Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRAVENTIA

Drept











ALTE DOCUMENTE

SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ ĪN ROMĀNIA
Hotararea īn Cauza Tarik īmpotriva Romāniei
Elemente de drept penal
Notiunea normei juridice
CONCLUZII. MASURI PENTRU INCERCAREA CONTROLARII EVAZIUNII FISCALE IN VIITOR
Īntrebari de rationament analitic - Concurs de admitere la INM
ACTIUNE PENTRU REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT DE TERTI
Vehiculele (Art 7 -> Art 19)
Conceptul de izvor al dreptului
ASPECTE PENALE SI PROCESUAL PENALE


 

 

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRAVENŢIA

Caracterizarea contraventiei īn raport cu alte fapte  antisociale

Orice societate exista si evolueaza pe baza unor legi, norme si reguli care formeaza, īn īntregul lor, un sistem normativ ce reglementeaza raporturile sociale care iau nastere īntre indivizi, ca persoane fizice, sau īntre acestia si diverse organisme sociale ori persoane juridice.

Īn cadrul acestui sistem normativ, ce guverneaza societatea, un rol important īl au normele juridice care impun membrilor societatii un anumit comportament īn raporturile ce le stabilesc cu alti semeni sau cu organisme sociale, si a caror īncalcare, īn raport cu caracterul si natura acesteia, atrage dupa sine raspunderi si sanctiuni disciplinare, contraventionale, materiale, civile, administrative sau penale. Acest lucru se īntāmpla deoarece fiecare fapta care īncalca regulile de conduita statornicite īn societate, aparate prin norme de drept, prezinta un anumit grad de pericol social pentru buna functionare a raporturilor sociale.

Īn consecinta societatea este īn drept sa se apere si sa ia masuri, prin organele de stat specializate, fata de orice persoana care īncalca legea si normele de convietuire sociala.

Rezulta ca orice īncalcare a normelor juridice atrage raspunderea juridica a persoanei care a savārsit-o, iar aceasta raspundere difera īn functie de natura normei īncalcate si a pericolului social al faptei.

Aceasta raspundere juridica decurge īn mod obiectiv, din savārsirea unei fapte ilicite care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea prevazuta de actul normativ īncalcat si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.

Asa de exemplu, īncalcarea unei norme de drept penal va atrage raspunderea penala si aplicarea unei pedepse prevazuta de legea penala, pe cānd īncalcarea unei norme juridice de drept administrativ va determina raspunderea administrativa a faptuitorului si aplicarea unei sanctiuni administrative.

Īn literatura juridica, uneori se pune semnul egalitatii īntre raspunderea administrativa si cea contraventionala, alte ori raspunderea contraventionala este considerata īn prezent o forma a raspunderii administrative, contraventia fiind o forma de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai grava, iar regimul sau juridic este īn mod preponderent un regim al dreptului administrativ, dar ea nu reprezinta forma tipica a raspunderii administrative, ci forma atipica, imperfecta.

Desi sunt controverse referitor la termenii de "raspundere administrativa" si "raspundere contraventionala" exista unanimitate de opinie īn sensul ca temeiul tragerii la raspundere contraventionala īl constituie fapta ilicita.

1.- Caracterizarea contraventiei īn raport cu infractiunea si abaterea disciplinara

Orice īncalcare a normelor juridice pune īn pericol sau lezeaza o anumita valoare sociala, aduce atingere unor relatii sociale sau interese ocrotite de ele. Īn raport de pericolul social al acestor īncalcari si de natura relatiilor si intereselor lezat 151q161b e, faptele ilicite se clasifica īn: infractiuni, contraventii si abateri disciplinare.

Īn legislatia noastra aceste categorii de fapte ilicite sunt stabilite si sanctionate prin acte normative emise de organele abilitate ale statului, iar problema diferentierii gradului de pericol social, de regula, se stabileste cu ocazia elaborarii acestora.

Faptele contraventionale pot fi savārsite printr-o actiune sau inactiune, ele reprezentānd abateri administrative pe care legea si alte acte normative adoptate de organele puterii executive le denumesc contraventii.

Fapta contraventionala, fiind cuprinsa īn notiunea generica de fapta antisociala, reprezinta o atingere adusa unor relatii sociale, care se stabilesc īn sfera activitatii executive a statului, avānd un grad de pericol mediu, fiind prevazuta si sanctionata prin norme de drept administrativ si contraventional.

Contraventiile sunt deci fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila ori relatiilor privind bunurile, persoanele sau interesele legitime ale acestora.

Totodata le pot constitui īncalcari ale modului īn care trebuie īndeplinite īndatoririle de serviciu de catre personalul angajat īntr-o institutie publica.

a.- Caracterizarea contraventiei īn raport cu infractiunea

Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave, lezānd valori sociale importante (ex. siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrānse, neafectānd valori importante.

Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe cānd faptele contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarāri ale Guvernului, precum si prin hotarāri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.

De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu īnchisoare penala sau amenda penala pe cānd contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati īn folosul comunitatii, cu īnchisoare contraventionala, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.

b.- Caracterizarea contraventiei īn raport cuabaterea administrativa

Contraventia se deosebeste si de celelalte abateri administrative, prin abatere administrativa īntelegāndu-se  orice fapta care īncalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu īndeplini obligatiile de executare ce decurg din acte administrative (ex. neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala sau neefectuarea tratamentului medical īn cazul persoanelor bolnave veneric).

c.- Caracterizarea contraventiei īn raport cu abaterea disciplinara

Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca statornicite īn cadrul institutiei īn care s-a savārsit fapta, neavānd consecinte care sa lezeze un interes general, īntr-un sector de activitate cum este īn cazul contraventiilor, īn care raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei publice.

Abaterea disciplina este o fapta īn legatura cu munca, care consta īntr-o actiune sau o inactiune savārsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a īncalcat normele legale, regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce o deosebeste de infractiune si contraventie.

Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara,  avānd dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cāte ori se constata ca acestia au savārsit o abatere disciplinara.

Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea disciplinara subiectul este calificat, fapta respectiva neputānd fi comisa decāt de catre o persoana ce are calitatea de angajat īntr-o institutie de stat, organ de stat sau alta institutie publica, fata de care subiectul se afla īn raport de subordonare, pe cānd contraventia poate fi comisa de orice persoana.

Contraventia avānd un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de constrāngere ce au caracter de sanctiune contraventionala pe cānd abaterea disciplinara este sanctionata prin masuri administrative prevazute īn regulamentul de ordine interioara sau īn Codul Muncii astfel:

A.     avertisment scris;

B.     suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;

C.     retrogradarea din functie cu acordarea salariului functiei īn care s-a dispus retrogradarea pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

D.     reducerea salariului de baza pe o durata de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;

E.      reducerea salariului si (sau) dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;

F.      desfacerea disciplinara a contractului de munca.

De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de constatare si sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organe ale statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla īntr-un raport de subordonare, pe cānd abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea institutiei īn care subiectul este salariat.

Contraventiile sunt prevazute īn legi, hotarāri ale Guvernului sau hotarāri ale organelor administratiei locale pe cānd abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate numai de regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de salariati din diferite institutii.

Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta īn caracterul lor ilicit si socialmente periculos.

Nu īn toate statele contraventiile sunt considerate o categorie distincta de fapte antisociale. Īn unele legislatii aceste fapte sunt incluse īn categoria infractiunilor alaturi de crime si delicte. si īn tara noastra, potrivit Codului penal din 1937, contraventiile erau considerate drept infractiuni desi prezentau un grad de pericol social redus, fiind ultimele din ierarhia acestora.

Īn actuala legislatie din Romānia nu mai exista o clasificare tripartita a infractiunilor (crime, delicte si contraventii) si nici una bipartita (crime si delicte) cum sunt īn alte legislatii ale unor state.

Fiind fapte de mai mica importanta, fapt ce se reflecta prin pedepsele mai blānde cu care erau sanctionate, contraventiile au constituit primele fapte ilicite asupra carora a operat īnlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa.

Deci ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa sau disciplinara, contraventiile apartin cāmpului extrapenal, constituind cauze de natura civila, īn privinta carora sanctiunile si hotarārile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind supuse principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind īnregistrate īn cazierul judiciar.

Primul act normativ prin care aceste fapte au fost considerate abateri administrative a fost Decretul nr. 184/1954. Desi denumirea de contraventii s-a pastrat, sanctiunile prevazute īn acest decret erau corespunzatoare naturii noi a acestor īncalcari a legii. Ulterior aceasta reglementare a fost īmbunatatita prin Legea nr.32/1968 care a fost īn vigoare pāna īn anul 2001 cānd a fost abrogata.

Īn iulie 2001 a fost adoptata Ordonanta Guvernului Romāniei nr. 2 care a reglementat īntr-o alta viziune regimul juridic al contraventiilor abrogānd Legea nr. 32/1968. Aceasta ordonanta constituie legea cadru īn domeniul contraventiilor deoarece cuprinde principiile generale de reglementare juridica a faptelor ce constituie contraventii, delimitānd organele de stat competente sa stabileasca si sa sanctioneze astfel de fapte, stabileste sanctiunile principale si complementare ce se aplica faptuitorului, caile de atac, modul de executare a sanctiunilor si a celorlalte masuri luate fata de contravenient, precum si alte probleme de ordin general īn acest domeniu.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a fost modificata, completata si aprobata prin Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, īn care se prevede ca legea contraventionala apara valorile  sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala.

De mentionat ca sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putānd fi savārsite, practic, īn orice domeniu de activitate.

2.- Organe de stat ce au competenta sa emita acte normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventiile

Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute si pedepsite numai prin legi, stabilirea si sanctionarea contraventiilor se face si prin alte acte normative emise de unele organe ale statului astfel:

a.- Parlamentul Romāniei care emite legi cu caracter general īn toate domeniile de activitate.

b.- Guvernul Romāniei care emite ordonante sau hotarāri prin care poate stabili si sanctiona contraventii īn orice domeniu de activitate, el avānd o competenta generala īn domeniul administratiei publice pe īntreg teritoriul tarii.

c.- Prin hotarāri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii īn toate domeniile de activitate pentru care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, īn masura īn care īn domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarāri ale Guvernului.

d.- Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii īn urmatoarele domenii:

A.     salubritate;

B.     activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora;

C.     īntretinerea parcurilor, a spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii;

D.     amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor virane;

E.      īntretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate īn administrarea lor;

F.      īntretinerea strazilor si trotuarelor, a scolilor si a altor institutii de educatie si cultura;

G.     īntretinerea cladirilor, īmprejmuirilor si altor constructii;

H.     depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale sectoarelor din capitala, īn care acestea pot stabili si sanctiona contraventii.

Hotarārile Consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute īn art. 2 alin.2 si 4 din Legea nr. 180/2002 sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta la cererea oricarei persoane interesate.

Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea.

Īn cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia, sau, dupa caz, cotele procentuale din anumite valori. Se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savārsirea contraventiilor.

Faptul ca, pe plan central doar Parlamentul si Guvernul pot emite acte normative care prevad obligatii si a caror īncalcare este sanctionata contraventional, asigura o conceptie unitara cu privire la astfel de fapte antisociale, evitāndu-se totodata sanctionarea acelorasi abateri prin mai multe acte normative emise de organe centrale diferite si care prevad sanctiuni diferite.

Potrivit principiului de drept constitutional al suprematiei legii, ordonantele, hotarārile Guvernului si celelalte acte normative prin care se reglementeaza astfel de fapte trebuie sa fie conform cu prevederile acestei legi cadru care constituie dreptul comun īn materie de contraventii.

Actele normative, prin care se stabilesc contraventii, aflate īn vigoare la data publicarii Ord. Guv. Nr. 2/2001, aprobata, modificata si completata de Legea nr. 180/2002 se modifica si se completeaza, daca este cazul, potrivit prevederilor acestei legi cadru, īn termen de 3 luni.

Dispozitiile Ord. Guv. Nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor se vor completa cu dispozitiile Codului de procedura civila.

Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra īn vigoare īn termen de 30 de zile de la data publicarii lor, iar īn cazul hotarārilor consiliilor locale sau judetene punerea īn aplicare se face si cu respectarea conditiilor prevazute la art. 50 alin.2 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Īn cazuri urgente se poate prevedea intrarea īn vigoare īntr-un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile. Hotarārile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene (consiliile locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti) prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica sau prin orice forma de publicitate īn conditiile Legii nr. 215/2001 (Legea administratiei publice locale).

Notiunea, trasaturile esentiale si elementele constitutive ale contraventiei

1.- Notiunea si trasaturile esentiale ale contraventiei

Avānd īn vedere importanta institutiei contraventiei īn cadrul dreptului contraventional, legiuitorul defineste aceasta fapta prin trasaturile esentiale ce o caracterizeaza. Potrivit art. 1 din Ord.Guv. nr.2/2001 modificata si aprobata de Legea 180/2002:

Contraventia este definita ca fiind "fapta savārsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarāre a Guvernului sau dupa caz, prin hotarārea Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti".

Prin definirea notiunii generale de contraventie legiuitorul pune īn evidenta aspectele ce caracterizeaza aceasta fapta antisociala:

A.     material, īn sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a individului care īncalca o norma de drept;

B.     uman, pentru ca reprezinta o actiune sau o inactiune a omului, contrara legii;

C.     social, deoarece actiunea sau inactiunea ilicita afecteaza relatii sociale, bunuri, valori sau interese aparate prin norme de drept;

D.     moral, pentru ca reprezinta atitudinea morala a faptuitorului fata de valorile sociale;

E.      juridic, fiindca reprezinta o īncalcare a unei norme juridice.

Prin definirea contraventiei se stabileste regula de drept potrivit careia orice fapta care va fi incriminata ca atare trebuie sa īntruneasca trasaturile caracteristice care o deosebesc de alte fapte antisociale (infractiuni sau abateri).

Definirea notiunii contraventiei prin aceasta ordonanta care constituie cadrul juridic general īn materie, prezinta importanta atāt pentru stabilirea, de catre organele īn drept a faptelor ce intra īn aceasta categorie, cāt si pentru activitatea practica de constatare si sanctionare a lor.

Contraventia este o fapta ilicita, adica o fapta contrara prevederilor legale. Stabilind sau interzicānd o anumita conduita, normele juridice urmaresc realizarea sau apararea unor interese personale sau generale. Toti membrii societatii sunt obligati sa se conformeze acestor norme, orice actiune contrara fiind calificata drept ilicita, iar persoana vinovata va fi sanctionata.

Substanta materiala a unei contraventii este fapta. Fara existenta acesteia nu exista nici contraventia. Īnsa nu orice fapta poate constitui substanta materiala a unei contraventii ci numai aceea care prezinta trasaturile specifice ale acestei īncalcari a legii.

Din definitia data de ordonanta se desprind urmatoarele trasaturi esentiale:

a.- savārsirea faptei cu vinovatie

Orice īncalcare a normelor de drept atrage raspunderea faptuitorului numai daca este comisa cu vinovatie.

Ca si īn dreptul penal, vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei, ea fiind un act de constiinta care implica īn primul rānd un factor intelectiv si apoi unul volitiv, deci un proces de constiinta si apoi unul de vointa, constiinta fiind premisa vointei. Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savārsite din culpa trebuind sa fie prevazuta expres īn actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.

O fapta savārsita fara vinovatie (spre exemplu īn legitima aparare sau din constrāngere) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la raspundere juridica.

Contraventia, ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adica un act al omului aflat sub controlul vointei si ratiunii sale.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 180/2002 privind regimul contraventiilor īn Romānia, nu defineste aceasta trasatura, ea īnsa nu poate avea alte forme si modalitati decāt cele aratate īn legea penala pentru infractiuni, īn sensul ca "vinovatia exista atunci cānd fapta care prezinta pericol social este savārsita cu intentie sau din culpa".

Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al faptuitorului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia. Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta si vointa. Vinovatia presupune o atitudine constienta īn sensul ca faptuitorul are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale ilicite, a rezultatului acestora, care este socialmente periculos si savārseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni pentru realizarea rezultatului urmarit. Vointa de a savārsi fapta ilicita este determinata numai dupa reprezentarea īn constiinta faptuitorului a urmarilor faptei. Prezenta atāt a factorului intelectiv cāt si a celui volitiv īn comiterea faptei este o conditie esentiala a vinovatiei.

Ca trasatura esentiala a contraventiei, vinovatia īmbraca doua forme principale: intentia si culpa.

Intentia, este o forma principala de vinovatie definita de art. 19 pct. 1 din Codul penal si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si rezultatul acesteia.

Intentia este cunoscuta īn doctrina si īn legislatie sub doua modalitati: directa si indirecta.

Ca  atare contraventia este savārsita cu intentie atunci cānd:

A.     faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste ca el sa se produca prin savārsirea contraventiei  (intentie directa);

B.     faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu urmareste ca el sa se produca, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta).

Culpa este a doua forma a vinovatiei si se manifesta sub doua modalitati: usurinta si neglijenta.

Īn cazul usurintei, faptuitorul prevede rezultatul contraventiei, rezultat ce nu īl urmareste si nu-l accepta socotind fara temei ca el nu se va produce.

Faptele savārsite din culpa cu prevedere (usurinta) sunt īntālnite frecvent īn practica judiciara, spre exemplu īn domeniul circulatiei pe drumurile publice, cānd conducatorul auto nu reduce viteza autovehiculului, pāna la limita evitarii oricarui pericol, la trecerea pe lānga grupuri de persoane, prevazānd posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu-l accepta considerānd fara temei ca acesta nu se va produce, īnsa rezultatul se produce totusi.

Īn cadrul neglijentei (culpa fara prevedere) faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.

b.- A doua trasatura esentiala consta īn aceea ca fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie prin lege, prin ordonanta sau hotarāre a Guvernului ori prin hotarāri emise de  consiliile  locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale  consiliului General al municipiului Bucuresti, ca o cerinta a principiului legalitatii incriminarii si sanctionarii unei fapte.

Īn virtutea acestui principiu sunt considerate contraventii numai faptele prevazute si sanctionate ca atare prin actele normative mentionate emise de organele competente ale statului.

Spre deosebire de abaterea disciplinara, al carui continut nu este totdeauna precis determinat, fiind doar enuntiativ prevazut īn regulamente  proprii, statute sau acte de organizare si functionare a unor institutii de stat, decurgānd din raporturile de subordonare ierarhica si fiind legata strict de desfasurarea unor relatii de serviciu, abaterea disciplinara putānd fi interpretata ca atare de autoritatea ierarhica sau cea disciplinara, contraventia insa, afectānd relatiile sociale statornicite īn cadrul unei colectivitati locale sau nationale, trebuie sa fie descrisa amanuntit īn actele normative.

Ca atare faptele constānd īn actiuni sau inactuiuni, daca nu sunt prevazute si sanctionate ca atare de un act normativ nu vor fi considerate contraventii.

c.- A treia trasatura care desi nu rezulta din definitia data īn Ordonanta nr.2/2001, se refera la pericolul social, care o deosebeste de infractiune. Īn cazul contraventiei acest grad de pericol social este mai redus decāt la infractiune īntrucāt fapta contraventionala are consecinte mai putin daunatoare si lezeaza valori mai putin importante decāt īn cazul infractiunii.

Pericolul social, reprezinta acea trasatura care arata īn ce masura contraventia aduce atingere uneia din valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, ocrotite printr-un act normativ si pentru care legea prevede aplicarea unei sanctiuni contraventionale.

Acest grad de pericol social se stabileste de legiuitor atunci cānd emite acte normative īn care unele fapte sunt considerate infractiuni iar altele contraventii. Deci orice fapta care prezinta pericol social atrage o anumita raspundere juridica, gradul de pericol social fiind īn ultima instanta cel care determina natura raspunderii juridice. Odata stabilita contraventia existenta pericolului social nu trebuie dovedita.

Pentru existenta contraventiei se cere īn mod obligatoriu ca aceste trasaturi sa existe cumulativ, lipsa oricareia din ele ducānd la inexistenta contraventiei. Mai mult, putem observa ca īn considerarea unei fapte drept contraventie se stabileste mai īntāi daca acea fapta este prevazuta īntr-un act normativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale contraventiei nu se mai justifica.

2.- Elementele constitutive ale contraventiei

Trasaturile esentiale ale contraventiei ofera criteriile generale de diferentiere ale acesteia de alte forme de ilicit juridic (infractiuni sau abateri), dar ele nu pot servi la deosebirea faptelor ilicite, la cunoasterea particularitatilor si elementelor ce compun contraventia.

De aceea, este necesar ca fapta contraventionala sa fie analizata si sub raportul continutului, a elementelor ce o caracterizeaza si o particularizeaza de alte fapte ilicite.

Continutul contraventiei prevazut īn norma incriminatoare si poate fi definit ca o totalitate de conditii prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte drept contraventie.

Desi Ordonanta Guvernului nr.2/2001 care reglementeaza regimul juridic al contraventiilor nu le defineste īn mod expres, ele nu pot fi altele decāt cele ale infractiunii. Mergānd pe principiul ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi si la contraventii aceste elemente constitutive sunt asemanatoare cu cele din Codul penal.

Īn stiinta dreptului se face distinctie īntre continutul juridic - care cuprinde conditia privitoare la existenta faptei sanctionata de lege sau care īi determina gravitatea si continutul constitutiv - care cuprinde totalitatea conditiilor necesare pentru existenta contraventiei si pe care le realizeaza faptuitorul.

Continutul constitutiv, fiind dat īntotdeauna īn norma incriminatoare, nu poate lipsi din continutul juridic al contraventiei.

Īn continutul contraventiei sunt prevazute conditii cu privire la anumite elemente ce privesc fapta, faptuitorul, valoarea sociala, bunul, interesul legitim, careia i se aduc atingere, prin contraventie.

Aceste elemente constitutive reprezinta partile componente ale contraventiei, parti ce o particularizeaza deosebind-o de alte fapte ilicite.

Analizānd contraventia distingem ca si la infractiune anumite aspecte obiective si subiective care se concretizeaza īn existenta la fiecare fapta īn parte a patru elemente constitutive: obiect si latura obiectiva, subiect si latura subiectiva. Aceste elemente trebuie sa existe cumulativ la fiecare contraventie, lipsa oricareia din ele ducānd la inexistenta faptei ilicite si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului.

a.- Obiectul contraventiei, īl constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ, carora li se aduce atingere sau sunt puse īn pericol de fapta savārsita.

Īn cazul contraventiei vatamarea sau periclitarea relatiilor sociale aparate prin norme de drept administrativ si contraventional, are loc prin lezarea sau periclitarea relatiilor sociale, a bunurilor, valorilor sau intereselor legitime īn jurul carora exista acele relatii sociale.

De regula, contraventiile sunt grupate īn acte normative avānd unul sau mai multe obiecte generale, care rezulta din īnsasi titlul actului. Fiecare contraventie, are īnsa si un obiect specific rezultat din textul actului normativ care o prevede.

Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ, au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia de stat īn anumite domenii de activitate, sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cānd obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale societatii (siguranta statului, ordinea de drept, viata, integritatea si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.).

Spre exemplu: infractiunea de "detinere ilegala a unei arme de foc" are ca obiect relatiile sociale care apara viata persoanelor, ordinea si linistea publica, siguranta statului, deci atribute fundamentale, pe cānd contraventia de "neprezentare a titularului permisului de arma de foc la politie, pentru a i se aplica viza anuala īn actul respectiv", are ca obiect relatiile sociale care asigura buna desfasurare a activitatii politiei privind evidenta persoanelor autorizate sa detina arme de foc.

b.- Latura obiectiva - o constituie actiunea sau inactiunea ilicita producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori, relatii sociale, bunuri ori  interese legitime si care este considerata ca ilicita īn actul normativ ce stabileste si sanctioneaza contraventia.

Actiunea ilicita consta īn comiterea unei fapte oprita de norma de drept. Exemplu: "Organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neīnregistrate sau interzise", contraventie prevazuta si sanctionata de art. 26 lit."a" din Legea nr. 60/1991.

Inactiunea ilicita consta īn neīndeplinirea de catre o persoana a obligatiilor ce-i revin din norma de drept (ex. : "neprezentarea persoanei īn termen de 48 ore, la cel mai apropiat organ de politie, cu buletinul gasit").

c.- Subiectul contraventiei (autorul) este, potrivit Ord. Guv. Nr. 2/2001, atāt persoana fizica cāt si persoana juridica care comite fapta contraventionala.

Deci contraventia se concretizeaza printr-o fapta a omului de īncalcare a legii, savārsita de acesta cu vinovatie. Ca atare, persoana fizica devine subiect al raspunderii contraventionale.

Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii generale:

A.     sa aiba vārsta de 14 ani īmpliniti. Sub aceasta vārsta minorii nu raspund contraventional. Ordonanta Guv. Nr.2/2001 prevede īn art. 11 alin.4 ca minorul care nu a īmplinit vārsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitati īn folosul comunitatii sau sanctionat cu īnchisoare contraventionala; Pāna la vārsta de 14 ani se prezuma absolut ca minorul nu are discernamānt, adica nu are dezvoltarea psiho-fizica necesara pentru a-si da seama de implicatia sociala a faptelor sale si nu poate fi stapān pe ele. Minoritatea faptuitorului (sub 14 ani) constituie o cauza care īnlatura caracterul contraventional al unei fapte.

B.     sa fie responsabila, adica sa fie īn deplinatatea capacitatilor mintale, sa poata īntelege si judeca caracterul faptelor sale, prevazānd īn acelasi timp si urmarile lor; Dupa cum se poate observa responsabilitatea se apreciaza prin prisma a doi factori: unul intelectiv ce presupune capacitatea persoanei de a īntelege semnificatia actiunilor sale si urmarile lor, si unul volitiv care presupune capacitatea persoanei de a fi stapāna pe actiunile sau inactiunile sale pe care le dirijeaza īn mod constient.

C.     sa aiba libertate de hotarāre si actiune, adica sa nu fie constrāns (fizic sau psihic) de catre o alta persoana sa comita contraventia, deci sa-si poata determina si dirija liber vointa si actiunea.

Īn afara acestor trei conditii obligatorii, pentru unele contraventii subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (sa fie posesor al carnetului de conducere auto, al permisului de arma, sa fie un anumit functionar, comerciant etc.).

Cānd se analizeaza subiectul contraventiei trebuie avut īn vedere si subiectul raspunderii contraventionale (adica persoana care este trasa la raspundere īn cazul savārsirii acestor fapte) deoarece nu īntotdeauna aceste subiecte sunt identice.

Daca īn cazul infractiunii subiectul acesteia este īntotdeauna si subiect al raspunderii penale, īn cazul contraventiei Ordonanta nr.2/2001 referitoare la regimul juridic al contraventiilor prevede posibilitatea sanctionarii cu amenda si a persoanelor juridice. Persoana juridica raspunde contraventional īn cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

Acest lucru este un artificiu al actului amintit, deoarece este recunoscut faptul ca persoana juridica nu poate savārsi actiuni, ele fiind ale personalului angajat ce o compune, iar atunci cānd aceste actiuni īmbraca un caracter contraventional ar trebui īn mod normal sa fie considerati autorii acestor fapte.

Deci persoana juridica nu poate fi subiect al contraventiei ci numai subiect al raspunderii contraventionale. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice angajate care nu si-au īndeplinit obligatiile de serviciu legate de contraventie. Este firesc sa fie asa deoarece persoana juridica īsi īndeplineste atributiile sale prin persoane fizice ce au calitatea de salariati ori angajati.

d.- Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al contraventiei se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savārsita si urmarile ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia cu formele ei. La majoritatea contraventiilor acest element constitutiv are forma de intentie, īnsa la unele fapte se poate īntālni si culpa.


Document Info


Accesari: 10193
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )