Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






CONSIDERAŢII PRIVIND CALCULUL VALORII OFERTĂ sI GRAFICUL DE EXECUŢIE A LUCRĂRILOR










ALTE DOCUMENTE

Constructii
Vitalitatea navei reprezinta capacitatea acesteia de a-si mentine caracteristicile tehnice de exploatare si proprietatile nautice in conditii de avari
ZONA DE LOCUIT
volum rezistenta
INSTRUCŢIUNI PENTRU URMĂRIREA ÎN TIMP A CONSTRUCŢIILOR
CONSIDERAŢII PRIVIND CALCULUL VALORII OFERTĂ sI GRAFICUL DE EXECUŢIE A LUCRĂRILOR


CONSIDERAŢII PRIVIND CALCULUL VALORII  OFERTĂ sI GRAFICUL DE EXECUŢIE A  LUCRĂRILOR

2.1 DEVIZUL DE CHELTUIELI sI PREŢUL DE DEVIZ

Devizul general este documentatia economica prin care se stabileste valoarea totala estimativa a obiectelor de investitii în faza de proiectare, studiu de fezabilitate si proiect tehnic. Devizul general se structureaza pe capitole de cheltuieli, precizându-se valoarea totala, din care partea supusa licitatiei.

PARTEA I

Capitolul 1

- obtinerea terenului (cheltuieli pentru obtinerea terenului, plata concesionarii pe durata realizarii lucrarilor etc.);

- amenajarea terenului (cheltuieli pentru demolari, defrisari, demontari, nivelari, devieri cursuri de apa, drenaje etc.);

- amenajari pentru protectia mediului.

Capitolul 2

- cheltuieli pentru realizarea infrastructurii obiectivului (retele de canalizare, gaze, energie electrica, telefoane, radio TV, drumuri etc.).

Capitolul 3

- studii de teren (cheltuieli pentru studii geo, topo, hidro);

- avize, acorduri, autorizatii (cheltuieli pentru certificatul de urbanism, autorizatia de construire, autorizatia de foraj, autorizatia pentru racorduri si bransamente energie electrica, apa, gaze, telecomunicatii etc.);

- proiectare si engineering (cheltuieli de proiectare în toate fazele);

- organizarea licitatiilor (cheltuieli pentru conceperea documentelor de licitatii, multiplicarea lor, anunturi publicitare etc.);

- consultanta si asistenta tehnica.

Capitolul 4

- cladiri si constructii speciale;

- montaj utilaje tehnologice;

- utilaje si echipamente de transport;

- utilaje, echipamente tehnologice si functionale de montaj;

- utilaje si echipamente cu durata mare de serviciu.

Capitolul 5

- organizarea santierului (cuprinde cheltuielile necesare contractantului în vederea crearii conditiilor de desfasurare a activitatii de constructii-montaj);

- comisioane si taxe (cuprind comisionul bancii finantatoare, taxa aferenta inspectiei pentru controlul calitatii lucrarilor etc.);

- cheltuieli diverse si neprevazute (maximum 5% din cheltuielile prevazute la   capitolul 1).

Capitolul 6

- pregatirea personalului de exploatare;

- probe tehnologice, încercari, rodaje, expertize la receptie.

PARTEA a II-a

Cuprinde valoarea ramasa actualizata a mijloacelor fixe existente în cadrul obiectivului ce se construieste. Aceasta valoare nu se finanteaza si serveste la stabilirea indicatorilor de eficienta din cadrul studiului de fezabilitate.

PARTEA a III -a

Cuprinde fondul de rulment necesar începerii productiei (cheltuielile pentru asigurarea stocurilor de materii prime, energie, transporturi, salarii personal direct productiv, piese de schimb de mare uzura etc. necesare pentru primul ciclu de productie).

Metodele specifice de evaluare a cheltuielilor si de stabilire a preturilor de deviz sunt:

a.                  Evaluarea cheltuielilor pe subdiviziuni structurale ale obiectivului de investitii

Obiectivul de investitii reprezinta o unitate spatiala cu functionalitate complexa, realizata prin lucrari de constructii-montaj de utilaje si instalatii, utilaje care nu necesita montaj, dotari privind retele de instalatii de energie electrica, termica, canalizare, apa etc. obiectivele de investitii sunt noi capacitati productive sau neproductive, dezvoltari, modernizari.

b.                  Evaluarea cheltuielilor în cadrul descompunerii lucrarilor de constructii în componentele fizice cele mai simple

Lucrarile de constructii pot fi descompuse în cele mai simple operatii sau lucrari elementare de constructii sau succesiuni de operatii pe baza carora se realizeaza de fapt din punct de vedere structural obiectul constructiei.

Lucrarea elementara de constructii reprezinta o unitate de munca omogena, care se regaseste în toate elementale ce constructii de acelasi fel, se cuantifica în unitati fizice de masura. Evaluarea cheltuielilor de lucrare elementara de constructii este precedata atât de delimitarea fizica a fiecareia sub denumirea de articol de lucrari, cu care se prevede în proiectul de executie, ca volum, cât si de normarea componentelor consumurilor fizice (materiale, manopera, utilaje de constructii si transport) prin intermediul normelor de deviz.

 Fiecarui articol de lucrari (articol de deviz) îi corespund norme de deviz pentru cele patru feluri de consumatori (cheltuieli).

           

c.                   Evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrari sau stadii fizice

Categoriile de lucrari reprezinta grupe de lucrari de constructii-montaj care prezinta un grad ridicat de complexitate si au caracteristici comune, delimitate pe baza criteriilor: functionalitate, sistem constructiv, destinatia si natura lucrarilor; exemplu: lucrari de constructii (industriale, energetice, agro-zootehnice, de locuinte), lucrari de instalatii (sanitare, electrice, de încalzit) etc.

            Folosirea articolelor si normelor de deviz, ca elemente de evaluare în cadrul categoriilor de lucrari, asigura exprimarea fizica a volumului de lucrari ca etapa premergatoare a evaluarii banesti, cunoscuta sub denumirea de antemasuratoare.

            Preturile de deviz se stabilesc si se aplica astfel:

·                     pretul pe articol de deviz;

·                     pretul de deviz pe categorii de lucrari, pe parti de obiecte de constructii;

·                     pretul de deviz general al obiectivului de investitii.

1)     Pretul pe articol de deviz se stabileste pe unitatea de articol de deviz folosindu-se urmatoarele elemente:

·        norme de deviz, privind consumurile de materiale, manopera, utilaje, transport;

·        preturile si tarifele practicate pe piata materialelor de constructii, a fortei de munca disponibile pentru aceasta ramura, chiriile la utilaje de constructii sau preturile acestora, tarifele la transporturi.

Fiind vorba de economie de piata, formarea preturilor lucrarilor de constructii se comporta aproape integral ca mecanism autonom al preturilor libere.

De aceea, pretul articolului de deviz nu mai este unic pentru toata tara, dupa cum nici normele de deviz nu mai sunt unice. Ele depind de retele, de sisteme proprii de normare si stimulatoare a muncii s.a., care difera de al o unitate la alta, formând obiectul competitiei dintre ele.

Pretul articolului de deviz se prezinta ca o marime globala si una structurala pe elemente primare ale consumurilor de munca. De aceea, si evaluarea poate fi facuta global si pe structura pentru fiecare articol de lucrari.

2)     Preturile de deviz pe categorii de lucrari, pe parti de obiecte si obiecte de constructii.

La baza elaborarii devizului pe categorii de lucrari stau datele din antemasuratoare ca: volum fizic necesar de lucrari pntru fiecare articol de deviz, lista utilajelor care necesita montaj, extrasul de resurse necesare privind manopera, materialele, utilajele pentru constructii si transportul auto. Toate aceste date sunt stabilite de proiectant.

Devizul pe categorii de lucrari cuprinde urmatoarele capitole:

a)      Cheltuielile directe pe articole de deviz, din care: materiale, manopera, utilaje, transport;

b)      Cheltuieli indirecte, se stabilesc prin aplicarea unei cote procentuale la totalul cheltuielilor directe. Cota este diferentiata pe feluri de categorii de lucrari si modalitati de executie a lucrarilor (regie sau antrepriza).

c)      Profitul constructorului, se calculeaza prin aplicarea unei rate de rentabilitate, apreciata de proiectant si de constructor, la totalul cumulat al cheltuielilor directe si indirecte.

 

            Devizele pe parti de obiecte de constructii cuprind:

a)      suma devizelor pe categorii de lucrari pentru toate categoriile de lucrari din cadrul subdiviziunilor obiectelor de constructii;

b)      taxa pe valoare adaugata.

3)     Pretul de deviz general al obiectivului de investitii

Parte importanta a documentatiei tehnico-economice a investitiilor, devizul general reflecta întregul volum al cheltuielilor ocazionate de obtinerea obiectivului de investitii, de la faza de proiectare, pâna la darea în folosinta si atingerea parametrilor proiectati. El însumeaza baza planului.

Devizul general evalueaza aceste cheltuieli, ca limita maxima, în executie ele neputând fi depasite ci economisite. Depasirile de cheltuieli genereza pierderi suportate de constructor.

Prin continutul sau, devizul general reflecta relatiile dintre beneficiarul obiectivului de investitii si mai multi parteneri: unitati de proiectare, de constructii-montaj, furnizori de utilaje, masini, instalatii tehnologice functionale etc.

Devizul general se avizeaza de catre cele doua parti: beneficiarul si partenerii sai în realizarea obiectivului.

2.2 FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ PREŢUL DEVIZULUI

Constructorul (contractantul, ofertantul) îsi poate adjudeca executia unor lucrari prin participarea, cu oferte proprii, la licitatiile organizate de persoanele juridice achizitoare.

Documentul care sta la baza elaborarii ofertei este devizul oferta ce cuprinde cheltuielile directe, indirecte si profitul, aferente lucrarilor de executat.

În constructii-montaj, spre deosebire de alte ramuri ale economiei nationale, activitatea de productie este influentata de o serie de factori al caror efect actioneaza direct asupra costurilor, preturilor si profitului, influentând formarea pretului de deviz.

Factorii care au influenta directa asupra costurilor, pretului si profitului sunt:

1.                  Obiectul lucrarilor: volumul mare, uneori foarte mare, al lucrarilor de constructii care presupune realizarea unor obiective de investitii ale beneficiarilor din alte ramuri (economice sau social-culturale), dezvoltari si modernizari, reparatii ale unor obiective existente etc.;

2.                  Executarea lucrarilor: organizarea activitatii de constructii-montaj privind executarea lucrarilor respective la fata locului pe santiere;

3.                  Caracterul lucrarilor: caracterul de unicat al lucrarilor, legat de specificul obiectivelor de construit sau de montat. Fiecare obiectiv are înfatisarea si consistenta constructiilor, a dotarilor în conformitate cu poiectul de executie si au scheme de montare si functionare, elaborate ca documentatii tehnice de executie proprie. Ca urmare fiecare obiectiv valoreaza distinct dupa cheltuielile evaluate în devize specifice;

4.                  Amplasarea obiectivului lucrarii: amplasamentul obiectivului, presupunând nu numai distanta fata de sediul întreprinderii de constructii-montaj, ci mai ales lucrarile de pregatire a terenului pe care urmeaza sa se construiasca, inclusiv demolarile si acordarea despagubirilor (daca este cazul);

5.                  Studii de cercetare si proiectare: studiile privind cerceterea si proiectarea, asistenta de specialitate acordate de catre cercetatori si proiectanti pe parcursul executiei lucrarilor sau dupa darea în folosinta pâna la atingerea parametrilor proiectati;

6.                  Forta de munca: fluctuatiile raportului dintre cererea si oferta de forta de munca calificata sau necalificata;

7.                  Conditiile de lucru: sezonul, prin conditiile diferite de lucru în anotimpul rece si chiar în tot timpul anului în perioadele nepropice (ploi, temperaturi foarte ridicate) precum si conditiile deosebite de desfasurare a lucrarilor (trafic rutier, subteran, altitudine s.a.).

 

 

                                    2.3 CALCULUL VALORII OFERTĂ

Oferta trebuie sa cuprinda, ca element principal, valoarea ofertei (pretul pretins pentru executarea lucrarilor solicitate).

Valoarea ofertei este conditionata de:

1.                   nivelul cheltuielilor directe calculate pe volumul lucrarilor de executat, consumul de resurse pe unitatea de lucrare, preturile unitare de procurare a resurselor;

2.                   nivelul cheltuielilor indirecte;

3.                   marimea profitului asteptat.

Celelalte elemente (calitatea lucrarilor, caracteristicile amplsamentului, durata de executie, capacitatea tehnico-organizatorica a ofertantului etc.) influenteaza fie volumul lucrarilor, fie, mai ales consumul de resurse pe unitatea de lucrare.

Cu cât este mai buna dotarea tehnica a ofertantului, cu cât acesta utilizeaza metode mai eficiente de organizare a productiei si a muncii, cu atât mai mici vor fi consumurile specifice de resurse si astfel, sansele lui de adjudecare a lucrarilor vor spori.

1.                                          Cheltuielile directe

Preturi si tarife utilizate împreuna cu normele de consum de resurse si cu volumele de lucrari din antemasuratoare, la calculul cheltuielilor directe din cadrul devizului pe categorii de lucrari, sunt urmatoarele:

a)      pretul producatorului (fara T.V.A.) pentru materiale (la materialele de import se includ taxele si comisionul vamal);

b)     salariile tarifare orare ale muncitorilor direct productivi, manopera aferenta manipularii materialelor, celelalte drepturi salariale stabilite în conditiile legii, C.A.S. si contributia la fondul de somaj;

c)      tarifele pe ora de functionare efectiva a utilajelor stabilite prin însumarea cheltuielilor cu amortizarea si întretinerea utilajului (reparatii,  piese  de  schimb),  cu  combustibilul, salariile masinistilor (cu C.A.S. si fondul de somaj aferent, cheltuielile indirecte si profitul aferent (daca utilajul este închiriat);

d)     tarifele de transport se stabilesc pe tona si cuprind cheltuielile cu transportul auto, feroviar, naval, al materialelor de la producator sau funizor la depozitul intermediar si de la depozitul intermediar la locul de punere în opera.

La acestea se adauga taxele aferente acestor transporturi si cheltuielile de transport al utilajelor de constructii de la baza de utilaje la punctul de lucru si retur.

2.                                          Cheltuielile indirecte

În România nivelul cheltuielilor indirecte este stabilit procentual de cheltuielile directe, de fiecare antreprenor în parte. Procentul cheltuielilor indirecte este impus de:

·        nivelul de organizare a ofertantului;

·        gradul de înzestrare tehnica;

·        solutiile constructive si tehnologice aplicate;

·        tipul de management aplicat;

·        gradul de dispersie a subunitatilor;

·        politica de marketing aleasa în perioada în care se face oferta etc.

Cheltuielile indirecte ale unei firme de constructii pot fi grupate astfel:

a)                   Cheltuieli de interes general si de executare a lucrarilor:

·        salarii ale personalului de conducere, tehnic, economic, de alta specialitate, administrativ, de deservire si paza;

·        impozitul, contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj precum si alte obligatii legale asupra salariilor;

·        amortizarea mijloacelor fixe de interes general;

·        cheltuieli ale firmei pentru proiectare, agrementari, studii, cercetari, încercari, experimentari, inventii si inovatii;

·        dobânzi bancare;

·        cheltuieli pentru prelucrarea automata a datelor;

·        perisabilitati în cadrul limitelor normate (alte norme de consum);

·        salarii suplimentare ale muncitorilor direct productivi, impozitul, contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj asupra acestora;

·        cheltuieli cu micul utilaj de constructii (tomberoane, roabe, aparate de sudura etc.);

·        cheltuieli pentru întretinerea lucrarilor de organizare de santier;

·        cheltuieli legate de predarea lucrarilor (evacuare moloz, deseuri, curatenie);

·        cheltuieli cu transportul muncitorilor (vizita familie, de la un santier la altul etc.);

·        cheltuieli neimpunabile pentru efectuarea remedierilor si refacerilor;

·        cheltuieli de protocol (reprezentare si transport);

·        cheltuieli pentru reclama;

·        cheltuieli pentru scolarizare;

·        alte cheltuieli de interes general.

b)                  Cheltuieli administrativ - gospodaresti:

·        furnituri de birou;

·        carti, reviste, publicatii si abonamente;

·        cheltuieli posta, telefon, telegraf, abonamente ziare, radio-TV etc.;

·        alte cheltuieli de birou (multiplicare, legatorie - efectuate de terti);

·        cheltuieli cu detasari, transferari, deplasari;

·        cheltuieli pentru întretinerea si curatenia cladirilor;

·        reparatii curente la cladiri si la alte mijioace fixe;

·        reparatii capitale la cladiri;

·        cheltuieli pentru uzura, întretinerea si caracterul administrativ - gospodaresc;

·        cheltuieli cu energia electrica folosita în scopuri administrativ - gospodaresti;

·        cheltuieli pentru apa, canal, salubritate (nevoi gospodaresti);

·        alte cheltuieli pentru întretinere si gospodarie.

c.                   Cheituieli neproductive:

§ pierderi din întreprinderi din cauze intene si externe;

§ lipsuri la inventar de mijloace circulante peste perisabilitatile normate;

§ alte cheltuieli neproductive;

d.                   Cheituieli privind asigurarea lucrarilor de constructii:

·        cheltuieli privind asigurarea obligatorie, prevazuta în conditiile speciale de contractare, pe perioada executiei.

3.   Marimea profitului asteptat

În constructii modalitatea cea mai raspândita de preluare spre executie a unui proiect este participarea la licitatii. Pretul oferta este unul dintre cei mai importanti factori în câstigarea licitatiilor de catre antreprenori. Cota de profit atasata fiecarui proiect este singura componenta a pretului oferta aflata în întregime sub controlul managerilor. De aceea, în climatul actual de concurenta din ce în ce mai puternica, stabilirea unei cote de profit adecvate înseamna nu numai întocmirea unor oferte cu sanse de succes dar si asigurarea supravietuirii pe termen lung a firmei.

Rata profitului (RP) se exprima procentual si este determinata de catre antreprenori în  diferite moduri. Unii folosesc analize ce iau în calcul conditiile pietei, gradul de înzestrare tehnica disponibila si de calificare a fortei de munca, gradul de dezirabilitate a proiectului, riscurile asociate acestuia, concurenta perceputa pentru proiectul respectiv. Mult mai întâlnita este stabilirea ratei profitului prin decizii rapide ale managerilor bazate pe experienta si intuitie. Indiferent de metoda folosita, rata profitului se situeaza de obicei într-un interval îngust ce tine de practicile obisnuite, specifice industriei constructiilor. În România, rata profitului este în general cuprinsa între 5 - 10%.

2.4 REALIZAREA PROGRAMULUI DE EXECUŢIE A LUCRĂRII

Prin programarea activitatilor componente ale proiectului de constructii se urmareste sa se realizeze o esalonare cât mai economica a executarii acestora. Aceasta  se  concretizeaza  într-un  program (calendaristic si/sau retea) inclus în proiectul de organizare de santier. În functie de complexitatea lucrarilor programate, se pot folosi metode clasice sau moderne.

Programarea executiei proiectului include reprezentarea grafica a programului, calculul termenelor de începere si terminare ale fazelor si activitatilor, precum si al rezervelor de timp, stabilirea duratei totale de executie si determinarea activitatilor critice, alocarea resurselor, nivelarea folosirii resurselor, optimizarea duratei de executie, realizarea de grafice comasate sau detaliate pentru fiecare activitate (lucrare, stadiu fizic) în functie de nivelul ierarhic sau de executie care urmeaza sa utilizeze programul.

Dupa determinarea duratei de executie prin analiza drumului critic se compara aceasta cu durata de realizare impusa prin contract. Daca lungimea drumului critic este mai mare decât durata de executie stabilita prin contract, se reia algoritmul de programare pornindu-se de la reanalizarea activitatilor situate pe drumul critic. Operatiunea se repeta pâna când durata programata devine mai mica sau egala cu durata contractata.

Pogramarea executiei lucrarilor trebuie sa ia în considerare resursele disponibile pe parcursul realizarii proiectului, programul de lucru (daca se lucreaza 5 sau 6 zile pe saptamâna, 8, 10 sau 12 ore pe zi), constrângerile legate de intervalele de aprovizionare cu anumite materiale si echipamente, de termenele de executie a unor parti din proiect sau de finalizare a acestuia.

Programarea prin metode clasice

Metodele clasice de programare se pot aplica cu succes în cazul proiectelor de complexitate redusa, care sunt formate dintr-un numar mic de procese simple de lucru (aproximativ 30 - 40) si folosesc resurse putine.

Succesul unei astfel de programari este conditionat, în mod hotarâtor de pregatirea celor ce elaboreaza si urmaresc îndeplinirea programului.

Principala metoda clasica de programare se bazeaza pe reprezentarea proceselor simple de lucru, la scara timpului în cadrul graficului calendaristic (Gantt) într-un sistem de axe, în care pe abscisa se înscrie timpul, iar pe ordonata procesele simple de lucru. Fiecare proces simplu va fi reprezentat printr-o paralela la abscisa. Lungimea segmentului care reprezinta procesul simplu de lucru va fi data de durata programata pentru executarea acestuia, iar începerea procesului simplu de lucru va fi stabilita în functie de succesiunea tehnologica proiectata, de restrictiile de durata si de nivelul resurselor disponibile.

Elaborarea graficului calendaristic se face tinând seama de precizarile din fisele tehnologice în urmatoarele etape:

·        împartirea proceselor complexe de lucru în procese simple si determinarea volumelor de lucrari ale acestora;

·        stabilirea celei mai bune succesiuni tehnologice, pentru a elimina nesincronizarile si a asigura executarea în paralel a unor lucrari;

·        coordonarea termenelor de realizare ale fiecarui proces de lucru, pentru încadrarea în durata de executie propusa.

Uneori, în graficele calendaristice pot fi înscrise date referitoare la resursele necesare executarii proceselor simple de lucru programate (forta de munca, materiale, utilaje si mijioace de transport, prefabricate etc.).

Acest grafic calendaristic poate fi îmbunatatit prin evidentierea rezervelor libere sau totale de timp ale activitatilor necritice.

Folosirea graficului Gantt asigura urmatoarele avantaje:

·        este simplu si se elaboreaza usor;

·        poate fi interpretat si de catre personalul fara pregatire speciala; asigura cunoasterea termenelor minime de începere si de terminare a lucrarilor etc.

Poate fi utilizat cu succes si pentru realizarea graficelor de esalonare a investitiilor -    - activitatile fiind exprimate în termeni financiari, sau pentru o programare la nivel de macroactivitati cum este programarea executiei unor obiecte în cadrul obiectivului de investitii.

Principalele dezavantaje ale programarii lucrarilor cu ajutorul graficului Gantt sunt:

·        se aplica greu la lucrarile complexe, deoarece nu reda legaturile tehnologice si organizatorice dintre procesele simple de lucru;

·        este rigid si nu poate fi reactualizat (în cazul nerespectarii duratei unei activitati, necesitând refacerea sa completa);

·        nu evidentiaza toate posibilitatile de suprapunere în timp a unor procese simple de lucru;

·        nu permite cunoasterea posibilitatilor de decalare a începerii unor procese de lucru ce nu influenteaza durata totala de executie etc.

Programarea cu ajutorul graficelor retea

Dezavantajele metodelor clasice de programare a lucrarilor, corelate cu sporirea permanenta a complexitatii proceselor de lucru din constructii-montaj, au stimulat dezvoltarea rapida a modelelor de cercetare operationala. Acestea asigura o programare elastica, dinamica si permit refacerea usoara a programului.

Între aceste modele s-a înscris, din 1957, metoda drumului critic C.P.M. (Critical Path Method) elaborata si folosita în S.U.A. pentru îmbunatatirea planurilor calendaristice la lucrarile de constructii-montaj din industria chimica. Metoda drumului critic calculeaza câte o singura data de începere si terminare, minima (cel mai devreme) si maxima (cel mai târziu), pentru fiecare activitate pe baza unei logici secventiale a activitatilor în cadrul retelei, carora li se ataseaza durate stabilite în mod determinist. Accentul în cadrul acestei metode se pune pe determinarea rezervelor de timp, pentru a determina care sunt activitatile cu cea mai redusa flexibilitate din punctul de vadere al programarii.

În 1958 s-a elaborat tehnica pentru evaluarea si revizuirea programului P.E.R.T. (Program Evolution and Review Technique). Aceasta utilizeaza o logica secventiala a activitatilor în cadrul retelei, carora li se atribuie durate stabilite în mod probabilistic. P.E.R.T. a fost initial creat pentru a corespunde necesitatilor "epocii tehnologiei vaste", în care tehnicile elaborate de Taylor si Gantt erau inaplicabile. Oficiul Proiectelor Speciale al Marinei Americane, preocupat de directiile de executare a unor mari programe de dezvoltare militara, a introdus P.E.R.T. în sistemul sau de mijioace de lupta "Steaua polara", dupa ce tehnica fusese perfectionata cu ajutorul firmei de consulting managerial "Booz, Allen & Hamilton".

Mai recent s-a dezvoltat metoda grafica de evaluare si actualizare a programului GERT (Graphical Evaluation and Review Technique), care permite tratarea probabilistica atât a logicii retelei, cât si a duratelor activitatilor (unele activitati s-ar putea sa nu se realizeze deloc, altele se vor realiza doar partial, iar altele vor fi efectuate în mod repetitiv). Se pot reprezenta activitati nonsecventiale (cicluri), cum ar fi un test care trebuie efectuat de mai multe ori, si ramuri de activitati conditionale, cum ar fi realizarea unei actualizari a proiectului numai în cazul în care în urma unei inspectii au fost detectate erori. Primele doua metode prezentate nu permit reprezentarea ciclurilor sau a ramurilor conditionale. De asemenea, utilizarea graficelor standardizate poate accelera pregatirea graficelor proiectului. Ele pot include proiecte întregi sau doar portiuni dintr-un proiect (numite subgrafuri). Subgrafurile sunt utile în cazul în care un proiect cuprinde elemente identice sau aproape identice, cum ar fi etajele unei cladiri de birouri de exemplu.

Graful este o aplicatie multivoca a elementelor unei multimi în ea însasi, reprezentat ca o retea plana, în care elementele multimii sunt legate între ele prin arce orientate. Programarea unui proces complex de constructii-montaj prin intermediul graficului retea presupune, în prima etapa divizarea acestuia în procese de lucru simple, denumite activitati, si

prezentarea  lor sub forma de grafic retea în functie de conditionarile tehnologice si organizatorice stabilite.

Aceasta etapa, denumita etapa calitativa, trebuie sa fie rezolvata de o echipa de specialisti care sa aiba o bogata experienta în organizarea executiei lucrarilor si care proiecteaza topologia graficului retea.

A doua etapa, denumita etapa cantitativa, cuprinde determinarea duratelor activitatilor, a termenelor minime si maxime de începere si terminare a acestora, a rezervelor de timp, totale si libere, si a drumului critic. Pentru a putea realiza etapa a doua, este obligatoriu ca graficul retea proiectat în prima etapa sa nu contina circuite sau bucle, iar fiecare activitate sa înceapa numai dupa ce s-a încheiat activitatea (sau activitatile) ce o conditioneaza si sa aiba o singura faza de plecare si o singura faza de sosire.

Elemententele grafului retea

Principalele elemente ale unui grafic retea sunt: activitatea, faza si drumul.

Activitatea poate fi reprezentata pe sageti sau în nodurile retelei (în functie de cele doua modalitati de reprezentare a unui grafic retea). Pot fi considerate activitate:

·        un proces simplu de lucru (sapatura, turnari betoane, zidarie etc.) care consuma timp si resurse pentru realizarea sa;

·        un proces natural (uscarea zugravelii, întarirea betoanelor etc.);

·        o asteptare, care consuma timp, dar nu consuma resurse;

·        o conditionare tehnologica sau una organizatorica (activitate fictiva), care nu consuma nici timp si nici resurse, dar conditioneaza începerea  activitatilor urmatoare de terminarea  activitatilor anterioare acesteia.

Faza sau evenimentul reprezinta un anumit stadiu de realizare a lucrarilor si delimiteaza începutul si sfârsitul uneia sau mai multor activitati, fara a consuma timp si resurse. Într-un grafic retea exista câte o singura faza initiala si finala si una sau mai multe faze intermediare. Numerotarea fazelor se face în ordine strict crescatoare de la stânga la dreapta, astfel încât nici o activitate sa nu plece de la o faza cu numar mai mare decât cel al fazei în care ajunge. Fazele se reprezinta prin cercuri.

Drumul, într-un grafic retea, este o succesiune de activitati si faze între faza initiala si faza finala a retelei. Lungimea drumului se refera, de fapt, la durata acestuia si se calculeaza prin însumarea duratelor activitatilor ce formeaza drumul respectiv.

Drumul critic, într-un grafic retea, este drumul cu durata cea mai mare, obtinuta ca suma a duratelor activitatilor cuprinse între faza initiala si faza finala.

Durata critica reprezinta durata minima în care se poate executa întregul proces complex, fiindca ea cuprinde însiruirea activitatilor cu duratele cele mai mari (activitatile critice). Deoarece depasirea duratei unei singure activitati critice duce la marirea duratei de executie a întregii lucrari, personalul de conducere a productiei trebuie sa acorde o atentie deosebita acestor activitati.

La înscrierea activitatilor si fazelor în graficul retea trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:

·        sa se traseze o singura activitate între doua faze;

·        în situatia în care între doua faze se desfasoara mai multe activitati, se introduc în grafic faze noi si activitati fictive;

Dupa realizarea programului poate fi necesara comprimarea duratei de executie a proiectului în vederea încadrarii în termenul de executie prevazut. În acest scop se pot folosi tehnici cum sunt:

1.                   Analizarea posibilitatilor de reducere cu costuri minime a duratelor activitatilor. De regula orice reducere a duratei unei activitati antreneaza cresteri de costuri si trebuie luate decizii prin compararea pierderilor care s-ar înregistra ca urmare a depasirii duratei de executie cu depasirile de costuri generate de încercarile de reducere a duratei activitatilor (de exemplu: lucrul în mai multe schimburi, achizitionarea unor tehnologii mai productive, suplimentarea formatiilor de lucru sau a numarului componentilor unei formatii de lucru etc.

2.                   Accelerarea executarii lucrarilor prin desfasurarea în paralel a unor activitati care în mod normal se realizeaza succesiv (de exemplu, demararea executarii constructiei în paralel cu procesul de proiectare a acesteia). Aceasta metoda prezinta riscuri mari si determina adesea refacerea unor lucrari.

Monitorizarea si actualizarea programului

Monitorizarea progresului înregistrat se face prin compararea realizarilor efective (în termeni temporali) cu cele programate. Este util sa se stabileasca înca de la demararea proiectului procedurile de modificare a programului, incluzând documentele justificative si aprobarile formale necesare.

Putine proiecte se deruleaza cu exactitate conform planului. Schimbarile ce apar pot determina reevaluarea duratelor anumitor activitati, modificari în succesiunea activitatilor sau analizarea unor programe alternative.

Actualizarea programului se face în cazul în care este necesara realizarea de modificari ale proiectului solicitate de client sau au avut loc întârzieri. Nu toate întârzierile conduc la decizia adoptarii unor actiuni corective. De exemplu, o întârziere importanta la o activitate necritica poate avea un impact minor asupra duratei totale de executie a proiectului, în timp ce o întârziere mult mai mica la o activitate critica sau subcritica poate necesita actiuni imediate pentru readucerea procesului în parametrii programati.

Uilizarea calculatorului în managementul timpului

Un management al proiectelor eficient solicita ca informatiile relevante sa fie obtinute, analizate si reanalizate într-o maniera rapida si oportuna. Astazi, specialistii în managementul proiectelor si echipele de proiect dispun de o gama larga de produse software pentru urmarirea si controlul proiectelor.

Produsele software de management al proiectelor contin, în afara de programarea duratelor si termenelor de realizare a activitatilor cu ajutorul graficelor retea, si posibilitatea programarii costurilor si resurselor (forta de munca, utilaje, materiale). Suplimentar, în afara programarii activitatilor, se poate realiza si un proiect de control al acestora, prin care se pot compara programarile initiale cu cele actualizate si se pot elabora rapoarte de stare comparative între situatia reala  existenta si cea corespunzatoare planificarii initiale.

Un avantaj evident al introducerii programelor automate de planificare a activitatilor consta si în faptul ca, datorita vitezei mari de calcul, se pot introduce mai multe variante de simulare a desfasurarii acestora, în vederea alegerii variantei optime, cu efectele economice cele mai favorabile. Astfel, pot fi variate situatiile privind disponibilitatile, costurile si programarea termenelor de realizare a activitatilor si se poate stabili desfasurarea optima a activitatilor.

2.5 INDICATORI SPECIFICI DIN RAMURA CONSTRUCŢIILOR

Investitiile se materializeaza în capital fix, care se poate împarti în capital fix activ si capital fix pasiv. În categoria capitalului fix activ se cuprind utilajele care reprezinta elementele dinamice ale procesului de productie. Capitalul fix pasiv se refera cu precadere la cladiri, care asigura desfasurarea normala a procesului de productie. Tocmai de aceea, în elaborarea documentatilor tehnico-economice ale investitiilor, un loc aparte trebuie acordat activitatii de proiectare a constructiilor în vederea gospodaririi cu eficienta maxima a fondurilor de investitii ce se materializeaza în constructii.

În activitatea de proiectare a constructiilor, dar nu numai în acest caz, se foloseste un sistem de indicatori - de volum, de structura sau de eficienta economica - din care fac parte  urmatorii :

1.   Suprafata ocupata de întregul obiectiv de investitii (At). Exprima întreaga suprafata scoasa din circuitul agricol sau dezafectata pe care se va amplasa viitorul obiectiv.

2.   Suprafata cladita (Acl). Aceasta suprafata reprezinta aria terenului de constructii cuprinsa în perimetrul exterior al zidurilor înconjuratoare, determinata la nivelul solului. În aceasta suprafata se includ nu numai halele de productie, ci si depozitele de materiale si produse finite, statiile de transformare a curentului electric etc.

3.   Suprafata construita desfasurata (Ad). Tot mai multe unitati productive, în special cele din industria de mecanica fina, electronica, electrotehnica, precum si unitatile cu caracter social-cultural, îsi desfasoara activitatea pe mai multe niveluri, extinzându-si în acest fel procesul de productie pe verticala, fapt ce va duce la o folosire intensiva a suprafetei cladite. Aceasta suprafata construita desfasurata este formata din suma suprafetelor construite ale sectiuniilor orizontale ale subsolurilor, parterului, etajelor si mansardelor (exclusiv podurile circulabile sau necirculabile) cuprinse în conturul exterior al zidurilor înconjuratoare.

4.   Suprafata utila (Au). Marimea acesteia este dependenta de suprafata construita desfasurata si grosimea zidurilor. Ea se constituie din suma suprafetelor sectiunilor orizontale ale tuturor încaperilor, masurate dupa dimensiunile interioare.

5.   Suprafata de productie (Apr). În cadrul suprafetei ocupate de întregul obiectiv, aceasta are un rol important în desfasurarea procesului de productie, deoarece ea este constituita din acea suprafata pe care sunt montate utilajele si instalatiile de lucru si pe care se desfasoara procesul de productie, inclusiv activitatile de montaj, vopsitorie, probe tehnologice etc.

6.   Suprafata de circulatie (Acc). Este formata din acea suprafata construita, utila, destinatiei circulatiei persoanelor si vehiculelor, pe orizontala si pe verticala.

7.   Gradul de ocupare a terenului. Acest indicator exprima ponderea pe care o are suprafata cladita în suprafata totala ocupata de obiectivul economic. Se calculeaza cu ajutorul formulei :

                               Acl

G1 =100 x

                                At

în care:

G1 reprezinta gradul de ocupare a terenului cu cladiri;

Acl - suprafata cladita ;

At - suprafata ocupata de întregul obiectiv de investitii.

            În mod normal, acest indicator trebuie sa aiba o valoare cât mai mare, dar aceasta nu trebuie exagerata, deoarece suprafata ramasa neconstruita este destinata pe de o parte circulatiei exterioare a persoanelor si vehiculelor, dar si crearii unui sistem ambiental cât mai placut în jurul obiectivului respectiv.

8.   Gradul de folosire a suprafetei cladite. Marimea acestui indicator difera foarte mult de la o ramura la alta si de la o sectie la alta, în functie de raportul permis de specificul procesului de productie între suprafata desfasurata si cea construita. Formula de calcul al indicatorului este :

                      Ad

G2 =

                      Acl

în care:

G2 reprezinta gradul de folosire a suprafetei cladite;

Ad - suprafata desfasurata ;

Acl - suprafata cladita.

            El exprima câti metri suprafata desfasurata revin la 1 metru patrat suprafata cladita.

9.   Densitatea constructiilor. Indicatorul exprima suprafata cladita desfasurata ce revine la 1 metru patrat de suprafata a terenului, aratând densitatea constructiilor pentru terenul respective. Formula de calcul este :

                       Ad

G3 =

                       At

în care:

G3 reprezinta densitatea constructiilor;

10. Gradul de folosire a suprafetei construite desfasurate. Acest indicator caracterizeaza proportia în care se afla aria utila fata de aria desfasurata. Formula de calcul este :

                               Au

G4 =100 x

                                Ad

în care:

G4 reprezinta gradul de folosire a suprafetei utile desfasurate;

Au - suprafata utila.

11. Gradul de folosire în scopuri productive a suprafetei construite desfasurate. Rezultatele economice ale unitatii depind de capitalul fix productiv. Suprafata afectata amplasarii si deservirii acestui capital fix depinde de ponderea suprafetei productive în suprafata construita desfasurata. Acest indicator se stabileste astfel:

                               Apr

G5 =100 x

                                Ad

în care:

G5 reprezinta gradul de folosire în scopuri productive a suprafetei construite desfasurate;

Apr - suprafata productiva.

            Acest indicator, ca de altfel majoritatea dintre ei, se exprima în procente.

           

            Între indicatorii prezentati mai sus exista urmatoarele relatii:

                                                                                           G1 x G2

                        Au = Apr + Acr                                  G3 =

                                                                                              100

în care:

Acr reprezinta suprafata de circulatie.

           

            Pentru activitatea de proiectare a constructiilor se mai pot calcula si alti indicatori. De asemenea, indicatorii de mai sus reprezinta numai o parte din indicatorii specifici ramurilor economice, în practica putând fi utilizati diversi indicatori de eficienta economica a investitiilor potrivit specificului acestora si necesitatilor analizei.

În concluzie, elementele care stau la baza câstigarii unei lucrari de constructii sunt oferta (devizul oferta) si graficul de executie a lucrarii. Acestea sunt în fapt variabilele cost si timp care, daca sunt bine controlate fac din orice activitate o activitate profitabila. Nu este de ajuns ca aceste resurse sa fie administrate, ci ele trebuie permanent tinute sub control, concordanta între proiectul initial si modul în care acesta se deruleaza practic, trebuind a fi verificata periodic, astfel încât abaterile sa fie corectate la timp si a asigura rentabilitate utilizarii resurselor.

Sistemul indicatorilor economici se aplica numai în analizele speciale, iar în mod obisnuit decizia de investitii se adopta prin folosirea indicatorilor cei mai semnificativi din cei prezentati

Dupa cum se poate vedea, managerii de azi au tot mai multe modalitati de a gasi solutii optime la problemele cu care se confrunta si de a tine sub control activitatea pe care o administreaza, astfel ca prin utilizarea unor metode mai evoluate de management sa asigure realizarea scopului oricarui întreprinzator: obtinerea de profit.


Document Info


Accesari: 11651
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )