectorului public catre productivitate si catre o reala calitate a serviciilor publice;

·           depolitizarea personalului din administratia publica;

·           necesitatea unui cadru legal si a unui cod etic. O data cu intrarea īn vigoare a Statutului functionarilor publici, unele dintre problemele care trebuiau rezolvate - reglementarea carierei, instruirea, avansarea - au fost solutionate.

Este foarte greu sa impui productivitatea si calitatea ca standarde īn administratia publica. Ca solutii pentru īmbunatatirea calitatii activitatii din administratie mentionam:

·        Perfectionarea functionarilor prin diferite cursuri. Aceasta metoda este destul de putin folosita datorita costurilor.

§         Recrutarea lor din rāndul celor cu studii de specialitate. Īn ceea ce priveste cunostintele de care au nevoie functionarii publici, exista doua orientari:

-      īn viziunea primei orientari, functionarul public trebuie sa fie īn primul rānd specialist īn domeniul īn care lucreaza;

-      īn viziunea celei de-a doua orientari, ar trebui preferate calitatile generale, de administrator.

8.3.2.  Pregatirea si perfectionarea profesionala
a functionarilor publici

Dreptul la pregatirea si perfectionarea pregatirii profesionale a functio­narilor publici este prevazut īn articolul 32 din Constitutia Romāniei sub denumirea de "dreptul la īnvatatura", precum si īn articolul 23 al Legii nr. 161/19.04.2003[37] care stipuleaza ca functionarii publici au dreptul de a-si perfectiona īn mod continuu pregatirea profesionala.

Asa cum se cunoaste, pentru ocuparea functiilor publice, persoanele ce se prezinta la concurs trebuie sa īndeplineasca, printre alte conditii cerute, si pe aceea a studiilor potrivit nomenclatoarelor de functii.

Cu toate ca la ocuparea postului, functionarul public are studiile necesare, el are dreptul, iar institutia publica are obligatia sa-l sprijine īn a beneficia de conditiile create īn societatea noastra pentru ridicarea necontenita a nivelului pregatirii profesionale si a nivelului de cultura generala, īn raport cu cerintele progresului tehnico-stiintific, economico-social si cultural.

Pentru aceasta, functionarii publici au dreptul sa urmeze forme ale īnvatamāntului superior, universitar sau postuniversitar si sa beneficieze de concedii platite sau fara plata pentru cursuri de perfectionare sau programe de specializare īn tara si īn strainatate.

ü Īn doctrina franceza, problema perfectionarii profesionale este exprimata prin sintagma "formare profesionala" si se considera ca aceasta formare nu este o etapa, ci un proces care se desfasoara pe toata perioada carierei functionarului public, permitāndu-i acestuia sa faca fata atributiilor curente ale functiei publice, sa se adapteze exigentelor functiei īn raport cu evolutia noilor si multiplelor sarcini si, totodata, sa poata promova īn functii superioare.



ü Nord-americanii, ca si francezii, sunt categorici īn a solicita celor care doresc sa ocupe posturi (functii) īn administratia centrala (de la cele obisnuite la cele mai importante) sa fie absolventi ai unor scoli cu profilul "administratie".

ü Īn Romānia, dupa 1989 au continuat sa functioneze licee de drept economic si administrativ care pregatesc functionari cu studii medii pentru administratia publica si s-au īnfiintat facultati cu profilul "stiinte administra­tive" sau "Administratie Publica", precum si colegii de administratie publica.  Aceste facultati au si cursuri "fara frecventa" sau de "īnvatamānt deschis la distanta" (IDD) si este indicat ca functionarii publici cu studii medii sau absolventi ai altor institutii de īnvatamānt superior sa urmeze aceste facultati pentru a-si forma o temeinica pregatire īn domeniul administratiei publice.  

Un aspect important ce trebuie retinut pe perioada scolarizarii sau la cursurile de perfectionare este necesitatea efectuarii stagiului practic īn siste­mul administratiei publice, pregatirea completāndu-se cu aspecte din cunoas­terea cerintelor activitatii practice si experientei celor mai buni functio­nari publici.

Īn afara de stagiul de practica, este bine sa fie folosita si metoda invi­ta­rii la cursuri a unor functionari publici cu experienta, care sa prezinte elevilor si studentilor specificul sarcinilor administratiei publice, problemele complexe cu care se confrunta si modul cum trebuie rezolvate.

Tot īn sensul pregatirii si perfectionarii a fost creat Institutul National de Administratie, institutie specializata de formare pentru functionarii publici si alesii locali. INA este conectat la reteaua nationala a centrelor regionale de formare, precum si la reteaua internationala a institutiilor de formare pentru functionarii publici din Europa. Prin lege, functionarul public este obligat sa urmeze forme de perfectionare profesionala, organizate de catre INA sau de alte institutii abilitate potrivit legii.

Succesul oricarui program de pregatire si perfectionare depinde de corecta identificare a problemelor acute ale administratiei, de numarul si calitatea materiilor predate, de obiectivele cursurilor de pregatire, de metodele alese si, nu īn ultimul rānd, de modul īn care se fac evaluarea cursurilor si propunerile pentru īmbunatatirea lor.

O forma superioara de perfectionare a pregatirii profesionale este realizata de cei care īsi dau doctoratul sau care elaboreaza unele studii si lucrari stiintifice īn domeniu.

8.3.3. Coruptia īn administratia publica

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru supre­matia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune īn pericol stabilitatea institutiilor statale.

8.3.3.1. Notiunea de coruptie

Coruptia nu poate fi asimilata, īn mod automat, cu faptele de natura penala, chiar daca īn majoritatea cazurilor ea este strāns legata de criminalitate. Coruptia īn sens larg, ca si coruptia penala scot īn evidenta aceeasi atitudine fata de morala si etica si pentru a merge la esenta trebuie precizat ca īn toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitu­dine īn adoptarea unei decizii.

Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice, īn scopul obtinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui cāstig necuvenit. Ea presupune:

-       abuzul de putere īn exercitarea atributiilor de serviciu;

-       frauda (īnselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati);

-       utilizarea fondurilor ilicite īn finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;

-       favoritismul;

-       instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii īn domeniul privatizarii sau achizitiilor publice;

-       conflictul de interese (prin angajarea īn tranzactii sau dobāndirea unei pozitii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si īndatoririle oficiale).

Grupul Multidisciplinar privind Coruptia (GMC), īnfiintat de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei īn anul 1994, a adoptat urmatoarea definitie: "coruptia cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoane īnvestite cu functii publice sau private, care si-au īncalcat obligatiile care decurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o alta relatie de acest gen, īn vederea obtinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natura, pentru ele īnsele sau pentru altii".

Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia semnata de Romānia la data de 27 ianuarie 1999 defineste coruptia, īn cele doua modalitati de savārsire, activa si pasiva:

-       Coruptia activa: "promisiunea, oferirea sau darea cu intentie, de catre orice persoana, direct sau indirect, a oricarui folos necuvenit, catre un functionar public, pentru sine ori pentru altul, īn vederea īndeplinirii ori abtinerii de la a īndeplini un act īn exercitiul functii­lor sale".

-       Coruptia pasiva: "solicitarea ori primirea, cu intentie, de catre un functionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, īn vederea īndeplinirii ori abtinerii de la a īndeplini un act īn exercitiul functiilor sale".

Potrivit conventiei, aceste fapte constituie coruptie daca sunt savārsite de functionari publici nationali, functionarii publici straini, parlamentarii nationali, straini si ai adunarilor parlamentare internationale, functionarii internationali, precum si de persoane care reprezinta organizatii internatio­nale. De asemenea, coruptia priveste atāt sectorul public, cāt si cel privat.

8.3.3.2. Formele coruptiei

A. Coruptia administrativa

Sectoare vulnerabile
la coruptie

Factori de risc

Administratia publica locala

-       repartizarea locuintelor;

-       aplicarea legilor fondului funciar si a retrocedarii imobilelor;

-       eliberarea de autorizatii si certificate;

-       contracte de concesionare, asociere si īnchiriere;

-       contracte de achizitii publice de lucrari, bunuri si servicii;

-       gestionarea patrimoniului public;

-       transferul de patrimoniu īntre institutii publice;

-       valorificarea bunurilor patrimoniale ale institutiilor publice aflate īn exces;

-       acordarea de ajutoare īn caz de dezastre si acordarea de facilitati populatiei īn diverse domenii (īncalzire, agricultura, ajutoare sociale sau de urgenta);

-       īnmatriculari de autoturisme;

-       eliberarea permiselor de conducere auto;

-       selectarea/promovarea personalului.

Autoritatile centrale ale administratiei publice

-      privatizari;

-      achizitii publice;

-      acordarea de licente;

-      contingentari;

-      autorizatii;

-      scutiri si esalonari de taxe si impozite;       valorificarea controalelor.

Autoritati vamale

-      control vamal;

-      evaziune fiscala;                                                                                                          .                                                           contrabanda.

-      contrabanda.

Aparare, ordine si siguranta nationala

-        trafic de influenta;

-        avansari īn grad si īn functie īn mod preferential sau pe alte criterii, altele decāt cel al competentei;

-        activitatea de cercetare penala.

Cultura si īnvatamānt

-       preluarea de spatii;

-       proliferarea institutiilor de īnvatamānt superior particulare grefate pe societati comerciale;

-       neplata taxelor si impozitelor;

-       promovarea examenelor de bacalaureat si de licenta īn mod fraudulos;

-       repartizarea burselor īn mod preferential;

-       primirea unor foloase necuvenite.

Sanatate si asistenta sociala

-       neplata contributiei de asigurari sociale;

-       folosirea acestor fonduri īn alte scopuri;

-       achizitionarea (importul) de tehnica si aparatura medicala si neutilizarea acestora;

-       lipsa de medicamente si a asistentei medicale;

-       proliferarea bolilor si a accidentelor de munca.

B. Coruptia īn justitie

Sectoare vulnerabile
la coruptie

Factori de risc

Autoritati judecatoresti

-       trafic de influenta;

-       influentarea cercetarilor penale;

-       influentarea deciziilor judiciare;

-       executarea hotarārilor judecatoresti.

C. Coruptia politica

Sectoare vulnerabile
la coruptie

Factori de risc

Parlament

-       efectele imunitatii parlamentare;

-       activitatile de lobby;

-       interese de grup sau clientelare care pot influenta initiativele legislative.

Partidele politice

-       finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;

-       formele de control asupra surselor de finantare a partidelor politice si a modului de cheltuire a resurselor.

Īn conformitate cu Legea nr. 78/8.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie[38], infractiunile de coruptie sunt:

·      luarea de mita (articolul 254 din Codul penal);

·      darea de mita (articolul 255 din Codul penal);

·      primirea de foloase necuvenite (articolul 256 din Codul penal);

·      traficul de influenta (articolul 257 din Codul penal).

Sunt considerate infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie:

·      stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea comerciala reala, a bunurilor apartinānd agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa īn cadrul actiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzactii comerciale, ori a bunurilor apartinānd autoritatilor publice sau institutiilor publice, īn cadrul unei actiuni de vānzare a acestora, savārsita de cei care au atributii de conducere, de administrare sau de gestionare;

·      acordarea de credite sau de subventii cu īncalcarea legii sau a normelor de creditare, neurmarirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinatiilor contractate ale creditelor sau subventiilor ori neurmarirea creditelor restante;

·      utilizarea creditelor sau a subventiilor īn alte scopuri decāt cele pentru care au fost acordate.

8.3.3.3. Cauzele si efectele coruptiei

Coruptia are cauze majore care pot fi eradicate īntr-un timp īndelungat.

® Una dintre ele este mentalitatea. Pretentiile populatiei de la adminis­tratie sunt mici, la fel si performantele acesteia. Ceea ce lipseste īn cea mai mare masura cetatenilor din Romānia este simtul raspunderii, īncepānd chiar de la politicienii care conduc tara, exemplu care se propaga pāna īn paturile cele mai de jos.

® Un alt aspect generator de coruptie este gradul foarte mare de implicare a statului īn economie. Procesul de reducere a rolului statului este unul extrem de īndelungat si de īntortocheat, care uneori genereaza mai multa coruptie decāt elimina.

® Īn cele din urma, coruptia este asociata cu saracia - societatile sarace sunt mai corupte, iar la rāndul ei, coruptia este un mecanism prin care avutia se concentreaza īn partea superioara a piramidei. Este cazul Romāniei, care se inspira tot mai mult din modelul tarilor latino-americane. 

            Dar de ce ne deranjeaza atāt de tare coruptia? A fost īntotdea­una prezenta īn schimburile interumane si se pare ca nu putem face prea multe īn aceasta privinta. Se poate īntāmpla chiar ca acest fenomen sa aiba efecte pozitive, "ungānd rotitele" comertului. Raspunsul la aceasta īntrebare are doua parti:

·         īn primul rānd, efectele coruptiei sunt dezgustatoare si este un lucru pe care societatea nu ar trebui sa īl tolereze;

·         īn al doilea rānd, desi exista cu siguranta peste tot, īn unele locuri este mai raspāndita decāt īn altele. Societatile care trec printr-o perioada de schimbari rapide sunt mai vulnerabile īn fata coruptiei, partial deoarece normele de compor­tament sunt si ele īn schimbare, astfel īncāt oamenii nu au reguli morale stabile si partial pentru ca exista atātea ocazii de coruptiei īntr-o economie care se modifica foarte mult.

            Cele mai importante efecte ale coruptiei sunt:

·         cinismul, lipsa īncrederii si ignorarea legii. Acestea pot duce, la rāndul lor, la cresterea instabilitatii politice;

·         costuri economice directe. Unele dintre acestea sunt evidente si dramatice - cazul dictatorilor care sustrag, pentru ei si familiile lor, miliarde de dolari din economiile statelor respective. Dar, īn general, costul serviciilor publice care nu sunt furnizate īn mod corespunzator si costurile mari ale programelor guvernamentale, datorate coruptiei, reduc atāt cresterea econo­mica, cāt si satisfactia oferita de serviciile publice.

Coruptia nu īnseamna īntotdeauna mita. Cāstigul personal poate fi rezul­tatul relatiilor strānse dintre furnizori si agentii de aprovizionare ai institutiilor publice, care determina oportunitatea unor locuri de munca pentru functionari atunci cānd acestia parasesc sectorul public. Sau poate rezulta din relatiile dintre marii industriasi si candidatii care primesc mari donatii din partea primilor. 

Prezenta companiilor straine reprezinta un catalizator pentru coruptie, pentru ca acestea par prazi usoare si sunt adesea mai bogate decāt functionarii locali. Ceea ce poate parea o mita enorma pentru functionar ar fi de fapt o cheltuiala obisnuita pentru compania straina.

8.3.3.4. Masuri pentru combaterea coruptiei

Robert Klitgaard ofera cāteva sugestii practice pentru combaterea coruptiei. Pe baza mai multor studii de caz, recomandarile sale includ:

·     programe de educare publica (daca stabilitatea normelor de comportament este o parte a problemei, acestea trebuie accentuate);

·     supravegherea functionarilor;

·     folosirea anumitor oficialitati corupte ca exemple;

·     schimbarea programelor de motivare (a recompenselor);

·     profesionalizarea birocratiei (aceasta pare a fi explicatia perfor­man­telor mai bune ale statelor industrializate);

·     presiunea internationala. Recent, a fost fondata o noua organizatie internationala, Transparency International[39], pentru a ajuta statele lumii sa reduca gradul de coruptie din administratie.

Solutiile lui Robert Klitgaard se pot particulariza la nivelul functio­narilor publici din Romānia. Diminuarea coruptiei se poate realiza prin:

·        salarii mai mari pentru functionari;

·        o mai buna instruire a acestora;

·        proceduri de sesizare/reclamatii mai bune;

·        mai putine acte si formulare;

·        introducerea unui "cod de comportare" pe care functionarii sa fie obligati sa-l respecte;

·        afisarea drepturilor cetatenilor īn birouri;

·        mai multa deschidere sau amabilitate īn explicarea actiunilor;

·        īncurajarea functionarilor sa semnaleze public aspectele negative ale institutiilor īn care lucreaza;

·        controale si pedepse mai riguroase pentru functionari;

·        pedepse mai mari pentru cei care ofera mita.

Ţinānd cont de aceste aspecte, īn 1999, s-a īncercat adoptarea unei masuri pentru diminuarea coruptiei īn administratie prin Legea nr. 188/1999 privind Statul functionarilor publici. Prin aceasta lege s-a īnfiintat Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu scopul de a crea si dezvolta un corp profesionist de functionari publici care se vrea o organizatie care reprezinta mai mult decāt un sindicat si care ar trebui sa se implice īn īmbunatatirea activitatii din domeniul administratiei publice, prin:

·        reducerea gradului de implicare a politicului īn administratie;

·        instituirea un mecanism de protejare a celor care refuza sa se implice īn activitati incorecte īmpotriva sefilor care īi dau astfel de ordine, precum si a celor care dezvaluie astfel de practici;

·        instituirea unui cod etic a carui īncalcare sa fie aspru sanctionata.

Pentru perioada imediat urmatoare si īn perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, Guvernul Romāniei a stabilit anumite masuri pentru combaterea coruptiei din administratie:

·      completarea si īnasprirea legislatiei actuale īn scopul eliminarii biro­cra­tiei si pentru asigurarea unor formulari clare si transparente, care sa elimine posi­bi­litatile de interpretare subiectiva si arbitrara a prevederilor legale īn aplicare;

·      introducerea de reglementari precise pentru stabilirea competentelor fiecarei institutii īn scopul prevenirii abuzurilor si actelor de coruptie;

·      stimularea concurentei loiale si asigurarea transparentei achizitiilor publice, īn vederea eliminarii si prevenirii aparitiei procedurilor si sistemelor clientelare;

·      obligativitatea īnfiintarii īn fiecare institutie din administratia publica a unui singur ghiseu de primire a solicitarilor cetatenilor, indiferent de continutul acestora, pentru a elimina contactul direct dintre cetatean si functionarii publici care raspund direct de rezolvarea problemei solicitate; īn mod similar se va proceda pentru investitorii straini, organizāndu-se un serviciu unic īn cadrul fiecarei institutii.



[1] Raadshelders si Ruttgers, The Evolution of Civil Service Systems, īn Bekke, Perry si Toonen (eds.), Civil Service Systems īn Comparative Perspective, Indiana University Press, 1996

[2]               Este vorba despre Legea nr. 188/8.12.1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata īn M.O. nr. 600/8.12.1999 care a fost modificata si completata de OG nr. 82/19.06.2000 (publicata īn M.O. nr. 293/28.06.2000) ,de Legea nr. 161/19.04.2003, publicata īn M.O. nr. 279/21.04.2003 si de LEGE nr. 251 din 23 iunie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici , (publicata īn  M.O.  nr. 574 din 4 iulie 2006).

[3] Echivalarea functiilor publice specifice cu functiile publice generale, īn conditiile legii, se face prin statutele speciale  sau la propunerea autoritatilor si institutiilor publice, de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

[4] Functii publice generale se stabilesc cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

[5]Aceste functii se pot stabili si īn cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala care au un numar de minimum 150 de posturi.

[6] Functii publice specifice se pot stabili de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

[7] Prin statutele speciale  se pot reglementa:

a) drepturi, īndatoriri si incompatibilitati specifice, altele decāt cele prevazute de prezenta lege;

b) functii publice specifice.

Īn cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice si consulare, precum si politistilor si altor structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor, dispozitiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevazute anterior, precum si cu privire la cariera."

[8]     Studii superioare de lunga durata, studii superioare de scurta durata sau studii medii.

[9] Programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei īnaltilor functionari publici se organizeaza īn conditiile legii.

[10] Persoana careia i-a īncetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei īsi pastreaza calitatea de functionar public, continuānd sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.

[11] Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii.

     

[12]    Incompatibilitatile functionarilor publici sunt stabilite īn articolele 94-98 ale Legii anticoruptie nr. 161/2003 

[13]  HG nr. 1209/14.10.2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, publicata īn M.O. nr. 757 din 29.10.2003

[14] Conditiile de participare si procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii.

[15] Īn mod exceptional, termenul de 30 de zile poate fi redus, īn conditiile legii, pentru concursul organizat īn vederea ocuparii functiilor publice de executie temporar vacante.

[16] Prin exceptie, īn cadrul aparatului propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si al institutiilor publice subordonate acestora, ponderea functiilor publice de conducere se poate stabili, pe baza justificarii autoritatii sau institutiei publice, la maximum 15% din numarul total al functiilor publice. Dispozitiile prezentei legi se aplica īn mod corespunzator si autoritatilor administrative autonome.

[17] Programele organizate pentru obtinerea statutului de manager public sunt programele prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 452/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale a Guvernul Romaniei  pentru formarea managerilor din sectorul public, cu modificarile ulterioare.

[18]  Proba scrisa si interviul sunt notate cu un numar de puncte de la 1 la 100. Pentru promovarea concursului, candidatul trebuie sa obtina o medie generala de cel putin 100 de puncte si peste 50 de puncte pentru fiecare etapa. Participarea la etapa ulterioara este conditionata de obtinerea unui punctaj minim de 50 de puncte la proba anterioara. Este declarat admis, si va fi numit īn functie, candidatul care a obtinut cel mai mare punctaj dintre candidatii care au concurat pentru aceeasi functie publica.

[19] Ca, de altfel, si īncetarea raporturilor de serviciu.

[20]  Īn Anexa 9 sunt realizate trei reprezentari grafice care acopera: reglementarile si procedurile de evaluare a performantelor: (I) functionarilor publici debutanti; (II) functionarilor publici īn general; (III) īnaltilor functionari publici.

[21] Modi­ficarile se consemneaza īntr-un document semnat si datat de evaluator si de functionarul public care urmeaza sa fie evaluat, iar documentul este anexat la raportul de evaluare.

[22]    Principalele elemente care vor fi avute īn vedere la īntocmirea fisei postului sunt prezentate īn Anexa 10.

[23]   Un model de raport de evaluare este prezentat īn Anexa 11.

[24] Evaluatorul este persoana care are responsabilitatea completarii raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale ale unui functionar public. Are calitatea de evaluator:

    a) functionarul public de conducere care coordoneaza compartimentul īn cadrul caruia īsi desfa­soara activitatea functionarul public de executie sau care coordoneaza activitatea acestuia;

    b) functionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autoritatii sau institutiei publice, pentru functionarul public de conducere;

    c) īnaltul functionar public, pentru functionarii publici de conducere din subordine sau pentru functionarii publici de executie, atunci cānd acestia īsi desfasoara activitatea īn cadrul unor compartimente care nu sunt coordonate de un functionar public de conducere, respectiv demnitarul, pentru functionarii publici care se afla īn subordinea directa a acestuia;

    d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, orasului si al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.

[25] Are calitatea de contrasemnatar:

    a) functionarul public ierarhic superior evaluatorului;

    b) prefectul, pentru secretarul comunei, orasului si al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.

[26] Functionarii publici care nu īndeplinesc conditiile de vechime prevazute pentru promovarea īn gradul profesional imediat superior celui detinut pot participa la concursul organizat, īn conditiile legii, īn vederea promovarii rapide īn functia publica

[27] Īn situatia īn care īnaltii functionari publici sau functionarii publici de conducere sunt alesii īn organele de conducere ale organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca īn termen de 15 zile de la alegerea īn organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze pentru una dintre cele doua functii. Īn cazul īn care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii īn functia de conducere īn organizatiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului īn functia de conducere din organizatia sindicala.

[28] Īnaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti īn functii de demnitate publica numai dupa īncetarea, īn conditiile legii, a raporturilor de serviciu.

 Īnaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot candida pentru functii de demnitate publica numai dupa īncetarea, īn conditiile legii, a raporturilor de serviciu.

[29] Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si pentru alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

[30]  Legea nr. 7/18.02.2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici, publicata īn M.O. nr. 157/23.02.2004

[31] Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina. Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizttiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, īn cazul īn care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati īn sindicat.

Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele activitatii de cercetare.

Comisia de disciplina pentru īnaltii functionari publici este compusa din 5 īnalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului administratiei si internelor.

Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarāre a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

[32] Functionarul public poate refuza detasarea si mutarea daca se afla īn una dintre urmatoarele situatii:

-        graviditate;

-        īsi creste singur copilul minor;

-        starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea;

-        detasarea se face īntr-o localitate īn care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;

-        este singurul īntretinator de familie;

-        motive familiale temeinice care justifica refuzul de a da curs detasarii sau mutarii.

[33] Transferul se poate face īntr-o functie publica pentru care sunt īndeplinite conditiile specifice prevazute īn fisa postului.

[34] Īn mod exceptional, perioada prevazuta de 6 luni poate fi prelungita cu maximum 3 luni, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs de recrutare sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, īn conditiile legii.

[35] Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public.  

[36] Situatiile prevazute la alin. (1) lit. a)-c) si e)-g) reprezinta motive neimputabile functionarilor publici.

[37] Legea privind unele masuri pentru asigurarea transparentei īn exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si īn mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

[38] Textul initial a fost publicat īn M.O. nr. 219 din 18 mai 2000. Legea a fost modificata si completata prin O.G. nr. 83/29.08.2000; O.U.G nr. 43/4.042002; Legea nr. 161/19.042003.

[39]    Īn 2001, īn cadrul unui studiu efectuat de catre Transparency International,  Romānia ocupa locul 67 din 99 de tari īn ceea ce priveste coruptia. Se constata o usoara īmbunatatire a situatiei fata de 1999, dar problema ramāne foarte grava.


loading...











Document Info


Accesari: 7772
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )