Sisteme coloidale : notiunea de coloid provine din asocierea cuv grecesti kolla (clei) + Eidos (aspect). A fost prima data folosit de Thomas Coraham pt a clasifica substante precum suspensi de amidon in apa si gelatina.
Starea coloidala a materiei = starea de d 818v2112i ispersie avansata a moleculelor sau a particulelor (faza dispersata) intr-un mediu (mediu de dispersie care are intre 1x 10(la-9)m si 1x 10(la -6).
Clasificarea sistemelor coloidale :
Se realizeaza in functie de anumite caracteristici ale particulelor coloidale si ale mediului de dispersie a.i. :
a) in functie de starea de agreare a fazei dispersate si a mediului de dispersie
b) in functie de structura particulei coloidale
c) in functie de interactiunea fazei dispersate si a mediului de dispersie
|
a) sisteme coloidale micelare : particulele coloidale sunt agregate formate din molecule de ioni (ex. Solul negatin si solul pozitiv de AgI)
b) sisteme micelare de asociatie : rezulta din dispersia moleculelor cu dimensiuni < 1 nanometru dar cu structura amfipatica . Acestia se asociaza in mediul polar sau nepolar formand micele de asociatie
c) sisteme coloidale macromoleculare : particulele coloidale au structura macromoleculara cu dimensiuni de ordinul particulelor coloidale (proteine, acizi nucleici, polimeri)
a) sisteme coloidale liofobe : atat cele formate din molecule (micela liofoba de iodura de argint) cat si cele macromoleculare (latex dispersta in apa)
se caracterizeaza printr-o interactiune slaba cu ediul de dispersie
au o instabilitate termodinamica accentuata
pt stabilizarea lor este necesara adaugarea unui stabilizator ca de ex un electrolit, o molecula liofila.
b) sisteme coloidale liofile din aceasta categorie fac parte :
sisteme coloidale macromoleculare (proteine dispersate in mediu apos, amidon dispersat in apa)
micele de asociatie (surfactanti)
se caracterizeaza printr-o interactiune puternica cu mediul de dispersie
sunt stabile dpv termodinamic
pot fi distruse numai printr-o modificare profunda a naturii solventului
|
